A fi bine educat și rațional este o noțiune tradițională a omului. Este în total dezacord cu adevărul. Având în vedere că este în conflict cu adevărul, ce anume ar trebui să aibă omul dacă ar pune adevărul în practică? Ce realitate care, atunci când este trăită, se aliniază cu adevărul și cerințele lui Dumnezeu? Știți? Cu o astfel de părtășie, unii ar putea spune: „Zici că a fi bine educat și rațional este în dezacord cu adevărul, că este doar un comportament exterior bun. Așadar, pur și simplu nu vom mai fi oameni bine educați și raționali. Viața va fi mai lipsită de griji, fără nicio înfrânare, fără să fie constrânsă de reguli. Vom putea să facem ceea ce vrem, să trăim cum vrem. Cât de lipsiți de griji vom fi atunci! Suntem mai liberi acum, având în vedere că bunul comportament al omului nu are legătură cu finalul său. Nu trebuie să ne facem griji pentru educație, reguli sau nimic de genul acesta.” Este ceea ce trebuie să învățăm din asta? (Nu.) Este o înțelegere deformată; ei fac greșeala de a merge până la extreme. Așadar, e cineva care ar face o astfel de greșeală? S-ar putea să existe unii care spun: „De vreme ce oamenii cultivați încă pot să se împotrivească lui Dumnezeu și să-L trădeze, pur și simplu nu voi fi o persoană cultivată. Încep să simt dispreț pentru oamenii cultivați. Îi disprețuiesc pe cei care sunt bine educați și raționali, blânzi și rafinați, curtenitori, care îi respectă pe bătrâni și au grijă de tineri, care sunt amabili. Privesc cu dispreț pe oricine văd că afișează aceste lucruri și îl dojenesc în public: «Ai comportamentul fariseilor. Este menit să-i amăgească pe ceilalți. Nu înseamnă să urmărești adevărul, cu atât mai puțin să-l practici. Nu mai încerca să ne păcălești – nu vom fi înșelați de tine, nici nu vom cădea în capcanele tale!»” Ați proceda astfel? (Nu.) E în ordine dacă nu ați face-o. Ar fi foarte absurd din partea voastră dacă ați face ceva atât de lipsit de sens. Unor oameni cu o înțelegere absurdă le lipsește o pricepere pură a adevărului – nu au abilitatea de a pricepe. Tot ce pot face este să urmeze reguli, așadar, acesta este modul în care acționează. Prin urmare, de ce avem părtășie despre această problemă și de ce o analizăm? În principal, pentru a-i face pe oameni să înțeleagă că a urmări adevărul nu înseamnă a urmări comportamentul exterior bun, nici nu este un lucru menit să te facă o persoană bine-crescută, reglementară și cultivată. Mai degrabă, este menit să te facă să înțelegi adevărul, să-l practici și să fii capabil să acționezi pe baza adevărului, asta însemnând că tot ceea ce faci își are baza în cuvintele lui Dumnezeu, că totul se aliniază cu adevărul. Comportamentele care se aliniază cu adevărul și au drept fundament cuvintele lui Dumnezeu nu sunt la fel cu a fi bine educat și rațional, nici nu sunt la fel cu standardele cerute de la om de cultura și de moralitatea tradițională. Sunt două lucruri diferite. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și doar ele sunt singurul criteriu după care sunt evaluate binele și răul, dreptatea și greșeala omului. Pe de altă parte, standardul culturii tradiționale de a fi bine educat și rațional nu corespunde deloc adevărurilor-principii. Când anume, în ce etapă a lucrării, ți-a spus Dumnezeu că trebuie să fii o persoană bine educată, rațională, un om cultivat, nobil, fără niciun interes josnic pentru tine? A spus Dumnezeu un astfel de lucru? (Nu.) Nu a spus. Așadar, ce afirmație și cerință are Dumnezeu în privința comportamentului omului? Comportă-te și acționează pe deplin conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriul tău. Atunci, care este fundamentul cuvintelor lui Dumnezeu? Mai exact, ce adevăruri ar trebui să folosești drept criterii ale tale și ce fel de viață trebuie să trăiești, astfel încât să urmărești și să practici adevărul? Nu este ceva ce ar trebui înțeles? (Ba da.) Așadar, care sunt standardele cuvintelor lui Dumnezeu pentru cerințele comportamentele de la om? Puteți să găsiți cuvinte de-ale Lui care sunt clare în această privință? (Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Am multe speranțe. Sper să vă puteți purta într-un mod cuviincios și plăcut, să vă îndepliniți îndatoririle cu credință, să aveți adevăr și omenie, să fiți oameni care pot renunța la tot ce au și chiar la viața lor pentru Dumnezeu, și așa mai departe. Toate aceste speranțe izvorăsc din neajunsurile voastre, din stricăciunea voastră și din neascultare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”).) Toate acele cuvinte sunt principii și cerințe pentru comportamentul omului. Așadar, ce alte cuvinte de-ale lui Dumnezeu există care au legătură cu practica specifică? (Mai e un fragment care spune: „Inima ta trebuie să fie liniștită tot timpul, iar atunci când întâlnești o problemă, nu trebuie să devii iritat și încăpățânat sau să acționezi pripit. Nu fi pretențios sau fals, ci învață să fii tăcut, să acționezi rezonabil. Acestea sunt modurile în care ar trebui să se manifeste umanitatea normală” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”).) Aceasta este puțină practică specifică. Acelea sunt recomandări și cerințe specifice pentru comportamentul exterior și metodele omului. Pot fi acestea privite drept fundamentul cuvintelor lui Dumnezeu? Sunt destul de specifice? (Da.) Citiți-le din nou. („Inima ta trebuie să fie liniștită tot timpul, iar atunci când întâlnești o problemă, nu trebuie să devii iritat și încăpățânat sau să acționezi pripit. Nu fi pretențios sau fals, ci învață să fii tăcut, să acționezi rezonabil. Acestea sunt modurile în care ar trebui să se manifeste umanitatea normală.”) Țineți seama de aceste elemente; ele sunt principiile pe care ar trebui să le susțineți când acționați pe viitor. Acestea le spun oamenilor că ar trebui să învețe să facă față lucrurilor cu raționament în comportamentul și acțiunile lor și că, în plus, trebuie să fie capabili să caute adevărurile-principii, pornind de la fundamentul de a acționa cu rațiune și conștiință. Comportați-vă și acționați astfel și vor exista principii, precum și o cale de practică.

Acele câteva lucruri despre care tocmai am vorbit: „Când ți se abate ceva asupra ta, nu trebuie să devii iritat și încăpățânat sau să acționezi pripit. Nu fi pretențios sau fals, ci acționează rezonabil” ‒ sunt ele ușor de făcut? Într-adevăr, sunt realizabile, după o perioadă de instruire. Dacă există cineva care chiar nu poate să le facă, atunci care este soluția? Va fi în ordine atât timp cât faci doar un lucru, asta însemnând că, atunci când întâlnești o problemă sau interacționezi cu alții, există cel puțin un lucru pe care să-l susții: trebuie să te comporți și să acționezi într-un mod care îi edifică pe ceilalți. Acesta este cel mai important punct. Dacă vei practica și vei respecta asta, dacă vei practica în conformitate cu acest lucru și avându-l drept criteriu, atunci, în ansamblu, nu vei face niciun mare rău celorlalți, nici nu vei suferi tu însuți vreo pierdere considerabilă. Comportă-te și acționează într-un fel care îi edifică pe ceilalți – există detalii în legătura cu asta? (Da.) Nu-ți baza satisfacția de sine pe prejudicierea intereselor altora; nu-ți clădi fericirea și bucuria pe suferința altora. Asta înseamnă să edifici. Care este modul fundamental de a înțelege o asemenea edificare? Înseamnă că purtarea ta trebuie să fie tolerabilă pentru alții, așa cum este evaluată de conștiința și rațiunea umanității; trebuie să fie în conformitate cu rațiunea și conștiința umanității. Nu-i așa că oricine are umanitate normală poate să trăiască în conformitate cu asta? (Ba da, așa este.) Să spunem că cineva se odihnește în cameră, iar tu intri, fără să ții seama de împrejurări, și începi să cânți și să pui muzică. Ar fi un lucru potrivit? (Nu.) Nu ar însemna asta să-ți clădești distracția și fericirea pe suferința altuia? (Ba da.) Dacă cineva este adâncit în lectura cuvintelor lui Dumnezeu sau în părtășia despre adevăr, iar tu tocmai trebuie să-i vorbești despre problemele tale, nu este lipsit de respect față de el? Nu este needificator pentru el? (Ba da.) Ce înseamnă a fi needificator? Înseamnă, cel puțin, că nu-i respecți pe ceilalți. Nu trebuie să întrerupi discursul sau acțiunile altora. Nu este ceva ce umanitatea normală poate să realizeze? Dacă nu poți să realizezi nici măcar asta, chiar nu ai conștiință și rațiune. Pot cei lipsiți de conștiință și rațiune să aibă acces la adevăr? Nu pot. Practicarea adevărului poate fi realizată doar de cei care au cel puțin conștiință și rațiune și, dacă ai urmări adevărul, trebuie cel puțin să fii în acord cu standardele conștiinței și ale rațiunii în limbajul și acțiunile tale; trebuie să-i faci pe cei din jurul tău să te considere tolerabil și să pari bun pentru toți. Este ceea ce tocmai am spus: fă ca acțiunile tale să pară cel puțin decente pentru ceilalți și fii edificator pentru ei. Este a fi edificator același lucru cu a fi de folos altora? În realitate, nu – a fi edificator înseamnă a respecta în mod reciproc spațiul altora și a nu-i perturba, a nu-i întrerupe și a nu-i deranja; înseamnă să nu-i faci să aibă de suferit sau să simtă suferință din cauza comportamentului tău. Asta înseamnă să fii edificator. Cum înțelegeți asta? A fi edificator nu are legătură cu măsura în care ești de folos altora; are legătură cu abilitatea lor de a profita de interesele și drepturile care le revin, fără să fie întrerupți în timp ce le folosesc sau privați de ele de către îndărătnicia și comportamentul tău neadecvat. Nu este așa? (Ba da.) Acum cunoașteți câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu care au legătură cu cerințele Sale pentru comportamentul și acțiunile omului, dar totuși, vă spun că lucrul cel mai important este faptul că trebuie să fii edificator pentru alții în comportamentul și acțiunile tale. Acesta este principiul pentru acțiune. Ați înțeles ce înseamnă să fii edificator? (Da.) Există câțiva care nu se gândesc deloc dacă alții sunt edificați de limbajul și acțiunile lor, dar tot pretind că sunt oameni bine educați și raționali. Nu este o înșelăciune? A fi edificator pentru alții în comportament și acțiune – nu există o lecție de învățat din asta? S-ar putea să fie o demonstrație comportamentală și, totuși, este ușor de realizat? Dacă cineva înțelege o parte din adevăr, va ști cum să acționeze în conformitate cu principiile, cum să acționeze într-un mod care îi edifică pe alții și cum să acționeze într-un mod care le este de folos altora. Dacă cineva nu înțelege adevărul, nu va ști ce să facă; poate să acționeze doar bazându-se pe noțiunile și închipuirile sale. Unii oameni nu caută niciodată adevărul în viețile lor de zi cu zi, indiferent ce se abate asupra lor. Doar acționează în conformitate cu preferințele lor, fără să le pese cum se simt alții din cauza asta. Există principii pentru o astfel de acțiune? Ar trebui să fiți capabili să vedeți dacă sunt, nu-i așa? Toți vă întruniți și citiți deseori cuvintele lui Dumnezeu; dacă veți fi cu adevărat capabili să înțelegeți o parte din adevăr, veți putea să practicați și să vă implicați în unele chestiuni conform adevărurilor-principii. Cum te face să te simți o astfel de practică? Cum îi face pe alții să se simtă? Dacă veți încerca din răsputeri să examinați asta, veți ști ce fel de practică este edificatoare pentru alții. De obicei, când se abate ceva asupra voastră, orice ar fi, nu vă gândiți la chestiunile reale legate de modul în care să acționați astfel încât să abordați umanitatea normală sau practicarea adevărului. Așadar, când vi se întâmplă ceva, dacă ar fi să vă întrebe cineva ce fel de practică sau acțiune ar fi edificatoare pentru alții, vi s-ar părea greu să răspundeți, de parcă nu ar exista o cale clară. Toate lucrurile despre care am părtășie la adunări sunt aceste probleme din viața reală și, totuși, când le întâlniți, nu sunteți niciodată capabili să țineți pasul și nu mai știți nimic. Nu există o discrepanță aici? (Ba da.) Ce ați dobândit, atunci, din credința voastră în Dumnezeu? Câteva doctrine, câteva sloganuri. Cât sunteți de slabi și de jalnici!

Unul dintre lucrurile pe care le-am discutat ca fiind considerat corect și bun de către om în noțiunile sale – a fi bine educat și rațional – include câteva dintre noțiunile și închipuirile specifice ale omului, precum și unele moduri tradiționale ale sale de a înțelege acest comportament. Pe scurt, dacă analizăm acum această manifestare comportamentală, vedem că nu are nicio legătură cu adevărul sau cu adevărata umanitate, pentru că nu corespunde nici pe departe adevărului și nu poate fi menționată odată cu acesta și, în plus, un astfel de comportament este în mod fundamental în dezacord cu standardele cerințelor lui Dumnezeu pentru opiniile omului despre oameni și lucruri, precum și pentru comportamentul și acțiunile lui, cu care este total incompatibil și cu care nu are nicio legătură. Este doar comportamentul omului. Oricât de bine afișează omul un astfel de comportament și oricât de adecvat îl practică, este doar o formă de comportament. Nici măcar nu se califică drept adevărată umanitate normală. Afirmația că cineva trebuie să fie bine educat și rațional este doar un mod de a împacheta frumos comportamentul exterior al omului. Pentru a se „împacheta” frumos și a se înfrumuseța, omul se străduiește din răsputeri să fie o persoană bine educată și rațională, câștigând prin asta stima și respectul altora și ridicându-și poziția și valoarea în grupul său. Dar adevărul este că un asemenea comportament nu se ridică nici măcar la nivelul moralității, integrității și demnității pe care ar trebui să le aibă o adevărată persoană. A fi bine educat și rațional este o afirmație care vine din cultura tradițională și este un set de manifestări comportamentale pe care omenirea coruptă și le-a definit ca fiind ceva ce ea crede că ar trebui susținut. Aceste manifestări comportamentale sunt menite să sporească reputația unei persoane în grupul său și să îi crească valoarea, astfel încât să poată câștiga respectul altora și să fie cea mai puternică dintre toate, cineva care nu este pasibil să fie disprețuit sau hărțuit în grupul său. Acest comportament exterior nu are absolut nicio legătură cu moralitatea sau calitatea umanității și, totuși, omul îl plasează foarte sus și îi acordă foarte multă importanță. Convingeți-vă singuri cât de multă înșelăciune trebuie să fie în asta! Prin urmare, dacă în prezent urmărești să fii o persoană bine educată, rațională, și îți reglementezi comportamentul, străduindu-te din răsputeri în ceea ce urmărești și practici să atingi țelul de a fi bine educat și rațional, te îndemn să încetezi asta imediat. Astfel de comportamente și metode nu pot decât să te facă să te ascunzi tot mai mult și să fii din ce în ce mai ipocrit și, pe măsură ce se întâmplă asta, te vei îndepărta tot mai mult de faptul de a fi o persoană onestă, simplă, deschisă. Cu cât te străduiești mai mult să fii o persoană bine educată, rațională, cu atât mai mult te vei ascunde – cu cât este mai profundă deghizarea ta, cu atât mai greu le va fi altora să te evalueze sau să te înțeleagă și cu atât mai adânc va fi ascunsă firea ta coruptă. Fă asta și va fi foarte greu să dobândești acceptarea adevărului și mântuirea. Așadar, în lumina acestor elemente, este calea de a urmări să fii o persoană bine educată, rațională aceeași cu cea de a urmări adevărul? Este urmărirea adecvată? (Nu.) Nu există mai multă înșelăciune împotriva altora și a propriei persoane în spatele comportamentului de a fi bine educat, rațional, pe lângă substanța lui negativă și rezultatele sale negative? (Ba da.) O persoană bine educată, rațională, ascunde în sinea ei multe secrete și, mai mult decât atât, ascunde tot felul de gânduri, noțiuni, păreri, atitudini și idei greșite, care sunt necunoscute celorlalți, josnice, murdare, rele și odioase pentru alții. În spatele comportamentului bun al unei persoane bine educate, raționale, se ascunde o fire mai coruptă de-ale ei. O astfel de persoană, sub acoperirea acelei manifestări comportamentale, nu are curajul să-și înfrunte firea coruptă, nici nu are încrederea să și-o recunoască. Cu atât mai puțin are curajul și încrederea să se destăinuie în legătură cu firea ei coruptă, cu absurda ei cunoaștere, cu gândurile, intențiile și țelurile sale rele – sau, după caz, chiar în legătură cu gândurile ei pizmașe, veninoase. Are atât de multe lucruri ascunse în ea și nimeni nu poate să le vadă; tot ceea ce văd oamenii este așa-zisa persoană bună din fața lor, care are comportamentul bun de a fi bine educată și rațională. Nu este un caz de înșelăciune? (Ba da.) Întregul comportament al acelei persoane, toată prestația, urmărirea și esența ei sunt un caz de înșelăciune. Îi escrochează pe alții și se escrochează pe sine. Care va fi finalul definitiv pentru o astfel de persoană? Ca să fie o persoană bine educată, rațională, ea se leapădă de Dumnezeu, întoarce spatele adevăratei căi și este detestată și respinsă de Dumnezeu. În fiecare ungher ascuns din spatele comportamentului bun de a fi bine educat, rațional, omul își tăinuiește tehnicile și comportamentele de deghizare și înșelăciune și, în același timp, își tăinuiește firile, precum aroganța, răutatea, lehamitea de adevăr, ferocitatea și intransigența. Așadar, cu cât este cineva mai bine educat și mai rațional, cu atât mai înșelător este și, cu cât se străduiește mai mult să fie o persoană bine educată, rațională, cu atât mai puțin este un iubitor de adevăr și cu atât mai mult este o persoană căreia îi este lehamite de adevăr și de cuvintele lui Dumnezeu. Spuneți-Mi, nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Deocamdată, vom încheia aici părtășia noastră despre comportamentul bun de a fi bine educat și rațional.

Tocmai acum, am avut părtășie despre o afirmație referitoare la comportamentul bun din cultura tradițională: a fi bine educat și rațional. Nu vom avea părtășie în mod individual despre celelalte câteva afirmații. Grupate, toate afirmațiile despre comportamentul bun sunt doar un mod de a împacheta frumos comportamentul exterior și imaginea omului. „A împacheta frumos” este o formulare drăguță; mai exact, este, de fapt, o formă de deghizare, un mod de a folosi o fațadă falsă pentru a-i păcăli pe alții să aibă sentimente bune față de propria ta persoană, să te evalueze în mod pozitiv, să te respecte, în vreme ce partea întunecată din inima ta, firile tale corupte și adevărata ta față sunt toate ascunse și împachetate frumos. Putem să spunem și așa: ceea ce se ascunde în spatele aurei acestor comportamente bune e adevărata față coruptă a fiecărui membru al umanității corupte. Ceea ce se ascunde e fiecare membru al umanității rele, cu o fire arogantă, o fire înșelătoare, o fire feroce și o fire a lehamitei de adevăr. Nu contează dacă purtarea exterioară a unei persoane este bine educată și rațională sau blândă și rafinată, nici dacă aceasta este amabilă, abordabilă, dacă îi respectă pe bătrâni și are grijă de tineri sau orice altceva asemănător – oricare dintre aceste lucruri le manifestă, nu este nimic mai mult decât un comportament exterior pe care alții pot să-l vadă. Nu o poate conduce printr-un comportament bun spre cunoașterea naturii-esențe pe care o are. Deși omul arată bine datorită comportamentelor exterioare de a fi bine educat și rațional, blând și rafinat, abordabil și amabil, astfel că întreaga lume umană este prietenoasă cu el, nu poate fi negat faptul că firile corupte ale omului chiar există sub acoperirea acestor comportamente bune. Lehamitea de adevăr a omului, împotrivirea și răzvrătirea lui față de Dumnezeu, natura-esență pe care o are de a-i fi lehamite de cuvintele rostite de Creator și de a se împotrivi Creatorului – acestea chiar există acolo. Nu este nimic fals în legătură cu asta. Indiferent cât de bine se preface o persoană, indiferent cât de prezentabile sau cuviincioase sunt comportamentele sale, cât de drăguț sau frumos s-a împachetat sau cât de înșelătoare este, ceea ce nu poate fi negat este faptul că fiecare persoană coruptă este plină de firi satanice. Sub masca acestor comportamente exterioare, încă se împotrivește și se răzvrătește față de Dumnezeu, se împotrivește și se răzvrătește față de Creator. Desigur, cu aceste comportamente bune drept mantie și acoperire, oamenii manifestă firi corupte în fiecare zi, în fiecare ceas și moment, în fiecare minut și secundă, în fiecare chestiune, timp în care trăiesc printre firi corupte și păcat. Este un fapt incontestabil. În ciuda comportamentelor prezentabile ale omului, a cuvintelor plăcute și a exteriorului fals, firea lui coruptă nu s-a diminuat deloc și nici s-a schimbat datorită acestor comportamente exterioare ale sale. Dimpotrivă, firea sa coruptă se manifestă în mod constant tocmai din cauza faptului că are acoperirea acestor comportamente bune și nu-și înfrânează pașii dinspre a face rău și a se împotrivi lui Dumnezeu – și, desigur, conduse de firile sale feroce și rele, ambițiile, dorințele și cerințele sale extravagante se extind și se dezvoltă constant. Spuneți-Mi, unde este persoana curtenitoare, amabilă, abordabilă, a cărei imagini trăite și a cărei baze pentru comportamentul și acțiunile sale sunt pozitive și în acord cu ale lui Dumnezeu cuvinte, cu adevărul? Unde este persoana bine educată, rațională, blândă și rafinată, care iubește adevărul, care este dispusă să găsească în cuvintele lui Dumnezeu direcția și scopul vieții sale, care a avut o contribuție la mântuirea omenirii? Puteți găsi o singură astfel de persoană? (Nu.) Adevărul este că, printre oameni, cu cât este mai cunoscătoare o persoană, cu atât mai educată este; și cu cât are mai multe idei, mai mult statut și reputație – chiar dacă poate fi numită o persoană bine educată și rațională, amabilă, abordabilă – cu atât mai mult poate să înșele oamenii cu afirmațiile așternute de ea în scris, cu atât mai mult rău face și cu atât mai gravă este împotrivirea ei față de Dumnezeu. Cei cu reputație și statut mai mare îi înșală pe alții cu atât mai mult, iar împotrivirea lor față de Dumnezeu este cu atât mai gravă. Uitați-vă în rândul umanității la oamenii ei faimoși, măreți, la gânditorii, educatorii, scriitorii, revoluționarii, oamenii ei de stat sau la orice alt om ilustru într-un domeniu – care dintre ei nu a fost bine educat și rațional, abordabil și amabil? Care dintre ei nu s-a purtat, în aparență, într-un mod care i-a atras lauda altora și prin care a fost demn de respectul altora? Totuși, cu ce au contribuit efectiv la omenire? Au condus ei omenirea pe calea cea dreaptă sau au dus-o pe căi greșite? (Au dus-o pe căi greșite.) Au dus omenirea sub stăpânirea Creatorului sau au adus-o la picioarele Satanei? (Au adus-o la picioarele Satanei.) Au lăsat omenirea să aibă parte de suveranitatea, aprovizionarea și îndrumarea Creatorului sau au lăsat-o să înfrunte zdrobirea, cruzimea și abuzul din partea Satanei? Dintre toate personajele eroice, dintre toți oamenii faimoși, măreți, elevați, extraordinari și puternici din istorie, care nu și-a câștigat autoritatea și statutul prin uciderea a milioane și milioane de oameni? Care dintre ei nu și-a dobândit reputația înșelând, amăgind și ispitind omenirea? Din exterior, ei par abordabili în întâlnirile lor zilnice cu alții și destul de pașnici, punându-se pe picior de egalitate cu alții și vorbind cu amabilitate – cu toate acestea, ceea ce fac ei în culise este total diferit. Unii dintre ei uneltesc pentru a-i prinde în capcană pe alții; unii se dedau înșelăciunii cu scopul de a-i distruge și răni pe alții; unii caută oportunități să se răzbune. Majoritatea oamenilor de stat sunt cruzi și nimicitori cu nenumărați oameni. Și-au câștigat statutul și influența călcând cu putere în picioare capetele multor oameni și prin sângele acestora, dar totuși, în mediile publice, oamenii văd fizionomia lor abordabilă și comportamentul lor amabil. Oamenii văd personajele blânde și rafinate, bine educate și raționale, modeste pe care le-au creat. La exterior, sunt curtenitori, blânzi și rafinați, dar în spatele acestor aparențe, ei ucid numeroși oameni, înhață bunurile multor persoane, domină numeroși oameni și îi joacă pe degete. Spun fiecare cuvânt frumos și fac fiecare lucru rău și țin predici de pe scena lor, cu nerușinare și tupeu, învățându-i pe alții cum să fie oameni abordabili, bine educați și raționali, cum să fie oameni care contribuie pentru țară și omenire, cum să servească poporul și să fie slujitori ai statului, cum să se dedice națiunii. Nu este un lucru nerușinat? Absolut toți sunt niște scursuri, insolenți, lacomi! Pe scurt, să fii o persoană cu un comportament bun care se conformează noțiunilor tradiționale de moralitate nu înseamnă să urmărești adevărul; nu înseamnă să urmărești să fii o adevărată ființă creată. Dimpotrivă, în spatele urmăririi acestor comportamente bune se ascund multe secrete întunecate și de nemenționat. Indiferent ce fel de comportament bun urmărește omul, scopul din spatele acestuia nu este altul decât acela de a câștiga afecțiunea și respectul mai multor oameni, de a-și promova propria poziție și de a-i face pe oameni să creadă că este respectabil și vrednic de încredere și de însărcinare. Dacă urmărești să fii o astfel de persoană care se comportă frumos, din punct de vedere al calității, nu înseamnă acest lucru că ești precum cei celebri și măreți? Dacă ești o persoană care doar se comportă cum se cuvine, dar nu iubește cuvântul lui Dumnezeu și nu acceptă adevărul, atunci, din punct de vedere calitativ, ești la fel ca ei. Și care este rezultatul? Lucrul la care ai renunțat este adevărul; ceea ce ai pierdut este șansa ta de mântuire. Acesta este cel mai nesăbuit comportament – reprezintă alegerea și urmărirea pe care le face un idiot. V-ați dorit vreodată să fiți acea persoană măreață, faimoasă, impresionantă de pe scenă, pe care ați admirat-o atât de mult timp? Acea persoană amabilă și abordabilă? Acea persoană curtenitoare, blândă și rafinată, bine educată și rațională? Acea persoană care, din exterior, pare a fi prietenoasă și drăguță? Nu ați mai urmat și venerat astfel de oameni înainte? (Ba da.) Dacă, acum, încă urmezi astfel de oameni, încă idolatrizezi oameni de acest gen, permite-Mi să-ți spun: nu ești departe de moarte, întrucât oamenii pe care îi idolatrizezi sunt oameni răi care se prefac a fi buni. Dumnezeu nu-i va mântui pe oamenii răi. Dacă idolatrizezi oamenii răi și nu accepți adevărul, în cele din urmă, vei fi și tu distrus.

Esența din spatele comportamentului bun, precum a fi abordabil și amabil, poate fi descrisă într-un singur cuvânt: prefăcătorie. Un astfel de comportament bun nu se naște din cuvintele lui Dumnezeu și nici ca rezultat al practicării adevărului sau al purtării conform principiilor. Ce anume îl produce? Provine din motivele, uneltirile oamenilor, din prefăcătoria lor, jucarea unui rol, din faptul că sunt înșelători. Când oamenii aderă la aceste comportamente bune, scopul este să obțină lucrurile pe care și le doresc; în caz contrar, ei nu s-ar mâhni niciodată în acest fel și ar trăi contrar propriilor dorințe. Ce înseamnă a trăi contrar propriilor dorințe? Înseamnă că adevărata lor natură nu este pe atât de manierată, lipsită de viclenie, blândă, bună și virtuoasă pe cât își imaginează oamenii. Ei nu trăiesc după conștiință și rațiune; în schimb, trăiesc pentru a atinge un anumit scop sau cerință. Care este adevărata natură a omului? Adevărata sa natură este confuză și ignorantă. Fără legile și poruncile date de Dumnezeu, oamenii nu ar avea idee ce este păcatul. Nu așa era omenirea în trecut? Doar atunci când Dumnezeu a emis legile și poruncile, oamenii au avut un concept despre păcat. Însă tot nu aveau conceptul de bine și rău sau de lucruri pozitive și negative. Și, în acest caz, cum ar putea ei să fie conștienți de principiile corecte pentru a vorbi și a acționa? Ar putea să știe ce moduri de a acționa, ce comportamente bune ar trebui să se regăsească în umanitatea normală? Ar putea să știe ce produce un comportament cu adevărat bun, ce fel de cale ar trebui să urmeze pentru a trăi o asemănare umană? N-ar putea. Din cauza naturii satanice a oamenilor, din cauza instinctelor lor, ei n-ar putea decât să se prefacă și să pretindă că trăiesc decent și cu demnitate – ceea ce a dat naștere la înșelăciuni precum a fi bine educat și rațional, blând și rafinat, curtenitor, a respecta bătrânii și a avea grijă de tineri și a fi amabil și abordabil; astfel au apărut aceste trucuri și tehnici de înșelăciune. Și, odată ce au apărut, oamenii s-au agățat selectiv de una sau mai multe dintre aceste înșelăciuni. Unii au ales să fie amabili și abordabili, alții au ales să fie bine educați și raționali, blânzi și rafinați, unii au ales să fie curtenitori, să respecte bătrânii și să aibă grijă de tineri, alții au ales să fie toate aceste lucruri. Și totuși, Eu îi definesc pe oamenii cu astfel de comportamente bune printr-un singur termen. Care este acel termen? „Pietre netede.” Ce sunt pietrele netede? Sunt acele pietre netede din râuri care au fost erodate și lustruite, îndepărtând orice margini ascuțite, după ani lungi de trecere a apei. Și, deși s-ar putea să nu îi doară când calcă pe ele, oamenii pot aluneca pe ele dacă nu au grijă. Ca aspect și formă, aceste pietre sunt foarte frumoase, dar odată ce le-ai luat acasă, sunt destul de inutile. Nu te înduri să le arunci, dar nu are rost nici să le păstrezi – asta este ceea ce reprezintă o „piatră netedă”. Pentru Mine, oamenii care au aceste comportamente aparent bune sunt lipsiți de entuziasm. Ei pretind că sunt buni la exterior, dar nu acceptă deloc adevărul, spun lucruri care sună frumos, dar nu fac nimic real. Nu sunt decât pietre netede. Dacă ai părtășie cu ei despre adevăr și principii, ei îți vor vorbi despre a fi blând și rafinat și curtenitor. Dacă le spui despre discernerea antihriștilor, îți vor vorbi despre a-i respecta pe bătrâni, a avea grijă de tineri și a fi bine educat și rațional. Dacă le zici că trebuie să existe principii în comportamentul cuiva, că trebuie să cauți principiile în datoria ta și să nu acționezi cu încăpățânare, care va fi atitudinea lor? Vor spune: „A acționa în conformitate cu adevărurile-principii e altă chestiune. Eu vreau doar să fiu bine educat și rațional și ceilalți să-mi aprobe acțiunile. Câtă vreme respect bătrânii, am grijă de tineri și am aprobarea celorlalți oameni, asta-i suficient.” Le pasă numai de comportamentele bune, nu se concentrează asupra adevărului. În general, sunt capabili să îi respecte pe bătrâni, pe cei mai în vârstă, pe cei care au calificări, pe cei cu o ținută morală și cu o reputație bună din grupul lor, în timp ce au, de asemenea, multă grijă iubitoare față de comunitățile celor tineri și vulnerabili. Ei susțin cu strictețe regula socială de a respecta bătrânii și a avea grijă de tineri cu scopul de a se dovedi nobili. Totuși, ceea ce nu poate fi negat este că, atunci când interesele lor vor intra în conflict cu această regulă, ei o vor lăsa la o parte și își vor proteja interesele orbește și fără să „îndure” constrângerile nimănui. Deși comportamentul lor bun le atrage aprobarea tuturor celor pe care îi întâlnesc, pe care îi cunosc sau cu care sunt familiarizați, nu poate fi negat faptul că, deși au aceste comportamente bune, lăudate de alții, ei nu suferă nici cea mai mică pierdere pentru interesele lor și luptă pentru ele prin toate mijloacele necesare, fără să „îndure” constrângerile nimănui. Respectul lor pentru bătrâni și grija lor față de tineri sunt doar un comportament efemer, bazat pe fundamentul de a nu dăuna intereselor proprii. Se limitează la un mod de purtare. O pot face în cazul în care acest lucru nu le aduce nicio atingere intereselor sau nu le afectează deloc, dar când interesele lor ies în față, în final, ei vor lupta pentru ele. Așadar, respectul lor pentru bătrâni și grija lor față de tineri nu le afectează urmărirea propriilor interese, nici nu pot îngrădi acea urmărire. Comportamentul de a respecta bătrânii și a avea grijă de tineri este unul bun, pe care oamenii îl pot avea doar în anumite circumstanțe, condiția fiind să nu le dăuneze intereselor. Nu este ceva ce provine din viața unei persoane, din măduva oaselor ei. Oricât de mult poate o persoană să practice un astfel de comportament, oricât de mult poate să persiste, acest lucru nu poate schimba firile corupte pe care omul se bazează pentru a trăi. Asta înseamnă că, și dacă o persoană poate să nu aibă acest comportament bun, ea totuși manifestă firi corupte – cu toate că a dobândit acest comportament bun, firile sale corupte nu s-au ameliorat sau nu s-au schimbat deloc. Dimpotrivă, ea le ascunde tot mai adânc. Acestea sunt lucruri esențiale care sunt ascunse în spatele unor astfel de comportamente bune.

Cam atât despre părtășia și analiza noastră legată de comportamentele bune din cultura tradițională de a fi blând și rafinat, curtenitor, respectuos cu bătrânii și grijuliu față de tineri, amabil și abordabil. Acestea se aseamănă cu a fi bine educat și rațional și, mai mult sau mai puțin, sunt aceleași în esență. Sunt nesubstanțiale. Oamenii ar trebui să renunțe la aceste comportamente bune. Ceea ce oamenii ar trebui să tindă cel mai mult să realizeze este să facă din cuvintele lui Dumnezeu baza lor, iar din adevăr, criteriul lor; numai atunci vor putea să trăiască în lumină și asemeni unei ființe umane normale. Dacă îți dorești să trăiești în lumină, ar trebui să acționezi conform adevărului; ar trebui să fii o persoană sinceră care spune vorbe sincere și face lucruri cinstite. Este esențial să ai adevărurile-principii în comportamentul tău; odată ce oamenii pierd adevărurile-principii și se concentrează doar asupra comportamentului bun, acest lucru dă inevitabil naștere la falsitate și prefăcătorie. Dacă nu există niciun principiu în comportamentul oamenilor, atunci, oricât de bun este comportamentul lor, sunt niște ipocriți; s-ar putea să fie capabili să-i păcălească pe ceilalți pentru un timp, dar nu vor fi niciodată de încredere. Numai atunci când oamenii acționează și se comportă conform cuvintelor lui Dumnezeu au o bază adevărată. Dacă nu se comportă conform cuvintelor lui Dumnezeu și se axează doar pe a pretinde că se comportă bine, pot, prin urmare, să devină oameni buni? Categoric nu. Doctrinele bune și comportamentul bun nu pot schimba firile corupte ale omului și nu pot schimba esența lui. Numai adevărul și cuvintele lui Dumnezeu pot schimba firile corupte, gândurile și opiniile oamenilor și pot deveni viața lor. Diversele comportamente bune pe care omul le consideră ca atare în cultura tradițională și în noțiunile lui, precum a fi bine educat și rațional, blând și rafinat, curtenitor, respectuos cu bătrânii și grijuliu față de tineri, a fi amabil și a fi abordabil sunt doar comportamente. Acestea nu sunt viața, cu atât mai puțin, adevărul. Cultura tradițională nu este adevărul, nici comportamentele bune pe care le promovează. Oricât de multă cultură tradițională stăpânește omul și oricât de multe comportamente bune manifestă în viața lui, acest lucru nu poate schimba firile lui corupte. Așadar, timp de mii de ani, omenirii i-a fost inoculată cultura tradițională, iar firea ei coruptă nu s-a schimbat deloc; dimpotrivă, corupția ei s-a adâncit și mai mult, iar lumea a devenit tot mai întunecată și mai rea. Acest lucru are legătură directă cu educația din cultura tradițională. Ființele umane își pot trăi viața ca persoane adevărate doar luând cuvintele lui Dumnezeu drept viață a lor. Este un lucru indiscutabil. Așadar, ce fel de parametri și cerințe stabilesc cuvintele lui Dumnezeu pentru comportamentul omului? Pe lângă ceea ce e stabilit prin legi și porunci, există și cerințele Domnului Isus pentru comportamentul omului, mai ales cerințele și regulile pentru om din judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Acestea sunt cele mai prețioase cuvinte dintre toate în ceea ce privește omenirea și sunt cele mai importante principii pentru comportamentul ei. Trebuie să identificați în cuvintele lui Dumnezeu cele mai importante criterii comportamentale pentru purtarea și acțiunile voastre. Când o veți face, veți fi capabili să scăpați de inducerea în eroare și de înșelătoria comportamentelor bune din cultura tradițională chineză. Atunci veți fi găsit calea și principiile pentru comportament și acțiune, ceea ce înseamnă și că veți fi găsit calea și principiile mântuirii. Dacă luați cuvintele actuale ale lui Dumnezeu drept baza voastră și adevărul despre care am avut părtășie acum drept criteriul vostru și le folosiți pentru a înlocui acele standarde pentru un comportament bun pe care le are omenirea în noțiunile ei, atunci ești cineva care urmărește adevărul. Cerințele lui Dumnezeu pentru om sunt în toate cazurile legate de ce fel de persoană ar trebui să fie și ce drum ar trebui să urmeze. El nu cere niciodată ca omul să aibă vreun comportament în mod izolat. El cere ca oamenii să fie sinceri, nu înșelători; cere ca omul să accepte și să urmărească adevărul și să-I fie credincios lui Dumnezeu, supus și martor pentru El. Nu a cerut niciodată ca omul să aibă doar câteva comportamente bune, nu a presupus că acest lucru în sine ar ajunge. Cu toate acestea, cultura tradițională chineză îl face pe om să se axeze doar pe comportamentul bun, pe a avea manifestări exterioare bune. Nu face nimic pentru a lămuri ce sunt firile corupte ale omului sau de unde izvorăște corupția lui, cu atât mai puțin este capabilă să indice calea prin care firile sale corupte sunt alungate. Prin urmare, oricum ar putea pleda cultura tradițională pentru oricare dintre comportamentele bune pe care ar trebui să le aibă omul, nu este de niciun folos când vine vorba de alungarea firilor corupte de către oameni și de trăirea vieții lor ca oameni adevărați. Oricât de nobile sau atrăgătoare ar fi afirmațiile ei despre moralitate, nu poate face nimic pentru a schimba esența coruptă a omenirii. Sub îndoctrinarea și influența culturii tradiționale, au apărut multe lucruri subconștiente în omenirea coruptă. Ce înseamnă „subconștient” aici? Înseamnă că, odată ce omului i s-a inoculat în mod imperceptibil cultura tradițională și a fost contaminat de aceasta, în absența oricăror cuvinte, afirmații, reguli sau cunoștințe clare despre cum să acționeze adecvat, el practică și respectă instinctiv ideile și metodele convenționale ale oamenilor. Trăind în aceste circumstanțe, într-o astfel de condiție, cum fac toți oamenii, ajunge fără să-și dea seama să creadă, în subconștientul său: „A fi bine educat și rațional e grozav – e pozitiv și este în acord cu adevărul; a fi blând și rafinat e grozav – așa ar trebui să fie oamenii, lui Dumnezeu Îi place asta și este în acord cu adevărul; a fi curtenitor, respectuos cu bătrânii și grijuliu față de tineri, amabil și abordabil, toate sunt manifestări provenite din umanitatea normală – sunt în acord cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu.” Deși nu a găsit o bază clară în cuvintele lui Dumnezeu, el simte în inima lui că ale lui Dumnezeu cuvinte și cerințe pentru om și standardele culturii tradiționale sunt aproape la fel, fără nicio diferență majoră între ele. Nu sunt acestea o distorsionare și o interpretare falsă a cuvintelor lui Dumnezeu? Au spus cuvintele lui Dumnezeu astfel de lucruri? Nu au spus, nici nu sunt ceea ce vrea El; acele lucruri sunt distorsionările și interpretările false ale cuvintelor lui Dumnezeu pe care le are omul. Cuvintele lui Dumnezeu nu au spus niciodată aceste lucruri, așa că voi nu trebuie, în niciun caz, să gândiți în funcție de acei termeni. Ar trebui să citiți cuvintele lui Dumnezeu în amănunt și să identificați exact cerințele comportamentale pe care le transmit cuvintele Lui pentru om, apoi să găsiți alte câteva fragmente din cuvintele Lui, să le reuniți și să le citiți, rugându-vă și având părtășie despre ele în sinteză. Odată ce aveți cunoștințe despre ele, puteți să le practicați și să le experimentați. Acest lucru aduce cuvintele lui Dumnezeu în viața voastră reală, unde devin baza pentru opiniile voastre despre oameni și lucruri, precum și pentru comportamentul și acțiunile voastre. Care ar trebui să fie baza discursului și acțiunilor oamenilor? Cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, care sunt cerințele și standardele pe care le are Dumnezeu cu privire la discursul și acțiunile oamenilor? (Să fie constructive pentru oameni.) Așa este. În mod fundamental, trebuie să spui adevărul, să vorbești sincer și să fii de folos celorlalți. Cel puțin, discursul tău trebuie să-i edifice pe oameni, și nu să-i păcălească, să-i inducă în eroare, să-i ia în râs, să-i batjocorească, să-i ridiculizeze, să râdă de ei, să-i constrângă, să le dea în vileag slăbiciunile sau să-i rănească. Aceasta este exprimarea umanității normale. Este virtutea umanității. Ți-a spus Dumnezeu cât de tare să vorbești? Ți-a cerut să folosești un limbaj standard? Ți-a cerut să folosești o retorică bombastică sau un stil lingvistic elevat, rafinat? (Nu.) Nu există nicio fărâmă din aceste lucruri superficiale, ipocrite, false, inutile. Toate cerințele lui Dumnezeu sunt lucruri pe care ar trebui să le aibă umanitatea normală, standarde și principii pentru limbajul și comportamentul omului. Nu contează unde s-a născut cineva sau ce limbă vorbește. În orice caz, cuvintele pe care le spui – exprimarea și conținutul lor – trebuie să fie edificatoare pentru alții. Ce înseamnă să fie edificatoare? Înseamnă că alții, după ce le-au auzit, simt că sunt adevărul, se îmbogățesc și găsesc ajutor în ele, pot să înțeleagă adevărul și nu mai sunt confuzi, nici susceptibili să fie amăgiți de alții. Așadar, Dumnezeu le cere oamenilor să spună adevărul, să spună ceea ce gândesc și nu să-i păcălească, să-i inducă în eroare, să-i ia în râs, să-i batjocorească, să-i ridiculizeze, să râdă de alții sau să-i constrângă, sau să le dea în vileag slăbiciunile, sau să-i rănească. Nu sunt acestea principiile discursului? Ce înseamnă a spune că o persoană nu ar trebui să dea în vileag slăbiciunile oamenilor? Înseamnă să nu arunci cu noroi în alți oameni. Nu te lega de greșelile sau neajunsurile lor din trecut pentru a-i judeca sau condamna. Acesta este minimul pe care ar trebui să-l faci. Din punct de vedere proactiv, cum se exprimă discursul constructiv? În principal încurajând, orientând, îndrumând, îndemnând, înțelegând și consolând. De asemenea, în unele cazuri speciale, devine necesar să dăm în vileag direct greșelile altor oameni și să-i emondăm, astfel încât aceștia să dobândească cunoașterea adevărului și dorința de a se pocăi. Abia atunci se obține efectul cuvenit. Această cale de practicare este foarte benefică pentru oameni. Nu-i așa că le este de un real ajutor și că e constructivă pentru ei? Să spunem, de exemplu, că ești deosebit de îndărătnic și arogant. Nu ai fost niciodată conștient de acest lucru, dar cineva care te cunoaște bine vine direct și îți expune problema. Te gândești în sinea ta: „Sunt îndărătnic? Sunt arogant? Nimeni altcineva nu a îndrăznit să-mi spună asta, dar el mă înțelege. Faptul că a putut spune așa ceva sugerează că acest lucru este chiar adevărat. Trebuie să petrec ceva timp reflectând la acest lucru.” După aceea îi spui persoanei: „Alți oameni îmi spun doar lucruri frumoase, îmi cântă osanale, nimeni nu discută deschis cu mine niciodată, nimeni nu mi-a semnalat niciodată aceste neajunsuri și probleme. Numai tu ai fost în stare să-mi spui, să fii sincer cu mine. A fost atât de grozav, de mare ajutor pentru mine.” Asta înseamnă să ai o discuție sinceră, nu-i așa? Încetul cu încetul, cealaltă persoană îți transmite ce are în minte, gândurile sale despre tine și experiențele despre cum a avut noțiuni, închipuiri, negativitate și slăbiciune în această chestiune și a putut să le înlăture prin căutarea adevărului. Asta înseamnă a avea o discuție sinceră; este o comuniune a sufletelor. Și, în fond, care este principiul din spatele discuției? Acesta este: spune ce ai în inima ta și vorbește despre experiențele tale reale și despre ceea ce gândești cu adevărat. Aceste cuvinte sunt cele mai benefice pentru oameni, îi aprovizionează, îi ajută, sunt pozitive. Refuză să spui acele cuvinte false, acele cuvinte care nu le sunt de folos oamenilor și nu îi edifică; acest lucru va evita rănirea sau împiedicarea lor, aruncarea lor în negativitate și obținerea unui efect negativ. Trebuie să spui lucruri pozitive. Trebuie să te străduiești să ajuți oamenii cât de mult poți, să le fii de folos, să-i aprovizionezi, să produci în ei credință adevărată în Dumnezeu; și trebuie să le permiți oamenilor să fie ajutați și să câștige mult din experiențele tale cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și la modul în care rezolvi problemele și să poată înțelege calea de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu și de a pătrunde în adevărul-realitate, permițându-le să aibă intrare în viață și făcându-le viața să crească – toate acestea fiind efectul faptului că există principii în cuvintele tale și sunt edificatoare pentru oameni. Pe lângă asta, când oamenii se adună ca să bârfească și să chicotească în voie, acest lucru este neprincipal. Tot ceea ce manifestă ei sunt firile lor corupte. Nu este ceva bazat pe cuvintele lui Dumnezeu, iar ei nu susțin adevărurile-principii. Totul reprezintă filosofiile de viață ale omului – ei trăiesc după cum sunt manipulați de firile lor corupte.