Pentru a pătrunde în adevărul-realitate, autocunoașterea este extraordinar de importantă. Autocunoașterea înseamnă să știi care lucruri din gândurile și părerile noastre sunt fundamental incompatibile cu adevărul, aparțin unei firi corupte și sunt ostile față de Dumnezeu. Este simplu să dobândești o înțelegere a firilor corupte ale omului, precum a fi arogant, a te crede neprihănit, a minți și a înșela. Poți ajunge să le cunoști puțin dacă ai, pur și simplu, părtășie despre adevăr de câteva ori sau prin părtășie frecventă sau dacă frații și surorile îți atrag atenția asupra stării tale. În plus, aroganța și înșelăciunea sunt prezente în fiecare persoană, variind doar gradul acestora, deci sunt relativ simplu de recunoscut. Însă a discerne dacă gândurile și părerile cuiva sunt în concordanță cu adevărul este dificil și nu la fel de simplu precum a-ți cunoaște firile corupte. Când comportamentul unei persoane sau practicile ei exterioare se modifică puțin, persoana respectivă simte ca și cum s-ar fi schimbat, dar aceasta este, de fapt, doar o schimbare comportamentală și nu înseamnă că i s-a transformat cu adevărat concepția despre lucruri. În adâncul inimii oamenilor, încă există multe noțiuni și închipuiri, diverse gânduri, păreri și otrăvuri ale culturii tradiționale și multe lucruri care sunt ostile față de Dumnezeu. Aceste lucruri sunt ascunse înlăuntrul lor, urmând a fi descoperite. Ele sunt sursa dezvăluirilor firilor lor corupte și provin din interiorul naturii-esențe a omului. De aceea, atunci când Dumnezeu face ceva ce nu se aliniază cu noțiunile tale, I te vei împotrivi și I te vei opune. Nu vei înțelege de ce Dumnezeu a acționat în acest fel și, deși știi că există adevăr în tot ceea ce face Dumnezeu și dorești să te supui, vei descoperi că ești incapabil să faci acest lucru. De ce ești incapabil să te supui? Care este motivul opoziției și împotrivirii tale? Faptul că există multe lucruri în gândurile și părerile omului care sunt ostile față de Dumnezeu, față de principiile după care acționează El și față de esența Lui. Oamenilor le este dificil să obțină cunoaștere cu privire la aceste lucruri. Întrucât am avut părtășie despre aceste cuvinte, ar trebui să fiți capabili să dobândiți o pătrundere și o oarecare înțelegere. Să presupunem că aveți noțiuni despre Dumnezeu când se întâmplă ceva și vă gândiți: „Asta nu poate să fie fapta lui Dumnezeu, fiindcă dacă ar fi fost Dumnezeu, El nu ar fi făcut lucrurile în acest fel sau nu ar fi vorbit astfel. Tot ce face Dumnezeu este iubire și este ușor de acceptat pentru oameni”, dar apoi, să presupunem că vă gândiți: „Acest mod de gândire este greșit. Dumnezeu a mai spus că trebuie căutate adevăruri oriunde oamenii nu înțeleg. Ar trebui să reflectez asupra mea, fiindcă noțiunile și închipuirile din inima mea îmi fac probleme și mă îndrumă să limitez lucrarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să-L înțeleg greșit” – acesta este modul corect de a reflecta asupra ta. Oricând vezi că lucrarea sau cuvintele lui Dumnezeu nu sunt conforme cu noțiunile tale, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să cauți degrabă adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, să te evaluezi în comparație cu ele și să acționezi în conformitate cu ele. Nu este acesta un mod de a progresa?

