Dumnezeu v-a dat totul fără reținere,

fără să se bucure de slavă, dragoste sau binecuvântări.

Oamenii sunt răi față de El.

El nu S-a bucurat de bogățiile pământului,

Își dedică inima pasionată, sinceră,

dând totul omului.

Cine I-a dat vreodată căldură sau mângâiere?

Omul a pus toată presiunea asupra Lui,

I-a înmânat nenorocire,

L-a împins în situații nefericite.

Omul Îl acuză de nedreptate,

iar El în liniște acceptă-acestea.

Oare protestează El sau cere răsplată?

Cine I-a arătat compasiune?

Care dintre voi nu avut o copilărie romantică?

Cine n-a avut o tinerețe vibrantă sau căldura familiei?

Cui îi lipsesc iubirea prietenilor și respectul celorlalți?

Cine nu are mângâierea apropiaților săi?

Oare s-a bucurat El de consolare?

Cine I-a arătat moralitate umană?

Cine-a fost îngăduitor cu El,

stând cu El prin greutăți?

Omul are doar cerințe față de El, fără scrupule.

Cum L-ar putea trata omul pe Dumnezeul întrupat

care-i din Duh, ca Dumnezeu?

Cine L-ar putea cunoaște?

Unde-i adevărul printre oameni?

Unde-i reala dreptate?

Cine poate cunoaște firea lui Dumnezeu

sau concura cu Dumnezeul din cer?

Nu-i de mirare că, venind printre oameni,

nimeni nu L-a cunoscut;

nu-i de mirare că omul L-a respins.

Cum poate tolera omul existența lui Dumnezeu,

să lase lumina să alunge din lume întunericul?

Nu-s acestea dreapta dăruire și intrarea omului?

Nu-i lucrarea Lui centrată pe intrarea omului?

Dumnezeu ar vrea să-I contopiți lucrarea

cu intrarea omului,

să stabiliți o relație bună om-Dumnezeu,

îndeplinindu-vă datoriile cât mai bine.

În acest fel, lucrarea Lui se va sfârși,

iar El va fi slăvit, El va fi slăvit!

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”