Am vorbit deja mult pe tema lucrurilor pe care omul le consideră în noțiunile sale drept corecte și bune – M-am repetat de nenumărate ori ca să vă fac să înțelegeți că, deși aceste subiecte sunt, într-o anumită măsură, departe de adevăr și nu se ridică la înălțimea lui, ele sunt legate de opiniile omului despre oameni și lucruri și de comportamentul și acțiunile omului. Prin urmare, nu considerați aceste subiecte drept non-adevăruri sau ca pe un tip de cunoaștere ori teorie. Nu sunt deșarte. Lucrurile pe care oamenii, în noțiunile lor, le socotesc drepte și bune se află întotdeauna în adâncul inimii lor, controlându-le gândurile, perspectiva și punctul de vedere din care privesc oamenii și lucrurile și modul în care se comportă și acționează. Prin urmare, aceste lucruri trebuie explicate clar, astfel încât oamenii să poată să le înțeleagă și să dobândească discernământ în privința lor și, prin urmare, să renunțe la noțiunile omului despre comportamentul bun și altele asemenea și să nu mai trateze niciodată aceste lucruri ca fiind pozitive sau drept criterii comportamentale pentru opiniile lor despre oameni și lucruri și pentru comportamentul și acțiunile lor. Aceste lucruri categoric nu sunt cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin adevărul. Ceea ce trebuie să faceți este să corectați în mod constant punctul de vedere și poziția din care priviți oamenii și lucrurile, vă comportați și acționați, în timp ce examinați permanent dacă fiecare noțiune și punct de vedere care apare în mintea voastră este în acord cu adevărul. Trebuie să vă schimbați imediat noțiunile și punctele de vedere eronate, apoi să vă păstrați poziția corectă și să priviți oamenii și lucrurile, să vă comportați și să acționați conform cuvintelor lui Dumnezeu, folosind criteriile comportamentale pe care le cere El. Aceasta este cea mai simplă practică a urmăririi adevărului. Este, de asemenea, un fel de direcție și țintă a ceea ce ar trebui să urmăriți atunci când vă străduiți să obțineți mântuirea și să trăiți umanitatea normală. Deoarece tocmai ați terminat de ascultat aceste cuvinte, s-ar putea să nu le înțelegeți atât de profund sau concret, dar nu vă faceți griji. După ce veți experimenta, continuu și tot mai profund, cuvintele lui Dumnezeu și după ce veți analiza și discerne continuu lucrurile despre care, în noțiunile culturii tradiționale, se crede că sunt corecte, veți putea în cele din urmă să renunțați la diferitele afirmații ale culturii tradiționale. Niciodată nu veți mai evalua comportamentul oamenilor conform culturii tradiționale; în schimb, veți evalua oamenii potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. În acest fel, veți fi îndepărtat și abandonat întru totul noțiunile din cultura tradițională. Dacă nu înțelegi adevărul, ci doar doctrine simple și știi că purtările cerute de cultura tradițională sunt invalide, ai putea gândi: „Sunt o persoană modernă, izolată de masele lumești. Nu sunt foarte tradițional și chiar sunt scârbit de cultura tradițională, nu-mi place să respect obiceiuri și ritualuri plictisitoare.” Însă atunci când privești persoane și lucruri, tot vei folosi foarte natural noțiunile tale din trecut pentru a le vedea și a le evalua. În acel moment, îți vei da seama că tot ce ai afirmat despre tine, și anume că ești o persoană modernă, care nu este de modă veche sau foarte tradițională și care poate accepta adevărul, era, de fapt, fals și greșit și că ai fost păcălit de propriile sentimente. Doar atunci îți vei da seama că vechile tale gânduri, opinii și noțiuni s-au înrădăcinat adânc în inima ta, cu mult timp în urmă și că ele nu dispar imediat ce-ți schimbi noțiunile sau abandonezi anumite gânduri. Să spui că ești o persoană din noua eră, o persoană modernă, este doar o etichetă superficială; zici asta doar pentru că te-ai născut într-o altă generație și perioadă, însă toate acele lucruri de modă veche și opuse lui Dumnezeu, care sunt comune întregii omeniri, sunt prezente și în tine, fără excepție. Atâta vreme cât ești om, vei avea aceste lucruri în tine. Dacă nu crezi asta, atunci dobândește mai multă experiență. Va veni o zi când vei spune „Amin” acestor cuvinte ale Mele. Acei oameni care nu au înțelegere spirituală și cei care sunt trufași și egoiști, gândesc: „Am un master și un doctorat. Am trăit mulți ani în această societate și am fost expus culturii și educației noii ere, mai ales educației occidentale. Cum aș putea să mai nutresc acele lucruri demodate? Tradițiile sunt cele mai rele pentru mine. Cel mai mult detest acele reguli inutile. Când familia mea se reunește și vorbește despre lucruri și reguli tradiționale, nu vreau să ascult deloc.” Nu te grăbi să negi. În cele din urmă, va veni o zi în care vei renunța la aceste idei ale tale. Vei recunoaște că nu ar putea exista un membru mai obișnuit al rasei umane corupte de Satana decât tine. Deși nu ai acceptat de bunăvoie și nici nu ți-ai însușit, în sinea ta, noțiunile de modă veche, cultura tradițională și strămoșii rasei umane te-au infectat și condiționat cu ele cu mult timp în urmă. Aceste lucruri există, fără excepție, în lumea ta interioară și în gândurile și noțiunile tale. De ce? Pentru că aceste aspecte ale culturii tradiționale nu sunt simple afirmații, și nici simple zicale sau abordări. Mai degrabă, reprezintă un tip de gândire și teorie. Efectul lor este inducerea omului în eroare și coruperea lui. Aceste cuvinte și abordări nu vin de la umanitatea coruptă, ci de la Satana. Atât timp cât trăiești sub puterea Satanei, nu poți evita să nu fii condiționat, indus în eroare și corupt de aceste lucruri. Acum că Mi-ai auzit cuvintele, vei simți că toate sunt realități și adevărul. După ce ai experimentat aceste cuvinte ale Mele, vei descoperi că, deși nu-ți plac cultura tradițională, obiceiurile și ritualurile obositoare sau regulile fără rost, bazele opiniilor tale despre oameni și lucruri și ale comportamentului și acțiunilor tale provin, inevitabil, de la om. Ele aparțin nucleului culturii tradiționale, sunt lucruri din cadrul acesteia. Opiniile tale despre oameni și lucruri, precum și comportamentul și acțiunile tale nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriul tău. În acel moment, vei ști, vei putea să vezi clar că, înainte ca oamenii să dobândească adevărul, dacă nu-l urmăresc sau nu-l înțeleg, atunci poartă otrava Satanei, o bucată din Satana, și uneltirile lui cu ei, în timp ce trăiesc cea mai simplă umanitate normală. Tot ceea ce trăiesc este negativ, disprețuit și respins de Dumnezeu. Totul aparține trupului și nu are nimic de-a face cu lucrurile pozitive pe care le înfățișează Dumnezeu, de care Îi place și care sunt în acord cu intențiile Sale. Între ele nu există deloc suprapunere, nici măcar vreo asemănare. Este foarte important să vezi limpede aceste probleme, altfel, oamenii nu vor ști ce înseamnă să practici adevărul. Ei se vor agăța pentru totdeauna de comportamentele bune pe care omul le crede a fi lucruri pozitive, așadar, comportamentul și manifestările lor nu vor primi niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Dacă o persoană iubește adevărul, va putea să-l accepte și să-l urmărească. Ea va privi oamenii și lucrurile, se va comporta și va acționa în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriul său. În acest fel, va putea să pornească pe calea vieții pe care a indicat-o Dumnezeu omului. Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriul tău – acest adevăr-principiu este extrem de important și imperativ pentru om. Este un adevăr-principiu pe care omul trebuie să-l aibă atunci când urmărește mântuirea și se străduiește să trăiască o viață plină de sens. Trebuie să accepți acest lucru. Nu ai de ales în această privință și nu există excepții pentru nimeni. Dacă nu urmărești adevărul și nu accepți acest adevăr-principiu, indiferent dacă ești bătrân sau tânăr, cunoscător sau nu, indiferent dacă ești o persoană de credință sau cu puțină credință și indiferent cărei clase sociale îi aparții sau ce etnie ai, fără excepție, nu vei avea nimic de-a face cu standardele pe care le cere Dumnezeu. Ceea ce trebuie să faci este să te străduiești să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriul tău. Acesta este unicul și singurul drum pe care ar trebui să-l urmezi. Nu trebuie să alegi cu multă grijă, spunând: „Voi accepta ceva ca adevăr dacă se potrivește cu noțiunile mele, dar, dacă nu, voi refuza să-l accept. Voi proceda în felul meu, nu este nevoie să urmăresc adevărul. Nu trebuie să privesc oamenii, chestiunile și lucrurile din punctul de vedere al cuvintelor lui Dumnezeu; am propriile opinii și sunt destul de nobile, obiective și pozitive. Nu sunt atât de diferite de cuvintele lui Dumnezeu, așadar, bineînțeles, pot înlocui cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. Nu este nevoie să practic cuvintele lui Dumnezeu în această privință sau să acționez în conformitate cu ele.” Acest tip de vedere și această metodă de urmărire sunt greșite. Indiferent cât de bune sau corecte sunt punctele de vedere ale unei persoane, acestea sunt, totuși, greșite. Ele nu pot înlocui în niciun caz adevărul. Dacă nu poți să accepți adevărul, orice vei urmări va fi greșit. De aceea spun că nu ai de ales în chestiunea potrivit căreia trebuie „să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriul tău”. Tot ce poți să faci este să acționezi conștiincios în conformitate cu această sintagmă, să o îndeplinești și să o experimentezi personal, dobândind treptat cunoștințe despre ea, recunoscându-ți firea coruptă și pătrunzând în realitatea acestei sintagme. Numai atunci scopul pe care îl vei atinge în cele din urmă va fi cel pe care ar trebui să-l atingi căutând adevărul. Altfel, munca ta grea, toate lucrurile la care ai renunțat și prețul pe care l-ai plătit se vor evapora; toate vor fi în zadar. Înțelegi?

Ce înseamnă să urmărești adevărul? (Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriul tău.) Așa este. Practică aceste cuvinte în mod conștiincios, absolut și cuprinzător. Fă din această sintagmă scopul urmăririi tale și realitatea vieții tale și, atunci, vei fi o persoană care urmărește adevărul. Nu te lăsa întinat în niciun fel, nu te întina cu nicio voință a omului și nu te agăța de nicio mentalitate a norocului. Acesta este modul corect de a acționa și vei avea, atunci, speranța de a dobândi adevărul. Așadar, este necesar să avem părtășie despre noțiunile omului privind comportamentul bun și să le analizăm? (Da, este.) Ce îndrumare și ajutor pozitiv poate să vă ofere? Pot aceste cuvinte să devină baza și criteriul pentru modul în care priviți oamenii și lucrurile, vă comportați și acționați? (Da, pot.) Dacă pot, atunci citește bine, rugându-te, aceste două părtășii în timpul adunărilor și al devoționalelor tale. Odată ce vei înțelege bine aceste cuvinte, vei putea să privești cu exactitate oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, vei avea o bază și un criteriu pentru spusele și faptele tale. Vei vedea oamenii cu acuratețe, iar perspectiva și poziția din care privești lucrurile vor fi, de asemenea, corecte. Nu vei mai privi oamenii și lucrurile pe baza emoțiilor sau sentimentelor tale, și nici pe baza culturii tradiționale sau a filosofiilor satanice. Când vei avea baza corectă, rezultatele opiniilor tale despre oameni și lucruri vor fi relativ exacte. Nu este așa? (Ba da.) Prin urmare, nu puteți să luați sau să lăsați, pur și simplu, aceste cuvinte. Nu vin la adunările voastre și nu am părtășie despre aceste subiecte doar ca să treacă timpul sau ca să Mă amuz pentru că sunt plictisit. O fac pentru că aceste probleme sunt comune tuturor oamenilor și sunt probleme pe care oamenii trebuie să le înțeleagă pe calea lor de a urmări adevărul și de a dobândi mântuirea. Totuși, oamenii nu sunt încă lămuriți în privința acestor probleme. Ele îi constrâng și-i încurcă deseori. Îi împiedică și îi deranjează. Desigur, oamenii nu înțeleg nici calea spre dobândirea mântuirii. Indiferent dacă o fac dintr-o perspectivă pasivă sau activă, ori dintr-o perspectivă pozitivă sau negativă, oamenii ar trebui să se asigure că aceste probleme le sunt clare și că le înțeleg. În acest fel, atunci când vei întâmpina asemenea probleme în viața reală și te vei confrunta cu o alegere, vei putea să cauți adevărul; perspectiva și poziția din care vei privi problema vor fi corecte și vei putea respecta principiile. În acest fel, deciziile și alegerile tale vor avea o bază și vor fi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Niciodată nu vei mai fi indus în eroare de filosofii și sofisme satanice; niciodată nu vei mai fi tulburat de otrăvurile și de afirmații absurde ale Satanei. Apoi, când va veni vorba să privești oamenii și lucrurile, care este cel mai simplu nivel, vei fi capabil de obiectivism și exactitate în modul în care vezi un lucru sau o persoană; nu vei fi influențat sau controlat de sentimentele tale sau de filosofii satanice. Prin urmare, deși recunoașterea și discernerea comportamentelor pe care oamenii le consideră bune conform noțiunilor lor nu reprezintă o chestiune majoră în procesul de urmărire a adevărului, aceasta este strâns legată de viața de zi cu zi a oamenilor. Cu alte cuvinte, în viața de zi cu zi, oamenii se confruntă frecvent cu aceste lucruri. De exemplu, să spunem că se întâmplă ceva și vrei să acționezi într-un fel, dar o altă persoană îți prezintă o viziune diferită, iar pe tine te incomodează modul în care persoana respectivă se comportă de obicei – cum ar trebui să-i tratezi opinia? Cum ar trebui să gestionezi această chestiune? Ar fi greșit să o ignori pur și simplu. Deoarece nutrești o anumită opinie despre aceste lucruri, o evaluare a lor sau o concluzie pe care ai tras-o în privința lor, ele îți vor influența gândirea și judecata și este posibil să-ți influențeze verdictul în această chestiune. De aceea, trebuie să abordezi cu calm opinia ei diferită, discernând-o și văzând-o clar, conform adevărului. În cazul în care spusele acelei persoane sunt în conformitate cu adevărurile-principii, atunci ar trebui să le accepți. Dacă nu poți să vezi clar problema, atunci când vei întâlni din nou o situație sau o persoană ca aceasta, te vei simți mereu confuz, nepregătit, agitat și neliniștit. Unii oameni pot