Viața bisericească este doar un fel de viață în care oamenii se strâng pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu și ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă și viața reală a oamenilor ar putea fi asemenea vieții lor bisericești – cuprinzând o viață spirituală normală, o savurare normală a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și apropierea normală de Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt îndeplinite potrivit voii lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt îndeplinite potrivit adevărului, o viață reală de practicare a rugăciunii și a liniștirii înaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și a dansului – atunci acesta este singurul fel de viață care i-ar duce într-o viață a cuvintelor lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață bisericească, fără să se mai „îngrijească” de viața din afara acelor ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu pot să-i transforme pe oameni, cu atât mai puțin să-i facă să-L cunoască pe Dumnezeu. Când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să-și transforme propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală, trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, bunul simț și regulile după care să te comporți în toate înainte de a putea obține o transformare treptată. Dacă te concentrezi doar pe cunoașterea teoretică și trăiești doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundezi realitatea, fără să pătrunzi adânc în realitate, fără să intri în viața reală, atunci nu vei intra niciodată în realitate, nu te vei cunoaște niciodată pe tine însuți, nici adevărul, nici pe Dumnezeu și vei fi veșnic orb și neștiutor. Lucrarea lui Dumnezeu de a mântui oamenii nu este pentru a le permite să ducă vieți omenești normale după o perioadă scurtă, nici pentru a transforma noțiunile și doctrinele lor greșite. Mai degrabă, scopul Său este de a schimba vechile firi ale oamenilor, de a schimba cu totul vechea lor cale de viață și de a schimba toate felurile lor de gândire și atitudinile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața bisericească, omul nu-și va schimba vechile obiceiuri de viață sau vechile moduri în care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să trăiască umanitatea normală în viața reală, nu doar în viața bisericească; ca ei să trăiască adevărul în viața reală, nu doar în viața bisericească; și ca ei să-și îndeplinească funcțiile în viața reală, nu doar în viața bisericească. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să îndrepte totul către viața reală. Dacă, în credința în Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge să se cunoască pe sine prin intrarea în viața reală și dacă nu pot trăi umanitatea normală în viața reală, atunci vor deveni niște ratați. Cei care nu-I dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc natura diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască adevărul în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar sunt detestați și respinși de El. Trebuie să practici intrarea în viața reală, să-ți cunoști propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța și să-ți cunoști slăbiciunile și umanitatea anormală. În felul acesta, toate cunoștințele tale vor fi integrate în situația și greutățile tale actuale. Doar acest gen de cunoaștere este real și îți poate îngădui să-ți pricepi cu adevărat condiția și să dobândești tranformarea firii.

Acum că desăvârșirea oamenilor a început oficial, trebuie să intri în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, trebuie să începi cu intrarea în viața reală și să te transformi încetul cu încetul. Dacă eviți viața omenească normală și vorbești numai despre chestiuni spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade; devin nerealiste, iar atunci, cum s-ar putea schimba oamenii? Acum ți se spune să intri în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este un aspect a ceea ce trebuie să facă oamenii. Lucrarea Duhului Sfânt este în principal de a călăuzi, pe când restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să trăiască o adevărată umanitate normală. Acesta este singurul fel de viață ce are însemnătate!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Discuție despre viața bisericească și viața reală”