Ar trebui să vă familiarizați și cu al șaselea tip de fire coruptă: ticăloșia. Să începem cu momentul în care oamenii predică Evanghelia. Unii oameni dezvăluie o fire ticăloasă când predică Evanghelia. Ei nu predică în conformitate cu principiul, nici nu știu ce fel de oameni iubesc adevărul și au umanitate; ei doar caută un membru de sex opus cu care să rezoneze, de care le place și cu care se înțeleg. Ei nu le predică oamenilor de care nu le place sau cu care nu se înțeleg. Nu contează dacă o persoană corespunde principiilor răspândirii Evangheliei – dacă este cineva de care sunt interesați, nu va renunța la el. Alți oameni s-ar putea să le spună că persoana nu se potrivește cu principiile pentru răspândirea Evangheliei, dar tot insistă să îi predice. Există o fire în ei care le controlează acțiunile, făcându-i să-și satisfacă dorințele lascive și să-și atingă scopurile, sub deviza răspândirii Evangheliei. Asta nu este altceva decât o fire ticăloasă. Există chiar și cei care știu foarte bine că greșesc făcând asta și că, procedând astfel, Îl ofensează pe Dumnezeu și încalcă decretele Lui administrative – totuși, nu se opresc. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? (Ba da.) Este una dintre manifestările unei firi ticăloase, dar nu numai dezvăluirea dorințelor lascive ar trebui descrisă drept ticăloasă; sfera ticăloșiei este mai largă decât poftele trupului. Gândiți-vă: ce alte manifestări ale unei firi ticăloase există? De vreme ce este o fire, e mai mult decât un mod de a acționa, implică multe stări, manifestări și dezvăluiri diferite, asta este ceea ce o definește drept fire. (A urma tendințele lumești, a nu renunța la lucruri legate de tendințele lumii.) A nu renunța la tendințele ticăloase este un tip de fire. A fi atașat de tendințele ticăloase ale lumii, a alerga după ele, a fi preocupat de ele, a le urmări cu mare pasiune. Există unii care nu renunță niciodată la aceste lucruri, indiferent cum se are părtășie despre adevăr, indiferent cum sunt emondați; se ajunge chiar și la nivelul de infatuare. Aceasta este ticăloșie. Așadar, când oamenii urmează tendințele ticăloase, ce manifestări indică faptul că au o fire ticăloasă? De ce iubesc aceste lucruri? Ce implică aceste tendințe lumești ticăloase de le aduce satisfacție psihologică, de le satisface nevoile și le satisface predilecțiile și dorințele? Să spunem, de exemplu, că le plac starurile de cinema: ce au aceste staruri de cinema de le provoacă această obsesie și îi face să le urmeze? Ei tânjesc după exuberanța, flerul, înfățișarea și celebritatea acestor oameni, cât și după modul extravagant de viață. Toate aceste lucruri pe care le urmează – sunt ele toate ticăloase? (Da.) De ce se spune că sunt ticăloase? (Pentru că sunt în contradicție cu adevărul și cu lucrurile pozitive și nu sunt în conformitate cu ceea ce Dumnezeu cere.) Aceasta este doctrină. Încercați să analizați aceste celebrități și staruri de cinema: stilul lor de viață, ținuta lor, chiar și persoana publică și îmbrăcămintea pe care toată lumea o venerează atât de mult. De ce duc o astfel de viață? Și de ce îi inspiră pe alții să-i urmeze? Ei depun mult efort pentru asta. Au machieuri profesioniști și stiliști personali pentru a le crea această imagine a lor. Așadar, care este scopul lor, când își creează această imagine? Să atragă oameni, să îi inducă în eroare, să-i facă să-i urmeze – și să tragă foloase din asta. Prin urmare, fie că oamenii venerează faima acestor staruri de cinema sau înfățișarea lor sau viețile lor, acestea sunt acțiuni cu adevărat stupide și absurde. Dacă o persoană ar avea rațiune, cum ar venera diavoli? Diavolii sunt lucruri care induc în eroare oamenii, îi păcălesc și le fac rău. Diavolii nu cred în Dumnezeu și nu acceptă sub nicio formă adevărul. Toți diavolii îl urmează pe Satana. Care sunt țelurile celor care îi urmează și îi venerează pe diavoli și pe Satana? Vor să-i copieze pe acești diavoli, să se modeleze după ei, în speranța că într-o zi vor deveni diavoli, la fel de frumoși și sexy ca acești diavoli și aceste celebrități. Le place să se bucure de acest sentiment. Indiferent pe care celebritate sau pe care individ eminent îl venerează o persoană, scopul ultim al acestor staruri este același – să inducă oamenii în eroare, să îi atragă și să-i facă să-i venereze și să-i urmeze. Nu este aceasta o fire ticăloasă? Aceasta este o fire ticăloasă și nici că ar putea să fie mai evidentă.

Firile ticăloase se manifestă și în alt fel. Unii oameni văd că adunările din casa lui Dumnezeu implică tot timpul citirea cuvântului lui Dumnezeu, părtășia despre adevăr și discuțiile despre cunoașterea de sine, îndeplinirea adecvată a datoriei, cum să acționăm în conformitate cu principiile, cum să ne temem de Dumnezeu și să ne ferim de rău, cum să înțelegem și să practicăm adevărul și diverse alte aspecte ale adevărului. După ce au ascultat în toți acești ani, le este tot mai lehamite pe măsură ce ascultă și încep să se plângă, spunând: „Scopul credinței în dumnezeu nu este să obținem binecuvântări? De ce vorbim tot timpul despre adevăr și avem părtășie despre cuvântul lui dumnezeu? Nu se mai termină niciodată? Mi-e lehamite de asta!” Dar nu vor să se întoarcă în lumea laică. Se gândesc în sinea lor: „Credința în dumnezeu e atât de anostă, e plictisitoare – cum pot să o fac puțin mai interesantă? Trebuie să găsesc ceva interesant”, așa că întreabă în dreapta și în stânga: „Câți credincioși în dumnezeu există în biserică? Câți conducători și lucrători există? Câți au fost înlocuiți? Câți sunt tineri studenți la facultate și absolvenți? Cunoaște cineva numărul?” Ei tratează aceste lucruri și aceste date drept adevărul. Ce fire este aceasta? Este ticăloșie, numită în mod obișnuit „josnicie”. Au auzit atât de multe adevăruri, dar niciunul dintre ele nu le-a insuflat suficientă atenție sau concentrare. În clipa în care cineva are vreo bârfă sau vreo veste internă, urechile lor se ascut imediat, le este frică să nu piardă asta. Aceasta este josnicie, nu-i așa? (Ba da.) Ce caracterizează oamenii josnici? Nu-i interesează deloc adevărul. Îi interesează doar chestiuni externe și caută neobosiți și cu lăcomie bârfe și lucruri care nu au nicio relevanță pentru intrarea lor în viață sau pentru adevăr. Ei cred că a descifra aceste baliverne, toate aceste informații, și a le păstra pe toate în mintea lor înseamnă că au adevărul-realitate, că sunt cu desăvârșire membri ai casei lui Dumnezeu, că sigur vor fi lăudați de Dumnezeu și capabili să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Chiar credeți că așa stau lucrurile? (Nu.) Voi puteți să vedeți adevărul acestei chestiuni, dar mulți credincioși noi în Dumnezeu nu pot. Ei sunt fixați pe aceste informații, cred că a ști aceste lucruri îi face membri ai casei lui Dumnezeu – dar, de fapt, Dumnezeu îi detestă cel mai mult pe acești oameni, ei sunt cei mai vanitoși, superficiali și ignoranți dintre toți. Dumnezeu a devenit trup în zilele de pe urmă, ca să facă lucrarea de judecare și purificare a oamenilor, efectul ei fiind acela de a le da oamenilor adevărul ca viață. Dar dacă oamenii nu se concentrează să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu și încearcă mereu să afle bârfe și mai multe despre chestiunile interne ale bisericii, urmăresc ei adevărul? Sunt ei oameni care fac lucrare adecvată? Pentru Mine, aceștia sunt oameni ticăloși. Sunt neîncrezători. Oameni ca aceștia mai pot fi numiți josnici. Se axează numai pe zvonuri. Asta le satisface curiozitatea, dar sunt detestați de Dumnezeu. Aceștia nu sunt oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu, cu atât mai puțin, oameni care urmăresc adevărul. Sunt, pur și simplu, slujitorii Satanei, care vin să tulbure lucrarea bisericii. Mai mult decât atât, oamenii care Îl examinează și Îl cercetează mereu pe Dumnezeu sunt slujitorii și lacheii marelui balaur roșu. Dumnezeu îi urăște pe acești oameni cel mai mult și este cel mai dezgustat de ei. Dacă tu crezi în Dumnezeu, de ce nu ai încredere în El? Când Îl examinezi și Îl cercetezi pe Dumnezeu, oare cauți adevărul? Are vreo legătură căutarea adevărului cu familia în care S-a născut Hristos sau cu mediul în care a crescut? Oamenii care Îl analizează amănunțit pe Dumnezeu – nu sunt aceștia dezgustători? Dacă ai în mod constant noțiuni despre lucrurile care au legătură cu umanitatea lui Hristos, ar trebui să petreci mai mult timp urmărind cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu; numai când vei înțelege adevărul, vei fi capabil să rezolvi problema noțiunilor tale. Examinarea situației familiale a lui Hristos sau a împrejurărilor nașterii Lui îți va permite să-L cunoști pe Dumnezeu? Îți va permite asta să descoperi esența divină a lui Hristos? Categoric nu. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu se dedică cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului, numai acest lucru duce la cunoașterea esenței divine a lui Hristos. Dar de ce se dedau în permanență la josnicie cei care Îl scrutează pe Dumnezeu în mod constant? Acești oameni fără valoare, cărora le lipsește înțelegerea spirituală ar trebui să se grăbească și să iasă din casa lui Dumnezeu! Atât de multe adevăruri au fost exprimate, s-a avut părtășie despre atât de multe lucruri în timpul adunărilor și al predicilor – de ce mai trebuie să-L scrutezi pe Dumnezeu? Ce înseamnă că Îl scrutezi tot timpul pe Dumnezeu? Înseamnă că ești extrem de ticălos! Ba mai mult, există chiar și aceia care cred că a afla toate aceste informații neînsemnate le dă capital și se laudă cu ele în fața oamenilor. Ce se întâmplă în final? Sunt detestabili și dezgustători pentru Dumnezeu. Mai sunt ei oameni? Nu sunt demoni vii? Cum sunt ei oameni care cred în Dumnezeu? Își dedică toate gândurile căii ticăloșiei și a necinstitei. E ca și cum ar crede că sunt cu atât mai mult membrii în casa lui Dumnezeu și că înțeleg cu atât mai mult adevăr cu cât mai multe zvonuri știu. Oameni ca aceștia sunt complet absurzi. În casa lui Dumnezeu, nimeni nu e mai dezgustător decât ei.

Unii oameni se axează constant pe lucruri irealiste în credința lor. De exemplu, unii examinează mereu cum este Împărăția, unde este al treilea Cer, cum este infernul și unde este iadul. Tot timpul examinează taine, în loc să se concentreze asupra intrării în viață. Aceasta este josnicie, este ticăloșie. Indiferent câte predici și părtășii aud, există aceia care tot nu înțeleg ce anume este adevărul, nici nu sunt conștienți de modul în care ar trebui să-l pună în practică. Oricând au timp, cercetează cuvântul lui Dumnezeu, studiind cu atenție modul de exprimare, căutând un fel de senzație și tot timpul analizează amănunțit dacă s-au împlinit cuvintele lui Dumnezeu. Dacă s-au împlinit, ei cred că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, iar dacă nu s-au împlinit, ei neagă că aceasta este lucrarea Lui. Nu sunt absurzi? Nu este aceasta josnicie? Sunt oamenii capabili să vadă tot timpul când s-au împlinit cuvintele lui Dumnezeu? Oamenii nu sunt neapărat capabili să vadă când unele dintre cuvintele lui Dumnezeu s-au împlinit. Pentru oameni, unele dintre cuvintele Lui nu par să se fi împlinit, dar pentru Dumnezeu s-au împlinit. Oamenii nu au cum să vadă clar aceste lucruri; sunt norocoși dacă pot să înțeleagă măcar 20 la sută. Unii oameni își petrec tot timpul studiind cuvântul lui Dumnezeu, dar nu acordă nicio atenție practicării adevărului sau intrării în realitate. Nu înseamnă asta să-și nesocotească propriile îndatoriri? Au auzit atât de multe adevăruri și, totuși, nu le înțeleg și caută în permanență dovada faptului că profețiile s-au împlinit, tratând asta drept viața și motivația lor. De exemplu, când unii oameni se roagă, ei spun lucruri precum: „Dumnezeule, dacă vrei să fac asta, fă-mă să mă trezesc la ora șase, mâine-dimineață; dacă nu vrei, lasă-mă să dorm până la șapte.” Deseori, acesta este modul în care acționează, îl folosesc ca pe un principiu de-ale lor, practicându-l de parcă ar fi adevărul. Asta se numește josnicie. În acțiunile lor, se bazează mereu pe sentimente, axându-se pe supranatural, bazându-se pe zvonuri și alte lucruri irealiste; își canalizează în permanență energia pe lucruri josnice. Aceasta este ticăloșie. Oricum ai părtășie cu ei despre adevăr, ei cred că adevărul nu are niciun folos și că nu este la fel de corect ca a se baza pe sentimente sau pe validarea prin comparație. Aceasta este josnicie. Ei nu cred că Dumnezeu are suveranitate asupra sorților oamenilor și le rânduiește și, deși recunosc că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu, în inimile lor tot nu acceptă adevărul, nu văd niciodată lucrurile prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă cineva renumit spune ceva, ei cred că este adevărul și sunt de acord cu asta. Dacă un prezicător sau un fizionomist le spune că vor fi promovați la conducere anul viitor, ei îl cred. Nu este aceasta josnicie? Ei cred în divinație, preziceri și lucruri supranaturale, numai și numai în aceste lucruri josnice. Este exact așa cum spun unii oameni: „Înțeleg toate adevărurile, dar pur și simplu nu pot să le pun în practică. Nu știu care este problema.” Acum avem răspunsul la această întrebare: sunt josnici. Nu contează cum veți avea părtășie despre adevăr cu astfel de oameni, nu va răzbate până la ei, nici nu veți vedea niciun efect. Acești oameni nu doar că sunt scârbiți de adevăr, ci au și o fire ticăloasă. Care este cea mai importantă manifestare a aversiunii față de adevăr? Când o persoană înțelege adevărul, dar nu îl pune în practică. Nu vrea să îl audă, i se împotrivește și îi displace. Știe că adevărul este drept și bun, dar nu îl pune în practică, nu este dispusă să meargă pe această cale, nici nu vrea să sufere sau să plătească un preț, cu atât mai puțin să sufere vreo pierdere. Oamenii ticăloși nu sunt așa. Ei cred că lucrurile ticăloase sunt adevărul, că aceasta este calea cea dreaptă și aleargă după aceste lucruri, încearcă să le copieze și își canalizează energia pe ele în mod constant. Casa lui Dumnezeu are deseori părtășie despre principiile rugăciunii: oamenii pot să se roage oricând și oriunde doresc, fără nicio constrângere de timp, doar trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu, să spună cuvintele pe care le au în inimă și să caute adevărul. Aceste cuvinte ar trebui să fie auzite des și ar trebui să fie înțelese ușor, dar cum pun asta în practică oamenii ticăloși? În fiecare dimineață, în timpul coralei din zori, stau negreșit cu fața spre sud, se așază pe ambii genunchi și își pun ambele mâini pe sol, prosternându-se în rugăciune înaintea lui Dumnezeu cât de mult pot. Ei cred că numai în astfel de momente va putea Dumnezeu să le audă rugăciunea, pentru că Dumnezeu nu este ocupat atunci, are timp și, astfel, ascultă. Nu este ridicol? Nu este o ticăloșie? Mai sunt alții care spun că momentul cel mai eficient pentru a se ruga este la ora unu sau două noaptea, când e liniște totală. De ce spun asta? Și ei au motivele lor. Ei spun că în acel moment toată lumea doarme; Dumnezeu are timp să Se ocupe de problemele lor numai când nu este ocupat. Nu este absurd? Nu este o ticăloșie? Indiferent cum ai părtășie cu ei despre adevăr, aceștia refuză să îl accepte. Sunt cei mai absurzi oameni și sunt incapabili să înțeleagă adevărul. Mai sunt alții care spun: „Când oamenii cred în dumnezeu, trebuie să facă lucruri bune și să fie amabili și nu trebuie să ucidă sau să mănânce carne. A o mânca înseamnă a ucide, a păcătui, iar dumnezeu nu-i vrea pe oamenii care fac asta.” Au aceste cuvinte vreo bază? A spus Dumnezeu vreodată un astfel de lucru? (Nu.) Așadar, cine a spus asta? Acest lucru a fost spus de un non-credincios, de un tip absurd. De fapt, nu înseamnă că oamenii care spun asta nu mănâncă neapărat carne – sau se poate să nu mănânce în fața altor oameni, dar să mănânce multă în secret. Acești oameni știu foarte bine să se prefacă și răspândesc sofisme peste tot unde merg. Aceasta este ticăloșie. Astfel de oameni sunt atât de josnici. Tratează aceste erezii și sofisme drept porunci și reguli și chiar le practică și se țin de ele de parcă ar fi adevărul sau cerințele lui Dumnezeu, învățându-i pe ceilalți cu energie și nerușinare să facă la fel. De ce spun că modul acestor oameni de a face lucrurile, modul lor de a le exprima și mijloacele prin care urmăresc sunt ticăloase? (Pentru că acestea nu au nicio legătură cu adevărul.) Așadar, tot ce nu are legătură cu adevărul este o ticăloșie? O astfel de înțelegere este foarte problematică. Există lucruri în viețile de zi cu zi ale oamenilor care nu au legătură cu adevărul. Nu e o distorsionare a faptelor să spunem că sunt ticăloase? Ceea ce nu este condamnat de Dumnezeu nu poate fi numit ticălos, numai ceea ce este condamnat de El poate fi descris ca ticălos. Ar fi o greșeală majoră să definim drept ticălos tot ceea ce nu are legătură cu adevărul. Amănuntele nevoilor vieții – mâncatul, dormitul, băutul, odihna, de exemplu – au acestea legătură cu adevărul? Sunt ticăloase aceste lucruri? Toate acestea sunt nevoi normale, fac parte din rutina zilnică a oamenilor, nu sunt ticăloase. Așadar, de ce au fost clasate ca ticăloase lucrurile pe care tocmai le-am menționat? Pentru că acele moduri de a face lucrurile îi duc pe oameni pe o cale care era greșită și absurdă – îi duc pe calea religiei. Faptul că ei practică în acest fel și că îi învață pe alții să procedeze în acest fel îi duce pe oameni pe calea ticăloșiei. Acesta este un rezultat inevitabil. Când oamenii venerează tendințe lumești ticăloase și merg pe calea ticăloșiei, cum sfârșesc ei? Devin depravați, își pierd rațiunea, nu au rușine și, în cele din urmă, se lasă cu totul în voia tendințelor lumii și se îndreaptă spre distrugere, fără nicio diferență față de non-credincioși. Unii oameni nu doar privesc aceste erezii și sofisme ca reguli de urmat sau porunci de ascultat, dar și țin de ele ca de adevăr. Aceasta este o persoană absurdă căreia îi lipsește complet înțelegerea spirituală. În cele din urmă, doar poate fi eliminată. Ar putea lucra Duhul Sfânt în cineva care are o comprehensiune a adevărului atât de denaturată? (Nu.) Duhul Sfânt nu lucrează în acești oameni, caz în care o fac duhurile rele, deoarece calea pe care merg acești oameni este calea ticăloșiei, se grăbesc pe calea duhurilor rele – ceea ce este exact lucrul de care au nevoie aceste duhuri rele. Iar rezultatul? Acești oameni sunt posedați de duhuri rele. Înainte, am spus că: „Diavolul Satana, ca un leu care răcnește, umblă de colo-colo, căutând oameni pe care să-i devoreze.” Când oamenii merg pe calea necinstită și ticăloasă, inevitabil vor fi înhățați de duhurile rele. Nu e nevoie ca Dumnezeu să te dea duhurilor rele. Dacă nu vei urmări adevărul, nu vei fi protejat, iar Dumnezeu nu va fi cu tine. Lui Dumnezeu nu Îi va păsa de tine dacă nu te poate câștiga, iar duhurile rele vor profita de această ocazie să se strecoare înăuntru și să te posede. Aceasta este consecința, nu-i așa? Toți cei care sunt scârbiți de adevăr și care condamnă în mod constant lucrarea întrupării lui Dumnezeu și sunt de acord cu tendințele lumești, care interpretează greșit cuvintele lui Dumnezeu și Biblia în mod flagrant, care răspândesc erezii și sofisme – toate aceste lucruri pe care le fac se nasc din firi ticăloase. Unii oameni urmăresc spiritualitatea și, fiindcă înțelegerea lor este deformată, scornesc multe sofisme ca să-i inducă pe oameni în eroare și devin utopiști și teoreticieni, și asta este, de asemenea, josnicie. Sunt oameni ticăloși. Ca fariseii, tot ce au făcut ei era ipocrit, nu au practicat adevărul și i-au indus în eroare pe oameni să-i admire și să-i venereze. Când Domnul Isus a apărut ca să lucreze, chiar L-au răstignit. A fost un lucru ticălos și, în final, au fost blestemați de Dumnezeu. Azi, lumea religioasă nu numai că judecă și condamnă apariția și lucrarea lui Dumnezeu, dar lucrul cel mai detestabil este că e de partea marelui balaur roșu, alăturându-se forțelor ticăloase în persecutarea aleșilor lui Dumnezeu și fiind dușmanul lui Dumnezeu în tandem cu acesta. Aceasta este o ticăloșie. Comunitatea religioasă nu a urât niciodată forțele ticăloase ale Satanei, nu urăște ticăloșia țării marelui balaur roșu, ci, în schimb, se roagă pentru ele și le binecuvântează. Aceasta este o ticăloșie. Orice comportament care are legătură sau cooperează cu Satana și duhurile rele poate fi numit în mod colectiv ticălos. Acele căi de practică cu adevărat deviante, rele, extreme și necumpătate – și acestea sunt ticăloase. Unii oameni Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în mod constant, iar aceste înțelegeri greșite nu pot fi clarificate, indiferent de modul în care se are părtășie cu ei despre adevăr. Ei predică mereu propriul raționament, insistând pe sofismele lor. Nu există puțină ticăloșie și în asta? Unii oameni au noțiuni despre Dumnezeu; după ce s-a avut părtășie cu ei despre adevăr de mai multe ori, ei spun că înțeleg și că noțiunile lor au fost clarificate, totuși, după aceea, ei continuă să țină de noțiunile lor, sunt tot timpul negativi și se agață strâns de propriile scuze. Este o ticăloșie, nu-i așa? Și acesta este un tip de ticăloșie. Pe scurt, oricine a făcut ceva irațional și refuză să accepte acest lucru, indiferent cum se are părtășie cu el despre adevăr, este josnic și este oarecum ticălos. Nu le este ușor acestor oameni care au firi ticăloase să fie mântuiți de Dumnezeu, deoarece nu pot să accepte adevărul și refuză să renunțe la sofismele lor ticăloase; chiar nu se poate face nimic pentru ei.

Tocmai am avut părtășie despre un total de șase firi: intransigența, aroganța, înșelăciunea, aversiunea față de adevăr, ferocitatea și ticăloșia. V-a adus disecarea acestor șase firi o cunoaștere și o înțelegere nouă a schimbărilor firii? Ce anume sunt schimbările firii? Înseamnă asta a scăpa de un anumit defect, a rectifica un anumit comportament sau a îndrepta o anumită trăsătură de caracter? Categoric nu. Așadar, vă este puțin mai clar acum la ce anume se referă firea? Pot aceste șase firi să fie descrise ca firile corupte ale omului, ca natura-esență a omului? (Da.) Sunt aceste șase firi lucruri pozitive sau lucruri negative? (Lucruri negative.) Sunt pur și simplu firile corupte ale omului, sunt principalele fațete ale firilor lui corupte. Nu există niciuna dintre aceste firi corupte care să nu fie ostilă lui Dumnezeu și adevărului și niciuna dintre ele nu este un lucru pozitiv. Prin urmare, aceste șase firi sunt șase aspecte care sunt denumite colectiv „firea coruptă”. Firile corupte sunt natura-esența omului. Cum poate fi explicată „esența”? Esența se referă la natura omului. Natura omului înseamnă lucrurile pe care el se bazează pentru existența sa, lucrurile care îi conduc modul de a trăi. Oamenii trăiesc după naturile lor. Indiferent ce trăiești, care sunt țelurile și direcția ta, după ce reguli trăiești, natura-esența ta nu se schimbă – acesta este un lucru incontestabil. Așadar, când nu deții adevărul și trăiești bazându-te pe aceste firi corupte, tot ceea ce trăiești este împotriva lui Dumnezeu, contrar adevărului și în dezacord cu intențiile lui Dumnezeu. Ar trebui să înțelegi asta acum: pot oamenii să obțină mântuirea dacă firile lor nu se schimbă? (Nu.) Ar fi imposibil. Așadar, dacă firile oamenilor nu se schimbă, pot fi ei compatibili cu Dumnezeu? (Nu.) Ar fi extrem de dificil. Când vine vorba de aceste șase firi, indiferent care dintre ele este și independent de măsura în care se manifestă sau se dezvăluie în tine, dacă nu ești capabil să te eliberezi de constrângerile acestor firi corupte, atunci, indiferent de motivele și scopurile acțiunilor tale și de faptul că acționezi sau nu în mod deliberat, natura a tot ceea ce faci va fi inevitabil împotriva lui Dumnezeu și va fi inevitabil condamnată de El – ceea ce este o consecință extrem de gravă. A fi condamnat de Dumnezeu este ceea ce își doresc în cele din urmă toți cei care cred în El? (Nu.) Și, de vreme ce nu este un final pe care și-l doresc oamenii, care este cel mai important lucru pe care să-l facă? Ar trebui să-și cunoască propria fire coruptă și esență coruptă, să înțeleagă adevărul și, apoi, ar trebui să-l accepte – treptat, puțin câte puțin, eliberându-se de aceste firi corupte în mediile create pentru ei de către Dumnezeu și obținând compatibilitate cu El și cu adevărul. Aceasta este calea spre schimbările din firea unei persoane.

Înainte, au existat cei care priveau schimbarea firilor lor ca pe un lucru foarte simplu și direct. Ei credeau că: „Atât timp cât mă forțez să nu spun lucruri în opoziție cu Dumnezeu sau să nu fac ceva care va tulbura sau influența lucrarea bisericii și atât timp cât am perspectiva corectă, inima mea este dreaptă, iar eu înțeleg puțin mai mult adevăr, depun mai mult efort, sufăr mai mult și plătesc un preț mai mare, apoi, după câțiva ani, cu siguranță voi fi capabil să obțin o schimbare în firea mea.” Sunt valabile aceste cuvinte? (Nu.) Unde e greșeala lor? (Nu au nicio cunoaștere a firii lor corupte.) Care este scopul cunoașterii firii tale corupte? (Să te schimbi.) Și care este finalul acestei schimbări? Să dobândești adevărul. Pentru a evalua dacă a existat o schimbare în firea ta e nevoie să vezi dacă acțiunile tale sunt în concordanță cu adevărul sau îl încalcă, dacă izvorăsc din voința omului sau din îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu. Să vezi măsura în care s-a schimbat firea ta înseamnă să vezi dacă poți să reflectezi asupra ta și să te răzvrătești împotriva trupului, motivelor, ambițiilor și dorințelor tale când dezvălui o fire coruptă și dacă poți să practici în conformitate cu adevărul atunci când faci asta. Măsura abilității tale de a practica pe baza adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu și dacă practica ta este pe deplin în acord cu standardele adevărului demonstrează cât de mare a fost schimbarea din firea ta. Este proporțional. De exemplu, firea intransigentă: la început, când nu avusese loc nicio schimbare în firea ta, nu ai înțeles adevărul, nici nu ai fost conștient că aveai o fire intransigentă și, când ai auzit adevărul, te-ai gândit în sinea ta: „Cum poate adevărul să descopere întotdeauna cicatricile oamenilor?” După ce l-ai auzit, ai simțit că erau drepte cuvintele lui Dumnezeu, dar, dacă după un an sau doi, nu ai pus niciun cuvânt la suflet, dacă nu ai acceptat niciunul, atunci aceasta este intransigență, nu-i așa? Dacă, după doi sau trei ani, nu a existat nicio acceptare, dacă nu a existat nicio schimbare în starea din tine și, deși nu ai rămas în urmă cu îndeplinirea datoriei și ai suferit mult, starea ta intransigentă nu a fost înlăturată deloc sau diminuată câtuși de puțin, atunci a existat vreo schimbare în acest aspect al firii tale? (Nu.) Atunci de ce alergi de colo-colo și lucrezi? Indiferent de motivul pentru care faci asta, alergi de colo-colo și lucrezi orbește, pentru că ai alergat și ai muncit atât de mult și, totuși, nu a existat nici cea mai mică schimbare în firea ta. Până când vine o zi în care te gândești brusc în sinea ta: „Cum se face că nu sunt capabil să spun nici măcar un singur cuvânt de mărturie? Viața-fire nu mi s-a schimbat deloc.” În acel moment, simți cât de gravă este această problemă și te gândești în sinea ta: „Sunt cu adevărat răzvrătit și intransigent! Nu sunt o persoană care urmărește adevărul! Nu am niciun loc pentru Dumnezeu în inima mea! Cum se poate numi asta credință în Dumnezeu? Cred în Dumnezeu de mai mulți ani și, totuși, nu trăiesc chipul omului, nici nu am inima aproape de Dumnezeu! Nu am pus la suflet nici cuvintele lui Dumnezeu; nici nu am vreun simț al reproșului sau vreo înclinație de a mă căi atunci când fac ceva greșit – nu este aceasta intransigență? Nu sunt un fiu al răzvrătirii?” Te simți tulburat. Și ce înseamnă faptul că te simți tulburat? Înseamnă că dorești să te căiești. Ești conștient de propria intransigență și răzvrătire și, în acest moment, firea ta începe să se schimbe. Fără să-ți dai seama, există anumite gânduri și dorințe în conștiința ta pe care vrei să le schimbi și nu te mai trezești într-un impas cu Dumnezeu. Te trezești că vrei să-ți îmbunătățești relația cu Dumnezeu, să nu mai fi atât de intransigent, să fii capabil să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică în viața ta de zi cu zi, să le practici drept adevărurile-principii – ai această conștiință. Este bine că ești conștient de aceste lucruri, dar înseamnă asta că vei fi capabil să te schimbi imediat? (Nu.) Trebuie să treci prin mai mulți ani de experiență, timp în care vei avea o conștientizare și mai clară în inima ta și vei avea o nevoie puternică și, în sufletul tău, te vei gândi: „Nu e bine – trebuie să nu îmi mai irosesc timpul. Trebuie să urmăresc adevărul, trebuie să fac ceva adecvat. În trecut, îmi neglijam propriile îndatoriri, gândindu-mă doar la lucruri materiale, precum mâncarea și îmbrăcămintea și urmăream doar faima și câștigul. Drept urmare, nu am dobândit niciun adevăr. Regret asta și trebuie să mă căiesc!” În acest punct, pornești pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Atâta vreme cât oamenii încep să se concentreze asupra practicării adevărului, nu îi aduce asta cu un pas mai aproape de schimbările din firea lor? Indiferent cât de mult timp ai crezut în Dumnezeu, dacă îți poți simți propria nebulozitate – faptul că tot timpul doar ai rătăcit și că, după mai mulți ani de simplă rătăcire, nu ai dobândit nimic și încă te simți pustiu și dacă asta te face să te simți inconfortabil și începi să reflectezi asupra ta și simți că a nu urmări adevărul înseamnă să pierzi timp, atunci, într-un astfel de moment, vei realiza că acele cuvinte de îndemn ale lui Dumnezeu sunt iubirea Lui pentru om și te vei urî pentru că nu asculți cuvintele lui Dumnezeu și pentru că îți lipsesc atât de mult conștiința și rațiunea. Vei simți regret și, apoi, vei vrea să te comporți într-un mod nou și să trăiești cu adevărat înaintea lui Dumnezeu și îți vei spune: „Nu mai pot să Îl rănesc pe Dumnezeu. El a vorbit atât de mult și fiecare cuvânt a fost pentru beneficiul omului și pentru a-l îndrepta spre calea cea dreaptă. Dumnezeu e atât de încântător și atât de vrednic de iubirea omului!” Acesta este începutul transformării oamenilor. Este un lucru atât de bun să ai această recunoștință! Dacă ești atât de amorțit încât nici nu cunoști aceste lucruri, atunci ai dat de necaz, nu-i așa? Azi, oamenii realizează că, în credința în Dumnezeu, este esențial să citească mai mult din cuvintele Lui, că înțelegerea adevărului este cea mai importantă dintre toate, că aceasta și cunoașterea de sine sunt cruciale și că numai fiind capabili să practice adevărul și să facă din el realitatea lor înseamnă să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Așadar, câți ani de experiență credeți că trebuie să aveți pentru a avea această cunoaștere și acest sentiment în inimă? Oamenii care sunt abili, care sunt intuitivi, care au o dorință puternică pentru Dumnezeu – astfel de oameni pot să fie capabili să se schimbe într-un an sau doi și să înceapă intrarea. Dar oamenii care sunt confuzi, care sunt amorțiți și grei de cap – cărora le lipsește intuiția – vor petrece trei sau cinci ani năuci, nefiind conștienți că nu au câștigat nimic. Dacă își îndeplinesc îndatoririle cu entuziasm, s-ar putea să petreacă mai mult de zece ani în confuzie și să nu aibă încă niciun câștig evident sau să nu fie capabili să vorbească despre mărturiile lor bazate pe experiențe. Numai când sunt dați afară sau eliminați, se trezesc în sfârșit și se gândesc: „Chiar nu am deloc adevărul-realitate. Chiar nu am fost o persoană care urmărește adevărul!” Trezirea lor nu este cam tardivă în acest punct? Unii oameni rătăcesc năuci, sperând în mod constant să vină ziua lui Dumnezeu, dar fără să urmărească deloc adevărul. Drept urmare, mai mult de zece ani trec fără ca ei să aibă vreun câștig sau să fie capabili să împărtășească vreo mărturie. Numai când sunt emondați aspru și avertizați, simt, în sfârșit, cuvintele lui Dumnezeu străpungându-le inima. Cât de intransigente sunt inimile lor! Cum să fie bine pentru ei să nu fie emondați și pedepsiți? Cum să fie bine pentru ei să nu fie aspru disciplinați? Ce trebuie făcut pentru a-i determina să fie conștienți, să reacționeze? Cei care nu urmăresc adevărul nu vor vărsa nicio lacrimă până nu vor vedea sicriul. Numai după ce au făcut foarte multe lucruri demonice și rele, își dau seama și își spun: „S-a terminat credința mea în Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu mă mai vrea? Am fost condamnat?” Încep să reflecteze. Când sunt negativi, simt că toți acești ani de credință în Dumnezeu au fost o risipă și sunt plini de resentimente și înclinați să renunțe la ei, crezându-se fără speranță. Dar când își vin în fire, realizează că: „Nu cumva îmi fac rău numai mie? Trebuie să mă pun iarăși pe picioare. Mi s-a spus că nu iubesc adevărul. De ce mi s-a spus asta? Cum nu iubesc adevărul? O, nu! Nu numai că nu iubesc adevărul, dar nici nu pot să pun în practică adevărurile pe care chiar le înțeleg! Aceasta este o manifestare a aversiunii față de adevăr!” Gândindu-se la asta, se simt plini de remușcări și, de asemenea, înfricoșați: „Dacă voi continua așa, cu siguranță voi fi pedepsit. Nu, trebuie să mă căiesc repede – firea lui Dumnezeu nu trebuie să fie ofensată.” În acest moment, este nivelul intransigenței lor redus? Este ca și cum un ac le-ar fi străpuns inima; ei simt ceva. Iar când ai acest sentiment, inima ta este stârnită, iar tu începi să te simți interesat de adevăr. De ce ai acest interes? Pentru că ai nevoie de adevăr. Fără adevăr, când ești emondat, nu te poți supune sau nu poți accepta adevărul și nu poți să rămâi ferm când ești încercat. Dacă ar fi să ajungi conducător, te-ai putea abține să nu fii un conducător fals și să nu mergi pe calea unui antihrist? Nu ai putea. Poți trece peste statut și lauda celorlalți? Poți trece peste situațiile sau ispitele cu care te confrunți? Te cunoști și te înțelegi prea bine și vei spune: „Dacă nu înțeleg adevărul, nu pot să trec peste toate astea – sunt un gunoi, nu sunt capabil de nimic.” Ce fel de mentalitate este aceasta? Asta înseamnă să ai nevoie de adevăr. Când vei fi la ananghie, când vei fi cel mai neajutorat, nu vei vrea decât să depinzi de adevăr. Vei simți că nu poți să depinzi de nimeni altcineva și că numai faptul de a depinde de adevăr poate să îți rezolve problemele și să îți permită să depășești emondările, încercările și ispitele și să te ajute să treci peste orice situație. Și cu cât depinzi mai mult de adevăr, cu atât mai mult vei simți că adevărul este bun, folositor și de cel mai mare ajutor ție și că poate să-ți rezolve toate dificultățile. În astfel de momente, vei începe să tânjești după adevăr. Când oamenii ajung în acest punct, oare firea lor coruptă începe să se diminueze sau să se schimbe puțin câte puțin? De când încep să înțeleagă și să accepte adevărul, felul în care oamenii văd lucrurile începe să se schimbe, după care și firile lor încep să se schimbe. Acesta este un proces lent. În stadiile incipiente, oamenii nu sunt capabili să perceapă aceste schimbări mărunte; dar când înțeleg și sunt capabili pe deplin să practice adevărul, încep să existe schimbări esențiale, iar ei sunt capabili să simtă astfel de schimbări. Din punctul în care oamenii încep să simtă dorință înfocată pentru adevăr și sete pentru dobândirea lui și doresc să îl caute, până în punctul în care li se întâmplă ceva și, pe baza înțelegerii pe care o au față de adevăr, sunt capabili să-l pună în practică, să satisfacă intențiile lui Dumnezeu și să nu acționeze conform voinței lor și sunt capabili să-și biruie motivele și să-și biruie inima arogantă, răzvrătită, intransigentă și trădătoare, atunci, puțin câte puțin, nu devine adevărul viața lor? Și când adevărul devine viața ta, firile arogante, răzvrătite, intransigente și trădătoare din tine încetează să fie viața ta și nu te mai pot controla. Ce îndrumă comportamentul tău în acel moment? Cuvintele lui Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața ta, a existat vreo schimbare? (Da.) Iar după aceea, cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai mult se îmbunătățesc lucrurile. Acesta este procesul prin care se schimbă firile oamenilor, iar obținerea acestui efect ia mult timp.

Cât de mult timp iau schimbările firii depinde de persoană; nu există un interval de timp stabilit pentru asta. Dacă este cineva care iubește și urmărește adevărul, atunci vor fi văzute schimbări în firea sa în șapte, opt sau zece ani. Dacă este de calibru mediu, dar tot dispus să urmărească adevărul, s-ar putea să îi ia în jur de cincisprezece sau douăzeci de ani, înainte de a fi văzute schimbări în firea sa. Esențială este determinarea persoanei de a urmări adevărul și cât de pătrunzătoare este ea, aceștia sunt factorii determinanți. Fiecare tip de fire coruptă există în fiecare persoană, în grade diferite, toate sunt natura omului și sunt adânc înrădăcinate. Totuși, urmărind și practicând adevărul și acceptând judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, diferite grade de schimbare pot fi obținute în fiecare fire. Unii oameni spun: „Dacă așa stau lucrurile, nu sunt schimbările firii doar o chestiune de timp? Când va veni timpul, voi ști ce sunt schimbările firii și voi fi capabil de intrare.” Așa stau lucrurile? (Nu.) Categoric nu. Dacă e nevoie numai de timp pentru a obține schimbări ale firii, atunci toți acei oameni care au crezut în Dumnezeu toată viața lor ar fi trebuit să obțină schimbări ale firii lor în mod firesc. Însă oare chiar așa stau lucrurile? Au dobândit acești oameni adevărul? Au obținut schimbări în firile lor? Nu au obținut. Oamenii care cred în Dumnezeu sunt câtă frunză și iarbă, dar cei a căror fire s-a schimbat sunt rari ca unicornii. Pentru ca firile oamenilor să se schimbe cu adevărat, ei trebuie să se bazeze pe urmărirea adevărului ca să obțină asta; sunt desăvârșiți bazându-se pe lucrarea Duhului Sfânt. Schimbările firii sunt obținute prin urmărirea adevărului. Pe de o parte, oamenii trebuie să plătească un preț, ei trebuie să plătească un preț când vine vorba de urmărirea adevărului și nicio cantitate de greutăți pentru a dobândi adevărul nu este prea mică. În plus, ei trebuie să fie validați de Dumnezeu drept tipul corect de persoane, persoane care sunt bune la inimă și care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat, pentru ca Duhul Sfânt să lucreze și să îi desăvârșească. Cooperarea oamenilor este indispensabilă, dar dobândirea lucrării Duhului Sfânt este și mai importantă. Dacă oamenii nu urmăresc sau nu iubesc adevărul, dacă nu știu niciodată să arate considerație față de intențiile lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să-L iubească, dacă nu au simțul poverii față de lucrarea bisericii și nu au iubire față de ceilalți – și, mai ales, dacă sunt lipsiți de loialitate când își îndeplinesc datoria – atunci nu sunt îndrăgiți de Dumnezeu și nu pot fi niciodată desăvârșiți de El. Așadar, oamenii nu trebuie să facă presupuneri oarbe, ci trebuie să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Indiferent ce spune sau face Dumnezeu, trebuie să fie capabili să se supună și să protejeze lucrarea bisericii, inimile lor trebuie să fie drepte și numai atunci poate să lucreze Duhul Sfânt. Dacă oamenii doresc să urmărească să fie desăvârșiți de Dumnezeu, atunci trebuie să aibă o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, o inimă care I se supune lui Dumnezeu, o inimă care se teme de Dumnezeu și, când își îndeplinesc datoria, trebuie să-I fie loiali lui Dumnezeu și să-L mulțumească. Numai atunci vor fi capabili să dobândească lucrarea Duhului Sfânt. Când oamenii au lucrarea Duhului Sfânt, sunt luminați când citesc cuvintele lui Dumnezeu, au o cale de a practica adevărul și principii pentru îndeplinirea datoriei lor, Dumnezeu îi îndrumă când au necazuri și inimile lor sunt pline de bucurie și pace, oricât de mult suferă. Experimentând în acest fel îndrumarea Duhului Sfânt timp de zece sau douăzeci de ani, fără ca măcar să observe, ei se vor schimba. Cu cât mai repede schimbarea, cu atât mai repede și pacea. Cu cât mai repede schimbarea, cu atât mai repede pot să devină fericiți. Numai când firile oamenilor se schimbă, pot ei să găsească adevărata pace și bucurie și numai atunci pot să ducă vieți cu adevărat fericite. Cei care nu urmăresc adevărul nu au pace sau bucurie spirituală, zilele lor devin tot mai pustii și tot mai greu de suportat. Pentru cei care cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul, zilele sunt pline de durere și suferință. Astfel, când oamenii cred în Dumnezeu, nimic nu este mai important decât dobândirea adevărului. A dobândi adevărul înseamnă a dobândi viața și, cu cât e dobândit adevărul mai repede, cu atât mai bine. Fără adevăr, viețile oamenilor sunt pustii. Să dobândească adevărul înseamnă să găsească pace și bucurie, să fie capabili să trăiască înaintea lui Dumnezeu, să fie luminați, îndrumați și conduși de lucrarea Duhului Sfânt, va fi tot mai multă lumină în inima lor, iar credința lor în Dumnezeu va fi tot mai mare. Așadar, vă este mai clar acum adevărul referitor la schimbările firii? (Da, acum înțelegem.) Dacă vă este cu adevărat clar, atunci aveți o cale și știți cum să fiți eficienți în urmărirea adevărului.

28 aprilie 2017