chiar să ia măsuri extreme pentru a aborda și a face față situației, ale căror rezultate finale cu siguranță nimeni nu vrea să le vadă. Dacă folosești standardele de evaluare pe care le cere Dumnezeu pentru a privi o persoană, rezultatul final va fi probabil bun și pozitiv – nu va exista niciun conflict între voi doi și vă veți înțelege. Însă dacă folosești logica Satanei și standardele noțiunilor omului despre bunul comportament pentru a privi persoana, este posibil ca voi doi să ajungeți să vă certați și să vă contraziceți. Rezultatul va fi că nu veți mai putea să vă înțelegeți bine și multe lucruri vor urma de aici: s-ar putea să vă subminați unul pe celălalt, să vă subapreciați și să vă judecați reciproc, în cazuri grave chiar să vă luptați fizic și, în cele din urmă, ambele părți vor fi rănite și vor pierde. Nimeni nu vrea să vadă asta. Prin urmare, lucrurile pe care Satana le insuflă oamenilor nu îi pot ajuta niciodată să privească o persoană sau un lucru în mod obiectiv, corect sau rezonabil. Pe de altă parte, atunci când oamenii privesc și evaluează un lucru sau o persoană conform criteriilor comportamentale pe care i le cere Dumnezeu omului și în privința cărora l-a informat și conform cuvintelor Sale și adevărului, rezultatul final va fi cu siguranță obiectiv, deoarece nu va fi întinat de impetuozitate, de emoțiile sau sentimentele omului. Asta poate să dea naștere doar unor lucruri bune. În lumina acestui fapt, ce trebuie să accepte oamenii: noțiunile omului despre lucruri bune sau criteriile comportamentale pe care le cere Dumnezeu? (Criteriile comportamentale pe care le cere Dumnezeu.) Toți cunoașteți răspunsul la această întrebare și puteți să răspundeți corect. În regulă, vom încheia aici părtășia noastră despre acest subiect. Ceea ce trebuie să faceți în continuare este să cugetați la aceste lucruri și să aveți părtășie despre ele, să organizați sistematic aceste chestiuni, să găsiți mai multe principii și căi de practică și apoi să vă supuneți lor și să le experimentați continuu în viața de zi cu zi și să pătrundeți în realitatea acestor cuvinte. Desigur, pătrunderea în realitatea acestor cuvinte este primul adevăr-principiu pe care îl urmăresc și în care pătrund oamenii. În acest fel, odată cu experiența, oamenii ajung treptat la diferite grade de înțelegere și cunoaștere a fiecărui aspect al conținutului acestei părtășii și câștigă progresiv din perspective diferite. Cu cât câștigi mai mult, cu atât mai profunde vor deveni cunoștințele tale despre experiență și pătrunderea în aceste cuvinte. Cu cât mai profund pătrunzi în acestea și le experimentezi, cu atât mai profunde vor deveni intrarea și cunoștințele tale despre experiență din opiniile tale despre oameni și lucruri, precum și comportamentul și acțiunile tale. Din contră, dacă nu pătrunzi deloc în aceste cuvinte și doar le analizezi și le înțelegi sensul literal și nu faci nimic în plus, trăind așa cum ai făcut-o dintotdeauna, fără să cauți adevărul atunci când apar probleme, și nu compari acele probleme cu spusele lui Dumnezeu și nici nu le rezolvi conform cuvintelor Lui, atunci nu vei putea niciodată să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Ce înseamnă să spui că nu vei putea niciodată să intri în adevărul-realitate? Înseamnă că nu ești cineva care iubește adevărul și nu-l vei practica niciodată, pentru că nu vei privi niciodată oamenii și lucrurile, nu te vei comporta și nici nu vei acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriul tău. Tu spui: „Încă trăiesc bine, chiar dacă nu iau cuvintele lui Dumnezeu ca bază sau adevărul drept criteriu.” Ce vrei să spui prin „trăiesc bine”? Oare lucrurile merg bine atâta vreme cât nu ești mort? Scopul urmăririi tale nu este acela de a dobândi mântuirea, iar tu nu accepți sau nu înțelegi adevărul și, totuși, spui că trăiești bine. Dacă așa stau lucrurile, calitatea vieții tale este foarte mediocră, iar calitatea umanității pe care o trăiești este foarte slabă. Ca să împrumut o zicală colocvială, semeni mai mult cu o fiară decât cu o persoană, pentru că nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu și nu înțelegi adevărul, încă trăiești potrivit unei firi și unor filosofii satanice – ești doar un non-om îmbrăcat în piele umană. Ce calitate sau valoare are viața unei astfel de persoane? Nu aduce niciun beneficiu ție sau altora. Calitatea acestui tip de viață este atât de slabă – nu are valoare.

