În ce etapă este intrarea voastră în viață acum? Ai ajuns deja să știi că opiniile tale sunt greșite, dar încă te bazezi pe acestea pentru a trăi și le folosești pentru a evalua lucrarea lui Dumnezeu. Îți folosești gândurile și părerile pentru a emite judecăți asupra împrejurărilor pe care El le implementează pentru tine și tratezi suveranitatea lui Dumnezeu prin intermediul gândurilor și părerilor tale. Este acest lucru conform cu adevărurile-principii? Nu este absurd? Oamenii înțeleg doar o fărâmă de doctrină, însă doresc să evalueze acțiunile lui Dumnezeu. Nu este acest lucru incredibil de arogant? Acum, tu doar recunoști că spusele lui Dumnezeu sunt bune și drepte și, analizându-ți comportamentul exterior, nu faci lucruri care sunt în mod evident contrare adevărului și cu atât mai puțin faci lucruri care emit judecăți asupra lucrării lui Dumnezeu. De asemenea, poți să te supui rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu. Asta înseamnă să treci de la a fi un non-credincios la a fi un discipol al lui Dumnezeu cu decența unui sfânt. Treci de la cineva care, în mod categoric, trăiește conform filosofiilor Satanei și conform conceptelor, legilor și cunoașterii Satanei la cineva care, auzind cuvintele lui Dumnezeu, simte că acestea sunt adevărul, le acceptă și urmărește adevărul, devenind cineva care poate să adopte cuvintele Lui drept viața sa. Este un astfel de proces – nimic mai mult. În acest timp, comportamentul și modul tău de a face lucrurile vor suporta cu siguranță unele schimbări. Indiferent cât de mult te schimbi, ceea ce se manifestă în tine, pentru Dumnezeu, nu sunt decât schimbări în comportamentul și metodele tale, schimbări în cele mai lăuntrice dorințe și aspirații ale tale. Nu sunt nimic mai mult decât schimbări în gândurile și părerile tale. Poate că acum poți să-ți oferi viața lui Dumnezeu când îți aduni puterile și ai impulsul, însă nu poți atinge supunerea absolută față de El într-o privință care ți se pare deosebit de dezgustătoare. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. Poate că inima ta blândă îți permite să-ți sacrifici viața și totul pentru Dumnezeu, spunând: „Sunt pregătit și dornic să-mi vărs sângele vieții mele pentru Dumnezeu. În această viață, nu am regrete sau plângeri! Am renunțat la căsătorie, la perspectivele lumești, la toată gloria și bogățiile și accept aceste împrejurări pe care Dumnezeu le-a stabilit. Pot să suport toată batjocura și calomniile lumii.” Însă în momentul în care Dumnezeu stabilește o împrejurare care nu se potrivește noțiunilor tale, poți să iei poziție și să vociferezi împotriva Lui și să I te împotrivești. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. De asemenea, poate că îți poți să îți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să renunți la oamenii pe care îi iubești cel mai mult sau la lucrul pe care îl iubești cel mai mult și de care inima ta nu suportă cel mai mult să se despartă – însă, când ești chemat să-I vorbești lui Dumnezeu din inimă și să fii o persoană cinstită, ți se pare foarte dificil și n-o poți face. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. Și totuși, poate că nu dorești confort trupesc în această viață, nici să mănânci mâncare bună sau să porți haine bune, în fiecare zi muncind în cadrul datoriei tale până ești foarte obosit și până la epuizare. Poți suporta orice fel de durere adusă ție de trup, însă, dacă rânduielile lui Dumnezeu nu sunt conform noțiunilor tale, nu poți înțelege și se nasc înlăuntrul tău nemulțumiri împotriva lui Dumnezeu și înțelegeri greșite cu privire la El. Relația dintre tine și Dumnezeu devine din ce în ce mai anormală. Mereu ești potrivnic și răzvrătit, neputând să I te supui în întregime. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. Ești dispus să renunți la viața ta pentru Dumnezeu, așa că de ce nu-I poți spune un cuvânt cinstit? Ești dispus să lași deoparte totul în afară de tine, așa că de ce nu poți fi loial doar însărcinării pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu? Ești dispus să renunți la viața ta pentru Dumnezeu, așa că, atunci când te bazezi pe sentimentele tale pentru a face lucruri și-ți păstrezi relațiile cu alții, de ce nu poți să reflectezi asupra ta? De ce nu poți să iei poziție pentru a susține lucrarea bisericească și interesele casei lui Dumnezeu? Este aceasta o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu? Ai jurat deja înaintea lui Dumnezeu să te sacrifici pentru El întreaga ta viață și să accepți orice suferințe îți apar în cale, așa că de ce un singur caz de demitere din datoria ta te face să te scufunzi atât de mult în negativitate încât nu te poți târî înapoi decât după zile întregi? De ce îți este inima plină de împotrivire, de nemulțumire, de înțelegeri greșite și de negativism? Ce se întâmplă? Acest lucru arată că inima ta iubește cel mai mult statutul, ceea ce este legat de slăbiciunea ta vitală. Prin urmare, când ești demis, cazi și nu poți să te ridici. Este suficient pentru a demonstra că, deși comportamentul tău s-a schimbat, viața-fire pe care o ai a rămas la fel. Aceasta este deosebirea dintre o schimbare de comportament și o schimbare a firii.