Tocmai am avut părtășie despre cum să-ți tratezi părinții. Mulți dintre voi simțiți că le sunteți foarte datori părinților, fiindcă au suferit mult pentru voi de-a lungul vieții lor și v-au arătat multă iubire și grijă. Dacă, într-o zi, se îmbolnăvesc, conștiința ta este tulburată și te simți vinovat. Brusc, crezi că ar trebui să stai cu părinții tăi, ca să-ți îndeplinești datoria filială față de ei, ca să-i alini și să te asiguri că sunt fericiți la bătrânețe. Crezi că asta este responsabilitatea și obligația ta, fiind copilul lor. Dacă, atunci când îți îndeplinești această obligație, Dumnezeu îți cere ceva sau îți dă o încercare neașteptată, intenția Lui este că tu nu ar trebui să faci asta, ci să crezi în Dumnezeu, îndeplinindu-ți bine datoria și urmărind adevărul drept principiu. Cum te-ai simți dacă Dumnezeu ți-ar cere direct să nu manifești sentimente filiale față de părinții tăi sau să nu-i tratezi în acel fel? Ai privi această chestiune prin filtrul noțiunilor tradiționale și te-ai plânge în legătură cu Dumnezeu în inima ta, gândindu-te că El a făcut-o fără a lua în considerare sentimentele tale și că acest lucru nu-ți satisface pietatea filială. Crezi că acționezi plin de pietate filială, de umanitate și de conștiință, dar Dumnezeu nu te lasă să acționezi conform conștiinței sau pietății tale filiale. Atunci, I te vei împotrivi, te vei răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I te vei opune și nu vei accepta adevărul. Spun toate acestea pentru a-i face pe oameni să-și dea seama că sursa și esența naturii răzvrătite a omului vin în primul rând din gândurile și părerile oamenilor, care se formează prin educația pe care o primesc de la familie și de la societate, precum și de la cultura tradițională. După ce aceste lucruri sunt adânc plantate în inimile oamenilor încetul cu încetul, prin convenția familiei sau prin influența societății și a educației academice, atunci oamenii încep să trăiască după ele. Vor începe să creadă, fără să-și dea seama, că această cultură tradițională este corectă, ireproșabilă și nu poate fi criticată și că doar acționând conform cerințelor culturii tradiționale pot fi oameni adevărați. Dacă nu o fac, se vor simți lipsiți de conștiință, contrari umanității și lipsiți de aceasta și nu vor reuși să se împace cu acest sentiment. Nu sunt aceste gânduri și păreri umane foarte îndepărtate de adevăr? Toate lucrurile din gândurile și părerile umane și țelurile pe care le urmăresc oamenii sunt destinate lumii, Satanei. Cerința lui Dumnezeu pentru om de a urmări adevărul este destinată lui Dumnezeu, luminii. Acestea sunt două direcții diferite, două țeluri diferite. Acționează conform țelurilor și cerințelor lui Dumnezeu pentru om și umanitatea ta va deveni mai normală, vei avea o asemănare umană mai mare și te vei apropia mai mult de Dumnezeu. Dacă acționezi în conformitate cu gândurile și părerile culturii tradiționale, vei pierde tot mai mult din conștiința și rațiunea ta, vei deveni chiar mai fals și mai prefăcut, vei urma și mai mult tendințele lumii și vei deveni parte din forțele răului. Atunci, vei trăi în întregime în întuneric, sub puterea Satanei. Vei fi încălcat în totalitate adevărul și-L vei fi trădat pe Dumnezeu.

Oamenii care trăiesc în această societate adevărată au fost profund corupți de Satana. Indiferent dacă sunt sau nu educați, mare parte din cultura tradițională este înrădăcinată în gândurile și părerile oamenilor. În special, femeilor li se cere să aibă grijă de soții lor și să-și crească și copiii, să fie soții bune și mame iubitoare, devotându-și întreaga viață soților și copiilor lor și trăind pentru aceștia, asigurându-se că familia are trei mese pe zi și spălând, făcând curățenie și făcând bine toate celelalte treburi gospodărești. Acesta este standardul acceptat pentru a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Fiecare femeie crede, de asemenea, că așa ar trebui să fie făcute lucrurile și dacă nu le face așa, atunci nu este o femeie bună și a încălcat conștiința și standardele de moralitate. Faptul că au încălcat aceste standarde morale va avea un mare impact asupra conștiinței unor oameni; vor simți că și-au dezamăgit soții și copiii și că nu sunt femei bune. Însă după ce crezi în Dumnezeu, ai citit mult din cuvintele Lui, ai înțeles unele adevăruri și ai văzut adevărul despre unele chestiuni, te vei gândi: „Sunt o ființă creată și ar trebui să-mi fac datoria ca atare și să mă sacrific pentru Dumnezeu.” În acest moment, există un conflict între a fi o soție bună și o mamă iubitoare și a-ți îndeplini datoria de ființă creată? Dacă vrei să fii o soție bună și o mamă iubitoare, atunci nu-ți poți îndeplini datoria cu normă întreagă, dar dacă vrei să-ți îndeplinești datoria cu normă întreagă, atunci nu poți fi o soție bună și o mamă iubitoare. Ce faci acum? Dacă alegi să-ți faci datoria bine și să