Convingerile oamenilor nu se pot substitui adevărului

Există unii oameni care pot să suporte greutăți; ei pot să plătească prețul; comportamentul lor aparent este foarte bun; sunt foarte respectați și sunt admirați de către ceilalți. Ce părere aveți: poate fi privit ca punerea adevărului în practică acest gen de comportament adoptat doar de dragul aparențelor? Puteți să spuneți că această persoană satisface intențiile lui Dumnezeu? Cum se face că, în repetate rânduri, oamenii văd un individ de acest gen și cred că acesta Îl mulțumește pe Dumnezeu, că acesta pășește pe calea punerii în practică a adevărului, că acesta pășește pe calea lui Dumnezeu? De ce unii oameni cred asta? Există o singură explicație. Și care este explicația? Este că, pentru foarte mulți oameni, întrebări de genul „ce este punerea în practică a adevărului?”, „ce înseamnă să-L mulțumești pe Dumnezeu?”, „ce înseamnă să ai realitatea adevărului?” – aceste întrebări nu sunt foarte clare. Așadar, există oameni care sunt deseori înșelați de către cei care, în aparență, par spirituali, par nobili, par să aibă o imagine măreață. Cât despre cei care pot să discute despre slove și doctrine, cei ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, cei care sunt înșelați de acestea nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Admiratorii lor nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni Îl ascultă cu adevărat pe Dumnezeu, nici dacă sunt sau nu oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată esența umanității acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire pe acești oameni, să-i venereze, iar, la final, acești oameni au devenit idolii lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează, despre care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și să plătească prețul în aparență – acești idoli sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, cei care pot cu adevărat să primească un rezultat bun și o destinație bună. În mințile lor, acești idoli sunt oamenii pe care îi laudă Dumnezeu. Ce îi face pe oameni să creadă așa ceva? Care este esența acestei probleme? Care sunt consecințele la care poate duce? Să discutăm mai întâi despre esența acestei probleme.

Aceste probleme referitoare la punctul de vedere al oamenilor, practicile oamenilor, ce principii aleg oamenii pentru a practica și ceea ce toți accentuează de obicei, în esență, toate acestea nu au nimic de-a face cu cerințele impuse de Dumnezeu omenirii. Indiferent dacă oamenii se axează asupra unor chestiuni superficiale sau de profunzime, asupra slovelor și doctrinelor sau asupra realității, oamenii nu aderă la ceea ce ar trebui mai mult să adere și ei nu știu ceea ce ar trebui mai mult să știe. Motivul pentru asta este că oamenilor nu le place deloc adevărul. În consecință, oamenii nu sunt dispuși să investească timp și efort în găsirea și practicarea principiilor din cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, ei preferă să folosească scurtături și socotesc că ceea ce înțeleg și cunosc ei este o practică și o comportare bună. Această socoteală devine apoi un țel propriu pe care îl urmăresc, devine adevărul care trebuie practicat. Consecința directă a acestui fapt este folosirea de către oamenii a comportamentului bun și uman drept substituent pentru practicarea adevărului, ceea ce satisface și dorința oamenilor de a încerca să se pună bine cu Dumnezeu. Asta le oferă oamenilor un capital cu ajutorul căruia ei se confruntă cu adevărul, dezbat și concurează cu Dumnezeu. În același timp, oamenii Îl pun pe Dumnezeu la o parte, fără niciun scrupul, și îl pun în locul lui Dumnezeu pe idolul inimii lor. Există o singură cauză principală care îi face pe oameni să comită astfel de fapte ignorante, să aibă puncte de vedere ignorante sau puncte de vedere și practici unilaterale. Iar azi vă voi vorbi despre ea. Motivul este că, deși poate oamenii Îl urmează pe Dumnezeu, chiar dacă se roagă lui Dumnezeu în fiecare zi și citesc cuvântul Lui în fiecare zi, ei nu înțeleg cu adevărat voia lui Dumnezeu. Aceasta este cauza principală a acestei probleme. Dacă cineva înțelege inima lui Dumnezeu, dacă înțelege ce apreciază și ce disprețuiește El, dacă înțelege ce vrea și ce respinge Dumnezeu, dacă înțelege ce fel de persoană iubește Dumnezeu și ce fel de persoană detestă El, dacă înțelege ce standard aplică Dumnezeu cerințelor pe care le are de la omenire, dacă înțelege ce abordare are Dumnezeu pentru desăvârșirea omului, poate acel cineva să mai aibă idei personale? Poate acel cineva să plece și să venereze o altă persoană? Ar putea o persoană obișnuită să devină idolul acelui cineva? Dacă cineva înțelege voia lui Dumnezeu, punctul său de vedere e mai rațional decât atât. Acel cineva nu va idolatriza în mod arbitrar o persoană coruptă, nici nu va crede, în timp ce pășește pe calea punerii în practică a adevărului, că aderarea arbitrară la câteva reguli și principii simple este echivalentă cu punerea în practică a adevărului.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”