O inimă de om întoarsă spre Dumnezeu

e una care-L poate contempla mereu,

care se poate lepăda de trup,

care se gândește la Dumnezeu.

În purtare și-n vorbire,

în fiecare comportament,

omu-L poate mulțumi pe iubitul Dumnezeu,

voia Lui e-a inimii povară.

Când ideile și gândurile tale nu sunt corecte,

îți poți abandona intențiile

acționând după voia lui Dumnezeu.

Cu cât mai mult experimentezi astfel,

cu atât mai mult inima ți se-ntoarce spre Dumnezeu

și cu-atât mai mult Îl poți mulțumi și iubi pe El.

De ești închis sau bolnav, ridiculizat sau defăimat

sau de ești în impas,

tot Îl poți iubi pe Dumnezeu.

Când apar încercări,

tot Îl poți iubi pe Dumnezeu.

Asta-nseamnă că inima ta s-a întors spre Dumnezeu.

Când ideile și gândurile tale nu sunt corecte,

îți poți abandona intențiile

s-acționezi după voia lui Dumnezeu.

Cu cât mai mult experimentezi astfel,

cu atât mai mult inima ți se-ntoarce spre Dumnezeu

și cu-atât mai mult Îl poți mulțumi și iubi pe El.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”