De-a lungul experiențelor sale, Petru a avut de înfruntat sute de încercări. Deși oamenii de astăzi cunosc termenul de „încercare”, ei sunt confuzi în ceea ce privește adevăratul înțeles al acestuia și circumstanțele sale. Dumnezeu călește hotărârea oamenilor, le rafinează încrederea și desăvârșește fiecare parte a lor, iar acest lucru e realizat în principal prin încercări care, totodată, sunt lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Pare că Dumnezeu i-a abandonat pe oameni și, dacă ei nu sunt atenți, vor vedea aceste încercări ca pe ispite ale Satanei. De fapt, multe încercări pot fi considerate ispite, iar acesta este principiul și regula după care lucrează Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc într-adevăr înaintea lui Dumnezeu, vor vedea aceste lucruri ca pe încercări de la Dumnezeu și nu vor permite ca acestea să le scape. Dacă un om spune că întrucât Dumnezeu este cu el, atunci Satana sigur nu se va apropia de el, acest lucru nu este întru totul corect; dacă ar fi așa, cum se poate explica faptul că Isus a fost ispitit după ce a postit în pustie timp de patruzeci de zile? Așadar, dacă oamenii își vor îndrepta cu adevărat părerile despre credința în Dumnezeu, vor vedea multe lucruri mult mai clar și înțelegerea lor nu va fi denaturată și eronată. Dacă un om este cu adevărat hotărât să fie desăvârșit de către Dumnezeu, el trebuie să abordeze toate chestiunile cu care se confruntă din multe unghiuri diferite, fără a se înclina nici spre stânga, nici spre dreapta. Dacă nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, nu vei ști cum să cooperezi cu Dumnezeu. Dacă nu cunoști principiile lucrării lui Dumnezeu și nu ești conștient de cum lucrează Satana asupra omului, nu vei avea nicio cale de practică. Numai căutarea zeloasă nu îți va permite să obții rezultatele cerute de Dumnezeu. Un astfel de mod de a experimenta e asemănător celui al lui Lawrence: fără a face vreo diferențiere și concentrându-se doar asupra experienței, neștiind ce este lucrarea Satanei, ce este lucrarea Duhului Sfânt, în ce stare este omul fără prezența lui Dumnezeu și ce fel de oameni vrea Dumnezeu să desăvârșească. Ce principii ar trebui adoptate când ai de-a face cu diferiți oameni, cum să înțelegi voia lui Dumnezeu în prezent, cum să cunoști firea lui Dumnezeu și către ce oameni, împrejurări și epocă sunt îndreptate mila, măreția și dreptatea lui Dumnezeu – el nu are discernământ asupra niciunuia dintre aceste lucruri. Dacă oamenii nu au multe viziuni ca temelie pentru experiențele lor, atunci viața iese din discuție, iar experiența cu atât mai mult; ei pot în continuare să se supună prostește la toate și să îndure orice. Acești oameni sunt foarte greu de desăvârșit. Se poate spune că, dacă nu ai niciuna dintre viziunile de mai sus, lucrul acesta este o dovadă suficientă că ești un idiot, ca un stâlp de sare ce stă mereu în picioare în Israel. Asemenea oameni sunt inutili, buni de nimic! Unii oameni doar se supun orbește întruna, se cunosc mereu pe ei înșiși și își folosesc întotdeauna propriile moduri de a se purta atunci când au de-a face cu lucruri noi, sau se folosesc de „înțelepciune” pentru a gestiona lucruri vulgare nedemne de menționat. Astfel de oameni sunt lipsiți de discernământ, și parcă e în natura lor să se resemneze să fie necăjiți de alții, și sunt mereu la fel; nu se schimbă niciodată. Oamenii aceștia sunt nesăbuiți cărora discernământul le lipsește întru totul. Ei nu încearcă niciodată să își adapteze măsurile în funcție de împrejurări sau de oameni diferiți. Acești oameni nu au experiență. Am văzut unii oameni care sunt profund preocupați să se cunoască pe sine încât, atunci când se confruntă cu cei care au lucrarea duhurilor rele, își coboară capetele și își mărturisesc păcatele, neîndrăznind să se ridice și să îi condamne. Și când întâlnesc lucrarea evidentă a Duhului Sfânt, nu îndrăznesc să se supună. Ei cred că duhurile rele sunt și ele în mâinile lui Dumnezeu, și nici prin gând nu le trece să se ridice și să li se împotrivească. Acești oameni Îl fac de rușine pe Dumnezeu și categoric nu pot să îndure o povară grea pentru Dumnezeu. Asemenea nesăbuiți nu fac niciun fel de diferențieri. O astfel de cale de a experimenta ar trebui, așadar, să fie aruncată, căci este de neconceput în ochii lui Dumnezeu.

