Practica (4)

Pacea și bucuria despre care vorbesc astăzi nu sunt aceleași cu cele în care crezi și pe care le înțelegi. Credeai că pacea și bucuria înseamnă să fii fericit toată ziua, absența bolii sau nenorocirii în familia ta, să fii întotdeauna mulțumit în inima ta, fără nici cea mai mică senzație de durere, și să ai o bucurie de nedescris, indiferent de nivelul de dezvoltare a vieții tale. Aceasta era în plus față de creșterea salariului și de admiterea fiului tău la universitate. Gândindu-te la aceste lucruri, te-ai rugat lui Dumnezeu și, văzând că harul lui Dumnezeu era atât de mare, ai devenit nespus de bucuros, zâmbind cu gura până la urechi, și nu ai putut înceta să-I mulțumești lui Dumnezeu. O astfel de pace și bucurie nu este bucuria și pacea adevărată care însoțește prezența Duhului Sfânt. În schimb, este pacea și bucuria care decurge din satisfacerea trupului. Trebuie să înțelegi ce epocă este astăzi; nu este Epoca Harului și nu mai este timpul când cauți să-ți umpli burta cu pâine. Ai putea să fii nespus de fericit pentru că totul merge bine cu familia ta, dar viața ta își dă ultima suflare – și astfel, indiferent cât de mare este bucuria ta, Duhul Sfânt nu este cu tine. Este simplu să câștigi prezența Duhului Sfânt: fă ceea ce trebuie să faci în mod corespunzător, îndeplinește-ți bine datoria și funcția unei ființe omenești și fii capabil să te înzestrezi cu lucrurile de care ai nevoie ca să-ți compensezi neajunsurile. Dacă ești întotdeauna copleșit de propria ta viață și ești fericit deoarece ai perceput un adevăr sau ai înțeles lucrarea actuală a lui Dumnezeu, aceasta înseamnă cu adevărat să ai prezența Duhului Sfânt. Sau, dacă ești uneori cuprins de anxietate pentru că întâlnești o problemă pe care nu știi cum să o înfrunți sau pentru că nu înțelegi un adevăr dintr-o părtășie, aceasta dovedește că Duhul Sfânt este cu tine. Acestea sunt stări obișnuite ale experienței de viață. Trebuie să înțelegi diferența dintre a avea și a fi lipsit de prezența Duhului Sfânt și nu trebuie să fii prea simplist în opinia ta despre acest lucru.

Anterior, s-a spus că a avea prezența Duhului Sfânt și a avea lucrarea Duhului Sfânt sunt diferite. Starea normală de a avea prezența Duhului Sfânt se manifestă prin gânduri normale, rațiune normală și umanitate normală. Caracterul unei persoane va rămâne așa cum a fost, dar în interiorul lor va fi pace, iar în exterior vor avea decența unui sfânt. Așa vor fi atunci când Duhul Sfânt va fi cu ei. Când cineva are prezența Duhului Sfânt, gândirea sa este normală. Când sunt înfometați, vor să mănânce, când sunt însetați, vor să bea apă. … Astfel de manifestări ale umanității normale nu sunt luminarea Duhului Sfânt; ele sunt gândirea normală a oamenilor și starea normală de a avea prezența Duhului Sfânt. Unii oameni cred în mod greșit că cei care au prezența Duhului Sfânt nu cunosc foamea, nu simt nicio oboseală și nu par să se gândească vreodată la familie, despărțindu-se aproape complet de trup. De fapt, cu cât este mai mult Duhul Sfânt cu oamenii, cu atât sunt mai normali. Ei știu să sufere și să renunțe la lucruri pentru Dumnezeu, să se sacrifice pentru Dumnezeu și să fie loiali lui Dumnezeu; mai mult, ei se gândesc la mâncare și la haine. Cu alte cuvinte, ei nu au pierdut nimic din umanitatea normală pe care ar