Dumnezeu a creat omenirea;

chiar dacă omul a fost corupt

sau dacă-L urmează,

Dumnezeu îl tratează ca drag Lui

sau, cum ar spune omul, rudele-I cele mai dragi.

Omenirea nu-i o jucărie pentru El.

El e Creatorul, iar omul creația Lui.

Pare că rangu-i diferit,

dar ce face El pentru om

întrece cu mult relația lor.

Dumnezeu îl iubește pe om,

îi pasă de el și de el e preocupat.

Neobosit, El dăruiește omenirii,

El nu simte că-i prea mult,

nici nu simte nevoia de-a primi mulțumiri.

El nu simte că a-i salva pe oameni,

furnizându-le și dăruindu-le tot,

e un mare tribut dat lor.

Numai că, în felul Său,

în esența Lui, în ce are și e,

le poartă de grijă în tăcere și liniște.

Oricât primește omul de la El,

Dumnezeu nu cere mulțumiri.

Acest lucru e hotărât de esența Lui;

e conform firii Sale.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”