Știți de ce analizez astăzi aceste noțiuni tradiționale și am părtășie despre ele și despre cultura tradițională? Să fie doar pentru că nu Îmi plac? (Nu, nu acesta este motivul.) Atunci, care este semnificația părtășiei despre aceste subiecte? Care este scopul ei final? (Ne ajută să analizăm ce comportamente și manifestări continuăm să nutrim, care sunt dictate de cultura tradițională, și de ce trăim după filosofiile satanice. După ce ajungem să înțelegem adevărul și să dobândim discernământ, vom fi capabili să trăim umanitatea normală conform cerințelor și criteriilor pe care ni le-a dat Dumnezeu și să mergem pe calea urmăririi adevărului.) Aveți dreptate, dar ați folosit cam multe cuvinte. Care este cel mai simplu și mai direct răspuns? Părtășia despre aceste subiecte are un singur scop final, și anume de a-i face pe oameni să înțeleagă ce este adevărul și ce e practica adevărului. Odată ce oamenii înțeleg limpede aceste două lucruri, vor avea discernământ privind comportamentele bune pe care le promovează cultura tradițională. Nu vor mai trata acele comportamente bune drept standarde pentru practicarea adevărului sau pentru trăirea asemănării umane. Doar înțelegând adevărul pot oamenii să scape de cătușele culturii tradiționale și să se lepede de înțelegerile și opiniile lor eronate despre practicarea adevărului și comportamentele bune pe care ar trebui să le aibă oamenii. Numai în acest fel pot oamenii să practice și să urmărească în mod corect adevărul. Dacă oamenii nu știu ce este adevărul și consideră cultura tradițională drept adevăr, atunci direcția, scopurile și calea urmăririi lor vor fi, toate, greșite. Ei se vor fi abătut de la cuvintele lui Dumnezeu, vor fi încălcat adevărul și se vor fi îndepărtat de adevărata cale. Prin urmare, ei merg pe propria cale și se rătăcesc. Dacă oamenii care nu înțeleg adevărul sunt incapabili să-l caute și să-l practice, care va fi rezultatul final? Ei nu vor dobândi adevărul. Și dacă nu dobândesc adevărul, atunci, oricât de mult ar crede acești oameni, va fi în zadar. Așadar, părtășia de astăzi și analiza acestor noțiuni tradiționale și a acestor afirmații ale culturii tradiționale reprezintă un subiect foarte important și plin de însemnătate pentru toți credincioșii. Credeți în Dumnezeu, dar înțelegeți, de fapt, ce este adevărul? Chiar știți cum să urmăriți adevărul? Sunteți siguri de obiectivele voastre? Sunteți siguri de calea voastră? Dacă nu ești sigur de nimic, cum poți să urmărești adevărul? Ai putea urmări lucrul greșit? Ai putea să o iei pe căi greșite? Acest lucru este extrem de probabil. Așadar, deși cuvintele despre care am părtășie astăzi par foarte simple la suprafață, cuvinte pe care oamenii le înțeleg imediat ce le aud și care, din perspectiva voastră, nici măcar nu par demne de menționat, acest subiect și acest conținut se referă direct la adevăr și la cerințele lui Dumnezeu. Acesta e lucrul de care majoritatea dintre voi nu sunteți conștienți. Deși, în ceea ce privește doctrina, înțelegeți că științele sociale ale omenirii și cultura tradițională nu sunt adevărul și că, desigur, obiceiurile și practicile etnice nu îl reprezintă, chiar vedeți limpede esența acestor lucruri? Chiar ați scăpat de cătușele acestor lucruri? Nu neapărat. Casa lui Dumnezeu nu le-a cerut niciodată oamenilor să depună eforturi pentru a studia cultura, obiceiurile și practicile etnice și, cu siguranță, nu i-a obligat pe oameni să accepte nimic din cultura tradițională. Casa lui Dumnezeu nu a menționat niciodată aceste lucruri. Totuși, subiectul despre care am părtășie astăzi este foarte important. Este necesar ca Eu să spun acest lucru clar, ca voi să înțelegeți. Scopul spuselor Mele nu este altul decât acela de a-i face pe oameni să înțeleagă adevărul și intențiile lui Dumnezeu, dar puteți voi toți să înțelegeți ce zic Eu? Dacă veți depune câteva eforturi, dacă veți plăti un preț mic și veți investi puțină energie, veți putea în cele din urmă să obțineți câștiguri în acest domeniu și să reușiți să înțelegeți aceste adevăruri. Și, ajungând să înțelegeți aceste adevăruri și, apoi, căutând să intrați în realitatea lor, vă va fi ușor să obțineți rezultate.

Un aspect al lucrurilor pe care omul le consideră în noțiunile sale drept corecte și bune despre care am avut părtășie înainte a fost comportamentul bun al omului. Care a fost celălalt aspect? (Moralitatea și calitatea umanității omului.) În termeni simpli, este conduita morală a omului. Deși toți oamenii corupți trăiesc potrivit firilor lor satanice, ei sunt excepțional de buni la a se deghiza. Pe lângă zicalele legate în mod specific de abordări și comportamente superficiale, ei au născocit, de asemenea, multe zicale și cerințe referitoare la conduita morală a omului. Ce zicale privind conduita morală circulă printre oameni? Enumerați-le pe cele cunoscute și cu care sunteți familiarizați și, apoi, vom alege câteva zicale comune pe care să le analizăm și despre care să avem părtășie. (Nu-ți însuși banii găsiți pe jos. Găsește plăcere în a-i ajuta pe ceilalți.) (O bunătate primită ar trebui răsplătită cu recunoștință.) (Sacrifică-ți interesele de dragul celorlalți.) (Răsplătește răul cu bine.) (O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală.) (Fii strict cu tine însuți și tolerant cu ceilalți.) Da, toate acestea sunt exemple bune. În plus, mai sunt și acestea: „Când bei apă dintr-o fântână, nu ar trebui să uiți niciodată cine a săpat-o”, „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” și „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”. Toate acestea sunt cerințe propuse cu privire la conduita morală a omului. Mai sunt și altele? (Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește.) Aceasta este, de asemenea, o cerință pe care cultura tradițională a omenirii a propus-o cu privire la conduita morală a omului și un standard pentru evaluarea comportamentului moral al oamenilor. Care mai sunt? (Nu impune altora ceea ce tu însuți nu-ți dorești.) Aceasta este puțin mai simplă, dar contează și ea. Mai sunt și altele: „Aș încasa un glonț pentru un prieten”, „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”, „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” și „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”. Nu sunt acestea alte exemple? (Ba da, sunt.) Ca și acesta: „Viermii de mătase ai primăverii vor țese până vor muri, iar lumânările se vor mistui până la ultima picătură de ceară.” Uitați-vă cât de mari sunt așteptările lor de la conduita și comportamentul omului! Vor ca oamenii să ardă toată viața ca o lumânare și să se transforme în cenușă. Se consideră că o persoană are un caracter moral înalt doar atunci când se comportă în acest fel. Nu este aceasta o așteptare uriașă? (Ba da, este.) Oamenii au fost influențați și încătușați de aceste aspecte ale culturii tradiționale de mii de ani și care este rezultatul? Trăiesc ei asemănarea umană? Trăiesc ei vieți pline de sens? Oamenii trăiesc pentru aceste lucruri cerute de cultura tradițională, sacrificându-și tinerețea sau chiar toată viața pentru ele, crezând, totodată, că viața lor este foarte mândră și glorioasă. În cele din urmă, când mor, ei nu știu pentru ce au murit, dacă moartea lor a avut vreo valoare și semnificație sau dacă au îndeplinit cerințele Creatorului lor. Oamenii nu știu absolut nimic despre aceste lucruri. Ce alte zicale și cerințe are cultura tradițională cu privire la conduita morală a oamenilor? „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” și „Fă tot posibilul să gestionezi cu loialitate orice ți-au încredințat alții” – acestea se potrivesc. Există, de asemenea, și zicala: „Cuvântul unui gentleman este legământul lui”; aceasta este o cerință care se referă la credibilitatea omului. Mai sunt și altele? (Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant.) Această sintagmă se suprapune oarecum cu subiectul de față. Cred că am enumerat destule exemple. Zicalele pe care tocmai le-am acoperit includ cerințe care au fost propuse cu privire la dăruirea, patriotismul, credibilitatea, castitatea omului, precum și principiile interacțiunii cu ceilalți și modul în care oamenii ar trebui să trateze pe cineva care i-a ajutat sau cum să răsplătească bunătatea și așa mai departe. Unele dintre aceste zicale sunt mai simple, în timp ce altele sunt puțin mai profunde. Cele mai simple sunt: „Găsește plăcere în a-i ajuta pe ceilalți”, „Nu-ți însuși banii găsiți pe jos” și „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”. Acestea sunt cerințe care privesc purtarea omului. „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați” este o cerință legată de integritatea morală și castitatea oamenilor. Acestea se încadrează, mai mult sau mai puțin, în sfera conceptelor de bunăvoință, dreptate, decență, înțelepciune și credibilitate ale culturii tradiționale chineze. Câte zicale tocmai am enumerat? (Douăzeci și una.) Citiți-le pentru Mine. („Nu-ți însuși banii găsiți pe jos”, „Găsește plăcere în a-i ajuta pe ceilalți”, „Fii strict cu tine însuți și tolerant cu ceilalți”, „Răsplătește răul cu bine”, „O bunătate primită ar trebui răsplătită cu recunoștință”, „Sacrifică-ți interesele de dragul celorlalți”, „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală”, „Când bei apă dintr-o fântână, nu ar trebui să uiți niciodată cine a săpat-o”, „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește”, „Nu impune altora ceea ce tu însuți nu-ți dorești”, „Aș încasa un glonț pentru un prieten”, „Un supus loial nu poate sluji la doi regi, o femeie bună nu se poate căsători cu doi bărbați”, „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”, „Viermii de mătase ai primăverii vor țese până vor muri, iar lumânările se vor mistui până la ultima picătură de ceară”, „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale”, „Fă tot posibilul să gestionezi cu loialitate orice ți-au încredințat alții”, „Cuvântul unui gentleman este legământul lui” și „Să crești din noroi, nepătat, scăldându-te în valuri limpezi, fără ca totuși să pari extravagant”.) Astăzi, vom face un studiu în avans al tuturor tipurilor de calități „bune” pe care le-a rezumat omenirea cu privire la conduita morală. Diversele afirmații ale culturii tradiționale privind conduita morală propun diferite cerințe pentru umanitatea și conduita morală a omului. Unele cer oamenilor să răsplătească actele de bunătate care li se fac, altele cer ca oamenii să se bucure că-i ajută pe ceilalți, unele sunt metode de a interacționa cu oamenii care nu-ți plac, în timp ce altele sunt metode pentru a face față defectelor și neajunsurilor altora sau oamenilor care au probleme. În aceste domenii, ele oferă oamenilor limite și propun anumite cerințe și standarde. Toate acestea sunt cerințe și standarde pe care cultura tradițională le are în ceea ce privește conduita morală a omului și toate sunt lucruri care circulă printre oameni. Cine a crescut în China va fi auzit frecvent aceste cuvinte și le cunoaște pe de rost. Aceste afirmații despre conduita morală din cultura tradițională se încadrează, mai mult sau mai puțin, în sfera bunăvoinței, dreptății, decenței, înțelepciunii și credibilității. Desigur, sunt unele zicale care nu se încadrează în această sferă, dar cele importante se încadrează, toate, mai mult sau mai puțin. Acest lucru ar trebui să vă fie clar.

Astăzi, nu vom avea părtășie într-un mod concret despre ce înseamnă o anumită afirmație privind conduita morală și nici nu vom diseca în mod concret care este esența vreunei zicale anume. Vă voi îndemna să vă pregătiți, mai întâi, studiind un pic. Uitați-vă la ce diferențe există între afirmațiile culturii tradiționale despre conduita morală și standardele pe care Dumnezeu le cere omului pentru a trăi umanitatea normală. Care zicale din cultura tradițională sunt, în mod clar, în contradicție cu spusele lui Dumnezeu și cu adevărul? Dacă sunt interpretate la propriu, care zicale sunt asemănătoare cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului sau au oarecum o legătură cu acestea? Care dintre aceste zicale credeți că sunt lucruri pozitive și pe care dintre aceste zicale le-ați respectat cândva cu strictețe, după ce ați ajuns să credeți în Dumnezeu, practicându-le și conformându-vă lor ca și cum ar fi fost criteriul vostru în urmărirea adevărului? De exemplu: „Sacrifică-ți interesele de dragul celorlalți.” Sunteți toți familiarizați cu această zicală? După ce ați ajuns să credeți în Dumnezeu, nu v-ați gândit că ar trebui să fiți persoane bune ca aceasta? Și când v-ați sacrificat interesele de dragul celorlalți, nu v-ați gândit că aveți o umanitate destul de bună și că Dumnezeu v-ar plăcea cu siguranță? Sau, înainte să crezi în Dumnezeu, poate ai considerat că oamenii care au calitatea de a „răsplăti răul cu bine” erau oameni buni – pur și simplu nu erai dispus să o faci, nu puteai să o faci și nu reușeai să respecți asta, dar după ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, te-ai ținut de acel standard și ai putut să practici „iertarea și uitarea” față de acei oameni care te-au rănit în trecut sau pe care obișnuiai să nu-i suporți sau să-i urăști. S-ar putea să crezi că această zicală despre conduita morală se aliniază cu momentul în care Domnul Isus a spus să ierți oamenii de șaptezeci de ori câte șapte și, astfel, să fii foarte dispus să te înfrânezi, conform acesteia. Poți chiar să o pui în practică și să o respecți ca și cum ar fi adevărul și să crezi că oamenii care practică răsplătirea răului cu bine sunt oameni care practică adevărul și urmează calea lui Dumnezeu. Aveți astfel de gânduri sau manifestări? Care zicală mai credeți că seamănă, în esența ei, cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu, în măsura în care ar putea chiar să înlocuiască adevărul, să nu fie prea mult să spuneți că este adevărul? Desigur, ar trebui să fie ușor să discerneți zicala: „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale.” Majoritatea oamenilor pot să vadă că această zicală nu este adevărul și că este doar un slogan înșelător, care sună pretențios. „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” este ceva ce se spune non-credincioșilor care nu au credință în Dumnezeu; este o cerință pe care guvernul unei țări o impune oamenilor săi, pentru a-i învăța să-și iubească țara. Această zicală este în contradicție cu adevărul și nu are nicio bază în cuvintele lui Dumnezeu. Se poate spune că această zicală nu este, în esență, adevărul și că nu-l poate înlocui. Această zicală este un punct de vedere care vine, întru totul, de la Satana și își are originea în Satana și servește clasei conducătoare. Nu are nimic de-a face cu spusele lui Dumnezeu sau cu adevărul. De aceea, zicala: „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” nu este, categoric, adevărul și nici nu este ceva ce ar trebui să susțină o persoană cu umanitate normală. Așadar, ce fel de oameni sunt capabili să confunde această zicală cu adevărul? Oamenii care născocesc mereu modalități de a dobândi reputație, statut și profit personal și aceia care își doresc să devină oficiali. Ei practică această zicală ca și cum ar fi adevărul pentru a câștiga favoarea claselor conducătoare și pentru a-și atinge scopurile. Există unele zicale care, pentru oameni, nu sunt ușor de deslușit. Deși oamenii știu că aceste zicale nu sunt adevărul, în inima lor, simt totuși că ele sunt corecte și în acord cu doctrina. Vor să trăiască potrivit acestor zicale și să se comporte în acel fel pentru a-și ridica nivelul moralității și pentru a-și spori carisma personală și, în același timp, pentru ca alții să creadă că au umanitate și că nu sunt non-oameni. Care zicale v-au fost greu de deslușit? (Cred că „o bunătate primită ar trebui răsplătită cu recunoștință” a fost foarte greu de deslușit. Am tratat-o ca și cum ar fi fost un lucru pozitiv și am crezut că aceia care răsplăteau cu recunoștință bunătățile erau oameni care aveau conștiință. „Fă tot posibilul să gestionezi cu loialitate orice ți-au încredințat alții” este alta. Înseamnă