Geneza 3:20-21 Și Adam a numit-o pe soția lui Eva; pentru că ea era mama tuturor celor vii. Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.

Haideți să ne uităm la acest al treilea pasaj, care afirmă că există într-adevăr o semnificație la baza numelui pe care Adam i l-a dat Evei. Asta arată că, după ce a fost creat, Adam a avut gânduri proprii și a înțeles multe lucruri. Dar deocamdată nu vom studia sau explora ce a înțeles el sau cât de mult a înțeles, deoarece acesta nu este principalul Meu scop în discutarea celui de-al treilea pasaj. Deci, care este principala idee pe care doresc să o subliniez? Să ne uităm la rândul: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat”. Dacă nu discutăm despre acest rând din Scripturi în părtășia noastră de astăzi, este posibil să nu realizați niciodată implicațiile mai profunde ale acestor cuvinte. Mai întâi, să dau niște indicii. Închipuiți-vă, de exemplu, Grădina Edenului, în care trăiesc Adam și Eva. Dumnezeu merge să-i viziteze, dar ei se ascund pentru că sunt dezbrăcați. Dumnezeu nu îi poate vedea și, după ce îi cheamă, ei spun: „Nu îndrăznim să Te vedem deoarece corpurile noastre sunt dezbrăcate”. Ei nu îndrăznesc să-L vadă pe Dumnezeu deoarece sunt dezbrăcați. Deci ce face Iahve Dumnezeu pentru ei? Textul original spune: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat”. De aici, înțelegeți ce a folosit Dumnezeu pentru a le face haine? A folosit piei de animale pentru hainele lor. Adică, Dumnezeu a făcut haine de blană pentru om ca să le poarte ca îmbrăcăminte. Acestea au fost primele articole de îmbrăcăminte pe care Dumnezeu le-a făcut pentru om. O haină de blană este un obiect de lux după standardele de astăzi și nu ceva ce toată lumea își poate permite să poarte. Dacă cineva te întreabă: „Care a fost primul articol de îmbrăcăminte purtat de strămoșii noștri?” Poți răspunde: „A fost o haină de blană.” „Cine a făcut această haină de blană?” Poți răspunde atunci: „Dumnezeu a făcut-o!” Aceasta este ideea principală aici: această îmbrăcăminte a fost făcută de Dumnezeu. Nu este ceva ce merită discutat? După ce Mi-ați auzit descrierea, v-a apărut o imagine în minte? Ar trebui să aveți cel puțin o imagine aproximativă. Motivul pentru care vă spun asta astăzi nu este de a vă informa care a fost primul articol de îmbrăcăminte al omului. Atunci care este motivul? Scopul nu este haina de blană, ci felul în care oamenii au ajuns să cunoască – așa cum a fost dezvăluită de Dumnezeu în ceea ce a făcut aici – firea lui Dumnezeu, ceea ce are El și ce este El.

„Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” În această scenă, ce fel de rol Își asumă Dumnezeu când este cu Adam și Eva? În ce fel Se manifestă El în această lume cu doar două ființe umane? Se manifestă El în rolul de Dumnezeu? Frați și surori din Hong Kong, vă rog să răspundeți. (În rolul de părinte.) Frați și surori din Coreea de Sud, în ce tip de rol credeți că apare Dumnezeu? (De cap al familiei.) Frați și surori din Taiwan, ce credeți? (Rolul unei persoane din familia lui Adam și a Evei, rolul de membru al familiei.) Unii dintre voi cred că Dumnezeu apare ca membru al familiei lui Adam și a Evei, în timp ce unii spun că Dumnezeu apare drept cap al familiei și alții spun ca părinte. Toate acestea sunt foarte potrivite. Dar vedeți la ce vreau să ajung? Dumnezeu i-a creat pe acești doi oameni și i-a tratat ca tovarăși. Fiind singura lor rudă, Dumnezeu a avut grijă de viețile lor și de nevoile lor de hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Aici, Dumnezeu apare ca părinte al lui Adam și al Evei. În timp ce Dumnezeu face aceasta, omul nu vede cât de măreț este Dumnezeu; el nu vede supremația lui Dumnezeu, caracterul Lui misterios și, în special, nu vede mânia sau măreția Sa. Tot ceea ce vede el este smerenia lui Dumnezeu, afecțiunea Sa, preocuparea Sa pentru om și responsabilitatea și grija Sa față de el. Atitudinea și modul în care Dumnezeu i-a tratat pe Adam și Eva este asemănător cu modul în care părinții își arată grija pentru copiii lor. De asemenea, este asemănător cu modul în care părinții iubesc, au grijă și se preocupă de proprii fii și fiice – în mod real, vizibil și tangibil. În loc să Se ridice pe o poziție înaltă și măreață, Dumnezeu a folosit personal piei pentru a face îmbrăcăminte pentru om. Nu contează dacă această haină de blană a fost utilizată pentru a le acoperi modestia sau pentru a-i proteja de frig. Ceea ce contează este că această haină pentru a acoperi trupul omului a fost făcută personal de Dumnezeu cu propriile Sale mâini. În loc să o creeze doar prin puterea gândului sau prin metode miraculoase cum și-ar putea imagina oamenii, Dumnezeu a făcut în mod legitim ceva ce omul ar fi crezut că Dumnezeu n-ar face și n-ar trebui să facă. Acesta poate părea un lucru banal, pe care unii nici nu-l consideră demn de a fi menționat, dar le permite tuturor celor care Îl urmează pe Dumnezeu, dar care erau plini de concepții nedeslușite despre El, să înțeleagă mai bine autenticitatea și frumusețea Sa și să-I vadă loialitatea și smerenia. Îi face pe oamenii insuportabil de aroganți, care se cred mari și tari, să își plece capetele încrezute de rușine la vederea sincerității și smereniei lui Dumnezeu. Aici, sinceritatea și smerenia lui Dumnezeu le permit oamenilor și mai mult să vadă cât de minunat este El. Prin contrast, Dumnezeul „uriaș”, Dumnezeul „minunat” și Dumnezeul „atotputernic” ținut în inimile oamenilor a devenit lipsit de importanță și urât și Se prăbușește la cea mai mică atingere. Când vezi acest verset și auzi această poveste, te uiți de sus la Dumnezeu pentru că a făcut un asemenea lucru? Unii oameni s-ar putea să o facă, dar alții vor reacționa exact invers. Ei se vor gândi că Dumnezeu este sincer și minunat și tocmai sinceritatea și frumusețea Lui sunt cele care îi impresionează. Cu cât văd mai mult latura adevărată a lui Dumnezeu, cu atât mai mult pot aprecia adevărata existență a iubirii lui Dumnezeu, importanța lui Dumnezeu în inimile lor și modul în care El le stă alături în orice moment.

Acum, haideți să legăm discuția noastră de prezent. Dacă Dumnezeu a putut să facă aceste diferite lucruri mici pentru oamenii pe care i-a creat de la bun început, chiar lucruri la care oamenii nu ar îndrăzni să se gândească sau să se aștepte, atunci ar putea El să facă asemenea lucruri pentru oameni astăzi? Unii spun: „Da!” De ce? Deoarece esența lui Dumnezeu nu este simulată, iar frumusețea Sa nu este simulată. Esența lui Dumnezeu există cu adevărat și nu este ceva adăugat de alții și cu siguranță nu este ceva ce se schimbă odată cu diferitele timpuri, locuri și epoci. Caracterul autentic și frumusețea lui Dumnezeu pot fi cu adevărat scoase la iveală doar făcând un lucru pe care oamenii îl consideră neremarcabil și nesemnificativ, un lucru atât de neînsemnat încât oamenii nici nu s-ar gândi că El l-ar face vreodată. Dumnezeu nu este arogant. Nu există exagerare, deghizare, mândrie sau aroganță în firea și esența Sa. El nu Se laudă niciodată, în schimb le iubește, Se preocupă, le îngrijește și le conduce cu loialitate și sinceritate pe ființele umane pe care le-a creat. Indiferent cât de puțin ar aprecia, simți sau vedea oamenii ceea ce face Dumnezeu, El face acest lucru negreșit. Cunoașterea faptului că Dumnezeu are o astfel de esență ar afecta iubirea oamenilor pentru El? Le-ar influența frica de Dumnezeu? Sper ca atunci când vei înțelege adevărata latură a lui Dumnezeu, vei deveni chiar mai apropiat de El și vei putea să apreciezi mai sincer iubirea și grija Sa pentru omenire, precum și să fii capabil să-ți dăruiești inima lui Dumnezeu și să fii eliberat de suspiciuni sau dubii cu privire la El. Dumnezeu face în tăcere totul pentru om, totul în liniște prin sinceritatea, fidelitatea și iubirea Lui. Dar El nu are niciodată temeri sau regrete privind tot ceea ce face, nici nu are nevoie ca cineva să-L răsplătească în vreun fel și nici nu are intenții de a obține ceva vreodată de la omenire. Singurul scop pentru tot ceea ce a făcut El vreodată este să poată primi adevărata credință și iubire a omenirii. Și cu asta voi încheia primul subiect aici.