Cei mai mulți oameni manifestă acum un comportament bun, dar foarte puțini caută adevărul sau îl acceptă și aproape niciunul nu are o supunere adevărată. Din această perspectivă, mulți cunosc doar schimbări în comportamentul, gândurile și opiniile lor; au dorința și aspirația de a accepta și de a se supune suveranității lui Dumnezeu și nu nutresc resentimente în inimile lor. Spuneți-Mi, au experimentat acești oameni judecata și mustrarea lui Dumnezeu? (Nu.) Din păcate, mărturiile bazate pe experiențe pe care le-ați împărtășit anterior nu implică judecata și mustrarea Lui; niciuna nu se ridică la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Atât timp cât nu ai experimentat încă judecata și mustrarea Lui, firea ta nu a început să se schimbe. Dacă firea ta nu a început să se schimbe, modificările pe care le observi sunt doar de comportament. Aceste schimbări de comportament pot fi puse pe seama cooperării tale, se datorează parțial umanității tale bune și sunt efectele lucrării lui Dumnezeu. Chiar crezi că Dumnezeu va face doar atât pentru mântuirea oamenilor? (Nu.) Atunci ce va face El în continuare? Care este principala lucrare pe care o săvârșește El când mântuiește oameni? (Judecata și mustrarea.) Principala metodă pe care o folosește Dumnezeu pentru a mântui oamenii constă în judecată și mustrare. Dar, din păcate, aproape nimeni nu a fost încă în stare să accepte judecata și mustrarea Lui. Așadar, lucrarea Lui de mântuire a oamenilor, de desăvârșire a lor și de schimbare a firii lor nu a început încă oficial. De ce nu a început oficial? Pentru că această lucrare a lui Dumnezeu nu poate fi încă realizată asupra oamenilor. De ce nu poate fi realizată? Pentru că, ținând cont de starea actuală a oamenilor, de statura lor și de ceea ce sunt capabili în prezent, aceștia sunt încă mult sub standardele cerute de Dumnezeu, prin urmare El nu-Și poate continua lucrarea. Înseamnă asta că Dumnezeu Își va înceta lucrarea? Nu, Dumnezeu așteaptă. Ce altceva face în timp ce așteaptă? Purifică biserica, o curăță de cei care o perturbă și o tulbură, de antihriști, spirite rele, oameni răi, neîncrezători, cei care nu cred cu adevărat în El și cei care nici măcar nu pot munci. Aceasta se numește curățarea terenului; mai este cunoscută și drept vânturare. Oare curățarea terenului este principala lucrare a lui Dumnezeu în această perioadă? Nu, în această perioadă, Dumnezeu va continua să lucreze asupra voastră prin îndemnurile cuvintelor, udare, hrănire, emondare, certare și disciplinare. În ce măsură? Dumnezeu va începe lucrarea de judecată și mustrare doar odată ce oamenii vor întruni condițiile de bază pentru a accepta judecata și mustrarea. Acum spuneți-Mi, pe baza speculațiilor și judecăților voastre, ce condiții trebuie să îndeplinească oamenii înainte ca Dumnezeu să înceapă lucrarea de judecată și mustrare? Vezi că Dumnezeu face totul la timpul său. Nu lucrează la întâmplare. Lucrarea Lui de gestionare respectă planul făcut de El, iar El face totul pas cu pas, nu la întâmplare. Și cum rămâne cu acei pași? Fiecare etapă a lucrării pe care o săvârșește Dumnezeu asupra oamenilor trebuie să aibă efect și, când vede că a avut efect, El trece la următoarea etapă a lucrării. Dumnezeu știe cum poate avea efect lucrarea Sa, ce trebuie să spună și să facă. El Își face lucrarea conform nevoilor oamenilor, nu la întâmplare. Dumnezeu săvârșește orice lucrare care va fi eficientă asupra oamenilor, iar orice este imaterial în ceea ce privește eficiența, Dumnezeu cu siguranță nu face. De exemplu, când este nevoie de lecții despre obiecte negative în baza cărora aleșii lui Dumnezeu să poată să-și dezvolte discernământul, în biserică vor apărea falșii hristoși, antihriștii, duhurile rele, oamenii răi și cei care tulbură și perturbă, în privința cărora ceilalți își pot dezvolta discernământul. Dacă aleșii lui Dumnezeu înțeleg adevărul și pot discerne astfel de oameni, atunci acei oameni și-au făcut serviciul, iar existența lor nu mai are valoare. În acel moment, aleșii lui Dumnezeu se vor ridica pentru a-i da în vileag și a-i raporta, iar biserica îi va înlătura imediat. Toată lucrarea lui Dumnezeu are pașii săi și toți acești pași sunt rânduiți de El în funcție de ceea ce are nevoie omul în viața și în statura sa. De ce au nevoie cu adevărat oamenii și de ce apar antihriști și oameni răi în biserică? În general, oamenii sunt nedumeriți în privința acestor chestiuni și nu înțeleg ce se întâmplă cu ele. Neînțelegând lucrarea lui Dumnezeu, unii nutresc noțiuni și chiar se plâng, spunând: „Cum pot să apară antihriști în biserica lui Dumnezeu? De ce nu Se ocupă El de asta?” Doar când citesc cuvintele Lui – care afirmă că rolul acestor situații este ca oamenii să învețe lecții și să-și formeze un discernământ – au o epifanie și înțeleg intențiile lui Dumnezeu. Inițial, oamenii nu au discernământ în privința oamenilor răi. Când biserica exclude astfel de indivizi, oamenii nutresc noțiuni; din punctul lor de vedere, cei excluși au adus multe ofrande și au fost capabili să îndure greutăți, prin urmare nu ar fi trebuit să fie excluși. Apoi încep să se împotrivească la ceea ce a făcut Dumnezeu. Dar, după o perioadă de experimentare, oamenii dobândesc o înțelegere a adevărului și își dezvoltă capacitatea de a-i desluși pe oamenii răi. Acum, când o persoană rea este exclusă, oamenii nu mai nutresc noțiuni și nu se mai împotrivesc. Când văd o persoană rea făcând din nou fapte rele, o pot identifica și toată lumea colaborează pentru a o denunța și a o îndepărta înainte de a face vreun rău semnificativ. Atunci acești oameni răi nu mai au sprijin în casa lui Dumnezeu. Cum se realizează acest lucru? Cum apare acest discernământ la oameni? Este mâna lui Dumnezeu. Fără lucrarea Lui, oamenii nu ar putea înțelege aceste lucruri. Lucrarea lui Dumnezeu urmează o secvență, iar pașii acestei secvențe sunt determinați de necesitățile vieții umane. Dar oamenilor nu le este clar de ce anume au de fapt nevoie, sunt confuzi. Prin urmare, Dumnezeu poate doar să-Și continue lucrarea, rânduind numeroase lecții din care să învețe oamenii, îngăduindu-le să intre în adevărul-realitate și să obțină rezultatele cerute de El. Indiferent dacă oamenii înțeleg sau nu, Dumnezeu Își continuă neobosit lucrarea – aceasta este dragostea Lui. Este la fel ca emondarea cuiva de către Dumnezeu: dacă greșește, Dumnezeu îl emondează; dacă greșește din nou, îl emondează din nou. Dacă este dezvăluit din nou, Dumnezeu îl emondează încă o dată. El lucrează cu răbdare până când acea persoană capătă cu adevărat înțelegere, nu mai este amorțită și devine la fel de sensibilă de parcă ar atinge un cablu sub tensiune atunci când întâlnește din nou situații similare, nemaifăcând greșeli. Atunci este suficient și Dumnezeu Își va înceta lucrarea. Când te confrunți din nou cu aceste chestiuni și le poți gestiona independent și în conformitate cu principiile, Dumnezeu nu mai trebuie să-Și facă griji. Aceasta dovedește că ai înțeles cuvintele și adevărul lui Dumnezeu, le-ai adoptat în inima ta și au devenit viața ta. În acel moment, Dumnezeu Își încetează lucrarea. Aceștia sunt pașii lucrării lui Dumnezeu și, după ce i-ai experimentat, vei vedea esența și înțelepciunea lui Dumnezeu; acest lucru este de netăgăduit și absolut sigur.

Tocmai s-a menționat că etapele lucrării lui Dumnezeu au legătură cu schimbarea firii oamenilor. Lucrarea lui Dumnezeu nu se rezumă la a-i lăsa pe oameni să sufere o mică schimbare de comportament, să înțeleagă unele reguli și să aibă o oarecare asemănare umană, declarând apoi că a fost un mare succes. Dacă ar fi așa, lucrarea s-ar fi încheiat deja în Epoca Harului. Ce dorește Dumnezeu? (Schimbarea firii oamenilor.) Corect, oamenii care sunt cu adevărat mântuiți ar trebui să aibă o schimbare a firii. Ce dorește Dumnezeu nu este doar o schimbare în comportamentul oamenilor, ci, mai important, o schimbare a firii lor; acesta este standardul pentru mântuire. Tocmai au fost menționate și unele schimbări de comportament, cum ar fi capacitatea de a renunța la lucruri și de a-și jertfi viața pentru Dumnezeu – acestea sunt schimbări clare de comportament. Dar dacă nu există loialitate față de însărcinările date de Dumnezeu, dacă persoana tot poate acționa cu superficialitate și încă există amăgire, înseamnă că nu a avut loc încă o schimbare a firii. Oamenii sunt acum vrednici de laudă doar prin comportament; par să corespundă mai bine comportamentului unui sfânt, se comportă cu mai multă umanitate și au o oarecare demnitate și integritate. Totuși, oricât de mult demonstrează cineva un comportament bun, dacă nu are legătură cu practicarea adevărului și nu este trăit din conștiința, rațiunea și umanitatea normală, nu are nimic de-a face cu schimbarea firii și nu este ce vrea Dumnezeu. Privind astfel lucrurile, în ceea ce privește comportamentul vostru actual, oricât de mult ați respecta regulile, oricât de ascultători ați fi, oricum v-ați putea jertfi viața sau cât de mari ar fi aspirațiile voastre, ați reușit să-L mulțumiți pe Dumnezeu? I-ați îndeplinit cerințele? (Nu.) Oare cerințele Lui sunt prea mari? Unii cred: „Oamenii sunt atât de ascultători acum, cum se face că încă nu au îndeplinit cerințele lui Dumnezeu?” Ce credeți, această ascultare înseamnă supunere? (Nu.) Așa este. Această ascultare de acum înseamnă doar că ai puțină raționalitate, fiind pe deplin rezultatul disciplinării de către Dumnezeu. Este în întregime efectul obținut prin disciplinarea de către El; doar după ce Dumnezeu a rostit cu minuțiozitate atâtea cuvinte, conștiința oamenilor s-a trezit, simțul conștiinței lor s-a trezit și ei au început să trăiască o aparență de umanitate, să aibă unele reguli când fac lucrurile, să știe să pună întrebări în orice fac și să simtă puțin reproș când încalcă principiile. Pe scurt, schimbările de comportament nu întrunesc condițiile pentru a primi judecata și mustrarea lui Dumnezeu; El nu dorește schimbarea comportamentului oamenilor. Deci, ce dorește El? Dorește schimbarea firii lor. Și care sunt manifestările schimbării firii? În ce măsură trebuie să se schimbe în diverse aspecte ca să se califice pentru judecata și mustrarea lui Dumnezeu? Trebuie să se schimbe în măsura în care Dumnezeu poate vedea performanța acestei persoane în toate aspectele – în special, faptul că aceasta își poate îndeplini adecvat îndatoririle, poate accepta emondarea, poate căuta adevărul în toate, poate să-L urmeze pe Dumnezeu când se confruntă cu necazuri și încercări și, în mod fundamental, poate să accepte și să se supună oricărui lucru spus de Dumnezeu; chiar și când nu este supravegheată de alții și când se confruntă cu ispite, se poate abține de la a face lucruri rele și nu săvârșește niciun rău. În ochii lui Dumnezeu, astfel de oameni se ridică la înălțimea standardelor; sunt calificați să-I primească oficial judecata și mustrarea, care constituie pasul următor al lucrării Sale de mântuire și desăvârșire a lor. Ce tip de semnal, ce tip de standard există aici – aveți idee? (Așa cum m-am gândit eu, prin certarea și disciplinarea de către Dumnezeu, o persoană își poate recupera treptat conștiința și rațiunea și, alături de unele schimbări în comportamentul său, își poate îndeplini în cele din urmă îndatoririle în mod loial. Dumnezeu ar putea începe apoi lucrarea de judecată și mustrare asupra acelei persoane.) Sunteți toți de acord cu această afirmație? (Da.) Bine, dar aceasta este doar o condiție. Înainte de a înfăptui lucrarea de judecată și mustrare asupra cuiva, Dumnezeu va evalua persoana respectivă. Cum o evaluează El? Dumnezeu are mai multe standarde. În primul rând, observă ce atitudine are față de însărcinările Sale; altfel spus, ce atitudine are față de îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinească, dacă își poate îndeplini îndatoririle din toată inima, în măsura capacităților sale și cu loialitate. Pe scurt, El observă dacă oamenii pot atinge standardul de îndeplinire adecvată a datoriei – acesta e primul aspect. Se referă direct la viața de credință în Dumnezeu și la lucrarea zilnică în care se implică oamenii. De ce impune Dumnezeu acest aspect drept condiție, drept standard de evaluare? Știți care este motivul de la bază? Când Dumnezeu îi încredințează cuiva o sarcină, atitudinea acelei persoane este esențială – așa o evaluează El. Această sarcină îi este încredințată de către Dumnezeu; cum ar trata-o o persoană care are conștiință comparativ cu o persoană fără conștiință? Cum ar trata-o o persoană rațională comparativ cu una irațională? Există o deosebire între acestea. Conștiința și raționalitatea sunt trăsături pe care umanitatea cuiva ar trebui să le aibă. În plus, nu este suficient să ai doar puțin simț al conștiinței sau puțină raționalitate. Dacă oamenii își recuperează conștiința și raționalitatea, capătă ei atunci o asemănare umană? Au dobândit astfel adevărul-realitate? Nu, tot nu este suficient; Dumnezeu observă și calea pe care merg oamenii cât timp își îndeplinesc datoria. Ce tip de cale poate atinge standardul cerut de Dumnezeu? În primul rând, standardul minim este să nu comită rău și să se supună în timpul îndeplinirii datoriei. Dacă o persoană este capabilă să comită rău, s-a terminat pentru ea; nu este tipul de persoană pe care Dumnezeu vrea să o mântuiască. În plus, în tratarea însărcinărilor date de Dumnezeu, pe lângă gestionarea lor cu conștiință și raționalitate, este mai necesar să cauți adevărul și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu. Indiferent de circumstanțe, indiferent dacă problema cu care te confrunți corespunde noțiunilor și închipuirilor tale, ar trebui să menții o atitudine de supunere. În acest stadiu, Dumnezeu dorește să ai o atitudine supusă. Dacă doar recunoști că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și sunt corecte, este aceasta o atitudine de supunere? Cu siguranță, nu. Care este latura practică a unei atitudini de supunere? Este aceasta: trebuie să reușești să accepți cuvintele lui Dumnezeu. Deși intrarea ta în viață este superficială, statura ta este insuficientă, iar cunoștințele tale despre latura practică a adevărului nu sunt încă suficient de profunde, tot ești capabil să-L urmezi pe Dumnezeu și să I te supui – aceasta este o atitudine de supunere. Înainte de a putea obține o supunere totală, trebuie să adopți mai întâi o atitudine de supunere, adică să accepți cuvintele lui Dumnezeu, să crezi că sunt corecte, să consideri cuvintele Sale drept adevărul și drept principii de practică și să fii în stare să le respecți ca pe niște reglementări, chiar dacă nu înțelegi bine principiile. Acesta e un tip de atitudine de supunere. Întrucât firea ta încă nu s-a schimbat acum, dacă vrei să obții o supunere autentică față de Dumnezeu, trebuie să ai mai întâi o mentalitate de supunere și să aspiri să te supui, spunând: „Mă voi supune indiferent ce face Dumnezeu. Nu înțeleg mult adevăr, dar știu că atunci când Dumnezeu îmi va spune ce să fac, o voi face.” Dumnezeu consideră că aceasta este o atitudine de supunere. Unii spun: „Dacă am greșit supunându-mă lui Dumnezeu?” Este Dumnezeu capabil să greșească? Dumnezeu este adevăr și dreptate. El nu face greșeli; doar că există multe lucruri pe care le face Dumnezeu și care nu coincid cu noțiunile oamenilor. Ar trebui să spui: „Indiferent dacă faptele lui Dumnezeu coincid cu noțiunile mele, mă voi concentra doar pe ascultarea, supunerea, acceptarea și urmarea lui Dumnezeu. Ca ființă creată, asta ar trebui să fac.” Chiar dacă există oameni care te judecă, fiind de părere că te supui orbește, n-ar trebui să-ți pese. Inima ta e sigură că Dumnezeu este adevărul și că ar trebui să te supui. Este corect și acesta este tipul de mentalitate cu care ar trebui să te supui. Doar oamenii care au o astfel de mentalitate pot dobândi adevărul. Dacă nu ai o mentalitate de acest tip, ci spui: „Nu suport ca alții să mă irite. Nimeni n-are să mă păcălească. Sunt prea viclean și nu pot fi convins să mă supun niciunui lucru! Orice îmi iese în cale, trebuie să cercetez și să analizez. Mă voi supune doar când corespunde opiniilor mele și îl pot accepta” – este aceasta o atitudine de supunere? Nu este o atitudine de supunere; îți lipsește mentalitatea supusă și, în inima ta, nu ai nicio intenție să te supui. Dacă zici: „Chiar dacă e vorba de dumnezeu, tot trebuie să cercetez. Chiar și regii și reginele primesc același tratament din partea mea. Ceea ce-mi spui e inutil. E adevărat că sunt o ființă creată, dar nu sunt prost – deci nu mă trata ca pe un prost”, atunci s-a terminat pentru tine; nu întrunești condițiile pentru a accepta adevărul. Astfel de oameni nu au pic de raționalitate. Întrucât nu au umanitate normală, nu sunt fiare? Fără raționalitate, cum poate o persoană să obțină supunerea? Pentru a obține supunerea, trebuie mai întâi să aibă o mentalitate supusă. Numai având o mentalitate de supunere poate o persoană să aibă raționalitate. Dacă nu are o mentalitate de supunere, nu are deloc raționalitate. Oamenii sunt ființe create; cum pot ei să-L vadă clar pe Creator? Umanitatea, în ansamblul ei, nu a fost capabilă să descifreze una dintre ideile lui Dumnezeu timp de 6000 de ani, deci cum pot oamenii să înțeleagă într-o clipă ce face Dumnezeu? Nu poți să înțelegi. Sunt multe lucruri pe care El le face de mii de ani și pe care le-a revelat deja omenirii, dar dacă nu le-ar explica limpede oamenilor, aceștia tot n-ar înțelege. Poate Îi înțelegi acum cuvintele într-un sens literal, dar vei înțelege cu adevărat o mică parte abia peste douăzeci de ani. Atât de mare este decalajul între oameni și cerințele lui Dumnezeu. În lumina acestui fapt, oamenii ar trebui să aibă raționalitate și o mentalitate de supunere. Sunt doar niște furnici și viermi, însă doresc să-L vadă clar pe Creator. Este un lucru de-a dreptul irezonabil. Unii se plâng întruna că Dumnezeu nu le spune misterele Sale și nu explică adevărul în mod direct, punându-i mereu pe oameni să caute. Dar rostirea acestor lucruri nu este corectă și rezonabilă. Câte dintre toate cuvintele pe care ți le-a spus Dumnezeu înțelegi? Câte dintre cuvintele Sale poți să pui în practică? Lucrarea lui Dumnezeu are mereu loc în etape. Dacă Dumnezeu le-ar fi spus oamenilor acum 2000 de ani despre lucrarea Lui din zilele de pe urmă, ar fi înțeles? În Epoca Harului, Domnul Isus a devenit asemănarea trupului păcătos, fiind o jertfă pentru păcat a întregii omeniri. Dacă le-ar fi spus oamenilor la acea vreme, cine ar fi înțeles? Acum, oamenii ca voi înțeleg unele teorii conceptuale, dar cât privește adevărurile precum firea reală a lui Dumnezeu, intențiile Lui în timp ce iubește omenirea, originea și planul din spatele lucrurilor pe care le-a făcut la acea vreme, oamenii nu vor fi niciodată capabili să le înțeleagă. Acesta este misterul adevărului; aceasta este esența lui Dumnezeu. Cum pot oamenii să o vadă clar? Este complet irezonabil din partea ta să vrei să-L vezi clar pe Creator. Ești prea arogant și îți supraestimezi abilitățile. Oamenii nu ar trebui să vrea să-L vadă clar pe Dumnezeu. Este deja bine dacă pot înțelege o parte din adevăr. În ceea ce te privește, înțelegerea unei mici părți din adevăr este deja o realizare suficientă. Prin urmare, este rațional să ai o mentalitate de supunere? În mod categoric, este un lucru rațional. Mentalitatea și atitudinea de supunere sunt minimul pe care ar trebui să-l aibă fiecare ființă creată.

Să-ți îndeplinești datoria în mod adecvat și cu loialitate și să ai o mentalitate de supunere – cât durează să reușești aceste lucruri? Este nevoie de un anumit număr de ani? Nu există un interval de timp fix; acesta depinde de ceea ce urmărește un om și de aspirația sa și de măsura în care tânjește după adevăr. De asemenea, depinde de conștiința, rațiunea, calibrul și intuiția sa inerentă. Când dobândește o atitudine de supunere, vor exista imediat după aceea alte schimbări în vorbirea, acțiunile și comportamentul său. Care sunt aceste schimbări? În ochii lui Dumnezeu, ești, în mod fundamental, o persoană onestă acum. Ce înseamnă să fii în mod fundamental o persoană onestă? Înseamnă că elementul de minciună intenționată din vorbirea și comportamentul tău a scăzut; optzeci la sută din ceea ce spui este adevărat. Uneori, din cauza mârșăviei, a circumstanțelor sau a unui alt motiv, minți din neatenție și te simți la fel de neplăcut de parcă ai fi înghițit o muscă moartă; ești neliniștit mai multe zile. Îți recunoști greșeala și te căiești înaintea lui Dumnezeu, apoi intervin schimbări – minciunile tale devin tot mai rare, iar starea ta se îmbunătățește. În ochii lui Dumnezeu, ești în mod fundamental o persoană onestă. Unii spun: „Dacă cineva este în mod fundamental o persoană onestă, oare firea sa nu s-a schimbat?” Așa stau lucrurile? Nu, aceasta este doar o schimbare de comportament. În ochii lui Dumnezeu, capacitatea de a fi o persoană onestă presupune mai mult decât o simplă schimbare de conduită și comportament; presupune și schimbări esențiale în mentalitatea și opiniile sale asupra chestiunilor. Persoana respectivă nu mai are intenția de a minți sau de a înșela și nu există absolut nicio minciună sau amăgire în ceea ce spune și face. Cuvintele și faptele sale devin tot mai cinstite, iar cuvintele sincere se înmulțesc. De exemplu, când ești întrebat dacă ai făcut ceva, chiar dacă ai fi pălmuit sau pedepsit în cazul în care recunoști, tot ești capabil să spui adevărul. Chiar dacă, recunoscând, îți asumi o mare răspundere, te confrunți cu moartea sau distrugerea, tot ești în stare să spui adevărul și ești dispus să practici adevărul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Aceasta arată că atitudinea ta față de cuvintele lui Dumnezeu a devenit destul de fermă. Indiferent de moment, alegerea oricăruia dintre standardele de practicare cerute de Dumnezeu aproape că nu mai este o problemă pentru tine; îl poți obține și pune în practică în mod natural, fără restricțiile circumstanțelor exterioare, îndrumarea conducătorilor și lucrătorilor sau senzația scrutării lui Dumnezeu lângă tine. Poți să faci aceste lucruri pe cont propriu cu mici eforturi. Fără restricțiile circumstanțelor exterioare și nu de teama disciplinării lui Dumnezeu, nici de frica față de reproșul conștiinței tale și, cu siguranță, nu de teama de a fi ridiculizați sau supravegheați de alții – nu din aceste motive – poți să-ți examinezi proactiv propriul comportament, să-i măsori corectitudinea și să evaluezi dacă este în concordanță cu adevărul și Îl mulțumește pe Dumnezeu. În acel moment, ai îndeplinit în mod fundamental standardul de a fi o persoană onestă în ochii lui Dumnezeu. A fi în mod fundamental o persoană onestă este a treia condiție de bază pentru acceptarea judecății și mustrării lui Dumnezeu.