că, din moment ce o persoană a acceptat o sarcină de la altcineva, ar trebui să facă tot ce-i stă în putință pentru a se asigura că o îndeplinește bine. Mi s-a părut că acesta era un lucru pozitiv și ceva ce ar trebui să facă o persoană cu rațiune și conștiință.) Cine mai dă un exemplu? (Mai există și zicala: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește.” M-am gândit că o persoană care ar putea face asta este cineva cu o relativă umanitate și moralitate.) Altă zicală? („Cuvântul unui gentleman este legământul lui.” Am crezut că, dacă un om face ceea ce a spus și este demn de încredere, asta înseamnă că are o conduită morală bună.) Înainte, credeai că aceasta este o conduită morală bună. Cum o percepi acum? (Trebuie să ne uităm la natura acelui „legământ” – este corectă sau greșită? Este pozitivă sau este negativă? Dacă o persoană le spune oamenilor răi și antihriștilor: „Te voi proteja. Cuvântul unui gentleman este legământul lui”, și apoi, când casa lui Dumnezeu anchetează și cercetează situația acelei persoane, aceasta îi protejează pe acei oameni răi și antihriști, atunci face rău și se împotrivește lui Dumnezeu.) Acest discernământ este corect. Trebuie să vă uitați la natura acelui „cuvânt” – este pozitivă sau negativă? Dacă o persoană face ceva greșit sau rău în timp ce pune în practică zicala: „Cuvântul unui gentleman este legământul lui”, atunci urmele faptei sale rele sunt ca goana nebună a cailor rapizi, alergând direct în iad și căzând în Adânc. Dar în cazul în care „cuvântul” său este în concordanță cu adevărul și are un simț al dreptății și protejează lucrarea casei lui Dumnezeu și Îl mulțumește pe Dumnezeu, atunci este corect să pui în practică zicala: „Cuvântul unui gentleman este legământul lui.” Din aceste exemple, puteți vedea că trebuie să discerneți cuvintele culturii tradiționale. Trebuie să deosebiți diferite situații și medii și nu puteți folosi aceste cuvinte fără discernământ. Există câteva cuvinte care evident nu corespund realității și sunt clar greșite. Trebuie să fiți deosebit de precauți atunci când aveți de-a face cu aceste cuvinte. Trebuie să le tratați drept erezii și sofisme. Există unele cuvinte care sunt potrivite doar în anumite contexte și domenii. Într-un context sau mediu diferit, cuvintele nu mai sunt valabile; sunt greșite și dăunătoare oamenilor. Dacă nu le puteți discerne, este posibil ca acestea să vă otrăvească și să vă facă rău. Indiferent dacă aceste cuvinte ale culturii tradiționale sunt corecte sau greșite, sau dacă par sau nu logice după părerea omului, niciunul dintre ele nu este adevărul și niciunul nu este conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta e o certitudine. Lucrurile pe care omul le consideră drepte nu sunt neapărat lucrurile pe care Dumnezeu le consideră drepte. Cuvintele pe care omul le consideră bune nu sunt neapărat benefice pentru oameni, atunci când sunt puse în practică. În orice caz, indiferent dacă oamenii le practică sau nu, sau dacă le sunt de folos, toate lucrurile care nu sunt în conformitate cu adevărul, care nu sunt adevărul, sunt dăunătoare omului, nu ar trebui acceptate și nu trebuie folosite. Există mulți oameni care nu pot să discearnă aceste lucruri. Ei tratează lucrurile pe care omul le consideră drepte sau în privința cărora omenirea coruptă cade de acord, în general, că sunt drepte, ca fiind adevărul și le respectă și le practică de parcă ar fi adevărul. Este potrivit acest lucru? Poate cineva să obțină aprobarea lui Dumnezeu practicând adevăruri false și pseudo-adevăruri? Orice lucru cu care omenirea e de acord în general este corect, iar adevărul este fals, o imitație și ar trebui respins pentru totdeauna. Acum, sunt, de fapt, adevărul acele lucruri pe care le considerați corecte și pozitive? Timp de mii de ani, nimeni nu a negat vreodată aceste cuvinte; toți oamenii cred că aceste cuvinte sunt corecte și pozitive, dar chiar pot ele să devină adevărul? (Nu, nu pot.) Dacă aceste cuvinte nu pot deveni adevărul, atunci sunt ele însele adevărul? (Nu, nu sunt.) Nu sunt adevărul. Dacă oamenii tratează aceste cuvinte drept adevărul și le strecoară printre cuvintele lui Dumnezeu și le practică împreună, se pot ridica la nivelul adevărului acele cuvinte și zicale? Categoric nu pot. Indiferent cum urmăresc sau cum se agață oamenii de aceste lucruri, Dumnezeu nu le va aproba niciodată, pentru că Dumnezeu este sfânt. El categoric nu le permite oamenilor corupți să amestece lucruri satanice cu adevărul sau cuvintele Sale. Toate lucrurile care iau naștere din gândurile și opiniile omului vin de la Satana – indiferent cât de bune ar fi, tot nu sunt adevărul și nu pot deveni viața unei persoane.