V-au ajutat aceste discuții? Cât de mult v-au fost de ajutor? (Mai multă înțelegere și cunoaștere a iubirii lui Dumnezeu.) (Această metodă de a avea părtășie ne poate ajuta în viitor să apreciem mai bine cuvântul lui Dumnezeu, să înțelegem emoțiile pe care le-a avut El și semnificațiile lucrurilor pe care le-a spus când le-a spus și sentimentele pe care le-a simțit în acel moment.) Este vreunul dintre voi mai puternic conștient de adevărata existență a lui Dumnezeu după citirea acestor cuvinte? Simțiți că existența lui Dumnezeu nu mai este lipsită de sens sau nedeslușită? Odată ce aveți acest sentiment, puteți simți că Dumnezeu este chiar alături de voi? Poate senzația nu este evidentă chiar acum sau poate nu puteți să o simțiți chiar acum. Dar într-o zi, când veți avea o apreciere profundă și o cunoaștere reală a firii și esenței lui Dumnezeu în inimă, vei simți că Dumnezeu este chiar alături de tine – doar că tu nu L-ai acceptat niciodată în mod real pe Dumnezeu în inima ta. Și acesta este adevărul!

Ce credeți despre această abordare a părtășiei? Puteți să țineți pasul? Credeți că acest tip de părtășie despre subiectul lucrării și firii lui Dumnezeu este foarte dificil? Cum vă simțiți? (Foarte bine, entuziasmați.) Ce v-a făcut să vă simțiți bine? De ce ați fost entuziasmați? (A fost ca și cum ne-am fi întors în Grădina Edenului, înapoi alături de Dumnezeu.) „Firea lui Dumnezeu” este, de fapt, un subiect mai degrabă necunoscut pentru oameni, deoarece ceea ce vă imaginați de obicei și ce citiți în cărți sau auziți în părtășii tinde să te facă să te simți puțin ca un orb care atinge un elefant – pipăi cu mâinile, dar nu poți, de fapt, să vizualizezi nimic. Bâjbâirea orbească nu îți poate da nici măcar o cunoaștere aproximativă a lui Dumnezeu, cu atât mai puțin un concept clar cu privire la El; doar îți provoacă mai mult imaginația, împiedicându-te să definești în mod precis ce sunt firea și esența lui Dumnezeu, iar incertitudinile care provin din imaginația ta îți vor umple invariabil inima de îndoieli. Când nu poți fi sigur despre ceva, dar totuși încerci să înțelegi acel lucru, vor exista întotdeauna contradicții și conflict în inima ta și chiar o senzație de perturbare, făcându-te să te simți dezorientat și confuz. Nu este un lucru foarte dureros să vrei să-L cauți pe Dumnezeu, să-L cunoști și să-L vezi clar, dar niciodată nu pari capabil să găsești răspunsurile? Desigur, aceste cuvinte sunt îndreptate doar către cei care doresc să caute să se teamă de Dumnezeu și să-L mulțumească. Pentru oamenii care nu dau atenție unor asemenea lucruri, aceasta, de fapt, nu contează pentru că lucrurile la care ei speră cel mai mult sunt ca existența și caracterul real al lui Dumnezeu să fie doar o legendă sau o fantezie, astfel încât să poată face tot ce doresc, pentru a putea fi cei mai mari și mai importanți, pentru a putea să facă fapte rele fără a se gândi la consecințe, pentru a nu fi nevoiți să se confrunte cu pedeapsa sau să aibă vreo responsabilitate și astfel încât chiar și lucrurile pe care Dumnezeu le spune despre răufăcători să nu li se aplice. Acești oameni nu sunt dispuși să priceapă firea lui Dumnezeu. Ei sunt sătui până peste cap să încerce să-L cunoască pe Dumnezeu și totul despre El. Ei ar prefera ca Dumnezeu să nu existe. Acești oameni I se opun și sunt printre cei care vor fi alungați.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”