răspunzi de lucrarea bisericii, să fii devotată lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți la ideea de a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Ce ai crede acum? Ce fel de dezacord ar apărea în mintea ta? Ai simți că ți-ai dezamăgit copiii, soțul? De unde vine acest sentiment de vinovăție și de neliniște? Când nu-ți îndeplinești datoria de ființă creată, simți că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu? Nu ai un simț al vinovăției sau al blamării, fiindcă, în inima și în mintea ta, nu există nici măcar cea mai mică urmă de adevăr. Așadar, ce înțelegi? Cultura tradițională și a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Astfel, va lua naștere în mintea ta noțiunea că: „Dacă nu sunt o soție bună și o mamă iubitoare, atunci nu sunt o femeie bună sau decentă”. Începând din acel moment, vei fi înrobită și încătușată de această noțiune și aceste tipuri de noțiuni te vor menține așa chiar după ce vei crede în Dumnezeu și-ți vei îndeplini datoria. Când există un conflict între a-ți îndeplini datoria și a fi o soție bună și o mamă iubitoare, deși este posibil să alegi, reticentă, să-ți îndeplinești datoria, având, poate, puțină loialitate față de Dumnezeu, tot va exista în inima ta un sentiment de neliniște și vinovăție. Prin urmare, când vei avea puțin timp liber, în timp ce-ți faci datoria, vei căuta ocazii de a avea grijă de copiii și de soțul tău, dorind și mai mult să te revanșezi față de ei, și vei crede că este în regulă chiar dacă trebuie să suferi mai mult, atât timp cât ai liniște sufletească. Nu este această atitudine provocată de influența ideilor și teoriilor din cultura tradițională despre a fi o soție bună și o mamă iubitoare? Acum, ai câte un picior în ambele tabere, dorind să-ți îndeplinești bine datoria, dar și să fii o soție bună și o mamă iubitoare. Însă înaintea lui Dumnezeu, avem o singură responsabilitate și obligație, o singură misiune: să ne îndeplinim în mod corespunzător datoria de ființă creată. Ți-ai îndeplinit bine această datorie? De ce te-ai abătut iar de la cale? Chiar nu ai în inimă niciun simț al vinovăției sau vreun reproș? Pentru că adevărul încă nu a pus o temelie în inima ta și încă nu o stăpânește, poți să te abați de la cale, când îți îndeplinești datoria. Deși acum ești capabilă să-ți îndeplinești datoria, în realitate, încă nu te ridici la standardele adevărului și ale cerințelor lui Dumnezeu. Acum poți vedea clar acest fapt? Ce vrea Dumnezeu să spună atunci când zice că „Dumnezeu este sursa vieții omului”? Spune asta ca să-i facă pe toți să realizeze următorul lucru: viețile și sufletele noastre provin de la Dumnezeu și au fost create de El – nu provin de la părinții noștri și, cu siguranță, nu de la natură, ci ne-au fost date de Dumnezeu. Numai trupul nostru s-a născut din părinții noștri, la fel cum copiii noștri se nasc din noi, dar soarta lor este în întregime în mâinile Lui. Faptul că putem crede în Dumnezeu este o oportunitate pe care El ne-a dat-o; este predeterminat de El și de harul Lui. Prin urmare, nu este nevoie să-ți îndeplinești obligația sau responsabilitatea față de altcineva; ar trebui doar să-ți îndeplinești datoria față de Dumnezeu, ca o ființă creată. Asta trebuie să facă oamenii, mai presus de orice, lucrul principal care ar trebui să fie înfăptuit ca preocupare de bază în viața unui om. Dacă nu îți îndeplinești bine datoria, nu ești o ființă creată calificată. În ochii celorlalți, poate că ești o soție bună și o mamă iubitoare, o gospodină excelentă, un copil cu sentimente filiale și o membră integră a societății, dar înaintea lui Dumnezeu, tu ești cineva care se răzvrătește împotriva Lui, care nu și-a îndeplinit deloc obligația sau datoria, cineva care a acceptat, însă nu a dus până la capăt, însărcinarea de la Dumnezeu, care a renunțat la jumătatea drumului. Poate o astfel de persoană să câștige aprobarea lui Dumnezeu? Oamenii de acest fel sunt lipsiți de valoare. Indiferent dacă ești o soție și o mamă perfectă sau cât de înalte sunt standardele tale de moralitate socială sau cât de multe laude primești de la ceilalți, asta nu înseamnă că pui adevărul în practică, cu atât mai puțin că asculți de Dumnezeu. Dacă ai aversiune față de adevăr și refuzi să-l accepți, asta dovedește doar că nu ai conștiință sau rațiune, nu ai o umanitate normală și ești o persoană care nu-L are deloc pe Dumnezeu în inima sa. Nu este o astfel de persoană prea îndepărtată de cerințele lui Dumnezeu? Aceia care nu urmăresc adevărul sunt așa, mereu trăiesc conform ideilor și teoriilor culturii tradiționale, mereu urmează tendințele societății, dar nu acceptă adevărul și nu sunt capabili să se supună lui Dumnezeu. Nu sunt acești oameni secătuiți și demni de milă? Nu sunt nesăbuiți și ignoranți? Merită să te lauzi și să fii mândră că ești o soție bună și o mamă iubitoare, o femeie bună și apreciată?

