Respectarea poruncilor și practicarea adevărului

În practică, respectarea poruncilor ar trebui să fie legată de punerea în practică a adevărului. În timp ce respectă poruncile, omul trebuie să practice adevărul. Când practică adevărul, nu trebuie să încalce principiile poruncilor, nici să fie împotriva poruncilor; trebuie să faci orice îţi cere Dumnezeu. Respectarea poruncilor și practicarea adevărului sunt interconectate, nu contradictorii. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât devii mai capabil să respecţi esența poruncilor. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât vei înțelege mai mult cuvântul lui Dumnezeu așa cum este exprimat în porunci. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor nu sunt acțiuni contradictorii – sunt interconectate. La început, omul putea să practice adevărul și să obțină luminarea de la Duhul Sfânt numai după ce respecta poruncile, dar nu aceasta este intenția inițială a lui Dumnezeu. Dumnezeu îţi cere să I te închini cu inima, nu doar să te comporți bine. Totuși, trebuie să respecţi poruncile cel puțin superficial. Treptat, prin experiență, după ce au dobândit o înțelegere mai clară a lui Dumnezeu, oamenii vor înceta să se răzvrătească și să se împotrivească lui Dumnezeu și nu vor mai avea nicio îndoială față de lucrarea Lui. Acesta este singurul fel prin care omul poate să respecte esența poruncilor. Prin urmare, simpla respectare a poruncilor fără practicarea adevărului este ineficientă și nu reprezintă închinarea adevărată la Dumnezeu, pentru că nu ai atins încă o statură reală. Respectarea poruncilor fără adevăr se reduce la respectarea rigidă a regulilor. Făcând astfel, poruncile vor deveni legea ta, ceea ce nu te va ajuta să crești în viață. Dimpotrivă, acestea vor deveni povara ta și te vor lega strâns, ca legile Vechiului Testament, făcându-te să pierzi prezența Duhului Sfânt. Prin urmare, numai practicând adevărul poți respecta în mod efectiv poruncile, și respecți poruncile pentru a practica adevărul. În procesul respectării poruncilor, vei pune în practică și mai multe adevăruri, iar când practici adevărul, vei dobândi o înţelegere și mai profundă a ceea ce înseamnă de fapt poruncile. Scopul și sensul din spatele cerinţei lui Dumnezeu ca omul să respecte poruncile nu este să-l facă să urmeze regulile, așa cum și-ar putea închipui omul; mai degrabă, are de-a face cu intrarea lui în viață. Măsura creșterii tale în viață dictează gradul în care vei putea să respecţi poruncile. Deși poruncile sunt pentru a fi respectate de om, esența poruncilor devine evidentă numai prin experiența de viață a omului. Majoritatea oamenilor presupun că a respecta poruncile bine înseamnă că sunt „complet pregătiți și tot ce rămâne de făcut este să fie răpiți”. Acesta este un gen de idee extravagantă și nu este conformă cu voia lui Dumnezeu. Cei care spun astfel de lucruri nu doresc să facă progrese și râvnesc după trup. Asta e o prostie! Nu este în concordanță cu realitatea! Simpla practicare a adevărului fără a respecta de fapt poruncile nu este voia lui Dumnezeu. Cei care fac asta sunt infirmi; sunt ca oamenii cărora le lipsește un picior. Simpla respectare a poruncilor, ca și cum ai adera la reguli fără a avea însă adevărul – nici asta nu poate mulțumi voia lui Dumnezeu; ca și aceia cărora le lipsește un ochi, persoanele care fac asta suferă, la rândul lor, de o formă de invaliditate. Se poate spune că, dacă respecţi poruncile bine și dobândeşti o înțelegere clară a Dumnezeului practic, atunci vei avea adevărul; relativ vorbind, vei fi câștigat statură reală. Dacă practici adevărul pe care ar trebui să-l practici, vei respecta în același timp și poruncile, iar aceste două lucruri nu sunt în contradicție. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor sunt două sisteme, ambele fiind parte integrantă din experiența vieții unei persoane. Experiența cuiva ar trebui să cuprindă o integrare a respectării poruncilor cu practicarea adevărului, nu o diviziune. Cu toate acestea, există atât diferențe, cât și legături între aceste două lucruri.

Promulgarea poruncilor în noua epocă este o mărturie a faptului că toți oamenii din acest curent, toți cei ce aud astăzi glasul lui Dumnezeu, au intrat într-o epocă nouă. Acesta este un nou început pentru lucrarea lui Dumnezeu, precum și începutul ultimei părți a lucrării din planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu (planul mântuirii). Poruncile noii epoci simbolizează faptul că Dumnezeu și omul au intrat în tărâmul unui nou cer și al unui nou pământ și că Dumnezeu, așa cum Iahve a lucrat printre israeliți și Isus a lucrat printre evrei, va face mai multă lucrare practică și va face o lucrare mai mare și mai minunată pe pământ. Ele simbolizează, de asemenea, că acest grup de oameni va primi însărcinări mai multe și mai mari de la Dumnezeu și va fi aprovizionat, hrănit, sprijinit, îngrijit și protejat de El în manieră practică, i se va acorda și mai multă pregătire practică și va fi tratat, frânt și rafinat de cuvântul lui Dumnezeu. Semnificația poruncilor noii epoci este destul de profundă. Acestea sugerează că Dumnezeu Se va arăta cu adevărat pe pământ, de unde va cuceri întregul univers, dezvăluind toată slava Sa în trup. Ele sugerează, de asemenea, că Dumnezeul practic va face mai multă lucrare practică pe pământ pentru a-Și desăvârși aleșii. Mai mult, Dumnezeu va împlini totul pe pământ prin cuvinte și va face să se manifeste decretul conform căruia „Dumnezeul întrupat Se va ridica în înalt și va fi preamărit, iar toate popoarele și toate națiunile vor îngenunchea pentru a se închina lui Dumnezeu, care este mare.” Deși poruncile noii epoci sunt pentru a fi respectate de om și cu toate că a face asta e datoria omului și obligația sa, sensul pe care îl reprezintă acestea este mai degrabă prea profund pentru a fi pe deplin exprimat într-unul sau două cuvinte. Poruncile noii epoci înlocuiesc legile Vechiului Testament și ordinele Noului Testament așa cum au fost promulgate de Iahve și de Isus. Aceasta este o lecție mai profundă, nu o chestiune așa de simplă cum și-ar putea închipui omul. Există un aspect cu însemnătate practică pentru poruncile noii epoci: ele servesc drept interfață între Epoca Harului și Epoca Împărăției. Poruncile noii epoci pun capăt tuturor practicilor și ordinelor vechii epoci, precum și tuturor practicilor din epoca lui Isus și celor dinaintea ei. Ele îl aduc pe om în prezența Dumnezeului mai practic, permițându-i să înceapă să fie desăvârșit personal de către El; sunt începutul căii desăvârşirii. Prin urmare, ar trebui să aveți o atitudine corectă față de poruncile din epoca nouă, fără a le urma la întâmplare sau a le dispreţui. Poruncile noii epoci pun în evidență cu putere un anumit aspect: că omul se va închina la Însuși Dumnezeul practic de astăzi, adică se va supune într-un mod mai practic esenței Duhului. De asemenea, poruncile subliniază principiul după care Dumnezeu va judeca omul ca fiind vinovat sau drept după ce Se va fi manifestat ca Soarele Dreptăţii. Poruncile sunt mai ușor de înțeles decât de pus în practică. Din asta se poate vedea că, dacă Dumnezeu dorește să desăvârșească omul, atunci El trebuie să facă acest lucru prin propriile Sale cuvinte și îndrumări, iar omul nu poate dobândi desăvârșirea numai prin propria-i inteligență înnăscută. Dacă omul poate sau nu să respecte poruncile noii epoci este un fapt legat de cunoașterea de către om a Dumnezeului practic. Prin urmare, dacă poți respecta sau nu poruncile nu este o chestiune care va fi rezolvată în doar câteva zile. Aceasta este o lecție foarte profundă de învățat.

Practicarea adevărului este o cale prin care viața omului poate crește. Dacă nu practicați adevărul, veți rămâne doar cu teoria și nu veți avea o viață reală. Adevărul este simbolul staturii omului, iar dacă practici sau nu adevărul are legătură cu faptul dacă ai sau nu statură reală. Dacă nu practici adevărul, nu acționezi în mod corect sau ești influențat de emoții și de îngrijirea trupului, atunci ești departe de respectarea poruncilor. Aceasta este cea mai profundă lecție. În fiecare epocă, există multe adevăruri pe care omul trebuie să le pătrundă și să le înțeleagă, dar, de asemenea, în fiecare epocă există și diferite porunci care însoțesc acele adevăruri. Adevărurile pe care le practică oamenii au legătură cu epoca respectivă, în același fel ca poruncile pe care ei le respectă. Fiecare epocă are propriile adevăruri care trebuie să fie practicate și porunci care să fie respectate. Cu toate acestea, în funcție de diferitele porunci promulgate de Dumnezeu – adică, în funcție de diferitele epoci – scopul și efectul practicării adevărului de către om diferă proporțional. Se poate spune că poruncile servesc adevărului, iar adevărul există pentru a menține poruncile. Dacă există doar adevăr, atunci nu vor exista schimbări demne de menționat în lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, prin referirea la porunci, omul poate identifica amploarea tendințelor din lucrarea Duhului Sfânt și poate cunoaște epoca în care lucrează Dumnezeu. În religie, există mulți oameni care pot practica adevărurile ce au fost practicate de oamenii din Epoca Legii. Totuși, ei nu au poruncile din epoca nouă și nici nu le pot respecta. Ei păstrează tot vechile căi și rămân ca oamenii primordiali. Nu sunt însoțiți de noile metode de lucru și nu pot vedea poruncile din epoca nouă. Ca atare, ei nu au lucrarea lui Dumnezeu. E ca și cum ar avea niște coji de ouă goale: dacă nu este niciun pui înăuntru, atunci nu există spirit. Mai precis, înseamnă că nu au viață. Astfel de oameni nu au intrat în epoca nouă și au rămas în urmă cu mulți pași. Prin urmare, este inutil ca oamenii să aibă adevăruri din epoci mai vechi, dar să nu aibă poruncile din epoca nouă. Mulți dintre voi practicați adevărul de astăzi, dar nu respectaţi poruncile. Nu veți câștiga nimic, iar adevărul pe care îl practicați va fi fără valoare și fără sens și Dumnezeu nu vă va lăuda. Practicarea adevărului trebuie să se facă în cadrul parametrilor metodelor din lucrarea prezentă a Duhului Sfânt; trebuie să se facă răspunzând glasului Dumnezeului practic de azi. Fără acest lucru, totul este lipsit de valoare, ca și cum ai încerca să iei apă cu un coș de bambus. Acesta este și înțelesul practic al promulgării poruncilor din noua epocă. Dacă oamenii trebuie să respecte poruncile, ar trebui cel puțin să-L cunoască pe Dumnezeul practic ce Se arată în trup, fără confuzie. Cu alte cuvinte, oamenii ar trebui să priceapă principiile respectării poruncilor. A respecta poruncile nu înseamnă a le urma la întâmplare, arbitrar, ci a le respecta cu o bază, cu un obiectiv și cu principii. Primul lucru de îndeplinit este ca viziunile tale să fie clare. Dacă înţelegi în profunzime lucrarea Duhului Sfânt în timpul prezent și intri în metodele de lucru ale zilei de astăzi, atunci vei dobândi o înțelegere clară a esenței respectării poruncilor. Dacă vine ziua când vei vedea esența poruncilor noii epoci și vei putea să respecţi poruncile, atunci vei fi fost desăvârșit. Aceasta este semnificația reală a practicării adevărului și a respectării poruncilor. Dacă poți sau nu să practici adevărul depinde de modul în care percepi esența poruncilor noii epoci. Lucrarea Duhului Sfânt se va arăta în mod continuu omului, iar Dumnezeu va cere din ce în ce mai mult de la om. Prin urmare, adevărurile pe care omul le pune efectiv în practică vor crește ca număr, iar efectele respectării poruncilor vor fi mai profunde. Așadar, trebuie să practicați adevărul și totodată să respectați poruncile. Nimeni să nu neglijeze această problemă; lăsați noul adevăr și noile porunci să înceapă în același timp în această epocă nouă.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp