Voi cum vă rugați lui Dumnezeu acum? În ce fel este un progres față de rugăciunile religioase? Ce înțelegeți, de fapt, despre însemnătatea rugăciunii? Ați reflectat asupra acestor întrebări? Orice om care nu se roagă este distanțat de Dumnezeu și orice om care nu se roagă își urmează voia proprie. Absența rugăciunii implică distanță față de Dumnezeu și trădarea Lui. Care este experiența voastră concretă cu rugăciunea? Relația dintre Dumnezeu și făpturile omenești se poate vedea din rugăciunile oamenilor. Cum te porți când frații și surorile te admiră și te laudă pentru rezultatele pe care le produci în lucrarea ta? Cum reacționezi când oamenii îți dau sugestii? Te rogi înaintea lui Dumnezeu? Cu toții vă faceți timp să vă rugați când vă confruntați cu probleme sau dificultăți, dar apelați la Dumnezeu în rugăciune când nu sunteți într-o stare bună? Vă rugați atunci când dați dovadă de corupție? Vă rugați cu adevărat? Dacă nu vă rugați cu adevărat, nu veți progresa. Mai ales în adunări, ar trebui să aduceți rugăciuni și laude. Unii oameni cred în Dumnezeu de mulți ani, însă, din nefericire, nu se roagă foarte des. Înțeleg câteva cuvinte și doctrine și devin aroganți, gândind că au ajuns să înțeleagă adevărul, că au dobândit statură și se simt foarte mulțumiți de ei înșiși. Ca urmare, se împotmolesc în tipul acesta de stare anormală și, când vin ulterior să se roage, se trezesc fără nimic de spus și fără lucrarea Duhului Sfânt. Când o persoană nu-și poate controla starea, s-ar putea să se bucure de roadele trudei după ce face o mică lucrare – ori s-ar putea să devină negativă, să înceapă să se lase pe tânjeală în lucrarea ei și să înceteze să-și facă datoria când dă peste o mică dificultate, ceea ce este foarte periculos. Așa sunt oamenii fără conștiință sau rațiune. Majoritatea oamenilor își fac timp să se roage numai când au dificultăți sau când nu pot înțelege pe deplin o chestiune. Se roagă doar când îi chinuie îndoielile și nehotărârea sau când dau dovadă de o fire coruptă. Se roagă doar când sunt în nevoie. Este normal. Însă trebuie să te rogi și să-I aduci mulțumiri lui Dumnezeu și când obții rezultate în lucrarea ta. Dacă-ți pasă numai să fii fericit și nu te rogi, ești mereu încântat, te bucuri mereu de aceste senzații, dar uiți de harul lui Dumnezeu, asta-i o pierdere totală a rațiunii. Când te depărtezi prea mult de Dumnezeu, uneori ești forțat să înduri disciplinare; sau poate întâmpini un obstacol când încerci să faci ceva; sau faci o greșeală și ești emondat, ești obligat să auzi cuvinte care-ți străpung inima și suferi presiune ori nefericire – toate, fără să știi exact ce ai făcut ca să-L ofensezi pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu de multe ori Se folosește de medii exterioare pentru a te disciplina, a-ți produce durere și a te rafina, iar atunci când vii, în sfârșit, înaintea Lui să te rogi și să reflectezi, îți dai seama că starea ta este incorectă – poate e satisfăcută de sine, încrezută și plină de autoadmirație – devii dezgustat de tine însuți și plin de remușcări. Odată ce te rogi lui Dumnezeu și te mărturisești, începi să te detești și vrei să te pocăiești, iar acum, starea ta incorectă începe să se îndrepte. Când oamenii se roagă cu adevărat, Duhul Sfânt Își face lucrarea Sa, dând un anumit sentiment sau o iluminare, care le permite să iasă dintr-o stare anormală. A te ruga nu înseamnă doar a căuta puțin, a respecta câteva formalități și apoi a termina cu asta. Nu înseamnă a rosti câteva cuvinte de rugăciune când ai nevoie de Dumnezeu și apoi niciunul când nu ai nevoie. Dacă trece multă vreme fără să te rogi, chiar dacă starea ta pare normală din exterior, te vei baza pe voia proprie în îndeplinirea datoriei tale, făcând orice vrei și, astfel, vei fi incapabil să te porți în acord cu principiile. Dacă trece multă vreme fără să te rogi lui Dumnezeu, niciodată nu vei fi luminat sau iluminat de Duhul Sfânt. Chiar dacă-ți faci datoria, tu doar urmezi reglementările, iar a-ți îndeplini datoria în felul acesta nu va aduce roadele mărturiei pentru Dumnezeu.

Am spus înainte că mulți oameni își gestionează problemele personale și se implică în treburile lor în timpul îndatoririlor și ei rămân așa până în ziua de azi. După ce lucrează un timp, nu se mai roagă și Dumnezeu nu mai e în inimile lor. Se gândesc: „Voi face, pur și simplu, cum dictează rânduielile de lucru. În orice caz, n-am făcut nicio greșeală și n-am provocat nicio perturbare sau tulburare…” Când faci ceva fără să te rogi și dacă nu-I aduci mulțumiri lui Dumnezeu când lucrurile sunt făcute bine, există o problemă cu starea ta. Dacă știi că starea ta e greșită, dar ești incapabil să o corectezi tu însuți atunci te vei baza constant pe voia proprie în acțiunile tale și nici chiar atunci când înțelegi adevărul, nu-l poți pune în practică. Te gândești permanent că modul tău de gândire este corect și te ții mereu de el, faci ce-ți place, nesocotești modul în care lucrează Duhul Sfânt, te afunzi în eforturile proprii și, drept rezultat, Duhul Sfânt te părăsește. Odată ce Duhul Sfânt te părăsește, te vei simți întunecat și fără forță. Nu vei putea să simți absolut nicio hrănire sau bucurie. Sunt mulți oameni care nu se roagă cu adevărat nici măcar o dată într-o jumătate de an. O asemenea persoană nu-L mai are pe Dumnezeu în inima sa. Unii oameni nu se roagă de obicei și se roagă numai când sunt în pericol sau îndură un necaz. Deși încă își îndeplinesc datoria, se simt lipsiți de forță spirituală, așa că au, inevitabil, gânduri negative. Uneori se gândesc: „Când voi putea s-o termin, în sfârșit, cu îndatoririle mele?” Chiar și astfel de gânduri pot apărea, totul din cauză că nu s-au rugat de mult și s-au distanțat de Dumnezeu. Dacă asta dă naștere unei inimi rele, necredincioase, e foarte periculos. Rugăciunea este crucială! O viață fără rugăciune e uscată ca praful și nu poate dobândi lucrarea Duhului Sfânt; astfel de oameni nu trăiesc înaintea lui Dumnezeu și au căzut deja în întuneric. Așadar, ai nevoie să te rogi și să ai des părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ca să te poți bucura de lucrarea Duhului Sfânt și să-L poți lăuda pe Dumnezeu din inimă. Doar astfel viața ta poate fi plină de pace și bucurie. Duhul Sfânt lucrează deosebit de puternic în cei care aduc rugăciune și laudă în toate lucrurile. Puterea pe care Duhul Sfânt o dă oamenilor este infinită, iar ei n-o pot folosi pe toată, n-o pot epuiza niciodată. S-ar putea ca oamenii să vorbească și să predice la nesfârșit și s-ar putea să înțeleagă multe doctrine, însă fără lucrarea Duhului Sfânt, este inutil și zadarnic. Sunt numeroase cazuri în care oamenii își petrec, poate, jumătate din zi rugându-se, dar făcând asta, spun doar câteva cuvinte, de pildă: „Dumnezeule, Îți mulțumesc și Te laud!” După un timp, s-ar putea să spună iar aceeași frază. Nu se pot gândi la nimic mai mult să-I zică lui Dumnezeu, nu au gânduri lăuntrice pe care să I le spună. Asta-i foarte periculos! Dacă oameni care cred în Dumnezeu nu pot nici măcar rosti cuvinte pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, a-L slăvi și a-I mulțumi, cum se poate spune că au un loc pentru El în inimile lor? Poate pretinzi că tu crezi în Dumnezeu și-L recunoști în inima ta, dar nu vii înaintea Lui, ești incapabil să-I spui ce este în inima ta când te rogi și inima îți este prea departe de El, de aceea, Duhul Sfânt nu-Și va face lucrarea Sa. În fiecare dimineață, când vă treziți, trebuie să vă deschideți sincer inima în rugăciune, să citiți cuvintele lui Dumnezeu și apoi să meditați asupra lor până găsiți lumină și aveți o cale de practică. Fă lucrul acesta și ziua va fi deosebit de bună și aducătoare de împlinire și vei simți că Duhul Sfânt este mereu cu tine, protejându-te.

Am observat că mulți oameni au în comun o problemă. Când au necazuri, vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, dar când nu-i deranjează nimic, Îl ignoră pe Dumnezeu. Se agață de plăcerile trupești cum vor, însă nu se trezesc niciodată. Înseamnă asta să crezi în Dumnezeu? Înseamnă asta să ai credință adevărată? Să fii lipsit de credință adevărată înseamnă să fii lipsit de o cale pe care să mergi. Fără credință adevărată, nu poți să știi care acțiuni ale credinței în Dumnezeu sunt în conformitate cu intențiile Lui sau prin care acțiuni ai putea să obții adevărul ori să crești în viață. Fără credință, omul este orb, având dorința de a urmări, dar lipsindu-i direcția și țelurile. Deci cum se naște credința? Credința se naște prin rugăciune și părtășie cu Dumnezeu și, în chiar mai mare măsură, citind cuvintele Sale și dobândind luminarea Duhului Sfânt. Cu cât înțelegi mai mult adevărul, cu atât vei avea mai multă credință. Cei cărora le lipsește înțelegerea adevărului nu au credință deloc și, chiar dacă se asociază cu biserica, sunt neîncrezători. Oamenii care cred în Dumnezeu nu pot face asta fără rugăciune și fără citirea cuvintelor Lui. Dacă doar continuă să participe la adunări, însă rareori se roagă sincer, se vor trezi tot mai departe de Dumnezeu. Voi toți rareori vă rugați în mod autentic, iar unii oameni încă nu știu cum să se roage. Cert este că rugăciunea presupune în primul rând să vorbești din inimă. Asta înseamnă să-ți deschizi inima lui Dumnezeu și să te deschizi, pur și simplu, înaintea Lui. Dacă inima unei persoane e așa cum trebuie, atunci ea este capabilă să vorbească din inimă și astfel Dumnezeu îi aude și-i primește rugăciunea. Unii oameni știu doar să implore când se roagă lui Dumnezeu. Îl imploră întruna cerând har, fără să spună nimic altceva, și așa, cu cât se roagă mai mult, cu atât se simt mai secătuiți. Când te rogi, fie că tânjești după ceva, cauți ceva de la Dumnezeu, Îi ceri să-ți dea înțelepciune și putere într-o problemă a ta pe care n-o poți vedea limpede, ori Îi ceri luminare, trebuie să ai rațiunea umanității normale. Fără rațiune, vei cădea în genunchi și vei spune: „Dumnezeule, Te implor să-mi dai credință și putere, Te implor să mă luminezi și să-mi îngădui să-mi văd natura, Te implor să lucrezi și să-mi dai har și binecuvântări.” Există o notă obligatorie în „implorarea” aceasta. Acesta-i un mod de a pune presiune pe Dumnezeu, de a-I spune că lucrul acesta trebuie făcut, ca și cum ar fi predeterminat. Asta nu e rugăciune sinceră. Pentru Duhul Sfânt, când tu ai fixat deja termenii și ai hotărât ce ai de gând să faci, oare nu acționezi doar mecanic, de formă? Oare asta nu înseamnă să-L înșeli pe Dumnezeu? Un om ar trebui să se roage cu inima supusă și dornică să cerceteze. Când un lucru s-a abătut asupra ta, de exemplu, și nu ești sigur de felul în care să te ocupi de el, ai putea spune: „Dumnezeule, nu știu ce să fac în privința asta. Vreau să Te mulțumesc în această chestiune și să caut