În practică, respectarea poruncilor ar trebui să fie legată de punerea în practică a adevărului. În timp ce respectă poruncile, omul trebuie să practice adevărul. Când practică adevărul, nu trebuie să încalce principiile poruncilor, nici să fie împotriva poruncilor; trebuie să faci orice îți cere Dumnezeu. Respectarea poruncilor și practicarea adevărului sunt interconectate, nu contradictorii. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât devii mai capabil să respecți esența poruncilor. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât vei înțelege mai mult cuvântul lui Dumnezeu așa cum este exprimat în porunci. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor nu sunt acțiuni contradictorii – sunt interconectate. La început, omul putea să practice adevărul și să obțină luminarea de la Duhul Sfânt numai după ce respecta poruncile, dar nu aceasta este intenția inițială a lui Dumnezeu. Dumnezeu îți cere să I te închini cu inima, nu doar să te comporți bine. Totuși, trebuie să respecți poruncile cel puțin superficial. Treptat, prin experiență, după ce au dobândit o înțelegere mai clară a lui Dumnezeu, oamenii vor înceta să se răzvrătească și să se împotrivească lui Dumnezeu și nu vor mai avea nicio îndoială față de lucrarea Lui. Acesta este singurul fel prin care omul poate să respecte esența poruncilor. Prin urmare, simpla respectare a poruncilor fără practicarea adevărului este ineficientă și nu reprezintă închinarea adevărată la Dumnezeu, pentru că nu ai atins încă o statură reală. Respectarea poruncilor fără adevăr se reduce la respectarea rigidă a regulilor. Făcând astfel, poruncile vor deveni legea ta, ceea ce nu te va ajuta să crești în viață. Dimpotrivă, acestea vor deveni povara ta și te vor lega strâns, ca legile Vechiului Testament, făcându-te să pierzi prezența Duhului Sfânt. Prin urmare, numai practicând adevărul poți respecta în mod efectiv poruncile, și respecți poruncile pentru a practica adevărul. În procesul respectării poruncilor, vei pune în practică și mai multe adevăruri, iar când practici adevărul, vei dobândi o înțelegere și mai profundă a ceea ce înseamnă de fapt poruncile. Scopul și sensul din spatele cerinței lui Dumnezeu ca omul să respecte poruncile nu este să-l facă să urmeze regulile, așa cum și-ar putea închipui omul; mai degrabă, are de-a face cu intrarea lui în viață. Măsura creșterii tale în viață dictează gradul în care vei putea să respecți poruncile. Deși poruncile sunt pentru a fi respectate de om, esența poruncilor devine evidentă numai prin experiența de viață a omului. Majoritatea oamenilor presupun că a respecta poruncile bine înseamnă că sunt „complet pregătiți și tot ce rămâne de făcut este să fie răpiți”. Acesta este un gen de idee extravagantă și nu este conformă cu voia lui Dumnezeu. Cei care spun astfel de lucruri nu doresc să facă progrese și râvnesc după trup. Asta e o prostie! Nu este în concordanță cu realitatea! Simpla practicare a adevărului fără a respecta de fapt poruncile nu este voia lui Dumnezeu. Cei care fac asta sunt infirmi; sunt ca oamenii cărora le lipsește un picior. Simpla respectare a poruncilor, ca și cum ai adera la reguli fără a avea însă adevărul – nici asta nu poate mulțumi voia lui Dumnezeu; ca și aceia cărora le lipsește un ochi, persoanele care fac asta suferă, la rândul lor, de o formă de invaliditate. Se poate spune că, dacă respecți poruncile bine și dobândești o înțelegere clară a Dumnezeului practic, atunci vei avea adevărul; relativ vorbind, vei fi câștigat statură reală. Dacă practici adevărul pe care ar trebui să-l practici, vei respecta în același timp și poruncile, iar aceste două lucruri nu sunt în contradicție. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor sunt două sisteme, ambele fiind parte integrantă din experiența vieții unei persoane. Experiența cuiva ar trebui să cuprindă o integrare a respectării poruncilor cu practicarea adevărului, nu o diviziune. Cu toate acestea, există atât diferențe, cât și legături între aceste două lucruri.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului”