Dacă oamenii pot într-adevăr să vadă clar calea cea bună a vieții umane, precum și scopul gestionării omenirii de către Dumnezeu, ei nu-și vor considera viitorul și destinul individual drept comoară în inima lor. Nu vor mai fi interesați să-și slujească părinții, care sunt mai răi decât porcii și câinii. Oare viitorul și destinul omului nu sunt exact așa-numiții „părinți” ai lui Petru? Sunt la fel ca trupul și sângele omului. Care vor fi destinația și viitorul trupului? De a-L vedea pe Dumnezeu în timp ce este încă viu, sau ca sufletul să-L întâlnească pe Dumnezeu după moarte? Va sfârși mâine trupul într-un imens cuptor al chinurilor sau într-un incendiu de mari proporții? Oare întrebări ca acestea, referitoare la ce va păți trupul omului – dacă va suferi nenorociri sau va îndura cele mai importante vești – nu îi preocupă cel mai mult pe toți din acest curent, care au creier și sunt rezonabili? (Aici, suferința se referă la primirea binecuvântărilor; înseamnă că încercările viitoare sunt benefice pentru destinația omului. Nefericirea se referă la imposibilitatea de a rămâne neclintit sau de a fi înșelat; sau înseamnă că omul va întâmpina situații nefericite, își va pierde viața în toiul dezastrelor și că nu există o destinație potrivită pentru sufletul său.) Cu toate că oamenii au o rațiune sănătoasă, probabil gândurile lor nu corespund întru totul celor cu care ar trebui să fie înzestrată rațiunea lor. Asta se întâmplă deoarece ei sunt mai degrabă confuzi și urmează lucrurile orbește. Ei toți ar trebui să înțeleagă pe deplin în ce ar trebui să intre și, îndeosebi, ar trebui să aleagă în ce ar trebui să intre în timpul necazului (adică în timpul rafinării în cuptor), cât și cu ce ar trebui să fie echipați în încercările focului. Nu îți servi întotdeauna părinții (adică trupul) care sunt ca porcii și câinii și care sunt și mai răi decât furnicile și gândacii. Ce rost are să agonizezi din cauza asta, gândindu-te atât de intens și storcându-ți creierii? Trupul nu îți aparține, ci este în mâinile lui Dumnezeu, care nu numai că te controlează, dar îi și poruncește Satanei. (Asta înseamnă că, inițial, trupul îi aparține Satanei. Fiindcă și Satana este în mâinile lui Dumnezeu, lucrul acesta poate fi spus doar astfel. Asta pentru că este mai convingător să o spui așa; sugerează că oamenii nu sunt în întregime sub domeniul Satanei, ci sunt în mâinile lui Dumnezeu.) Tu trăiești sub chinul trupului, dar oare trupul îți aparține? Este sub controlul tău? De ce să te deranjezi storcându-ți creierul din cauza asta? De ce să te deranjezi obsesiv să te rogi lui Dumnezeu de dragul trupului tău putred, care de mult timp a fost condamnat, blestemat și întinat de spirite necurate? Ce nevoie ai să-i ții mereu pe tovarășii Satanei aproape de inima ta? Nu-ți faci griji că trupul ar putea să îți distrugă viitorul concret, speranțele minunate și adevărata destinație a vieții tale?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scopul gestionării omenirii”