I

Pe mulți care Îl urmează pe Dumnezeu îi preocupă doar cum să obțină binecuvântări sau să prevină dezastrul. De îndată ce se menționează lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că înțelegând niște chestiuni atât de anoste nu va contribui la creșterea vieții lor și nici nu le va oferi vreun beneficiu. De aceea, deși au auzit informații despre gestionarea lui Dumnezeu, o abordează într-un mod neserios. Ei nu o văd ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin o înțeleg considerând-o ca parte a vieții lor. Scopul acestor oameni în urmarea lui Dumnezeu e foarte simplu, există un singur obiectiv: de a fi binecuvântați. Acești oameni nu pot fi deranjați să fie atenți la orice altceva care nu are nimic de-a face cu acest obiectiv.

II

Relația omului cu Dumnezeu este doar una de pur interes personal. Este relația dintre cel ce primește binecuvântarea și cel ce o oferă. Este relația dintre un angajat și un angajator. Angajatul muncește pentru recompensele angajatorului. Astfel de relații bazate pe interese nu presupun nicio legătură de rudenie, ci doar tranzacții. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar o neputincioasă indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netrecut. Acum că lucrurile au ajuns până în acest punct, cine poate inversa o astfel de direcție? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de cumplită a devenit această relație? Când oamenii se cufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă e o astfel de relație cu Dumnezeu.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi mântuit numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”