intențiile Tale. Vreau să fac cum dorești Tu, nu cum doresc eu. Știi că dorințele omului sunt total contrare intențiilor Tale, total potrivnice față de Tine și nu sunt în acord cu adevărul. Fie ca Tu să mă luminezi, să-mi oferi îndrumare în această chestiune și să-mi îngădui să nu Te ofensez…” Acesta este tonul potrivit pentru o rugăciune. Dacă spui: „Dumnezeule, Îți cer să mă ajuți, să mă îndrumi, să-mi pregătești mediul potrivit și oamenii potriviți și să mă lași să-mi fac lucrarea bine”, după ce te rogi, tot nu vei înțelege intențiile lui Dumnezeu, întrucât Îi ceri lui Dumnezeu să acționeze conform dorințelor tale. Acum, trebuie să stabilești dacă au rațiune cuvintele pe care le folosești în rugăciune și dacă sunt din inimă. Dacă rugăciunile tale nu au rațiune, Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Așadar, când te rogi, trebuie să vorbești cu rațiune și pe un ton cuviincios. Spune: „Dumnezeule! Îmi cunoști slăbiciunea și răzvrătirea. Îți cer doar să-mi dai putere și să mă ajuți să suport împrejurările, dar numai conform dorințelor Tale. Nu știu care sunt dorințele Tale și doar cer acest lucru. Cu toate acestea, îndeplinească-se dorințele Tale. Chiar dacă sunt pus să prestez un serviciu sau să slujesc drept contrast, o voi face de bunăvoie. Îți cer să-mi dai putere și înțelepciune și să-mi îngădui să Te mulțumesc în această chestiune. Nu vreau decât să mă supun rânduielilor Tale…” După o astfel de rugăciune, inima ta se va simți deosebit de împăcată. Dacă tot ceea ce faci e să implori, oricât de multe ai spune, toate vor fi vorbe goale; Dumnezeu nu va lucra ca răspuns la cerința ta fiindcă vei fi decis ce vrei dinainte. Când îngenunchezi în rugăciune, spune: „Dumnezeule, Tu cunoști slăbiciunea omului, cunoști stările omului. Îți cer să mă luminezi în chestiunea aceasta. Lasă-mă să-Ți înțeleg dorințele. Nu vreau decât să mă supun tuturor rânduielilor Tale și inima mea e dispusă să se supună Ție…” Roagă-te în felul acesta, iar Duhul Sfânt te va mișca. Dacă intenția ta e greșită când te rogi și mereu Îi faci lui Dumnezeu cereri pe baza voii tale, rugăciunile îți vor fi seci și sterpe, iar Duhul Sfânt nu te va mișca. Dacă doar închizi ochii și perorezi niște platitudini răsuflate ca s-o scoți cumva la capăt cu Dumnezeu, oare te va mișca Duhul Sfânt în acest fel? Când vin înaintea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să se comporte în mod ascultător și să aibă o atitudine pioasă. Vii înaintea singurului Dumnezeu adevărat, vorbești cu Creatorul. Nu ar trebui să fii pios? Nu e lucru simplu să te rogi. Când oamenii vin înaintea lui Dumnezeu, ei își etalează colții și ghearele, total lipsiți de pietate; iar când se roagă, stau întinși pe spate în casele lor, rostind câteva cuvinte simple, superficiale și consideră că se roagă și că Dumnezeu îi poate auzi – nu-i asta amăgire de sine? Spunând lucrul acesta, scopul meu nu este să cer ca oamenii să adere la o anumită reglementare. Totuși, ceea ce poți să faci, cel puțin, este să