În casa lui Dumnezeu, toți cei care urmăresc adevărul sunt uniți înaintea lui Dumnezeu, nu separați. Ei lucrează cu toții către un scop comun: să-și îndeplinească datoria, să facă lucrarea care le revine, să acționeze conform adevărurilor-principii, să facă precum cere Dumnezeu și să-I mulțumească voia. Dacă scopul tău nu este de dragul acestui lucru, ci de dragul tău, de dragul satisfacerii propriilor dorințe egoiste, atunci asta reprezintă dezvăluirea unei firi satanice corupte. În casa lui Dumnezeu, datoriile sunt făcute în conformitate cu adevărurile-principii, pe când acțiunile necredincioșilor sunt guvernate de firile lor satanice. Acestea sunt două căi foarte diferite. Necredincioșii sunt proprii sfătuitori, fiecare cu propriile scopuri și planuri, fiecare trăind pentru propriile interese. Din acest motiv, ei se zbat pentru beneficiul propriu și nu sunt dispuși să renunțe la un dram din ceea ce câștigă. Sunt divizați, nu uniți, pentru că nu acționează pentru un scop comun. Intenția și natura din spatele a ceea ce fac sunt aceleași. Toți acționează pentru ei înșiși. Nu există niciun adevăr care să domnească în asta; ceea ce chiar domnește și deține puterea aici este o fire coruptă, satanică. Ei sunt controlați de către firile lor satanice corupte și nu se pot abține, așa că se cufundă tot mai adânc în păcat. În casa lui Dumnezeu, dacă principiile, metodele, motivația și punctul de plecare al acțiunilor voastre nu ar fi diferite de cele ale necredincioșilor, dacă și voi ați fi păcăliți, controlați și manipulați de o fire coruptă satanică, iar punctul de plecare al acțiunilor voastre ar fi interesele, reputația, mândria și statutul proprii, atunci v-ați îndeplini datoria într-un fel cu nimic diferit de felul în care necredincioșii fac lucrurile. Dacă urmăriți adevărul, ar trebui să schimbați modul în care faceți lucrurile. Ar trebui să vă abandonați propriile interese și intențiile și dorințele personale. Mai întâi, ar trebui să aveți împreună părtășie despre adevăr când faceți lucruri și, înainte de a împărți munca între voi, să înțelegeți voia și cerințele lui Dumnezeu, ținând cont de cine este bun și slab și la ce anume. Ar trebui să-ți asumi ceea ce poți să faci și să te ții ferm de datoria ta. Să nu faci lucrurile chinuit sau pe apucate. Trebuie să înveți să faci compromisuri și să fii tolerant. Dacă cineva tocmai a început să realizeze o datorie sau abia a învățat abilitățile pentru un domeniu, dar nu e la înălțimea anumitor sarcini, nu trebuie să-l forțezi. Trebuie să-i atribui sarcini care sunt întrucâtva mai ușoare. Acest lucru îi ușurează obținerea rezultatelor în îndeplinirea datoriei sale. Asta înseamnă să fii tolerant, răbdător și principial. Este o parte din ceea ce se cuvine să aibă umanitatea normală; este ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor și ceea ce oamenii ar trebui să practice. Dacă ești destul de priceput într-un domeniu și lucrezi în acel domeniu de mai mult timp decât majoritatea, atunci ar trebui să ți se atribuie o muncă mai dificilă. Ar trebui să accepți acest lucru de la Dumnezeu și să te supui. Nu fi pretențios și nu te plânge, spunând: „De ce se iau de mine? Dau sarcinile ușoare altor oameni și mie pe cele grele. Oare încearcă să-mi facă viața grea?” „Încearcă să-ți facă viața grea”? Ce vrei să spui prin asta? Rânduielile de lucru sunt adaptate fiecărei persoane; cei care sunt mai capabili fac mai mult. Dacă ai învățat multe și ți s-au oferit multe de către Dumnezeu, ar trebui să ți se dea o povară mai grea – nu pentru a-ți îngreuna viața, ci pentru că ți se potrivește la fix. Este datoria ta, așadar, nu încerca să faci nazuri sau să spui nu și nu încerca să fugi de ea. De ce crezi că este grea? Adevărul e că, dacă ai pune un pic de suflet, ai fi pe deplin la înălțimea sarcinii. Faptul că tu crezi că este grea, că e un tratament nedrept, de parcă s-ar lua de tine dinadins – aceasta este dezvăluirea unei firi corupte. Înseamnă să refuzi să-ți faci datoria, să nu accepți de la Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă să practici adevărul. Când faci mofturi în îndeplinirea datoriei tale, făcând orice e lejer și ușor, făcând doar ce te face să arăți