Despre ce am avut părtășie la ultima adunare? (La ultima adunare, Dumnezeu a avut părtășie mai ales despre renunțarea la condiționarea din partea familiei, în legătură cu tradiția, superstiția și religia. Dumnezeu a avut părtășie detaliată despre anumite zicale superstițioase precum: „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere” și „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru”, precum și despre efectele pe care le au asupra oamenilor datinile tradiționale legate de Anul Nou Chinezesc și de alte sărbători. În același timp, Dumnezeu a avut părtășie despre modul corect în care trebuie să abordăm aceste zicale și practici tradiționale și superstițioase, acela de a crede că anumite evenimente chiar se vor petrece, crezând, de asemenea, că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Indiferent de ce ar putea indica aceste zicale sau ce evenimente ar putea apărea, toți trebuie să adoptăm o atitudine de acceptare și de supunere și să fim capabili să ne supunem orchestrării și rânduielii lui Dumnezeu.) Acestea au fost elementele de bază ale părtășiei noastre de la ultima adunare. În ceea ce privește conținutul legat de tradiții, superstiții și religii pe care familiile le condiționează în oameni, am avut părtășie detaliată despre câteva lucruri pe care oamenii le întâlnesc în viețile lor de zi cu zi. Deși conținutul părtășiei noastre a acoperit numai tradițiile, superstițiile și religiile implicate în viața cotidiană a chinezilor, pe care le cunoaștem cu toții, și nu este reprezentativ pentru fiecare națiune și rasă, tradițiile, superstițiile și religiile de care se agață oamenii care trăiesc în diferite regiuni și printre diferite rase sunt, în natură, la fel ca acestea – toți respectă anumite tradiții, obiceiuri de viață și zicale superstițioase, care le-au fost transmise de strămoșii lor. Indiferent dacă aceste lucruri superstițioase sunt un efect psihologic al minților oamenilor sau dacă sunt obiectiv reale, pe scurt, atitudinea voastră față de ele ar trebui să fie de a recunoaște clar gândul sau esența primare din spatele acestor superstiții. În același timp, nu ar trebui să fiți influențați sau perturbați de ele. În schimb, ar trebui să credeți că tot ce ține de oameni este în mâinile lui Dumnezeu, că nu superstițiile manipulează oamenii și că sigur nu superstițiile dictează sorțile oamenilor sau viețile lor de zi cu zi. Indiferent dacă superstițiile sunt reale sau nu, indiferent dacă sunt eficiente sau adevărate, în orice caz, când abordează astfel de chestiuni, oamenii ar trebui să aibă un principiu care este în conformitate cu adevărul. Nu ar trebui să fie fermecați sau controlați de aceste superstiții și, cu siguranță, nu ar trebui să le lase să interfereze cu obiectivele normale ale lucrului pe care-l urmăresc sau cu modul în care practică principiile. Dintre tradiție, superstiție și religie, superstiția creează cea mai mare interferență și exercită cea mai mare influență asupra vieților oamenilor și a gândurilor și punctelor de vedere pe care le au în legătură cu diverse chestiuni. În general, oamenii nu îndrăznesc să renunțe la aceste zicale și definiții superstițioase, iar problemele de viață pe care aceste superstiții le creează nu sunt rezolvate niciodată. Faptul că oamenii nu îndrăznesc să se elibereze de cătușele acestor afirmații superstițioase din viețile lor cotidiene dovedește că încă nu au suficientă credință în Dumnezeu. Încă nu au pătruns cu adevărat sau nu au înțeles corect realitatea suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții omenirii. Prin urmare, atunci când oamenii întâlnesc o zicală superstițioasă sau anumite sentimente care au legătură cu superstiția, vor fi legați de mâini și de picioare. Mai ales când sunt implicate evenimente importante, legate de viață și de moarte, de norocul lor, sau de viața și moartea celor dragi, oamenii sunt înrobiți și mai mult de aceste așa-zise tabuuri și afirmații superstițioase și, într-o mare măsură, sunt incapabili să se elibereze. Se tem tot timpul că vor încălca tabuul și se va adeveri, că s-ar putea să-i lovească un anumit ghinion și că s-ar putea să li se întâmple ceva rău. Când vine vorba de superstiție, oamenii sunt întotdeauna incapabili să pătrundă esența problemei și sunt cu atât mai puțin capabili să se elibereze de cătușele a tot felul de afirmații. Desigur, sunt de asemenea incapabili să pătrundă influența pe care superstiția o are asupra vieților oamenilor. Din perspectiva comportamentului omenesc și din gândurile și părerile oamenilor despre superstiții, conștiința și perspectivele gândurilor lor sunt încă afectate în mare măsură de Satana și controlate de un fel de forță invizibilă, din afara lumii materiale. Prin urmare, în vreme ce oamenii Îl urmează pe Dumnezeu și Îi acceptă cuvintele, ei tot sunt controlați de zicale superstițioase legate de norocul lor, de viață și de moarte și de existența lor. Adică, în adâncul gândurilor lor, tot cred că aceste afirmații superstițioase chiar sunt adevărate. Ce înseamnă faptul că ei cred asta? Înseamnă că oamenii încă sunt controlați de ghearele invizibile din spatele acestor superstiții, în loc să recunoască realmente că sorțile lor sunt conduse și orchestrate de mâna lui Dumnezeu. De asemenea, înseamnă că ei nu sunt fericiți pe deplin sau nu se simt în largul lor să-și pună sorțile în mâinile lui Dumnezeu, ci sunt controlați involuntar de Satana. De