ai o inimă supusă lui Dumnezeu și să vii înaintea Lui cu o atitudine pioasă. Rugăciunile voastre sunt mult prea des lipsite de rațiune. Vă rugați mereu cu următorul ton: „O, Dumnezeule! Fiindcă mi-ai dat să îndeplinesc această datorie, trebuie să faci să fie adecvat tot ceea ce eu fac, pentru ca lucrarea Ta să nu fie perturbată, iar interesele familiei lui Dumnezeu să nu fie afectate. Trebuie să mă protejezi…” O astfel de rugăciune este prea lipsită de rațiune, nu-i așa? Va lucra Dumnezeu asupra ta dacă ai veni înaintea Lui și te-ai ruga în felul acesta? Aș asculta dacă ai veni înaintea Mea și ai vorbi fără rațiune? Dacă M-ai face să te detest, te-aș da afară direct! Nu ești același și înaintea Duhului și înaintea lui Hristos? Când vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi, trebuie să te gândești atent la modul în care să vorbești cu rațiune și la felul în care ți-ai putea potrivi starea interioară ca să devii pios și capabil de supunere. Odată ce faci așa, va fi bine să te rogi din nou și vei simți prezența lui Dumnezeu. De multe ori, oamenii cad în genunchi în rugăciune; ei închid ochii și tot ce pot face este să strige: „O, Dumnezeule! O, Dumnezeule!” De ce ar striga astfel, fără cuvinte, mult timp? Asta este din cauza mentalității incorecte și a stării anormale a oamenilor. Când cineva nu poate ajunge la Dumnezeu în inima sa, rugăciunile sale sunt fără cuvinte. Voi faceți vreodată lucrul acesta? Acum vă cunoașteți măsura proprie, dar când starea vă este anormală, nu reflectați asupra voastră, nici nu căutați adevărul și nu sunteți dispuși să veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune ori să mâncați și să beți din cuvintele Lui. Asta este periculos. Indiferent dacă starea unui om este normală sau nu, sau indiferent ce probleme apar, el nu trebuie să se abată de la rugăciune. Dacă nu te rogi, chiar dacă starea ta este normală acum, într-o perioadă mai lungă, ea va deveni anormală. Rugăciunea și citirea cuvintelor lui Dumnezeu trebuie să fie normale. Citirea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul poate conduce la rugăciune adevărată, rugăciunea poate dobândi luminarea de la Dumnezeu, iar aceasta îi poate permite unei persoane să înțeleagă cuvântul Lui. Când te rogi lui Dumnezeu, cel mai important lucru este să-ți corectezi mentalitatea, în primul rând. Acesta este principiul rugăciunii. Dacă mentalitatea îți este incorectă, nu vei fi pios, vei acționa doar mecanic, de formă, și-L vei înșela pe Dumnezeu. Dacă vei avea în inimă frică și supunere față de Dumnezeu și te vei ruga Lui, doar atunci îți va fi împăcată inima. Așadar, când te rogi trebuie să ai o mentalitate corectă și rugăciunile tale vor da roade. Dacă vei practica des în felul acesta, zicându-I lui Dumnezeu ce este cu adevărat în inima ta când te rogi și spunând ceea ce inima ta vrea cel mai mult să-I spună, atunci, chiar fără să-ți dai seama, vei fi capabil să te rogi lui Dumnezeu și vei fi capabil să ai părtășie în mod normal cu El.

