De cineva poate supraviețui până la sfârșit,

e pentru că a-mplinit cerințele lui Dumnezeu.

Dar de nu poate trăi în odihna finală,

e pentru că nu ascultă de Dumnezeu și nu-L mulțumește.

Nici faptele rele ale unui copil, nici neprihănirea sa

nu pot fi transferate părinților săi.

Iar răul sau neprihănirea părinților

nu pot fi-mpărțite cu copiii lor.

Există o destinație meritată de fiecare persoană.

Aceasta e determinată de esența lor.

Destinația cuiva nu e în niciun fel legată de alții.

Fiecare cu propriul păcat sau binecuvântare,

nimeni nu poate lua locul altuia.

De cineva e făcător de dreptate, e drept.

Și e făcător de rele dacă ce face e rău.

Cei care fac dreptatea vor supraviețui

și distrugerea îi așteaptă pe cei ce fac rău.

De cineva e sfânt, nu are nicio pată murdară.

De cineva e murdar, nu are nicio parte sfântă.

Există o destinație meritată de fiecare persoană.

Aceasta e determinată de esența lor.

Destinația cuiva nu e în niciun fel legată de alții.

Oamenii răi vor fi distruși

și cei drepți vor supraviețui,

chiar de un copil al unuia ce face rău e drept

sau părinții unei persoane drepte sunt răi.

Nu există nicio relație de niciun fel

dacă un soț crede și soția nu

sau dacă un copil crede și părinții lui nu.

Sunt două tipuri care nu se îmbină.

Există o destinație meritată de fiecare persoană.

Aceasta e determinată de esența lor.

Destinația cuiva nu e în niciun fel legată de alții.

Înainte ca cineva să intre în odihnă,

există rude fizice în jurul său.

Dar după ce a intrat în odihnă,

nu mai are astfel de rude de care să vorbească.

Cei ce își fac datoria sunt dușmanii celor ce nu și-o fac.

Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu sunt dușmanii celor ce-L urăsc.

Iar cei care intră în odihnă

sunt incompatibili cu cei care sunt distruși.

Există o destinație meritată de fiecare persoană.

Aceasta e determinată de esența lor.

Destinația cuiva nu e în niciun fel legată de alții.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”