Tocmai am avut părtășie despre cele trei condiții pentru acceptarea judecății și mustrării lui Dumnezeu: prima este să-ți îndeplinești adecvat datoria, a doua este să ai o atitudine de supunere și a treia este să fii în mod fundamental o persoană onestă. Cum este evaluată această a treia condiție? Care sunt criteriile? (Persoana minte intenționat mai rar și spune adevărul mai des.) Înseamnă să fii capabil să spui adevărul în majoritatea timpului; ar trebui să o puteți evalua cu toții, nu-i așa? Să fii o persoană onestă este a treia condiție pentru a accepta judecata și mustrarea lui Dumnezeu. A doua este să ai o atitudine de supunere, care include unele detalii, în principal să nu scrutezi și să nu analizezi lucrarea lui Dumnezeu, ci să ai doar o mentalitate supusă. Mai mult, presupune să urmărești să fii o persoană onestă, să ajungi într-un punct în care minciunile tale se răresc și, în majoritatea timpului, poți vorbi sincer, exprimându-ți adevăratele sentimente. Cel mai important aspect de aici este cooperarea subiectivă a oamenilor, ceea ce înseamnă să facă progrese în mod activ și să se străduiască să obțină adevărul. Mentalitatea supusă este un rezultat obținut pe latura subiectivă; capacitatea de a deveni o persoană onestă – a fi în mod fundamental onest – este o altă chestiune subiectivă, fiind rezultatul unei urmăriri sârguincioase. Acceptarea judecății și mustrării lui Dumnezeu are încă o condiție principală. Mai întâi, vă voi da un indiciu și, dacă gândirea voastră se înscrie în cele spuse de Mine, veți putea să înțelegeți. De când încep să creadă în Dumnezeu și până la sfârșit, au făcut oamenii multe greșeli în această viață? Au existat multe fapte de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? (Au existat multe.) Deci ce ar trebui să facă o persoană când greșește sau când se răzvrătește? (Trebuie să se căiască în inima ei.) Căința din inimă este un semn al unei persoane cu conștiință și rațiune. Conștiința și rațiunea sunt calitățile minime pe care trebuie să le aibă un destinatar al mântuirii lui Dumnezeu; cei lipsiți de conștiință și rațiune nu pot obține mântuirea Lui. Dacă cineva nu știe niciodată să se căiască după ce greșește, ce fel de lucru este? Poate o persoană care nu știe niciodată să se căiască să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt? Poate suferi o schimbare reală? (Nu.) De ce nu? (Pentru că nu se căiește în inima ei.) Exact, iar aceasta ne aduce la condiția finală: trebuie să se căiască în inima ei. În timp ce Îl urmează pe Dumnezeu, din cauza nesăbuinței, ignoranței lor și a diverselor firi corupte, oamenii dezvăluie adesea că sunt răzvrătiți și, uneori, Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu sau se plâng de El. O apucă pe căi greșite, iar unii chiar își formează noțiuni despre Dumnezeu, devin negativi și leneși în lucrarea lor pentru o vreme și își pierd credința. Comportamentele răzvrătite apar în fiecare etapă din viața oamenilor. Ei Îl au pe Dumnezeu în inima lor și știu că El lucrează atunci când se întâmplă ceva, dar uneori nu pot înțelege acest fapt. Deși sunt capabili să se supună superficial, în sinea lor pur și simplu nu îl pot accepta. Ce face să fie evident faptul că, în sinea lor, nu îl pot accepta? Un mod în care se manifestă acest lucru este că, în ciuda faptului că știu totul, sunt pur și simplu incapabili să lase deoparte ceea ce au făcut și să vină înaintea lui Dumnezeu ca să-și recunoască greșelile și să spună: „Dumnezeule, am greșit. Nu mă voi mai purta așa. Voi căuta intențiile Tale și voi face totul așa cum Ți-ai dori să fac. Nu obișnuiam să Îți acord atenție; statura mea era mică, eram nesăbuit și ignorant și frecvent, răzvrătit. Știu asta acum.” Ce atitudine au oamenii, dacă pot să-și recunoască greșelile? (Vor să facă o schimbare.) Dacă oamenii au conștiință și rațiune și tânjesc după adevăr, dar nu știu niciodată să reflecteze asupra lor înșiși și să facă o schimbare după ce greșesc, crezând în schimb că trecutul este trecut și fiind siguri că nu se înșală, atunci ce fel de fire arată acest lucru? Ce fel de comportament? Care este esența unui astfel de comportament? (Intransigența.) Acești oameni sunt intransigenți și, orice s-ar întâmpla, aceasta este calea pe care o vor urma. Lui Dumnezeu nu Îi plac astfel de oameni. Ce a spus Iona când a rostit cuvintele lui Dumnezeu către niniviteni? [„Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!” (Iona 3:4).] Cum au reacționat ninivitenii la aceste cuvinte? Când au văzut că Dumnezeu urma să îi distrugă, s-au grăbit să ia haine din pânză de sac și cenușă, să-și mărturisească păcatele înaintea Lui și să părăsească acea cale a răului. Asta înseamnă să te pocăiești. Dacă omul poate să se pocăiască, asta îi oferă o oportunitate enormă. Ce oportunitate este aceasta? Este aceea de a continua să trăiască. Fără pocăință adevărată, ți-ar fi greu să continui, fie în îndeplinirea datoriei tale, fie în urmărirea mântuirii. În fiecare etapă – indiferent dacă Dumnezeu te disciplinează sau te ceartă ori când îți aduce aminte și te îndeamnă – atâta vreme cât între tine și Dumnezeu a avut loc un conflict, dar tu nu faci o schimbare și continui să te agăți de propriile idei, puncte de vedere și atitudini, atunci, chiar dacă pașii tăi se îndreaptă înainte, conflictul dintre tine și Dumnezeu, neînțelegerile și nemulțumirile și răzvrătirea ta față de El nu sunt corectate și inima ta nu se schimbă. Atunci, Dumnezeu, la rândul Lui, te va elimina. Deși nu ai renunțat la datoria pe care o ai și încă îți respecți datoria și ai un pic de loialitate față de însărcinarea dată de Dumnezeu, iar oamenii văd acest lucru ca fiind acceptabil, disputa dintre tine și Dumnezeu a format un nod permanent. Nu ai folosit adevărul ca să o rezolvi și să obții o înțelegere adevărată a intențiilor lui Dumnezeu. Drept