bine, aceasta este o fire coruptă satanică. Faptul că nu ești capabil să-ți accepți datoria sau să te supui dovedește că încă ești răzvrătit față de Dumnezeu, că I te opui, Îl refuzi și Îl eviți. Aceasta este o fire coruptă. Când afli că este o fire coruptă, ce ar trebui să faci? Dacă simți că sarcinile atribuite altora pot fi duse la bun sfârșit cu ușurință, pe când cele ce ți-au fost date ție te țin ocupat mult timp și necesită să depui efortul de a face cercetări, iar acest lucru te face nefericit, e corect din partea ta să te simți nefericit? Categoric, nu. Așadar, ce ar trebui să faci când simți că nu e corect? Dacă ești potrivnic și spui: „De fiecare dată când alocă sarcini, mi le dau mie pe cele care sunt grele, murdare și solicitante și le dau altora pe acelea care sunt ușoare, simple și relevante. Oare mă consideră doar o persoană pe care o pot trata ca pe un nimic? Nu e o modalitate corectă de a distribui sarcinile!” – dacă așa gândești este greșit. Indiferent dacă există abateri în distribuirea sarcinilor, ori dacă sunt distribuite în mod rezonabil sau nu, ce anume scrutează Dumnezeu? Ceea ce El scrutează este inima unei persoane. El Se uită dacă cineva are supunere în inima sa, dacă poate să-și asume unele poveri pentru Dumnezeu și dacă Îl iubește. După cum rezultă din cerințele lui Dumnezeu, scuzele tale nu sunt valide, nu-ți realizezi datoria la nivelul standardelor și-ți lipsește adevărul-realitate. Nu dai deloc dovadă de supunere și te plângi când faci câteva sarcini solicitante sau murdare. Care e problema aici? În primul rând, mentalitatea ta este greșită. Ce înseamnă asta? Înseamnă că atitudinea ta față de datoria ta este greșită. Dacă te gândești mereu la mândria și la interesele tale, dacă nu ții seama de voia lui Dumnezeu și nu ai nicio supunere, atunci aceasta nu e atitudinea corectă pe care ar trebui să o ai față de datoria ta. Dacă te-ai sacrifica sincer pentru Dumnezeu și ai avea o inimă iubitoare de Dumnezeu, cum ai trata sarcinile care sunt murdare, solicitante sau grele? Mentalitatea ta ar fi diferită: ai alege să faci tot ce e dificil și să cauți poveri grele pe care să le iei asupra ta. Ai prelua ceea ce alți oameni nu sunt dispuși să facă și ai face-o numai pentru dragostea față de Dumnezeu și pentru a-L mulțumi. Ai fi copleșit de bucurie să faci asta, fără să te plângi deloc. Sarcinile murdare, solicitante și dificile arată cine sunt, de fapt, oamenii. Cu ce ești diferit de oamenii care-și asumă doar sarcini ușoare și relevante? Nu ești cu mult mai bun decât ei. Nu e așa? Iată cum trebuie să vezi aceste lucruri. Așadar, lucrul care îi dezvăluie cel mai mult pe oameni așa cum sunt cu adevărat este îndeplinirea datoriei lor. Unii oameni spun lucruri grozave de cele mai multe ori, susținând că sunt dispuși să-L iubească pe Dumnezeu și să se supună Lui, dar când întâmpină o greutate în îndeplinirea datoriei lor, dau glas la tot felul de plângeri și cuvinte negative. Este evident că sunt ipocriți. Dacă cineva este un iubitor al adevărului, atunci, când se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea datoriei, se va ruga lui Dumnezeu și va căuta adevărul, tratându-și între timp datoria cu seriozitate, chiar dacă aceasta nu este rânduită corespunzător. Nu se va plânge, chiar dacă se va confrunta cu sarcini grele, murdare sau dificile și poate să-și îndeplinească bine sarcinile, cu o inimă supusă lui Dumnezeu. Găsește o mare bucurie în a proceda astfel, iar Dumnezeu este mângâiat să vadă asta. Acesta e genul de persoană care primește aprobarea lui Dumnezeu. Dacă cineva devine arțăgos și iritabil de îndată ce se confruntă cu sarcini murdare, grele sau solicitante și nu lasă pe nimeni să-l critice, o astfel de persoană nu este cineva care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu. Ea poate fi doar dezvăluită și eliminată. În cazurile normale, când aveți aceste stări, sunteți capabili să percepeți gravitatea acestei probleme? (O parte din ea.) Dacă poți percepe o parte din ea, poți să o schimbi cu propriile-ți forțe, cu propria credință și cu propria statură? Trebuie să schimbi această atitudine. În primul rând, trebuie să te gândești: „Această atitudine e greșită. Nu cumva