Toate lucrurile pe care le au oamenii în inimă sunt, de fapt, în contradicție cu adevărul și ostile față de Dumnezeu. Asta include lucrurile pe care le credem pozitive, bune, și lucrurile considerate în general corecte. Ba chiar vedem aceste lucruri drept adevărul, drept nevoi umane și lucruri în care oamenii ar trebui să pătrundă. Însă pentru Dumnezeu, acestea sunt lucruri detestabile. Cât sunt de departe de adevărurile rostite de Dumnezeu părerile pe care omul le consideră corecte sau lucrurile pe care omul le crede pozitive? Într-adevăr, departe – distanța este incalculabilă. Așadar, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine și totul, de la educația academică pe care am primit-o, până la lucrurile pe care le urmărim și preferințele noastre, de la gândurile și părerile noastre, până la căile pe care le alegem și pe care mergem, toate aceste lucruri merită să fie scoase la lumină și disecate în profunzime. Unele dintre ele sunt moștenite de la familie; unele provin din educația omului; unele provin din influența și condiționarea mediilor sociale; unele sunt învățate din cărți; iar unele vin din închipuirile și noțiunile noastre. Acestea sunt cele mai înspăimântătoare lucruri, pentru că ne domină mințile și guvernează motivele, intențiile și țelurile acțiunilor noastre. De asemenea, ele ne înrobesc și ne controlează cuvintele și acțiunile. Dacă nu descoperim aceste lucruri și nu le respingem, nu vom accepta niciodată în întregime cuvintele lui Dumnezeu și niciodată nu vom accepta fără rezerve și nu vom pune în practică cerințele Lui. Atât timp cât ai propriile idei și puncte de vedere și lucruri pe care le crezi corecte, nu vei accepta niciodată fără rezerve cuvintele lui Dumnezeu, nici nu le vei practica în forma lor originală; cu siguranță te vei gândi la cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și le vei practica doar după ce le vei fi adus în conformitate cu noțiunile tale. Așa vei acționa și așa îi vei „ajuta” pe alții, îndrumându-i să facă lucruri conform metodelor tale. Vei părea că pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, dar ce vei practica tu vor fi întinări umane. Nu vei ști asta și vei crede că practici adevărul, că deja ai intrat în adevărul-realitate, că deja ai câștigat adevărul. Nu cumva ești arogant și te crezi neprihănit? Nu este o asemenea stare un lucru înspăimântător? Dacă oamenii nu sunt meticuloși în practicarea adevărului, vor apărea abateri. Dacă te bazezi întotdeauna pe închipuirile tale pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică, atunci nu numai că nu practici adevărul, dar nici nu poți obține supunerea față de Dumnezeu. Dacă intenționezi să pătrunzi în adevărul-realitate, trebuie să reflectezi asupra noțiunilor și închipuirilor care există în tine, precum și asupra acelora dintre părerile tale care nu sunt în acord cu adevărul. Când diseci aceste lucruri, unul sau două cuvinte nu vor fi suficiente pentru a le explica în totalitate sau pentru a le clarifica. Firește, în viață există multe alte astfel de chestiuni. Precum cele mai mult de o sută de otrăvuri ale Satanei care au fost adunate în trecut – poate că ai înțeles cuvintele și frazele, dar cum te-ai evaluat în comparație cu ele? Ai reflectat asupra lor? Nu ai și tu o contribuție la aceste otrăvuri? Nu reflectă ele și felul tău de a gândi? Când faci lucruri, nu acționezi și tu pe baza acestor otrăvuri? Trebuie să cauți în profunzimea experienței personale și să o compari cu acele cuvinte. Dacă doar citiți în fugă cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie otrăvurile Satanei, aruncând doar un ochi la ele, sau dacă vă gândiți la ele într-un mod simplu, recunoscând că aceste lucruri sunt, într-adevăr, otrăvuri, că ele chiar corup oamenii și le fac rău, iar apoi, lăsați deoparte cuvintele lui Dumnezeu, nu veți avea cum să vă înlăturați firea coruptă. Mulți oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu pot face legătura între ele și realitate. Citesc pur și simplu cuvintele și aruncă un ochi la text și, atât timp cât îi înțeleg sensul literal, cred că au înțeles cuvintele lui Dumnezeu sau chiar că au înțeles adevărul. Cu toate acestea, nu reflectează deloc asupra propriilor firi corupte și, atunci când știu că dezvăluie corupție, nu caută adevărul, ca s-o înlăture. Se mulțumesc doar să recunoască faptul că toate stările expuse de cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și că sunt manifestările unor firi corupte și se opresc acolo. Poate o persoană care citește cuvintele lui Dumnezeu în acest fel să se cunoască în mod sincer? Poate ea să-și alunge firea coruptă? Categoric nu. Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu fac lucrurile în acest fel și, ca urmare, nu văd nicio schimbare în firea lor după zece sau douăzeci de ani de credință. Cauza principală a acestui lucru este faptul că nu investesc efort în cuvintele lui Dumnezeu și că nu pot să accepte adevărul și să i se supună în inimile lor. Doar respectă reguli în practica lor și evită să comită rele mari și, în acest fel, cred că practică adevărul. Nu există o abatere în practica lor? Este chiar atât de simplă practicarea adevărului? Oamenii sunt ființe vii și au cu toții gânduri; în mod special, toți oamenii au firi corupte adânc înrădăcinate în inimile lor și au diverse gânduri și păreri care s-au născut din dominația naturii lor satanice. Toate aceste gânduri și păreri sunt manifestări ale unei firi satanice. Dacă oamenii nu pot să analizeze și să cunoască aceste lucruri pe baza adevărului cuvintelor lui Dumnezeu, nu au cum să-și cunoască esența coruptă, iar firile lor corupte nu pot fi curățite. De ce sunt cei care nu acceptă adevărul atât de aroganți, se cred atât de neprihăniți și sunt atât de recalcitranți? Sunt așa pentru că au cu toții gânduri și păreri diferite despre diverse lucruri și au cu toții unele idei și teorii care să-i îndrume, astfel încât se simt corecți, îi privesc cu dispreț pe ceilalți și sunt aroganți, se consideră neprihăniți și sunt recalcitranți. Indiferent cum pot avea alții părtășie despre adevăr cu ei, nu sunt dispuși să accepte acest lucru – continuă să trăiască în conformitate cu gândurile și părerile din sinea lor, fiindcă acelea deja au devenit viața lor. Realitatea este că, în tot ceea ce faci, există un gând sau o părere în tine care îți dictează cum procedezi, precum și direcția în care o faci. Dacă nu ești conștient de asta, ar trebui să reflectezi des asupra ta, iar atunci vei ști ce gânduri și ce păreri din sinea ta îți controlează acțiunile și faptele. Bineînțeles, dacă ar fi să îți analizezi acum gândurile și părerile, ai simți că în ele nu există nimic ostil față de Dumnezeu, că ești sincer și loial, că îți îndeplinești de bunăvoie datoria, că poți să te lepezi de lucruri și să te sacrifici pentru Dumnezeu. Ai simți că te descurci bine în toate aceste privințe. Însă când Dumnezeu chiar Se concentrează asupra ta, când te pune să faci ceva care nu este în acord cu noțiunile tale, ceva ce nu ești dispus să faci, cum vei aborda situația? Atunci îți vor fi expuse gândurile, părerile și firile tale corupte, exact ca apa care curge dintr-o ecluză deschisă – nu le poți controla, oricât de mult ai vrea asta. Asta te va împiedica să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Vei spune: „De ce nu mă pot controla? Nu vreau să mă împotrivesc lui Dumnezeu, așadar, de ce o fac? Nu vreau să-L judec pe Dumnezeu și nu vreau să am noțiuni despre acțiunile Lui – așadar, de ce Îl judec? De ce am încă aceste noțiuni?” În acest moment, ar trebui să reflectezi asupra ta și să te cunoști și să analizezi ce este înlăuntrul tău care I se împotrivește lui Dumnezeu sau care este ostil și în contradicție cu lucrarea pe care El o face în prezent. Dacă poți să analizezi aceste lucruri și să le rezolvi conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu, vei avea un progres în viață și vei fi o persoană care înțelege adevărul.

China este guvernată de un partid politic ateu și poporul chinez este educat în spiritul ateismului și al evoluției, cu zicale populare precum: „Toate lucrurile vin din natură” și „Oamenii se trag din maimuță.” După ce crezi în Dumnezeu și citești cuvintele Lui, știi că cerul, pământul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, inclusiv oamenii, și că toți pot simți, în inima lor, că este adevărat cuvântul lui Dumnezeu. Întreaga natură este creația lui Dumnezeu și nimic nu ar fi luat naștere dacă nu ar fi fost creat de Dumnezeu. În special ideea că oamenii se trag din maimuță este de neconceput, pentru că de-a lungul întregii istorii umane, nimeni nu a văzut vreodată o maimuță devenind om. Nu există dovezi și, astfel, toate acestea sunt minciunile și înșelăciunea Satanei. Cei care înțeleg adevărul resping cuvintele diavolești, ereziile și aberațiile Satanei și cred Biblia și cuvintele lui Dumnezeu dincolo de orice îndoială. Dar celor care nu iubesc adevărul le este imposibil să accepte în întregime faptul că toate cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărul. Unii ar putea să se întrebe: „Omul a fost creat de Dumnezeu, dar cum? De ce nu am văzut asta? Nu cred ce nu am văzut.” Credința lor în Dumnezeu se bazează pe ce pot vedea cu propriii ochi. Asta nu înseamnă să ai credință. Omul a venit de la Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a călăuzit pe om, pas cu pas, până în prezent, având mereu suveranitate asupra sorții acestuia. Aceasta este o realitate. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a făcut cunoscute toate aceste taine, spunând că omul are reîncarnare și transmigrație și că viața umană și sufletul uman sunt date de Dumnezeu și vin de la El. Acesta este adevărul. Însă oricând vezi acest aspect al adevărului, pentru că nu accepți aceste cuvinte ale lui Dumnezeu ca fiind adevărul, le evaluezi prin comparație cu propriile gânduri și păreri: „Întrucât omul nu s-a tras din maimuță, ci din Dumnezeu, atunci cum s-a tras omul din Dumnezeu? Cum a dat El viață omului?” Dacă nu-L înțelegi pe Dumnezeu, atunci ți se va părea imposibil că Dumnezeu are puterea, înțelepciunea sau autoritatea să-l creeze pe om cu o singură suflare sau un singur cuvânt. Nu crezi că asta este o realitate sau că este adevărul. Când ai îndoieli, te împotrivești acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, spunând că nu le crezi, dar de fapt, inima ta este într-o stare de împotrivire și are o atitudine de opoziție. Nu ești dispus să asculți atunci când Dumnezeu rostește aceste cuvinte, simți ostilitate în inima ta și nu poți aproba cuvintele lui Dumnezeu. În realitate, analizând faptele, nu este nevoie să investigăm cum sau când l-a făcut Dumnezeu pe om, cine a văzut asta sau dacă poate depune cineva mărturie în legătură cu acest lucru. Nu este nevoie ca oamenii să studieze asta. Atunci când oamenii chiar înțeleg adevărul și cunosc faptele lui Dumnezeu, vor putea fi ei înșiși martori. Care este aspectul esențial asupra căruia ar trebui să se concentreze acum? Să cunoască lucrarea lui Dumnezeu. De la început până la sfârșit, Dumnezeu Și-a desfășurat lucrarea de gestionare a omului și de mântuire a acestuia, din mijlocul omenirii. De la început până la sfârșit, există un singur Dumnezeu care lucrează, vorbește, învață și călăuzește omenirea. Acest Dumnezeu există. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte acum, deja L-am văzut în persoană, L-am auzit vorbind, I-am experimentat lucrarea și am mâncat și am băut cuvintele Lui, acceptând cuvintele Lui în noi, pentru a ne deveni viață, iar aceste cuvinte ne călăuzesc și ne schimbă constant. Acest Dumnezeu există cu adevărat. Prin urmare, ar trebui să credem, cum a spus El, faptul că Dumnezeu a creat omenirea și faptul că El i-a creat pe Adam și pe Eva, la început. Întrucât crezi că acest Dumnezeu există și ai venit acum înaintea Lui, încă ai oare nevoie să confirmi că lucrarea desfășurată de Iahve este lucrarea acestui Dumnezeu? Dacă nimeni nu o poate confirma și nimeni nu a văzut-o, nu vei crede? Sau în legătură cu lucrarea din Epoca Harului, nu crezi că Isus a fost Dumnezeu întrupat fiindcă nu L-ai văzut niciodată? Dacă nu L-ai vedea personal pe Dumnezeul actual vorbind, lucrând sau întrupat în carne și oase, atunci nu ai crede? Dacă nu ai vedea aceste lucruri sau dacă nu ar exista martori care să le confirme, nu le-ai crede? Asta se întâmplă din cauza punctului de vedere absurd de fals pe care oamenii îl au în sinea lor. Este o greșeală făcută de foarte mulți oameni. Trebuie să vadă cu ochii lor totul, iar dacă nu văd, nu cred. Este greșit. Dacă o persoană Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, este capabilă să creadă în cuvântul Lui chiar și fără să vadă faptele și este capabilă să-I confirme cuvântul, doar atunci este tipul de persoană care înțelege adevărul și are credință adevărată. Acum, că am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și I-am auzit glasul, este suficient pentru a ne da credință adevărată și, prin urmare, pentru a ne face să-L urmăm și să credem fiecare cuvânt și toată lucrarea care vine de la Dumnezeu. Nu este nevoie să continuăm să analizăm sau să cercetăm lucruri. Nu este acesta tipul de rațiune pe care ar trebui s-o aibă oamenii? Nu a existat niciun martor când Dumnezeu a creat omenirea, dar acum, Dumnezeu S-a întrupat ca să exprime adevăruri și să mântuiască omenirea, ca să-Și îndeplinească practic lucrarea și ca să meargă prin biserici și să lucreze în mijlocul omenirii. Nu au văzut mulți oameni asta? Nu sunt toți capabili să vadă asta, dar tu o crezi. De ce o crezi? Crezi, cumva, doar fiindcă simți că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că aceasta este adevărata cale și lucrarea lui Dumnezeu? Mai poți să spui: „În această etapă din lucrarea lui Dumnezeu, L-am auzit vorbind și am și văzut cuvintele lui Dumnezeu. Este adevărat că aceste cuvinte au venit de la Dumnezeu. Dar în ceea ce privește lucrarea de răstignire a Domnului Isus, nu am atins urmele cuielor Lui, așa că nu cred că a fost răstignit. Nu am fost martor la lucrarea pe care Iahve Dumnezeu a făcut-o în timpul Epocii Legii și nu am auzit legile, atunci când El le-a proclamat. Doar Moise le-a auzit și a scris Pentateuhul, dar nu știu cum l-a scris”? Sunt într-o stare de spirit normală oamenii care spun aceste lucruri? Sunt neîncrezători, nu sunt oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu. Este exact ca atunci când israeliții au spus: „Oare numai prin Moise a vorbit Iahve? N-a vorbit El și prin noi?” (Numerele 12:2). Ce au vrut ei să spună a fost: „Nu-l vom asculta pe Moise, trebuie să auzim direct de la Iahve Dumnezeu.” Exact ca atunci când oamenii au spus, în timpul Epocii Harului, că, fiindcă nu au văzut ei personal, cu ochii lor, nu credeau că Isus fusese răstignit sau că Se ridicase din morți. A fost un discipol pe nume Toma, care a insistat să atingă urmele cuielor lui Isus. Și ce i-a spus acestuia Domnul Isus? („Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20:29).) „Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” De fapt, ce înseamnă asta? Chiar nu au văzut nimic? În realitate, toate lucrurile pe care le spusese Isus și toată lucrarea pe care a făcut-o deja dovedise că Isus era Dumnezeu, iar oamenii ar fi trebuit s-o creadă. Nu era nevoie ca Isus să înfăptuiască mai multe semne și mai multe minuni sau să rostească mai multe cuvinte și nu era nevoie ca oamenii să-I atingă urmele de la cuie, ca să creadă. Credința adevărată nu se bazează doar pe ceea ce vezi, ci mai degrabă, cu o confirmare spirituală, ai credință până la final și nu există niciodată niciun dubiu. Toma a fost un neîncrezător care s-a bazat doar pe ce a văzut. Nu fiți ca Toma.

Un număr de oameni ca Toma există, într-adevăr, în biserică. Ei se îndoiesc constant de întruparea lui Dumnezeu și așteaptă ca El să părăsească pământul, să Se întoarcă în cel de-al treilea Cer și să vadă adevărata persoană a lui Dumnezeu, ca să creadă, în cele din urmă. Nu cred în El din cauza cuvintelor pe care El le-a spus în timpul întrupării Sale. Până când ajunge să creadă o astfel de persoană, va fi prea târziu pentru toate și, în acel moment, ea va fi condamnată de Dumnezeu. Domnul Isus i-a spus lui Toma: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Aceste cuvinte înseamnă că el deja fusese condamnat de Domnul Isus și că este un neîncrezător. Dacă tu crezi cu adevărat în Domnul și în tot ceea ce a spus El, vei fi binecuvântat. Dacă L-ai urmat pe Domnul mulți ani, dar nu crezi în capacitatea Lui de înviere sau că El este Dumnezeu atotputernic, atunci nu ai credință adevărată și nu vei fi capabil să obții binecuvântări. Numai prin credință pot fi obținute binecuvântări, iar dacă nu crezi, nu le vei obține. Ești capabil să crezi în ceva doar dacă ți Se arată Dumnezeu, îți permite să-L vezi și te convinge în persoană? Ca ființă umană, cum ești calificat să-I ceri lui Dumnezeu să ți Se arate ție personal? Cum ești tu calificat să-L faci să vorbească personal cu o ființă umană coruptă ca tine? Mai mult, ce te face calificat să ai nevoie ca El să-ți explice clar totul, înainte să crezi? Dacă ești rațional, atunci vei crede după ce vei citi, pur și simplu, aceste cuvinte rostite de Dumnezeu. Dacă tu crezi cu adevărat, atunci nu contează ce face sau ce spune El. Mai degrabă, când vezi că aceste cuvinte sunt adevărul, vei fi convins în proporție de sută la sută că au fost rostite de Dumnezeu și că El a făcut aceste lucruri și deja vei fi pregătit să-L urmezi până la capăt. Nu este nevoie să te îndoiești de asta. Oamenii care sunt plini de îndoieli sunt foarte înșelători. Pur și simplu nu pot crede în Dumnezeu. Mereu încearcă să înțeleagă acele taine și vor crede abia după ce le pricep în totalitate. Condiția lor prealabilă pentru a crede în Dumnezeu este să aibă răspunsuri clare la aceste întrebări: Cum a venit Dumnezeu întrupat? Când a sosit? Cât de mult va sta, înainte să trebuiască să plece? Unde va merge, după ce va pleca? Care este procesul plecării Sale? Cum lucrează Dumnezeu întrupat și cum pleacă El? […] Vor să înțeleagă unele taine; sunt aici pentru a le investiga, nu pentru a căuta adevărul. Ei cred că nu vor fi capabili să creadă în Dumnezeu dacă nu pot pătrunde aceste taine; este ca și cum credința lor a fost obstrucționată. Acest punct de vedere pe care îl au astfel de oameni este problematic. Odată ce au o dorință de a cerceta taine, nu se mai sinchisesc să acorde atenție adevărului sau să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu. Se pot cunoaște pe ei înșiși astfel de oameni? Autocunoașterea nu le vine ușor. Nu este vorba de condamnarea unui anumit tip de persoană. Dacă un om nu acceptă adevărul și nu crede în cuvintele lui Dumnezeu, atunci, acea persoană nu are credință adevărată. Pur și simplu se va concentra pe a despica firul în patru în legătură cu unele cuvinte, taine, lucruri neînsemnate sau probleme pe care oamenii nu le observaseră. Dar este posibil și ca într-o zi, Dumnezeu să-i lumineze sau frații și surorile lor să-i ajute având părtășie despre adevăr în mod frecvent, iar ei să se schimbe. În ziua când se va întâmpla asta, vor simți că părerile lor anterioare erau prea absurde, că ei erau prea aroganți și că se admirau mult prea mult, și le va fi rușine. Cei cu credință sinceră vor avea încredere în orice spune Dumnezeu, fără nicio îndoială și, când vor avea o oarecare experiență și vor vedea că sunt împlinite și realizate toate cuvintele lui Dumnezeu, credința lor va deveni și mai puternică. Acest tip de persoană este una care are o înțelegere spirituală, care chiar crede în adevăr și-l poate accepta și care chiar are credință.

Primăvara 2008

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.