urmare, înțelegerea greșită pe care o ai față de Dumnezeu se adâncește, iar tu crezi mereu că Dumnezeu greșește și că ești tratat nedrept. Asta înseamnă că nu ai făcut o schimbare. Răzvrătirea, noțiunile și înțelegerea ta greșită față de Dumnezeu încă persistă, ceea ce te face să ai o mentalitate de nesupunere, să fii mereu răzvrătit și să te opui lui Dumnezeu. Nu este acest tip de persoană cineva care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, I se opune lui Dumnezeu și refuză cu încăpățânare să se pocăiască? De ce este atât de important pentru Dumnezeu ca oamenii să facă o schimbare? Cu ce atitudine ar trebui o ființă creată să-L privească pe Creator? Cu atitudinea celui care recunoaște că, indiferent de ceea ce face, Creatorul are dreptate. Dacă nu recunoști acest lucru, cuvintele că El, Creatorul, este adevărul, calea și viața, vor fi goale pentru tine. Dacă așa stau lucrurile, mai poți să obții mântuirea? Nu poți. Ai fi necalificat; Dumnezeu nu mântuiește oameni ca tine. Există unii care spun: „Dumnezeu cere ca oamenii să se pocăiască în inima lor și să știe să facă o schimbare. Dar există multe privințe în care nu am făcut o schimbare. Mai am timp să o fac?” Da, mai este timp. În plus, unii spun: „În privința căror lucruri trebuie să fac o schimbare? Lucrurile din trecut au dispărut și au fost uitate.” Atât timp cât firea ta nu se schimbă, atât timp cât tu nu ajungi să afli ce anume din acțiunile tale nu este în acord cu adevărul și ce nu poate fi în acord cu Dumnezeu, atunci acel nod care există între tine și Dumnezeu nu a fost încă desfăcut; problema nu a fost rezolvată. Această fire se află în tine; ideea, atitudinea și punctul de vedere care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu se află înlăuntrul tău. De îndată ce se vor ivi împrejurările potrivite, acest punct de vedere al tău va apărea din nou, iar conflictul tău cu Dumnezeu va izbucni iarăși. Astfel, deși s-ar putea să nu îndrepți trecutul, trebuie să rectifici lucrurile care se vor întâmpla în viitor. Cum trebuie rectificate? Trebuie să faci o schimbare și să îți lași deoparte ideile și intențiile. Odată ce ai acest țel, în mod natural, și atitudinea ta va fi una de supunere. Totuși, pentru a vorbi un pic mai precis, acest lucru se referă la oameni care fac o schimbare în atitudinea lor față de Dumnezeu, Creatorul; este o recunoaștere și o afirmare a faptului că El, Creatorul, este adevărul, calea și viața. Dacă poți să te schimbi, asta demonstrează că poți să lași deoparte acele lucruri pe care le crezi corecte sau acelea pe care omenirea – care este coruptă – le consideră în mod colectiv a fi corecte; și, în schimb, recunoști că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și lucrurile pozitive. Dacă poți să ai această atitudine, asta dovedește că recunoști identitatea Creatorului și a esenței Sale. Așa vede Dumnezeu problema și, prin urmare, consideră că schimbarea omului este deosebit de importantă.

Sunt unii care spun: „Dacă o persoană nu a greșit cu nimic, de ce trebuie să se schimbe?” Chiar dacă nu ai greșit cu nimic în acest moment, trebuie să înțelegi mai întâi adevărul căinței. Este ceva ce ar trebui să ai. Odată ce înțelegi adevărul, vei descoperi că unele lucruri pe care le-ai făcut au fost neadecvate și vei identifica probleme în legătură cu intențiile și mentalitatea ta – cu alte cuvinte, probleme cu firea ta. Acestea vor pluti la suprafață fără să-ți dai seama și te vor face să vezi că relația ta cu Dumnezeu nu este, de fapt, o relație simplă între oameni și Dumnezeu. Dumnezeu este tot Dumnezeu, dar tu ești o ființă creată care nu respectă standardul. Acele chestiuni în care oamenii nu au reușit să rămână la locurile lor adecvate și nici să realizeze ceea ce se cuvine – adică, atunci când dau greș în datoria lor – vor fi un ghimpe în inima lor. Aceasta este o problemă extrem de practică și care trebuie rezolvată. Așadar, cum trebuie rezolvată? Ce fel de atitudine ar trebui să aibă oamenii? Înainte de toate, trebuie să fie dispuși să se schimbe. Și cum ar trebui pusă în practică această dorință de schimbare? De exemplu, un individ este conducător timp de câțiva ani, dar deoarece are un calibru slab, nu-și face bine treaba, nu poate vedea clar nicio situație, nu știe să folosească adevărul pentru a rezolva probleme și nu poate face nicio lucrare reală, așadar, este demis. După ce este demis, dacă este capabil să se supună, să-și îndeplinească în continuare datoria și este dispus să se schimbe, ce ar trebui să facă? În primul rând, ar trebui să înțeleagă următorul lucru: „Dumnezeu a procedat corect. Calibrul meu este atât de slab și de atât timp n-am făcut deloc lucrare reală, ci doar am întârziat lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor. Sunt norocos că nu am fost exclus direct de casa lui Dumnezeu. Am fost de-a dreptul nerușinat, agățându-mă în tot acest timp de funcția mea și chiar crezând că am făcut o lucrare atât de grozavă. Cât de irezonabil am fost!” Să poți simți ură de sine și remușcări: este sau nu aceasta o exprimare a dorinței de schimbare? Dacă individul este în stare să spună acest lucru, înseamnă că este dispus să se schimbe. Dacă spune în inima lui: „De atât timp, în funcția mea de conducător, m-am străduit mereu să obțin beneficiile statutului; predicam mereu doctrină și mă înzestram cu doctrină; nu m-am străduit să obțin intrarea în viață. Abia acum, după ce am fost înlocuit, văd cât de inadecvat și de slab sunt. Dumnezeu a procedat corect, iar eu trebuie să mă supun. Înainte, aveam statut, iar frații și surorile mă tratau bine; mă înconjurau oriunde mergeam. Acum nimeni nu mă bagă în seamă și sunt părăsit; asta mi se cuvine, este pedeapsa pe care o merit. Mai mult, cum ar putea o ființă creată să aibă vreun statut în fața lui Dumnezeu? Oricât de înalt este statutul cuiva, acesta nu este nici finalul, nici destinația; Dumnezeu îmi dă o însărcinare nu ca să umblu cu nasul pe sus sau să mă bucur de statut, ci să-mi pot îndeplini datoria și ar trebui să fac tot ce pot. Ar trebui să am o atitudine de supunere față de suveranitatea lui Dumnezeu și de rânduielile casei Lui. Deși îmi poate fi greu să mă supun, trebuie să o fac; Dumnezeu procedează corect și, chiar dacă aș avea mii sau zeci de mii de scuze, niciuna dintre ele n-ar fi adevărul. Să te supui lui Dumnezeu este adevărul!”, acestea sunt expresii exacte ale dorinței de a se schimba. Și dacă cineva ar avea toate acestea, cum ar putea Dumnezeu să evalueze un astfel de om? Dumnezeu ar spune că este un individ cu conștiință și rațiune. Este bună această evaluare? Nu este prea bună; a avea doar conștiință și rațiune nu se ridică la înălțimea standardelor pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu – dar, în ceea ce privește acest tip de persoană, nu este deloc o realizare modestă. Capacitatea de a se supune este valoroasă. După aceasta, modul în care individul caută să-L facă pe Dumnezeu să-Și schimbe părerea despre el depinde de drumul pe care îl alege. Dacă nu s-a căit cu adevărat și, întrucât nu are statut, nu este loial în datoria lui, fiind mereu superficial, atunci totul s-a terminat pentru el; va fi eliminat. Dacă încă nutrește nemulțumiri, plângându-se: „Cât timp am fost conducător, am suferit atât de mult și, chiar dacă n-au existat merite, a fost o muncă grea. Se spune că n-am făcut lucrare reală, dar am făcut destul de multă. Indiferent dacă am obținut sau nu vreun rezultat, măcar n-am fost inactiv. Fie și numai pentru că n-am fost inactiv, Dumnezeu n-ar trebui să mă elimine cu atâta lejeritate. Chiar și fără statut, tot sunt pus să fac una sau alta – nu se joacă cu mine?” – dacă, după ce a fost înlocuit, nu mai are niciun entuziasm să îndeplinească vreo datorie, există vreo loialitate sau supunere aici? Nu are deloc loialitate, supunere sau dorință de a se schimba; nu are nimic din acestea. Nu este deplorabil? Este de-a dreptul deplorabil; a crezut în zadar în toți acești ani. A ascultat predici atât de mulți ani, dar fără să practice vreun adevăr, dând mereu lecții altora despre cuvinte și doctrine, dar fără să poată face el însuși ceva – așa a crezut în Dumnezeu; le-a predicat altora destul de multă doctrină, dar în cele din urmă, nu-și poate rezolva nici măcar propriile probleme. E atât de deplorabil! Și tot mai dorește să primească judecata și mustrarea lui Dumnezeu? După ce a fost înlocuit, încă se luptă cu Dumnezeu și se chinuie, fără să arate câtuși de puțin supunere. Nu înseamnă doar că suferă orbește? Suferința ta este inutilă! Lăsând deoparte toate celelalte și uitându-ne doar la faptul că ai devenit furios și conflictual atunci când biserica te-a demis din funcție – doar pe baza acestui fapt, nu ești demn să fii om, nu ești demn să fii o ființă creată a lui Dumnezeu. Atunci de ce te mai cerți? Orice argument ai avea este zadarnic. Crezi de atâția ani, dar îți lipsește chiar și această fărâmă de supunere; unde sunt roadele credinței tale de-a lungul anilor? Deplorabil, detestabil, dezgustător! Ai primit statut și l-ai tratat ca pe un rol oficial; deținerea statutului înseamnă că firea ta s-a schimbat? Nu este doar harul lui Dumnezeu? Dumnezeu te-a cinstit cu această însărcinare, dar ai tratat-o ca pe un rol oficial – nu este dezgustător? Există vreun rol oficial în casa lui Dumnezeu? Dintre sfinții de-a lungul veacurilor, niciunul nu a avut un rol oficial. Timp de două mii de ani, oamenii l-au venerat pe Pavel, dar nimeni nu a spus vreodată că Pavel a avut vreo funcție oficială. Prin urmare, termenul „oficial” nu are susținere; nu este nici o recompensă, nici o însărcinare de la Dumnezeu și trebuie să renunți la el. Dacă încerci întruna să ai un rol oficial, va aproba Dumnezeu? Îți va permite acest lucru să obții mântuirea? Cu siguranță, nu. Tocmai am menționat că, pentru a accepta judecata și mustrarea lui Dumnezeu, trebuie să ai dorința de a te schimba. Este aceasta un lucru important? (Da.) Este extrem de important să ai o astfel de atitudine! Dacă vrei ca între tine și Creator să existe relația dintre Mântuitor și cei mântuiți și dacă vrei ca Dumnezeu să te mântuiască, trebuie să-ți corectezi poziția și să stabilești locul și statutul lui Dumnezeu în inima ta. Atunci, care este poziția ta? (De ființă creată.) Cine este o ființă creată? Omul, nu fiara. În orice moment, trebuie să-ți amintești că ești o ființă creată, un om obișnuit și nu trebuie să-ți uiți locul de drept. Când Dumnezeu îți dă puțin har, puțină binecuvântare, pierzi din vedere cine ești. Când, în smerenia și taina Sa, Dumnezeu îți spune câteva cuvinte din inimă pentru a te alina, El te înalță; și, totuși, tu vrei să fii pe picior de egalitate cu Dumnezeu, ridicându-te singur – ce lucru ar face asta? Ar face asta un om? (Nu.) Dumnezeu nu recunoaște o asemenea ființă creată ca tine – poți să te dai la o parte! Dacă Dumnezeu nu te recunoaște, oare te va desăvârși? Nu îndeplinești condițiile pentru a fi desăvârșit de către Dumnezeu. Nu s-a transmis clar miezul discuției până în acest punct? Astfel, este foarte important să ai dorința de a schimba cursul; este o stare de spirit și, în același timp, este o atitudine. Această atitudine este un principiu important de practică pe care ar trebui să-l ai pentru a primi mântuirea și desăvârșirea lui Dumnezeu. Nu te considera atât de grozav, atât de nobil și nici nu presupune că ești absolut corect și infailibil. Nu ești grozav, glorios sau corect; ești o ființă creată minusculă și măruntă din omenirea coruptă de Satana. Trebuie să accepți mântuirea Creatorului. Nu ești mântuit deja, nu ești desăvârșit; trebuie să ai această rațiune.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.