De fapt, omul care îşi face datoria, săvârşeşte tot ceea ce este inerent omului, adică ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Defectele omului în timpul slujirii sale sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul experienței judecării sale; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de frica defectelor care pot exista în slujire sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă omul nu poate exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce este posibil în mod inerent pentru el și, în schimb, se prostește și face totul mecanic, atunci el a pierdut rolul pe care ar trebui să-l aibă o ființă creată. Un astfel de om este considerat o entitate mediocră și o risipă inutilă de spațiu; cum poate unul ca acesta să fie demn de a purta titlul de ființă creată? Nu sunt ei entități ale depravării care strălucesc în exterior, dar sunt putrede în interior? Dacă un om îşi spune Dumnezeu, dar nu este în stare să exprime ființa divinității, să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuşi sau să-L reprezinte pe Dumnezeu, fără îndoială el nu este Dumnezeu, deoarece nu are esenţa lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu poate înfăptui în mod inerent nu există în el. Dacă omul pierde ceea ce este realizabil în mod inerent, nu mai poate fi considerat om și nu mai este vrednic de statutul de ființă creată sau să vină înaintea lui Dumnezeu și să-I slujească. În plus, nu este vrednic să primească harul lui Dumnezeu sau să fie vegheat, protejat și desăvârșit de Dumnezeu. Mulți care au pierdut încrederea lui Dumnezeu ajung să piardă harul lui Dumnezeu. Nu doar că nu-și detestă fărădelegile, ci răspândesc cu obrăznicie ideea că modul lui Dumnezeu este incorect. Și acei răzvrătiţi chiar neagă existența lui Dumnezeu; cum poate un astfel de om, cu o astfel de răzvrătire să aibă privilegiul de a se bucura de harul lui Dumnezeu? Oameni care nu și-au îndeplinit îndatorirea s-au răzvrătit foarte tare împotriva lui Dumnezeu și, deși Îi sunt foarte îndatorați își pierd mințile și-L critică pe Dumnezeu că nu are dreptate. Cum ar putea astfel de oameni să fie vrednici de a fi desăvârșiți? Nu este oare acesta preludiul eliminării și pedepsirii? Un om care nu-și face datoria față de Dumnezeu este deja vinovat de cele mai atroce nelegiuiri, pentru care nici măcar moartea nu este o pedeapsă suficientă, cu toate acestea omul are obrăznicia de a se certa cu Dumnezeu și de a se compara cu El. Ce folos este în a desăvârși un astfel de om? Dacă omul nu reuşeşte să îşi facă datoria, ar trebui să simtă vinovăția și îndatorarea; ar trebui să-și disprețuiască slăbiciunile și inutilitatea, răzvrătirea și statutul corupt și, mai mult decât atât, ar trebui să-și sacrifice viața și sângele pentru Dumnezeu. Doar atunci este o ființă creată care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu și doar un astfel de om este vrednic de a se bucura de binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu și de a fi desăvârșit de către El. Cât despre cei mai mulți dintre voi? Cum Îl tratați pe Dumnezeul care trăiește printre voi? Cum v-ați făcut datoria înaintea Lui? Ați îndeplinit tot ceea ce ați fost chemați să îndepliniți, chiar și cu prețul vieții voastre? Ce ați sacrificat? Nu ați primit multe din partea Mea? Puteți face diferența? Cât de loiali Îmi sunteți? Cum Mi-ați slujit? Și cum rămâne cu tot ce v-am acordat și am făcut pentru voi? Ați luat în calcul toate acestea? Ați judecat și comparat cu toţii acest aspect cu puțină conștiință care v-a mai rămas? Cum ar putea cuvintele și acțiunile voastre să aibă valoare? S-ar putea oare ca astfel de sacrificii minuscule din partea voastră să fie vrednice de tot ceea ce v-am dăruit? Nu am altă alternativă și cu toate că v-am fost devotat din toată inima, nutriți îndoieli păcătoase în legătură cu Mine și sunteți fără tragere de inimă. Aceasta este dimensiunea datoriei voastre, singurul vostru rol. Nu e așa? Nu știți că nu ați îndeplinit deloc datoria unei ființe create? Cum puteți fi considerați o ființă creată? Nu știți cu exactitate ce este ceea ce exprimați și trăiți? Ați eșuat în îndeplinirea datoriei voastre, dar căutați să obțineți mila și harul bogat al Lui Dumnezeu. Un astfel de har nu a fost pregătit pentru unii atât de lipsiți de valoare și de simpli ca voi, ci pentru aceia care nu cer nimic și se sacrifică cu bucurie. Astfel de oameni ca voi, astfel de nulități mediocre, nu sunt deloc vrednice să se bucure de harul cerului. Doar dificultățile și suferințele interminabile vă vor acompania zilele! Dacă nu-Mi puteți fi credincioși, soarta voastră va fi una a suferinței. Dacă nu puteți fi răspunzători față de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, grupul vostru va fi unul al pedepsirii. Orice har, binecuvântare și viață minunată în Împărăție nu va avea nimic de-a face cu voi. Acesta este finalul de care meritați să aveți parte și e o consecință a propriilor voastre fapte!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”