trebui să o aibă oamenii și, în schimb, au în mod special rațiune. Uneori, ei citesc cuvintele lui Dumnezeu și cugetă la lucrarea Lui; există credință în inimile lor și ei sunt dispuși să urmărească adevărul. Evident, lucrarea Duhului Sfânt se bazează pe această temelie. Dacă oamenii nu au o gândire normală, atunci nu au rațiune – aceasta nu este o stare normală. Când oamenii au o gândire normală și Duhul Sfânt este cu ei, ei dispun cu siguranță de rațiunea unui om normal și, astfel, au o stare normală. În experimentarea lucrării lui Dumnezeu, se întâmplă ocazional să ai lucrarea Duhului Sfânt, în timp ce prezența Duhului Sfânt este aproape constantă. Atât timp cât rațiunea și gândirea oamenilor sunt normale și cât timp stările lor sunt normale, Duhul Sfânt este cu siguranță cu ei. Când rațiunea și gândirea oamenilor nu sunt normale, atunci umanitatea lor nu este normală. Dacă, în acest moment, lucrarea Duhului Sfânt este în tine, atunci Duhul Sfânt va fi cu siguranță cu tine. Dar dacă Duhul Sfânt este cu tine, nu înseamnă că Duhul Sfânt lucrează neapărat în tine, căci Duhul Sfânt lucrează în momente speciale. A avea prezența Duhului Sfânt nu poate decât să mențină existența normală a oamenilor, dar Duhul Sfânt lucrează numai în anumite momente. De exemplu, dacă ești un conducător sau lucrător, atunci când uzi sau oferi hrană pentru biserică, Duhul Sfânt te va lumina cu niște cuvinte care sunt edificatoare pentru alții și care pot rezolva unele dintre problemele concrete ale fraților și surorilor tale – atunci lucrează Duhul Sfânt. Uneori, când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te luminează cu niște cuvinte ce sunt deosebit de relevante pentru propriile tale experiențe, permițându-ți să obții o mai mare cunoaștere a stărilor tale; aceasta este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Uneori, când vorbesc, mă ascultați și sunteți capabili să vă măsurați propriile voastre stări folosind cuvintele Mele și uneori sunteți emoționați sau inspirați; toată aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil. Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spun că Duhul Sfânt lucrează mereu în ei, că sunt luminați de Dumnezeu și atinși de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândesc cunoștințe noi tot timpul, atunci nu este în niciun caz normal! Este de-a dreptul supranatural! Fără o umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar și când Duhul lui Dumnezeu intră în trup, sunt momente când El trebuie să mănânce și să Se odihnească – ca să nu mai vorbim despre oameni. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să fie lipsiți de slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt lipsiți de emoție, în stare să reziste chinului și nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea spiritelor rele este supranaturală – niciun om nu ar putea atinge astfel de lucruri! Cei lipsiți de discernământ sunt invidioși când văd astfel de oameni: ei spun că au o astfel de vigoare în credința lor în Dumnezeu, că au o credință puternică și că nu arată niciodată nici cel mai mic semn de slăbiciune! De fapt, toate acestea sunt manifestări ale lucrării unui spirit rău. Deoarece oamenii normali au în mod inevitabil slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a celor care au prezența Duhului Sfânt.