Rugăciunea nu impune să fii educat sau cultivat și nu înseamnă să compui un eseu. Doar vorbește sincer, cu rațiunea unui om normal. Gândiți-vă la rugăciunile lui Isus. În Grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Dacă e posibil […].” Adică, „dacă se poate face”. Asta s-a rostit ca parte a unui dialog. El nu a spus „Te implor”. Cu o inimă ascultătoare și într-o stare de supunere, El S-a rugat: „Dacă e posibil, să-mi fie luat paharul acesta! Însă nu cum doresc Eu, ci cum dorești Tu!” El a continuat să Se roage așa a doua oară, iar a treia oară S-a rugat: „Facă-se voia Ta.” După ce a înțeles dorința lui Dumnezeu Tatăl, El a spus „Facă-se voia Ta”. El a fost capabil să Se supună complet, fără absolut nicio alegere personală. În rugăciune, Isus a spus: „Dacă e posibil, să-mi fie luat paharul acesta!” Ce însemna acest lucru? El S-a rugat astfel pentru că S-a gândit la marea suferință a sângerării pe cruce până la ultima Sa suflare muribundă – asta a atins în treacăt chestiunea morții – și pentru că încă nu înțelesese complet dorința lui Dumnezeu Tatăl. Faptul că S-a rugat astfel, în ciuda gândului la o asemenea suferință, arată marea profunzime a supunerii Lui. Modul Său de a Se ruga a fost normal. El nu a pus nicio condiție în rugăciunea Sa, nici nu a spus că paharul trebuia să fie luat. Mai degrabă, scopul Său a fost să caute dorința lui Dumnezeu într-o situație pe care nu o înțelegea. Prima dată când S-a rugat, El nu a înțeles și a spus: „Dacă e posibil […] ci cum dorești Tu!” El S-a rugat lui Dumnezeu într-o stare de supunere. A doua oară, S-a rugat în aceeași manieră. În total, S-a rugat de trei ori, iar în rugăciunea Sa finală, a ajuns să înțeleagă pe deplin dorința lui Dumnezeu, după care El nu a mai cerut. În primele două rugăciuni, El doar căuta, și a căutat într-o stare de supunere. Cu toate acestea, oamenii pur și simplu nu se roagă astfel. În rugăciunile lor, oamenii spun mereu: „Dumnezeule, Te rog să faci cutare și cutare lucru, Te rog să mă călăuzești în cutare și cutare lucru și Te rog să-mi pregătești condiții…” Poate că Dumnezeu nu-ți va pregăti condiții potrivite și te va face să înduri această greutate ca să-ți dea o lecție. Dacă mereu te rogi așa – „Dumnezeule, Te rog să pregătești lucrurile pentru mine și să-mi dai tărie” – este extrem de irațional! Când te rogi lui Dumnezeu, trebuie să fii rațional și ar trebui să te rogi Lui cu o inimă supusă. Nu încerca să stabilești ce vei face. Dacă înainte de-a te ruga încerci să stabilești ce să faci, asta nu-i supunere față de Dumnezeu. În rugăciune, inima ta trebuie să fie supusă și mai întâi trebuie să cauți cu Dumnezeu. În felul acesta, în timpul rugăciunii, inima ți se va însenina în mod firesc și vei ști ce este potrivit să faci. Trecerea de la planul tău dinainte de rugăciune la schimbarea produsă în inima ta după rugăciune este rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Dacă deja ai luat propria hotărâre și ai stabilit ce să faci și apoi te rogi ca să-I ceri permisiunea lui Dumnezeu ori ca să-I ceri lui Dumnezeu să facă ce vrei tu, genul acesta de rugăciune este irațional. De multe ori, rugăciunile oamenilor nu primesc răspuns de la Dumnezeu tocmai fiindcă ei deja au hotărât ce să facă și doar Îi cer permisiunea. Dumnezeu spune: „Din moment ce ai hotărât ce să faci, de ce Mă întrebi pe Mine?” Genul acesta de rugăciune e întrucâtva perceput ca o înșelare a lui Dumnezeu și de aceea rugăciunile lor devin seci.

Deși oamenii Îi vorbesc lui Dumnezeu când îngenunchează pentru a se ruga, trebuie să înțelegi limpede: rugăciunea este o cale pentru Duhul Sfânt, ca El să lucreze în oameni. Duhul Sfânt întotdeauna îi luminează, îi iluminează și-i conduce pe oameni în timp ce se roagă. Dacă ei se roagă și caută în timp ce sunt într-o stare corectă, atunci și Duhul Sfânt va face o lucrare concomitent. Acesta este un fel de pact tacit între Dumnezeu și făpturile omenești; ai putea spune și că este Dumnezeu care îi ajută pe oameni să se ocupe de probleme. Rugăciunea este o modalitate ca oamenii să vină înaintea lui Dumnezeu și să coopereze cu El. Totodată, este o modalitate ca Dumnezeu să mântuiască și să purifice oamenii. În plus, este o cale spre intrarea în viață; nu este un ritual. Rugăciunea nu e doar un mod de a-i motiva pe oameni și nici un mod convențional de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Asemenea gânduri sunt greșite. Rugăciunea e profund semnificativă! Dacă tu crezi în Dumnezeu, nu poți abandona rugăciunea, cu atât mai puțin citirea cuvintelor Lui. Prin rugăciune, Duhul Sfânt lucrează în oameni, îi luminează și-i conduce. Dacă ei nu se roagă lui Dumnezeu, le va fi greu să dobândească lucrarea Duhului Sfânt. Dacă te rogi des, practici des rugăciunea și te rogi des cu o inimă supusă lui Dumnezeu, atunci starea ta interioară este normală. Dacă, atunci când te rogi, de obicei sunt doar câteva propoziții de doctrină și nu-ți deschizi inima față de Dumnezeu, nu cauți adevărul și nici nu meditezi la intențiile și cererile lui Dumnezeu, atunci nu te rogi cu adevărat. Numai oamenii care meditează frecvent la adevăr, ale căror inimi sunt frecvent aproape de Dumnezeu și care trăiesc frecvent în cuvintele Lui au rugăciune reală, au în inimile lor cuvinte pentru a-I vorbi lui Dumnezeu și sunt capabili să caute adevărul de la Dumnezeu. Pentru a învăța cum să te rogi, trebuie să meditezi frecvent la cuvintele Lui. Dacă poți să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, atunci vei avea în inimă multe să-I spui și vei fi capabil să înțelegi care cuvinte sunt rugăciuni raționale și care nu sunt; care rugăciuni sunt închinare adevărată și care nu sunt; care rugăciuni reprezintă încercarea de a pricepe intențiile lui Dumnezeu și în care rugăciuni deja ai luat hotărârea și doar Îi ceri permisiunea lui Dumnezeu. Dacă niciodată nu iei în serios aceste chestiuni, atunci rugăciunile tale nu vor avea succes niciodată și starea ta interioară va fi mereu anormală. Cât despre ce înseamnă rațiune normală, ce înseamnă supunere adevărată, ce înseamnă închinare adevărată și în ce poziție ar trebui să stai când te rogi – toate aceste lecții implică adevărurile rugăciunii. Toate sunt chestiuni de amănunt. Dat fiind că majoritatea oamenilor nu Mă pot vedea efectiv, ei sunt limitați la a se ruga înaintea Duhului. Odată ce începi să te rogi, devine important dacă sunt raționale cuvintele tale, dacă sunt cu adevărat de închinare cuvintele tale, dacă ceea ce ceri are parte de încuviințarea lui Dumnezeu, dacă rugăciunea ta are o notă de tranzacție ori e stricată de impurități omenești, dacă rugăciunile și vorbirea ta sunt în acord cu intențiile lui Dumnezeu, dacă ai o frică deosebită, stimă și supunere față de El și dacă într-adevăr Îl tratezi pe Dumnezeu ca Dumnezeu. Trebuie să fii serios în legătură cu ceea ce spui în rugăciune, să cauți intențiile lui Dumnezeu și să fii în acord cu cererile Lui. Numai rugându-te în felul acesta vei cunoaște pace și bucurie în inima ta. Numai astfel poți să ai rațiune normală când vii înaintea lui Hristos. Dacă nu te rogi sau nu spui înaintea Duhului ce e în inima ta, atunci, când vei veni înaintea lui Hristos, este posibil să vii cu noțiuni, să te răzvrătești împotriva Lui și să I te împotrivești sau vei discuta în mod irațional, vei vorbi necinstit ori vei provoca permanent perturbare cu vorbirea și acțiunile tale, iar după aceea vei îndura mereu reproșuri. De ce vei îndura mereu reproșuri? Fiindcă, în general, îți lipsește până și cea mai vagă cunoaștere a adevărurilor despre cum să I te închini ori să-L tratezi pe Dumnezeu, astfel că, atunci când întâmpini o problemă, devii derutat, nu știi cum să practici și faci continuu greșeli. Cum ar trebui să vină în prezența lui Dumnezeu oamenii care cred în El? Bineînțeles, ar trebui să o facă prin rugăciune. Dacă ți-ai corectat atitudinea când te rogi și inima îți este împăcată, atunci ai venit înaintea lui Dumnezeu. După ce te rogi, trebuie să examinezi dacă au fost raționale cuvintele rostite în rugăciune, dacă ai stat în poziția potrivită, dacă ai avut o inimă supusă lui Dumnezeu și dacă ai avut impuritate omenească sau lipsă de onestitate. Dacă găsești unele probleme, atunci trebuie să continui să te rogi lui Dumnezeu și trebuie să-ți recunoști înaintea Lui impuritățile și defectele. Spunându-I astfel lui Dumnezeu ce e în inima ta, starea ta va deveni tot mai normală, tu vei avea tot mai multă conștiință și rațiune, iar stările tale incorecte vor fi din ce în ce mai puține. După ce vei practica un timp în felul acesta, rugăciunile ți se vor îmbunătăți continuu și de cele mai multe ori vor fi auzite și primite de Dumnezeu. Cei care se pot ruga des lui Dumnezeu în felul acesta sunt cei care au ajuns să trăiască înaintea Lui. Dacă nu iei rugăciunea în serios sau nu-ți îndrepți modurile incorecte de a te ruga, atunci nu vei ști cum să te rogi. Drept consecință a faptului că nu știi cum să te rogi, ți se va părea greu să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Acest gen de persoană nu va avea nicio intrare în viață și va fi în afara cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu știi cum să te rogi sau să vorbești înaintea lui Dumnezeu, dacă nu ești serios când vorbești, zicând orice vrei, și dacă nu simți că e vreo problemă când spui lucruri greșite și dacă în mod constant ai fost nepăsător și dezorientat, atunci, ca urmare, când vei veni în prezența lui Hristos te vei teme să nu spui ori să nu faci ceva greșit. Cu cât te vei teme mai mult să nu înțelegi lucrurile greșit, cu atât mai multe greșeli vei face și nu vei fi niciodată capabil să le compensezi. Și întrucât oamenii nu pot să fie în contact permanent cu Hristos și nici să-L audă adesea pe Hristos vorbindu-le față către față, întrucât Eu nu pot fi înaintea voastră des, tot ce puteți face este să căutați și să vorbiți din inimă înaintea Duhului în rugăciune frecventă și este suficient dacă dobândiți supunere față de Dumnezeu și o inimă cu frică de El. Chiar dacă Eu vă vorbesc față în față, rămâne tot la latitudinea voastră să acceptați și să urmăriți adevărul și să mergeți pe calea urmării lui Dumnezeu. De acum încolo, trebuie să fiți mai atenți la ceea ce spuneți când vă rugați. Nu vă grăbiți, aveți răbdare să vă rugați, să reflectați și să simțiți. Apoi, odată ce Duhul Sfânt vă va lumina, veți face progrese. Senzația pe care o ai când te luminează Duhul Sfânt e deosebit de subtilă. După ce vei avea unele dintre aceste senzații și cunoașteri subtile, dacă vei face anumite lucruri sau dacă vei avea contact cu Hristos pentru a gestiona anumite chestiuni, după aceea vei fi capabil să-ți dai seama care cuvinte sunt rostite cu rațiune și care nu, care lucruri sunt făcute cu rațiune și care nu. Astfel, vei fi împlinit țelurile rugăciunii.