Dumnezeu face într-adevăr o mulțime de lucrări asupra oamenilor, uneori încercându-i, uneori creând medii pentru a-i tempera, iar alteori rostindu-le cuvinte pentru a-i călăuzi și a le ameliora neajunsurile. Uneori, Duhul Sfânt îi conduce pe oameni către medii pregătite de Dumnezeu pentru ei, ca să descopere, fără să-și dea seama, multe lucruri care le lipsesc. Prin ceea ce spun și fac oamenii și prin modul în care îi tratează pe alții și abordează lucrurile, fără ca ei să știe, Duhul Sfânt îi luminează în privința multor lucruri pe care nu le înțelegeau înainte, permițându-le să vadă mai clar multe lucruri sau persoane și să înțeleagă multe lucruri pe care până atunci nu le cunoșteau. Când ești în contact cu lumea, începi treptat să discerni lucrurile din lume și, înainte să-ți întâlnești sfârșitul, ai putea concluziona: „Este cu adevărat greu să fii o persoană”. Dacă îți petreci un timp experimentând înaintea lui Dumnezeu și ajungi să-I cunoști lucrarea și firea, vei dobândi, fără să-ți dai seama, mai multă înțelegere, iar statutul tău va crește treptat. Vei înțelege mai bine multe lucruri spirituale și, în special, vei fi mai lămurit în privința lucrării lui Dumnezeu. Vei accepta cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu, fiecare acțiune a lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu și ceea ce are drept propria ta viață. Dacă tot ce faci tu este să rătăcești prin lume, atunci aripile ți se vor îngreuna, iar împotrivirea ta față de Dumnezeu va deveni și mai mare; așadar, cum poate Dumnezeu să te folosească? Pentru că în tine există prea mult din „după părerea mea”, Dumnezeu nu te folosește. Cu cât ești mai mult în prezența lui Dumnezeu, cu atât mai multe experiențe vei avea. Dacă încă trăiești în lume ca o fiară – gura ta împărtășind credința în Dumnezeu, dar inima ta fiind în altă parte – și dacă încă studiezi filosofiile de viață lumești, atunci nu vor fi fost în zadar toate eforturile tale? De aceea, cu cât sunt oamenii mai mult în prezența lui Dumnezeu, cu atât le este mai ușor să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Își face lucrarea Duhul Sfânt. Dacă nu înțelegi acest lucru, îți va fi imposibil să o apuci pe calea cea bună, iar desăvârșirea ta de către Dumnezeu va ieși din discuție. Nu vei putea să ai o viață duhovnicească normală; va fi de parcă ai fi infirm, și vei avea doar munca ta grea și nimic din lucrarea lui Dumnezeu. Nu este aceasta o greșeală în experiența ta? Nu trebuie neapărat să te rogi ca să fii în prezența lui Dumnezeu; uneori vii în prezența lui Dumnezeu contemplându-L sau meditând la lucrarea Lui, uneori abordând o chestiune, iar alteori prin ce îți dezvăluie un eveniment. Majoritatea oamenilor spun: „De vreme ce mă rog des, nu sunt în prezența lui Dumnezeu?” Mulți oameni se roagă la nesfârșit „în prezența lui Dumnezeu”. Deși e posibil ca rugăciunile să le fie mereu pe buze, ei nu trăiesc cu adevărat în prezența lui Dumnezeu. Aceasta este singurul mijloc prin care asemenea oameni pot să-și păstreze condițiile în prezența lui Dumnezeu; sunt întru totul incapabili să-și folosească inima ca să fie mereu în legătură cu Dumnezeu, și nici nu sunt în stare să vină înaintea Lui prin experiență, fie prin meditație, contemplare tăcută, fie folosindu-și mintea ca să intre în legătură cu Dumnezeu în inimile lor, fiind atenți la povara Sa. Ei pur și simplu se roagă cu gura la Dumnezeu din ceruri. Inimile celor mai mulți oameni sunt lipsite de Dumnezeu, iar Dumnezeu este acolo numai când se apropie de El; în majoritatea timpului, Dumnezeu nu este acolo. Nu este aceasta o manifestare a faptului de a nu-L avea pe Dumnezeu în inimă? Dacă ei chiar L-ar avea pe Dumnezeu în inimă, ar mai putea face lucrurile pe care le fac tâlharii și fiarele? Dacă un om chiar Îl venerează pe Dumnezeu, își va aduce inima sinceră în contact cu Dumnezeu, iar cuvintele Lui îi vor ocupa mereu gândurile și ideile. Nu va greși nici cu vorba, nici cu fapta, și nu va face nimic ce se opune fățiș lui Dumnezeu. Acesta este standardul pentru a fi considerat un credincios.