De îndată ce este menționat Petru, toată lumea este plină de laude, amintindu-și imediat de toate aceste povești despre Petru – cum el a negat de trei ori că Îl cunoaște pe Dumnezeu și, în plus, i-a slujit Satanei, prin aceasta testându-L pe Dumnezeu, dar în final el a fost răstignit pe cruce cu capul în jos pentru El, și așa mai departe. Acum acord o mare importanță în a vă povesti cum a ajuns să Mă cunoască Petru, precum și finalul lui. Acest om, Petru, avea un calibru excelent, dar circumstanțele sale au fost diferite de cele ale lui Pavel. Părin‏ții lui M-au persecutat, ei au aparținut unor demoni posedați de Satana și din acest motiv nu se poate spune că i-au transmis această cale și lui Petru. Petru era ascuțit la minte, dotat cu inteligență nativă, adorat nebunește din copilărie de părinții săi; după ce a crescut, însă, el a devenit dușmanul lor, căci întotdeauna a căutat să Mă cunoască, aceasta făcându-l să întoarcă spatele părinților săi. Aceasta a fost deoarece, în primul rând, el credea că cerurile și pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că toate lucrurile bune provin de la Dumnezeu și vin direct de la El, fără a mai trece prin prelucrarea Satanei. Având contraexemplul părinților săi ca termen de comparație, aceasta i-a permis cu atât mai rapid să Îmi recunoască iubirea și mila, prin aceasta aprinzându-se în el o pasiune și mai mare de a Mă căuta. El a fost foarte atent nu numai să mănânce și să bea cuvintele Mele, ci și mai mult să priceapă intențiile Mele, și a fost, în mod constant, prudent și precaut în gândurile sale, astfel încât a fost foarte abil în spiritul său și astfel a putut să Mă mulțumească în tot ce a făcut. În viața obișnuită, el a acordat o mare atenție integrării lecțiilor acelora care eșuaseră în trecut pentru a se autoimpulsiona la o și mai mare strădanie, profund temător că ar putea cădea în plasa eșecului. El a fost, de asemenea, foarte atent la asimilarea credinței și dragostei tuturor acelora care de-a lungul secolelor Îl iubiseră pe Dumnezeu. În acest mod, el și-a grăbit procesul creșterii sale, nu numai în aspecte negative, ci, mult mai important, în aspecte pozitive, până când a devenit în prezența Mea singura ființă umană care M-a cunoscut cel mai bine. Din acest motiv, nu este greu de imaginat cum a putut el să pună tot ceea ce avea în mâinile Mele, să nu mai fie propriul stăpân, nici măcar în privința mâncatului, îmbrăcatului, dormitului sau locuinței, ci a făcut din a Mă satisface în toate lucrurile temelia pe care s-a bucurat de mărinimia Mea. De atâtea ori l-am pus la încercare, ceea ce desigur l-a lăsat pe jumătate mort, dar chiar și în mijlocul acestor sute de încercări, el nu și-a pierdut niciodată credința în Mine, nici nu a devenit dezamăgit de Mine. Chiar și când am zis că îl dădusem deja deoparte, el nu a devenit slab de înger și nici nu a căzut pradă disperării, ci a continuat să-și pună în aplicare principiile pentru a-și realiza iubirea pentru Mine; chiar și când i-am spus că, deși Mă iubește, nu îl laud, ci îl voi da pe mâna Satanei în final. În mijlocul acestor încercări, care nu i-au ajuns la trup, ci au fost încercări prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie: O, Dumnezeule! În ceruri și pe pământ și printre nenumăratele lucruri, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care nu este în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când dorești să îmi arăți milă, inima mea se înveselește foarte tare datorită milei Tale; când dorești să-Ți împlinești judecata asupra mea, așa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult taina profundă a faptelor Tale, deoarece ești plin de autoritate și înțelepciune. Deși este posibil ca trupul meu să sufere, sunt consolat în spiritul meu. Cum aș putea să nu preamăresc înțelepciunea și faptele Tale? Chiar dacă voi muri, după ce ajung să Te cunosc, aș fi veșnic pregătit și dornic. O, Atotputernicule! Cu siguranță nu poate fi vorba că nu dorești cu adevărat să mă lași să Te văd? Cu siguranță nu poate fi vorba că nu sunt vrednic cu adevărat să Îți primesc judecata? E posibil să existe ceva în mine ce nu vrei să vezi? În mijlocul acestor feluri de încercări, deși Petru nu a putut să priceapă cu exactitate intențiile Mele, este evident că el o considera o chestiune de mândrie și glorie personală să fie folosit de Mine (fie doar pentru a primi judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreția și mânia) și era oricum numai descurajat nu, de faptul că era pus la încercare. Datorită loialității sale în prezența Mea și datorită binecuvântărilor Mele asupra lui, el a devenit un exemplu și model pentru omenire timp de mii de ani. Nu este acesta întocmai exemplul pe care ar trebui să-l urmați? În acest moment, ar trebui să vă gândiți bine și să încercați să vă dați seama de motivul pentru care am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru. Aceasta ar trebui să vă servească drept cod de conduită.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 6