fac nazuri în îndeplinirea datoriei mele? Asta nu e supunere. A-mi îndeplini datoria ar trebui să fie un lucru fericit, făcut de bunăvoie și cu bucurie. De ce nu sunt fericit și de ce sunt supărat? Știu foarte bine care e datoria mea și că asta ar trebui să fac – de ce nu pot să mă supun pur și simplu? Trebuie să vin înaintea lui Dumnezeu și să mă rog și să ajung să cunosc dezvăluirea acestor firi corupte în adâncul inimii mele.” Apoi, în timp ce faci asta, ar trebui să te rogi: „Dumnezeule, m-am obișnuit să fiu încăpățânat – nu vreau să ascult de nimeni. Atitudinea mea e greșită și nu sunt deloc supus. Te rog, disciplinează-mă și fă-mă supus. Nu vreau să mă supăr. Nu vreau să mă mai răzvrătesc împotriva Ta. Te rog să mă îndrepți și să mă faci capabil să îndeplinesc bine această datorie. Nu sunt dispus să trăiesc pentru Satana; sunt dispus să trăiesc pentru adevăr și să-l practic.” Când te rogi astfel, starea din tine se va îmbunătăți, iar când acea stare se va îmbunătăți, vei fi capabil să te supui. Te vei gândi: „Nu e mult, de fapt. Doar că eu fac mai mult când alții fac mai puțin, nu mă distrez când o fac ei sau nu stau la taclale când o fac ei. Dumnezeu mi-a dat o povară în plus, una grea; aceasta este considerația Lui pentru mine, favoarea Lui pentru mine și dovedește că pot îndura această povară grea. Dumnezeu este atât de bun cu mine și ar trebui să fiu supus.” Iar atitudinea ta se va fi schimbat fără să-ți dai seama. Aveai o atitudine proastă când ți-ai acceptat prima dată datoria. Nu puteai să te supui, dar ai reușit să schimbi asta imediat și să accepți cu promptitudine examinarea atentă și disciplina lui Dumnezeu. Ai reușit să vii fără întârziere înaintea lui Dumnezeu, cu o atitudine ascultătoare, una de acceptare și practicare a adevărului, până când ai reușit să-ți primești datoria în totalitatea ei de la Dumnezeu și să o îndeplinești din toată inima. Există un proces de luptă în asta. Acest proces de luptă este procesul schimbării tale, procesul tău de acceptare a adevărului. Ar fi imposibil ca oamenii să fie dispuși și bucuroși și să se supună oricărui lucru le iese în cale fără să stea pe gânduri. Dacă oamenii ar putea face asta, ar însemna să nu aibă o fire coruptă și să nu aibă nevoie ca Dumnezeu să exprime adevărul pentru a-i mântui. Oamenii își fac idei; au atitudini greșite; au stări greșite și negative. Toate acestea sunt probleme reale – ele există. Dar când aceste stări negative și adverse, când aceste emoții negative și firi corupte preiau controlul și-ți controlează comportamentul, gândurile și atitudinea, atunci ceea ce faci, cum practici și calea pe care o alegi în continuare vor depinde de atitudinea ta față de adevăr. Poți să ai emoții sau să te afli într-o stare negativă sau răzvrătită, dar, când aceste lucruri apar în timpul îndeplinirii datoriei tale, ele se vor schimba rapid, pentru că vii înaintea lui Dumnezeu, pentru că înțelegi adevărul și Îl cauți pe Dumnezeu, iar atitudinea ta este una de supunere și de acceptare a adevărului. Atunci nu vei avea greutăți să-ți îndeplinești bine datoria și vei putea să birui constrângerea și controlul pe care firile satanice corupte le au asupra ta. În cele din urmă, vei avea succes în îndeplinirea datoriei tale, vei îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și vei dobândi adevărul și viața. Procesul de îndeplinire a datoriei oamenilor și de dobândire a adevărului este și acela al schimbării firii. Doar în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor, oamenii primesc luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, înțeleg adevărul și pătrund în realitate. De asemenea, doar când există dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor proprii, ei vin des înaintea lui Dumnezeu pentru a se ruga, a căuta și a discerne voia Lui ca să le rezolve, astfel încât să-și poată îndeplini normal îndatoririle. Doar în îndeplinirea îndatoririlor proprii, oamenii sunt disciplinați de Dumnezeu și trăiesc sub îndrumarea Duhului Sfânt, învățând treptat să facă lucrurile conform adevărurilor-principii și ajungând să-și îndeplinească datoria în mod satisfăcător. Acesta este adevărul care preia controlul și stăpânește în inima ta.

Unii oameni, indiferent de problema pe care s-ar putea să o întâmpine atunci când își îndeplinesc îndatoririle, nu caută adevărul și acționează întotdeauna în funcție de gândurile, noțiunile, închipuirile și dorințele lor. Ei își satisfac în mod constant propriile dorințe egoiste, iar firile lor corupte le controlează întotdeauna acțiunile. Ei pot părea că și-au îndeplinit întotdeauna îndatoririle, dar pentru că nu au acceptat niciodată adevărul și nu sunt capabili să facă lucrurile conform adevărurilor-principii, în cele din urmă, nu reușesc să dobândească adevărul și viața și devin muncitori vrednici de acest nume. Așadar, pe ce se bazează astfel de persoane când își îndeplinesc îndatoririle? Ele nu se bazează nici pe adevăr, nici pe Dumnezeu. Acel strop de adevăr pe care îl înțeleg nu a pus stăpânire pe inimile lor; ei se bazează pe propriile înzestrări și talente, pe cunoștințele pe care le-au dobândit, precum și pe propria voință sau intențiile lor bune pentru a-și îndeplini îndatoririle. Și, în acest caz, își vor putea îndeplini îndatoririle la un standard acceptabil? Când oamenii se bazează pe naturalețea lor, pe noțiunile, închipuirile, expertiza lor și pe învățarea modului în care să-și îndeplinească îndatoririle, deși poate părea că își îndeplinesc îndatoririle și nu comit rău, ei nu practică adevărul și nu au făcut nimic mulțumitor pentru Dumnezeu. Mai există o problemă care nu poate fi ignorată: în timpul procesului de îndeplinire a datoriei tale, dacă noțiunile, închipuirile și dorințele tale personale nu se schimbă niciodată și nu sunt niciodată înlocuite cu adevărul și dacă acțiunile și faptele tale nu sunt săvârșite niciodată în conformitate cu adevărurile-principii, atunci care va fi rezultatul final? Nu vei avea nicio intrare în viață, vei deveni un muncitor, îndeplinind astfel cuvintele Domnului Isus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce Dumnezeu îi numește răufăcători pe acești oameni care depun eforturi și muncesc? Există un aspect de care putem fi siguri, și anume acela că, indiferent de îndatoririle acestor oameni sau de lucrarea pe care o fac, motivațiile, imboldurile, intențiile și gândurile lor se nasc în întregime din dorințele lor egoiste și sunt în întregime pentru a-și proteja propriile interese și perspective și pentru a-și satisface propria mândrie, vanitate și statut. Totul se învârte în jurul acestor considerații și calcule, nu există adevăr în inimile lor, nu au o inimă care se teme de Dumnezeu și care I se supune – aceasta este rădăcina problemei. Ce este, astăzi, crucial pentru voi să urmăriți? În toate lucrurile, trebuie să căutați adevărul și trebuie să vă îndepliniți datoria în mod corespunzător, conform voii și cerințelor lui Dumnezeu. Dacă faceți asta, veți primi aprobarea lui Dumnezeu. Deci, în mod concret, ce implică îndeplinirea datoriei voastre conform cerințelor lui Dumnezeu? În tot ceea ce faceți, trebuie să învățați să vă rugați lui Dumnezeu, trebuie să reflectați la ce intenții aveți, ce gânduri aveți și dacă aceste intenții și gânduri sunt în concordanță cu adevărul; dacă nu sunt, ar trebui să fie lăsate deoparte, după care ar trebui să acționați conform adevărurilor-principii și să acceptați examinarea din partea lui Dumnezeu. Acest lucru va asigura faptul că puneți adevărul în practică. Dacă aveți propriile intenții și scopuri și sunteți perfect conștienți că acestea încalcă adevărul și sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu și totuși nu vă rugați lui Dumnezeu și nu căutați adevărul pentru a găsi o soluție, atunci acest lucru este periculos, vă este ușor să comiteți rău și să faceți lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă faceți rău o dată sau de două ori și vă căiți, atunci mai aveți speranță de mântuire. Dacă voi continuați să săvârșiți răul, atunci sunteți făcători de tot felul de răutăți. Dacă, în acest punct, tot nu puteți să vă căiți, atunci ați dat de necaz: Dumnezeu vă va lăsa deoparte sau vă va părăsi, ceea ce înseamnă că sunteți în pericol de a fi eliminați; oamenii care săvârșesc tot felul de fapte rele vor fi cu siguranță pedepsiți și eliminați.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.