Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu: Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu | Fragmentul 174

iulie 30, 2020

Lucrarea omului reprezintă experiența și umanitatea lui. Ceea ce oferă omul și lucrarea pe care o săvârșește chiar îl reprezintă. Ceea ce vede omul, raționamentul, logica și imaginația lui bogată sunt incluse toate în lucrarea lui. În special, experiența omului este mai capabilă să-i reprezinte lucrarea, iar ceea ce a experimentat un om va reprezenta componentele lucrării lui. Lucrarea omului îi poate exprima experiența. Când unii oameni experimentează într-o stare pasivă, cea mai mare parte a tovărășiei lor este compusă din elemente negative. Dacă experiența lor este pozitivă și au traiectorii în special pe partea pozitivă, ceea ce au ei de oferit este foarte încurajator, iar oamenii vor putea obține resurse pozitive de la ei. Dacă un lucrător devine pasiv în aceste momente, tovărășia lui va purta mereu elemente negative. Acest tip de frăție este deprimant, iar alții, în mod inconștient, vor fi deprimați urmând această frăție. Starea adepților se schimbă în funcție de cea a liderului. Ceea ce exprimă el îi reprezintă înlăuntrul, iar lucrarea Duhului Sfânt se schimbă adesea după starea omului. El lucrează în funcție de experiența omului și nu îl forțează pe om, ci îi adresează acestuia solicitări în funcție de cursul normal al experienței lui. Acest lucru înseamnă că frăția omului diferă de cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce transmit frățiile oamenilor sunt viziunea și experiența lor individuală, exprimând ceea ce văd și experimentează în baza lucrării lui Dumnezeu. Responsabilitatea lor este de a descoperi, după ce Dumnezeu lucrează sau vorbește, ceea ce ar trebui să practice sau în ce trebuie să intre și, apoi, să le transmită adepților. Prin urmare, lucrarea omului reprezintă intrarea și practica lui. Bineînțeles, o asemenea lucrare este amestecată cu lecții de viață și experiență sau cu unele gânduri omenești. Indiferent cum lucrează Duhul Sfânt, fie că lucrează asupra oamenilor sau asupra lui Dumnezeu întrupat, lucrătorii sunt cei care vor exprima întotdeauna ceea ce sunt. Deși Duhul Sfânt este cel care lucrează, lucrarea se bazează pe ceea ce omul este din fire, deoarece Duhul Sfânt nu lucrează fără o temelie. Cu alte cuvinte, lucrarea nu este săvârșită din nimic, ci este întotdeauna în concordanță cu circumstanțele și condițiile reale. Doar astfel poate fi transformată firea omului şi vechile sale noțiuni și gânduri pot fi schimbate. Ceea ce exprimă omul este ceea ce vede, experimentează și își imaginează. Chiar dacă sunt doctrine sau noțiuni, toate acestea pot fi accesibile prin gândirea omului. Indiferent de proporțiile lucrării omului, aceasta nu poate depăși sfera experienței omului, ceea ce vede sau ceea ce își poate imagina sau concepe. Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar aceasta este de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își exprimă lucrarea de a conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant pentru detaliile experienței umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui coordonare. Omul își exprimă experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă ființa – această ființă este natura Lui inerentă și este inaccesibilă omului. Experiența omului este ceea ce vede și cunoștințele dobândite în baza exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. O astfel de capacitate de a vedea și de a cunoaște se numesc ființa omului. Acestea sunt exprimate pe baza firii inerente a omului și a calibrului său real; prin urmare, acestea se numesc, de asemenea, ființa omului. Omul este capabil să împărtășească ceea ce experimentează și vede. Ceea ce nu a experimentat sau văzut sau ceea ce mintea lui nu poate cuprinde, adică lucrurile pe care nu le are în el, nu poate să împărtăşească. Dacă ceea ce exprimă omul nu este experiența lui, este imaginația sau doctrina lui. Pe scurt, nu există nicio urmă de realitate în cuvintele lui. Dacă nu ai intrat niciodată în contact cu societatea, nu vei putea comunica cu claritate relațiile complexe din societate. Dacă nu ai familie, iar alte persoane vorbesc despre problemele de familie, nu poţi înțelege cea mai mare parte din ceea ce vorbesc ele. Deci, ceea ce împărtășește omul și lucrarea pe care o săvârșește reprezintă ființa sa interioară. Dacă cineva își împărtășește înțelegerea asupra mustrării și judecății, dar tu nu ai experiență în acest sens, nu trebuie să îi negi cunoștințele, cu atât mai mult să fii sută la sută sigur de asta. Acest lucru se întâmplă deoarece ceea ce el împărtășește este ceva ce tu nu ai mai experimentat înainte, ceva ce tu nu ai știut niciodată, iar mintea ta nu își poate imagina aşa ceva. Poți doar să iei din cunoștințele lui o cale viitoare în ceea ce privește mustrarea și judecata. Dar această cale îți poate folosi doar ca o cale de înțelegere bazată pe o doctrină și nu poate înlocui propria ta înțelegere, cu atât mai puțin experiența ta. Poate crezi că ceea ce îți spune el este destul de logic, dar atunci când tu experimentezi aceste lucruri, îţi dai seama că sunt impracticabile din multe puncte de vedere. Poate că simți că o parte din cunoștințele pe care le auzi sunt complet nerealiste; tu culegi noțiuni despre ele în acel moment și, deși le accepți, faci acest lucru cu reticență. Dar atunci când experimentezi, cunoștințele care îți oferă noțiuni vor deveni un mod de practică. Și, cu cât exersezi mai mult, cu atât înţelegi mai mult adevărata valoare și înțelesul cuvintelor lui. După ce ai trăit experiența, poți vorbi despre cunoștințele pe care ar trebui să le ai despre lucrurile pe care le-ai experimentat. În plus, vei putea să faci diferenţa între cei ale căror cunoștințe sunt reale și practice și cei ale căror cunoștințe sunt bazate pe doctrine și nu au valoare. Deci, conformitatea cu adevărul a cunoștințelor despre care vorbești depinde într-o mare măsură de faptul dacă ai avut experiență practică. Acolo unde există adevăr în experiența ta, cunoștințele tale vor fi practice și valoroase. Prin experiența ta, poţi să dobândeşti și discernământ și înțelegere, să aprofundezi cunoștințele și să îți sporești înțelepciunea și simțul practic în comportamentul tău. Cunoștințele rostite de oameni care nu dețin adevărul sunt doctrine, indiferent de nivelul lor. O astfel de persoană poate să fie foarte inteligentă atunci când vine vorba de chestiuni trupeşti, dar nu poate face distincții atunci când vine vorba de probleme spirituale. Acest lucru se întâmplă deoarece astfel de persoane nu au deloc experiență în probleme spirituale. Acestea sunt persoane care nu sunt iluminate în problemele spirituale și nu înțeleg spiritul. Indiferent despre care aspect al cunoaşterii vorbești, atât timp cât este despre ființa ta, atunci este experiența ta personală, adevărata ta cunoaștere. Se poate spune că lucrurile despre care vorbesc persoanele care rostesc numai doctrine, adică aceia care nu deţin adevărul sau realitatea, sunt fiinţa lor, deoarece doctrina lor a apărut doar în urma unor contemplări profunde și este rezultatul unei cugetări profunde a minții lor, dar este doar o doctrină, nimic mai mult decât imaginație!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”

Vedeți mai multe

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Lasă un răspuns

Distribuie

Anulare

Contactează-ne pe Messenger