Ce înseamnă a rămâne ferm în mărturia cuiva? Unii oameni spun că doar urmează așa cum o fac acum și nu se interesează dacă sunt capabili să câștige viața; ei nu urmează viața, dar nici nu se retrag. Ei recunosc numai că această etapă a lucrării este îndeplinită de Dumnezeu. Nu eșuează ei în mărturia lor? Astfel de oameni nici măcar nu sunt mărturie că sunt cuceriți. Cei care au fost cuceriți urmează indiferent de orice altceva și sunt capabili să urmeze viața. Ei nu doar cred în Dumnezeul practic, ci știu și să urmeze toate aranjamentele lui Dumnezeu. Aceștia sunt cei care sunt mărturie. Cei care nu sunt mărturie nu au urmărit niciodată viața și încă urmează orbecăind. Poți să urmezi, dar aceasta nu înseamnă că ai fost cucerit, căci tu nu înțelegi deloc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi. Trebuie să fie îndeplinite anumite condiții pentru a fi cucerit. Nu toți cei care urmează au fost cuceriți, căci în inima ta nu înțelegi deloc de ce trebuie să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și nici nu știi cum ai ajuns până astăzi, cine te-a susținut până astăzi. Practica credinței în Dumnezeu de către unii oameni este întotdeauna zăpăcită și confuză; astfel, urmărirea nu înseamnă neapărat că porți mărturie. Ce anume este adevărata mărturie? Mărturia despre care se vorbește aici are două părți: una este mărturie că ai fost cucerit, iar cealaltă este mărturie că ai fost desăvârșit (ceea ce, firește, va fi mărturia de după încercările mai mari și necazurile viitorului). Cu alte cuvinte, dacă ești în stare să rămâi ferm în timpul necazurilor și încercărilor, atunci vei fi suportat al doilea pas al mărturiei. Ceea ce este crucial astăzi este primul pas al mărturiei: a fi capabil să rămâi ferm în fiecare situație a încercărilor de mustrare și judecată. Aceasta este mărturie că ai fost cucerit. Aceasta pentru că acum este timpul de cucerire. (Ar trebui să știi că acum este timpul lucrării lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea principală a lui Dumnezeu întrupat pe pământ este cucerirea prin judecată și mustrare a acestui grup de oameni de pe pământ care Îl urmează). Faptul că ești sau nu capabil de a fi mărturie că ești cucerit nu depinde doar de capacitatea ta de a urma până la capăt, ci, mai important, de faptul dacă, pe măsură ce experimentezi fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ești capabil de adevărata înțelegere a mustrării și judecății lui Dumnezeu și de faptul dacă percepi cu adevărat toată această lucrare. Nu vei putea să te strecori doar urmând până la capăt. Trebuie să fii capabil să te predai de bunăvoie în fiecare caz de mustrare și judecată, să fii capabil să înțelegi cu adevărat fiecare pas al lucrării pe care o experimentezi și să fii în stare să atingi cunoașterea și ascultarea față de firea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia supremă a faptului de a fi cucerit, care se cere de la tine. Mărturia de a fi cucerit se referă în primul rând la cunoașterea despre întruparea lui Dumnezeu. În mod crucial, această etapă a mărturiei este despre întruparea lui Dumnezeu. Nu contează ce faci sau spui în fața oamenilor din lume sau a celor care dețin puterea; ce contează mai presus de toate este dacă ești în stare să te supui tuturor cuvintelor din gura lui Dumnezeu și întregii Sale lucrări. Prin urmare, această etapă a mărturiei este îndreptată spre Satana și spre toți dușmanii lui Dumnezeu – demonii și ostilii care nu cred că Dumnezeu Se va întrupa a doua oară și va veni să facă o lucrare și mai măreață și, în plus, nu cred în faptul revenirii lui Dumnezeu la trup. Cu alte cuvinte, este îndreptată către toți antihriștii – toți dușmanii care nu cred în întruparea lui Dumnezeu.

Faptul de a te gândi la Dumnezeu și de a tânji după El nu dovedește că ai fost cucerit de Dumnezeu; depinde dacă tu crezi că El este Cuvântul devenit trup, dacă tu crezi că a devenit Cuvântul trup și dacă tu crezi că Duhul a devenit Cuvântul și Cuvântul S-a arătat în trup. Aceasta este mărturia esențială. Nu contează cum urmezi, nici modul în care te sacrifici; ceea ce este crucial este dacă ești capabil să descoperi din această umanitate normală că a devenit Cuvântul trup și că Duhul adevărului a fost realizat în trup – că întregul adevăr, întreaga cale și întreaga viață au venit în trup, Duhul lui Dumnezeu a venit cu adevărat pe pământ și Duhul a venit în trup. Deși, superficial, acest lucru pare diferit de concepția de către Duhul Sfânt, în această lucrare ești în stare să vezi mai clar că Duhul a fost deja realizat în trup și, în plus, că a devenit Cuvântul trup, iar Cuvântul S-a arătat în trup. Poți înțelege adevăratul sens al cuvintelor: „La început era Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” Mai mult, trebuie să înțelegi că, astăzi, Cuvântul este Dumnezeu și să vezi că devine Cuvântul trup. Aceasta este cea mai bună mărturie pe care o poți purta. Acest lucru dovedește că deții adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu devenit trup – nu numai că ești capabil să-L cunoști, dar ești, de asemenea, conștient de faptul că acea cale pe care umbli astăzi este calea vieții și calea adevărului. Etapa lucrării înfăptuită de Isus a împlinit numai substanța din „Cuvântul era cu Dumnezeu”: adevărul lui Dumnezeu era cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu era cu trupul și era inseparabil de acel trup. Cu alte cuvinte, trupul lui Dumnezeu întrupat era cu Duhul lui Dumnezeu, ceea ce este o dovadă mai mare că Isus întrupat era prima întrupare a lui Dumnezeu. Această etapă a lucrării împlinește întocmai înțelesul interior al sintagmei „Cuvântul devine trup”, împrumută un înțeles mai profund cuvintelor „Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele „La început era Cuvântul”. Adică, la momentul creației, Dumnezeu poseda cuvinte, cuvintele Lui erau cu El și inseparabile de El și, în era finală, El face chiar mai clară puterea și autoritatea cuvintelor Sale și permite omului să vadă toate căile Sale – să audă toate cuvintele Lui. Aceasta este lucrarea erei finale. Trebuie să ajungi să înțelegi aceste lucruri pe deplin. Nu este vorba despre cunoașterea trupului, ci despre modul în care înțelegi trupul și Cuvântul. Aceasta este mărturia pe care trebuie să o ai, ceea ce trebuie să știe toată lumea. Întrucât aceasta este lucrarea celei de-a doua întrupări – și ultima dată când Dumnezeu devine trup – ea completează pe deplin semnificația întrupării, îndeplinește în întregime și emite întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup și încheie era întrupării lui Dumnezeu. Astfel, trebuie să cunoști semnificația întrupării. Nu contează cât de mult alergi sau cât de bine duci la bun sfârșit alte probleme externe; ceea ce contează este dacă ești în stare să te supui cu adevărat lui Dumnezeu întrupat, să-ți dăruiești întreaga ta ființă lui Dumnezeu și să te supui tuturor cuvintelor care vin din gura Lui. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci și ceea ce ar trebui să respecți.

Ultima etapă a mărturiei este o mărturie a faptului dacă ești sau nu capabil să fii desăvârșit – adică, după ce ai înțeles toate cuvintele rostite din gura lui Dumnezeu întrupat, ajungi să ai cunoaștere despre Dumnezeu și devii sigur de El, trăiești toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și îndeplinești condițiile pe care Dumnezeu ți le cere – stilul lui Petru și credința lui Iov – astfel încât să poți asculta până la moarte, să te dăruiești în întregime Lui și, în cele din urmă, să obții o imagine a unei persoane care este la înălțimea standardelor, ceea ce înseamnă imaginea cuiva care a fost cucerit și desăvârșit după ce a experimentat judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia supremă – este mărturia care ar trebui să fie adusă de cineva care este în cele din urmă desăvârșit. Acestea sunt cele două etape ale mărturiei pe care ar trebui să o aveți și ele sunt interconectate, fiecare fiind indispensabilă. Dar trebuie să știi un lucru: mărturia pe care o cer Eu astăzi de la tine nu este adresată popoarelor lumii, nici unui singur individ, ci a ceea ce cer de la tine. Ea se măsoară prin faptul dacă ești în stare să Mă mulțumești și dacă ești în stare să îndeplinești în totalitate standardele cerințelor Mele de la fiecare dintre voi. Aceasta este ceea ce ar trebui să înțelegeți.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp