Dumnezeu a creat omenirea și a așezat-o pe pământ,

pe care El a condus-o până în ziua de azi.

Apoi, El a mântuit omenirea și a servit ca jertfă de păcat pentru omenire.

În final, El tot trebuie să cucerească omenirea,

să salveze cu totul omenirea și să-i restituie asemănarea inițială.

Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El de la început la sfârșit –

de a-i reda omului imaginea și asemănarea sa inițială.

El Își va întemeia împărăția

și va restitui asemănarea originală a omului,

va restitui asemănarea originală a omului,

însemnând că El Își va restaura

autoritatea pe pământ și în toată creația.

Omul și-a pierdut inima temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de Satana

și și-a pierdut acea funcție

pe care ar trebui să o aibă una dintre creaturile lui Dumnezeu,

devenind un inamic nesupus lui Dumnezeu.

Omul a trăit sub stăpânirea Satanei

și a urmat ordinele Satanei;

astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre creaturile Sale

și a fost incapabil, cu atât mai mult,

să câștige frica din partea creaturilor Sale.

Omul a fost creat de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu,

dar, de fapt, I-a întors spatele și l-a venerat pe Satana.

Satana a devenit idolul în inima omului.

Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima omului,

cu alte cuvinte, a pierdut semnificația creării omului de către El

și, pentru a o restabili,

trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului

și să scape omul de natura sa coruptă.

Pentru a-l recupera pe om de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat.

Doar așa poate să restabilească treptat

asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia

și, în cele din urmă, să-Și restaureze Împărăția.

Distrugerea supremă a acelor fii ai nesupunerii

va fi săvârșită, de asemenea,

pentru a-i permite omului să-L slăvească mai bine pe Dumnezeu

și să trăiască mai bine pe pământ.

Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție.

Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește,

una care Îi este pe deplin supusă și care Îi poartă gloria,

care Îi poartă gloria.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”