1. Tristețea omenirii corupte

Omul a parcurs epocile alături de Dumnezeu

dar, cu toate acestea, omul nu știe

că Dumnezeu stăpânește destinul tuturor lucrurilor și ființelor

sau cum organizează și dirijează Dumnezeu toate lucrurile.

Acest lucru este ceva ce i-a scăpat

omului încă din cele mai vechi timpuri până în prezent.

În ceea ce privește motivul,

nu este din cauza faptului că metodele lui Dumnezeu sunt prea evazive

sau pentru că planul lui Dumnezeu încă nu a fost împlinit,

ci din cauza faptului că inima și sufletul omului sunt prea departe de Dumnezeu.

Prin urmare, chiar dacă omul Îl urmează pe Dumnezeu,

el, fără să își dea seama, rămâne în serviciul Satanei.

Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor

sau apariția lui Dumnezeu

și nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu.

Mai degrabă, oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău

pentru a se adapta acestei lumi

și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le urmează.

În acest punct, inima și sufletul omului

sunt sacrificate pentru Satana

și devin hrana lui.

Mai mult decât atât, inima și sufletul omului devin un loc în care Satana poate locui,

precum și un loc de joacă potrivit pentru el.

În acest fel,

omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om,

a valorii și a scopului existenței umane.

Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om

dispar treptat din inima omului,

iar omul acesta încetează să-L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu.

încetează să-L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu.

Pe măsură ce timpul trece,

omul nu mai înțelege de ce l-a creat Dumnezeu,

nici nu mai înțelege cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu

și nici nu realizează tot ceea ce vine de la Dumnezeu.

Omul începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui Dumnezeu;

inima și sufletul omului devin lipsite de viață…

Dumnezeu îl pierde pe omul din creația Lui originală,

iar omul pierde rădăcinile începutului lui.

Aceasta este durerea omenirii,

aceasta este durerea omenirii.

din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”

2. Adevărata condiție a omului: coruperea de către Satana De mulți ani,

gândurile pe care oamenii s-au bazat

pentru supraviețuirea lor le-au atacat inimile

până în punctul în care acestea au devenit înșelătoare, josnice și lașe.

Nu numai că le lipsește voința și hotărârea,

dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați.

Le lipsește cu desăvârșire orice hotărâre care să depășească sinele

și, cu atât mai mult, nici măcar nu au curaj

să scape de restricţiile acestor influențe întunecate.

Gândurile și viețile oamenilor sunt putrede,

perspectivele lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de urâte

și, chiar și atunci când oamenii vorbesc despre perspectivele asupra credinței în Dumnezeu,

este pur și simplu ceva insuportabil de auzit.

Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici, cât și fragili.

Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului

și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr;

în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina.

Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici, cât și fragili.

Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului

și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr;

în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina.

din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”

3. Dumnezeu real îi salvează pe oameni din întuneric

Dumnezeu S-a întrupat de această dată

pentru a face lucrarea pe care o avea de terminat,

pentru a judeca această epocă și a o aduce la sfârșit,

pentru a mântui omul din marea de suferințe,

pentru a cuceri în totalitate omul și a-i transforma firea vieții

și pentru a elibera omul din suferințe

și din apăsarea forțelor la fel de întunecate ca noaptea.

…

din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”