Din moment ce Dumnezeu Se întrupează, El lucrează în identitatea trupului Său;

deoarece El vine în trup,

El termină, așadar, în trup lucrarea pe care ar trebui să o facă.

Fie Duhul lui Dumnezeu sau Hristos, ambii sunt Dumnezeu Însuși,

și El face lucrarea pe care ar trebui să o facă

și Își îndeplinește slujirea pe care ar trebui să o îndeplinească.

Indiferent de modul în care El Își îndeplinește lucrarea,

El nu ar acționa într-o manieră de nesupunere față de Dumnezeu.

Indiferent de ceea ce îi cere omului,

nicio cerere nu depășește ceea ce poate fi atins de om.

Tot ceea ce face El este îndeplinirea voinței lui Dumnezeu

și este de dragul gestionării Sale.

Divinitatea lui Hristos este mai presus de toți oamenii,

prin urmare, El este autoritatea cea mai înaltă dintre toate ființele create.

Această autoritate este divinitatea Sa,

adică firea și ființa lui Dumnezeu Însuși,

care Îi determină identitatea.

Prin urmare, indiferent de cât de normală este umanitatea Sa,

este incontestabil faptul că El are identitatea lui Dumnezeu Însuși;

indiferent de punctul de vedere din care vorbește

și de modul în care I se supune voii lui Dumnezeu,

nu se poate spune că El nu este Însuși Dumnezeu.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”