A lua cuvintele lui Dumnezeu și a fi capabil să le explici fără să fii tulburat nu înseamnă că ești în posesia realității; lucrurile nu sunt atât de simple pe cât îți imaginezi. A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui; mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Doar când cuvintele lui Dumnezeu devin viața și exprimarea ta firească se poate spune că ai realitatea, și doar atunci se poate considera că ai dobândit adevărata înțelegere și statura reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării lungi perioade de timp și trebuie să poți trăi asemănarea pe care o cere Dumnezeu. Aceasta nu trebuie să fie o simplă imagine, ci să se reverse natural din tine. Numai atunci vei avea cu adevărat realitate și numai atunci vei fi obținut viața. Dă-Mi voie să folosesc exemplul încercării la care au fost supuși făcătorii de servicii, care vă este cunoscut tuturor. Oricine poate oferi cele mai elevate teorii cu privire la făcătorii de servicii și toți au o înțelegere corectă în legătură cu această chestiune; ei discută despre acest subiect și fiecare discurs îl depășește pe ultimul, ca și cum ar fi o competiție. Cu toate acestea, dacă omul nu a trecut printr-o încercare majoră, e foarte greu de spus dacă mărturia lui este bună. Pe scurt, trăirea omului este încă foarte deficitară, întru totul în dezacord cu înțelegerea lui. Așadar, mai are până să devină statura actuală a omului și nu este încă viața lui. Pentru că înțelegerea omului nu a fost încă adusă în realitate, statura lui este tot ca un castel clădit pe nisip, clătinându-se și gata să se prăbușească. Omul are prea puțină realitate; este aproape imposibil să găsești un strop de realitate în om. Există prea puțină realitate care să curgă natural din om și toată realitatea pe care o trăiește a fost forțată. De aceea spun că omul nu are realitate. Deși oamenii pretind că iubirea lor față de Dumnezeu nu se schimbă niciodată, este doar ceea ce spun înainte de a fi puși în fața unor încercări. Atunci când, într-o zi, sunt puși brusc în fața unor încercări, lucrurile despre care vorbesc vor deveni încă o dată incompatibile cu realitatea, iar acest fapt va dovedi, din nou, că oamenii nu au realitate. Se poate spune că, ori de câte ori întâlnești lucruri care nu se potrivesc noțiunilor tale și îți cer să te lași la o parte, acele lucruri sunt încercările tale. Înainte ca voia lui Dumnezeu să fie revelată, toți sunt supuși unui test riguros și unei încercări imense. Poți să înțelegi această chestiune? Când Dumnezeu vrea să-i pună la încercare pe oameni, El le permite întotdeauna să aleagă de unii singuri înainte de a li se revela adevărul faptelor. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu îl supune pe om la încercări, El nu îți va spune niciodată adevărul; acesta este modul prin care sunt expuși oamenii. Aceasta este o metodă prin care Dumnezeu Își desfășoară lucrarea, ca să vadă dacă tu Îl cunoști pe Dumnezeul de astăzi și dacă ai sau nu vreun pic de realitate. Ești cu adevărat lipsit de îndoieli în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu? Vei fi într-adevăr capabil să rămâi ferm atunci când o încercare de mare importanță se va abate asupra ta? Cine îndrăznește să spună „Garantez că nu vor fi probleme”? Cine îndrăznește să afirme „Poate că alții au îndoieli, dar eu nu voi avea nicicând”? Este exact ca atunci când Petru a fost supus încercărilor: se fălea mereu înainte ca adevărul să fi fost revelat. Acesta nu este un defect personal caracteristic doar lui Petru; aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă orice om acum. Dacă ar fi să vizitez câteva locuri sau dacă ar fi să vizitez câțiva frați și câteva surori, să văd care este înțelegerea voastră asupra lucrării de azi a lui Dumnezeu, ați fi cu siguranță capabili să spuneți multe despre cunoașterea voastră și ar părea că nu aveți nicio îndoială. Dacă te-aș întreba „Poți stabili cu adevărat că lucrarea de azi este săvârșită de Dumnezeu Însuși? Fără nicio îndoială?”, ai răspunde cu siguranță: „Fără nicio îndoială, este lucrarea săvârșită de Duhul lui Dumnezeu.” Odată ce ai răspuns astfel, cu siguranță nu ai avea nicio fărâmă de îndoială și te-ai simți chiar destul de mulțumit, gândind că ai câștigat un pic de realitate. Cei care au tendința să înțeleagă lucrurile în acest fel sunt cei care au mai puțină realitate; cu cât un om crede că a câștigat-o, cu atât mai puțin va rămâne ferm în fața încercărilor. Vai de cei care sunt aroganți și trufași și vai de cei care nu au cunoaștere de sine; asemenea oameni sunt adepții vorbelor și, totuși, se descurcă cel mai rău când își pun cuvintele în practică. La cel mai mic semn de dificultate, acești oameni încep să aibă îndoieli, iar gândul renunțării le pătrunde în minte. Nu au niciun fel de realitate; au doar teorii care sunt mai presus decât religia, lipsite de realitatea pe care o cere Dumnezeu acum. Cel mai mult Mă dezgustă cei care nu vorbesc decât de teorii, fără să aibă realitate. Aceștia strigă cel mai tare când își fac lucrarea, dar, imediat ce sunt confruntați cu realitatea, se prăbușesc. Nu arată asta oare că oamenii aceștia nu au realitate? Indiferent cât de cumplite ar fi vânturile și valurile, dacă poți rămâne în picioare fără să permiți ca vreo fărâmă de îndoială să-ți pătrundă în minte și dacă poți rămâne ferm și să nu tăgăduiești, chiar și atunci când nu a mai rămas nimeni altcineva, se va considera că ai adevărata înțelegere și că ești, într-adevăr, în posesia realității. Dacă te întorci după cum bate vântul – dacă urmezi majoritatea și înveți să spui ceea ce spun ceilalți – indiferent cât de elocvent ai putea fi, nu va fi o dovadă că ai realitatea. Așadar, îți sugerez să nu te pripești să strigi cuvinte goale. Știi tu ce va face Dumnezeu? Nu te purta ca un alt Petru, ca să nu atragi rușinea asupra ta și să nu-ți mai poți ține capul sus; asta nu va ajuta pe nimeni. Majoritatea oamenilor nu are o statură reală. Deși Dumnezeu a lucrat foarte mult, El nu a făcut realitatea să se coboare asupra oamenilor; ca să fiu mai precisă, Dumnezeu nu a mustrat niciodată pe nimeni personal. Unii oameni au fost dați în vileag prin intermediul unor asemenea încercări, ei întinzându-și tot mai mult mâinile păcătoase, gândindu-se că este ușor să Îl înfrângă pe Dumnezeu, că pot face orice își doresc. Din moment ce nu sunt capabili să reziste nici măcar unei astfel de încercări, încercările și mai solicitante ies din discuție, iar realitatea iese și ea din discuție. Nu încearcă ei, pur și simplu, să-L păcălească pe Dumnezeu? A avea realitatea nu e ceva ce poate fi simulat, și nici nu e ceva ce poți obține din cunoașterea acesteia. Depinde atât de adevărata ta statură, cât și de abilitatea ta de a face față sau nu tuturor încercărilor. Înțelegi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea”