Toate ființele umane corupte au o natură satanică. Toate au o fire satanică și Îl pot trăda pe Dumnezeu oriunde și oricând. Unii oameni întreabă: „Dumnezeu i-a creat pe oameni și ei sunt în mâinile lui Dumnezeu. De ce nu îi protejează Dumnezeu pe oameni, în loc să le permită să-L trădeze pe Dumnezeu? Nu este Dumnezeu atotputernic?” Aceasta chiar este o întrebare. Ce probleme poți găsi în asta? Dumnezeu are o latură atotputernică, dar și o latură practică. Oamenii ar putea să-L trădeze pe Dumnezeu fără să fie corupți de Satana. Ei nu au o voință subiectivă proprie, în ceea ce privește modul în care ar trebui să se închine lui Dumnezeu și cum să se lepede de Satana, să nu se asocieze cu Satana și să se supună lui Dumnezeu. Dumnezeu deține adevărul, viața și calea, Dumnezeu este de neofensat… Oamenii nu au niciunul dintre aceste lucruri în interiorul lor. Ei nu văd dincolo de acele lucruri din natura Satanei și nu înțeleg deloc adevărul, astfel încât Îl pot trăda pe Dumnezeu oriunde și oricând. Pe lângă aceasta, după ce oamenii au fost corupți de Satana, ei au lucrurile Satanei în interiorul lor și le este mai ușor să-L trădeze pe Dumnezeu. Aceasta este problema. Dacă vezi doar latura practică a lui Dumnezeu, nu și latura Lui atotputernică, îți va fi ușor să-L trădezi pe Dumnezeu și să-L vezi pe Hristos ca pe o persoană obișnuită și nu vei ști cum poate El să ofere atât de multe adevăruri pentru a mântui omenirea. Dacă vezi doar latura atotputernică a Lui Dumnezeu, nu și latura Lui practică, îți va fi ușor să te împotrivești Lui Dumnezeu. Dacă nu vezi niciuna dintre părți, este și mai probabil că I te vei împotrivi. Prin urmare, nu este oare cunoașterea lui Dumnezeu cel mai greu lucru din lume? Cu cât oamenii Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu, cu atât înțeleg mai mult intențiile Sale și înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu are sens. Dacă oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu cu adevărat, pot obține astfel de rezultate. Deși Dumnezeu are o latură practică, oamenii nu-L pot cunoaște niciodată pe deplin pe Dumnezeu. El este prea mare și extraordinar de greu de înțeles, iar gândirea oamenilor este prea limitată. De ce se spune că omul este mereu un prunc înaintea Lui Dumnezeu? Acesta este motivul.

Când Dumnezeu vorbește sau face ceva, oamenii întotdeauna înțeleg greșit: „Cum poate Dumnezeu să facă asta? Dumnezeu este atotputernic!” Oamenii au întotdeauna propriile noțiuni. În ceea ce privește faptul că Dumnezeu gustă din suferința lumească, unii oameni se gândesc: „Nu este Dumnezeu atotputernic? Are El nevoie să guste din suferința lumească? Oare nu știe Dumnezeu cum este suferința lumească?” Aceasta este latura practică a lucrărilor lui Dumnezeu. În Epoca Harului, Isus a fost răstignit pentru răscumpărarea omenirii, dar omul nu Îl înțelege pe Dumnezeu și nutrește întotdeauna unele noțiuni despre Dumnezeu, spunând: „Pentru a răscumpăra întreaga omenire, Dumnezeu nu trebuia decât să-i spună Satanei: «Eu sunt atotputernic. Îndrăznești să ții omenirea departe de mine? Trebuie să mi-o dai Mie.» Cu aceste câteva cuvinte, totul s-ar fi putut rezolva – nu avea Dumnezeu autoritate să facă asta? Tot ce era nevoie era ca Dumnezeu să spună că omenirea a fost răscumpărată și că păcatele omului au fost iertate; atunci, omul ar fi fost fără de păcat. N-ar fi putut aceste lucruri să fie hotărâte de cuvintele lui Dumnezeu? Dacă cerul, pământul și toate lucrurile au apărut prin cuvinte de la Dumnezeu, atunci cum ar putea El să nu rezolve această problemă? De ce a avut nevoie Dumnezeu Însuși să fie răstignit?” Atât latura atotputernică a lui Dumnezeu, cât și latura Sa practică acționează aici. În ceea ce privește latura Sa practică, Dumnezeu întrupat a îndurat multă suferință în cei treizeci și trei de ani și jumătate de viață pe pământ, finalizați prin răstignirea Sa. A îndurat cea mai cumplită suferință. Apoi, El a înviat din morți, iar învierea Sa a reprezentat aspectul atotputerniciei lui Dumnezeu în acțiune. Dumnezeu nu a lăsat niciun indiciu, nu a vărsat sânge, nu a făcut să plouă și nici nu a spus că aceasta a fost o jertfă pentru păcat. Nu a făcut nimic din toate astea, ci, în schimb, El personal a devenit trup, pentru a răscumpăra omenirea și a fost pironit pe cruce, pentru ca omenirea să cunoască această faptă. Datorită ei, omenirea a ajuns să știe că Dumnezeu îl răscumpărase într-adevăr pe om, iar aceasta a fost dovada. Indiferent de întruparea care realizează lucrarea sau dacă Duhul face lucrarea în mod direct, totul este necesar. Aceasta înseamnă că, făcând lucrurile în acest fel, lucrarea devine cea mai valoroasă și mai semnificativă și, numai făcând lucrurile în acest fel, poate omenirea să culeagă beneficiile acesteia. Acest lucru se datorează faptului că întreaga omenire este obiectul gestionării lui Dumnezeu. S-a spus înainte că acest lucru s-a întâmplat pentru a duce război cu Satana și pentru a-l umili. Și, de fapt, nu este un lucru bun pentru om, în cele din urmă? Pentru el, este ceva de comemorat, cel mai valoros și semnificativ lucru, pentru că ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze sunt oameni care au ieșit din necazuri cu o înțelegere a lui Dumnezeu, care au fost desăvârșiți de Dumnezeu și care au trecut prin coruperea Satanei. Așadar, această lucrare trebuie realizată cu siguranță în acest fel. Decizia privind metoda pe care o folosește Dumnezeu în fiecare etapă a lucrării Sale se bazează pe nevoile omenirii. Cu siguranță, lucrarea lui Dumnezeu nu se face folosind metode alese la întâmplare. Dar oamenii au de ales și au propriile lor noțiuni. Ca și în cazul răstignirii lui Isus, oamenii se gândesc: „Ce legătură are răstignirea lui Dumnezeu cu noi?” Ei cred că nu există nicio legătură, dar Dumnezeu a trebuit să fie răstignit pentru a mântui omenirea. Să fii răstignit era cea mai mare suferință din acea vreme. Ar fi putut Duhul să fie răstignit? Duhul nu putea fi răstignit și nu putea fi o prefigurare a lui Dumnezeu și, mai ales, nu putea vărsa sânge sau muri. Numai întruparea putea fi răstignită; aceasta era dovada jertfei pentru păcat. Trupul Lui a luat asemănarea unui trup păcătos și a îndurat suferința pentru omenire. Duhul nu putea suferi pentru omenire și nici nu putea ispăși păcatele oamenilor. Isus a fost răstignit de dragul omenirii. Aceasta este partea practică a lui Dumnezeu. Dumnezeu a putut să facă acest lucru și să iubească oamenii în acest fel, ceea ce oamenii nu ar putea face. Aceasta este latura atotputernică a lui Dumnezeu.

Tot ceea ce face Dumnezeu Îi implică latura atotputernică, dar și latura practică. Atotputernicia lui Dumnezeu este esența Lui și caracterul Său practic este, de asemenea, esența Sa; aceste două aspecte sunt inseparabile. Realizarea faptelor de către Dumnezeu într-o manieră reală, practică, este aspectul Său practic când lucrează și faptul că El poate lucra astfel indică, de asemenea, aspectul Său atotputernic. Nu poți spune: „Deoarece Dumnezeu lucrează într-un mod practic, El este, prin urmare, practic, are doar o latură practică și nu are niciun aspect atotputernic”; dacă spui asta, va deveni o reglementare. Acesta este aspectul Său practic, dar nu trebuie să uităm de aspectul Său atotputernic. Orice face Dumnezeu conține cele două aspecte – atotputernicia Lui și caracterul Lui practic – și totul se face pe baza esenței Sale; este o exprimare a firii Lui, precum și o revelație a esenței Lui și a ceea ce este El. Oamenii cred că, în Epoca Harului, Dumnezeu a fost milă și iubire; dar El încă avea mânia și judecata Sa. Blestemul lui Dumnezeu asupra fariseilor și asupra tuturor evreilor – nu erau oare acestea mânia și dreptatea Sa? Nu poți spune că Dumnezeu a fost doar milă și iubire în timpul Epocii Harului, că El nu a avut, practic, nicio mânie, nicio judecată sau niciun blestem – a spune acest lucru arată lipsa de înțelegere a oamenilor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Harului a fost în totalitate o exprimare a firii Sale. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ca omul să vadă a fost pentru a dovedi că El Însuși este Dumnezeu și că este atotputernic, pentru a dovedi că El Însuși are esența lui Dumnezeu. Oare lucrarea de judecată și mustrare a lui Dumnezeu din această etapă actuală înseamnă că El nu are milă sau iubire? Nu. Dacă rezumi esența lui Dumnezeu într-o singură propoziție sau afirmație, ești prea arogant și neprihănit de sine, ești nesăbuit și ignorant și asta demonstrează că nu Îl cunoști pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „Spune-ne adevărul despre cunoașterea lui Dumnezeu, explică-l clar.” Ce ar trebui să spună o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu? Ea va zice: „Chestiunea cunoașterii lui Dumnezeu este atât de profundă, încât nu o pot explica clar în câteva propoziții. Nu pot să o explic pe înțeles, indiferent cum aș spune-o. Atât timp cât înțelegi esența este suficient. Niciodată nu Îl poți cunoaște pe Dumnezeu în totalitate.” O persoană arogantă care nu-L cunoaște pe Dumnezeu va zice: „Știu ce fel de Dumnezeu este, Îl înțeleg cu adevărat.” Nu este asta laudă? Oricine spune acest lucru este extrem de arogant! Există unele lucruri pe care – dacă oamenii nu experimentează și nu au văzut unele fapte – nu le pot cunoaște sau experimenta cu adevărat, așa că simt că a-L cunoaște pe Dumnezeu este un lucru destul de abstract. Oamenii care nu știu aud doar un fel de afirmație, îi înțeleg logica, dar nu o cunosc. Doar pentru că tu nu o cunoști, asta nu înseamnă că acesta nu este adevărul. Le pare abstract celor care nu au experiență, dar, de fapt, nu este abstract. Dacă o persoană are cu adevărat experiență, ea va putea să îmbine cuvintele lui Dumnezeu cu contextele adecvate și să le aplice și să le pună în practică. Asta înseamnă înțelegerea adevărului. Poți înțelege adevărul dacă doar asculți înțelesul literal al cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu ai înțelegere practică? Trebuie să le pui în practică și să le experimentezi. Înțelegerea adevărului nu este un lucru ușor.

Dumnezeu a răscumpărat toată omenirea în Epoca Harului. Aceasta este latura atotputernică a lui Dumnezeu, iar atotputernicia Sa include toată lucrarea Sa practică. Realizând lucrarea Sa pentru a-i cuceri pe oameni, toți aceștia cad în fața lui Dumnezeu și Îl pot accepta. Dacă oamenii vorbesc despre atotputernicia și caracterul practic al lui Dumnezeu ca fiind independente unul față de celălalt, ei nu le vor putea înțelege pe deplin. Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să îți combini cunoașterea celor două aspecte ale Sale: atotputernicia și caracterul practic; doar atunci poți obține rezultate. Capacitatea lui Dumnezeu de a-Și face lucrarea în mod real și practic și de a curăți și înlătura corupția umanității prin exprimarea adevărului, precum și capacitatea Lui de a-i conduce direct pe oameni – aceste lucruri arată latura practică a lui Dumnezeu. Dumnezeu Își exprimă firea proprie și ceea ce este El și poate face orice lucrare pe care oamenii nu o pot face; din aceasta se poate vedea latura atotputernică a lui Dumnezeu. Dumnezeu are autoritatea de a face să existe ceea ce spune, de a conferi fermitate ordinelor Sale și de a face astfel încât ceea ce spune să se împlinească. În timp ce Dumnezeu vorbește, atotputernicia Lui este dezvăluită. Dumnezeu deține suveranitate peste toate lucrurile, îl manevrează pe Satana astfel încât acesta din urmă să-I presteze un serviciu, rânduiește medii pentru a-i testa și rafina pe oameni, pentru a le purifica și transforma firile – toate acestea sunt manifestări ale laturii atotputernice a lui Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu este atotputernică, dar și practică, iar aceste două aspecte se completează reciproc. Tot ceea ce face Dumnezeu este o exprimare a propriei Sale firi și o revelație a ceea ce este El. Ceea ce este El include atotputernicia, dreptatea și măreția Lui. Lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit este o revelație a propriei Sale esențe și o exprimare a ceea ce este El. Esența Lui are două aspecte: unul este aspectul atotputerniciei Sale, celălalt este aspectul caracterului Său practic. Indiferent la ce etapă a lucrării lui Dumnezeu te uiți, există aceste două aspecte, care se găsesc în tot ceea ce face Dumnezeu. Aceasta este o cale către înțelegerea lui Dumnezeu.