exemplu, viețile de zi cu zi, regulile de supraviețuire, noțiunile și așa mai departe ale oamenilor care fac afaceri regulat, ale oamenilor care călătoresc des și ale oamenilor care înainte credeau întrucâtva în activități și zicale superstițioase, cum ar fi cititul pe chip, cele opt trigrame și I Ching, studiile despre yin și yang și altele asemenea, sunt profund influențate, controlate și manipulate de aceste superstiții. Cu alte cuvinte, orice fac trebuie să aibă o bază teoretică derivată din superstiție. De exemplu, când ies în oraș, trebuie să vadă ce scrie în calendar și dacă există vreun tabu. Când fac afaceri, când semnează contracte, când cumpără sau vând case și așa mai departe, trebuie neapărat să consulte calendarul în ziua aceea. Dacă n-o fac, se simt nesiguri și nu știu ce s-ar putea întâmpla. Sunt siguri și liniștiți doar atunci când acționează și iau decizii după ce consultă calendarul. În plus, deoarece se întâmplă câteva lucruri rele ca urmare a faptului că au încălcat câteva tabuuri, înțelegerea și convingerea lor că aceste superstiții sunt reale devin ulterior definitive, iar ei ajung să fie înrobiți de aceste superstiții. Cred cu mai multă tărie că sorțile oamenilor, norocul, viața și moartea lor sunt controlate de zicale superstițioase și că în lumea nevăzută, mistică, există o mână invizibilă mare, care le controlează norocul, viața și moartea. Prin urmare, cred fervent în toate zicalele superstițioase, mai ales în cele strâns legate de viețile și supraviețuirea lor, până la punctul în care, după ce cred în Dumnezeu, deși recunosc verbal și cred că sorțile oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu, sunt adesea perturbați și controlați involuntar, în adâncul inimii, de diverse afirmații superstițioase. Unii chiar confundă aceste așa-zise tabuuri din viață – ce se ciocnește cu ce, ce este sortit să se întâmple în viața cuiva și alte astfel de afirmații superstițioase – cu adevărurile-principii și le respectă. Aceste atitudini pe care oamenii le au față de superstiții afectează grav atitudinile pe care le au față de adevăr și față de cuvintele lui Dumnezeu, în prezența Lui. De asemenea, afectează grav atitudinile pe care oamenii le au, în calitate de ființe create, față de Creator și, desigur, afectează atitudinea lui Dumnezeu față de acei oameni. Asta pentru că, în timp ce oamenii Îl urmează pe Dumnezeu, tot sunt controlați și perturbați voit și involuntar de diverse gânduri și zicale care implică superstiția și le-au fost insuflate de Satana. În același timp, oamenilor le este dificil să renunțe la aceste diferite gânduri și zicale, care au legătură cu superstiția.

Dintre lucrurile pe care familiile le condiționează în oameni, de fapt, superstițiile interferează în cea mai gravă măsură cu oamenii și formează cele mai profunde și durabile efecte asupra lor. Prin urmare, când vine vorba de superstiții, oamenii ar trebui să cerceteze și să ajungă să le cunoască, una câte una, în viețile lor cotidiene, și să vadă dacă au primit vreun fel de condiționare sau influență cu privire la superstiție, din partea familiei lor apropiate, a celei îndepărtate sau a clanurilor. Dacă da, ar trebui să renunțe pe rând la aceste superstiții, în loc să se agațe de ele, pentru că aceste lucruri nu au nicio legătură cu adevărul. Când, în viața de zi cu zi a unui om, se dezvăluie frecvent practicarea unui mod de trai tradițional, asta îl poate face să vină ascultător și involuntar sub controlul Satanei. În plus, zicalele superstițioase care influențează gândurile oamenilor sunt și mai capabile să țină oamenii ferm controlați sub puterea Satanei. Prin urmare, în afară de tradiții și religii, oamenii ar trebui să renunțe prompt la orice gânduri, păreri, zicale sau reguli legate de superstiție și să nu se agațe de ele. Cu Dumnezeu, nu există tabuuri. Cuvintele lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire și intențiile Lui sunt exprimate clar în cuvântul lui Dumnezeu. În plus, tot ceea ce le spune El oamenilor sau tot ce le cere în cuvintele Lui ține de adevăr și nu conține niciun element ciudat. Dumnezeu doar le spune oamenilor clar și răspicat cum să acționeze și ce principii să respecte în anumite chestiuni. Nu există tabuuri și nici detalii sau zicale pretențioase. Ceea ce ar trebui să respecte oamenii este să acționeze pe baza adevărurilor-principii, conform circumstanțelor lor propriu-zise. Ca să practici cuvintele lui Dumnezeu și să respecți adevărurile-principii, nu trebuie să te uiți la dată sau la oră; nu există tabuuri. De asemenea, nu este nevoie nici să consulți un calendar și cu atât mai puțin un horoscop, sau dacă e lună plină sau lună nouă în ziua aceea; nu trebuie să-ți faci griji în privința acestor lucruri. Sub stăpânirea și suveranitatea lui Dumnezeu, oamenii sunt degajați și liberi. Inimile lor sunt calme, vesele și liniștite și nu pline de panică sau frică și cu siguranță nu de sentimentul că sunt ținuți în frâu. Panica, frica și sentimentul că sunt ținuți în frâu sunt doar trăiri provocate de diverse zicale superstițioase. Adevărul, cuvintele lui Dumnezeu, cerințele Lui și lucrarea Duhului Sfânt aduc oamenilor pace și bucurie, degajare și libertate, relaxare și fericire. Pe de altă parte, superstiția le aduce exact opusul. Te leagă de mâini și de picioare, împiedicându-te să faci cutare sau cutare lucru sau să consumi anumite mâncăruri. Orice faci este greșit și implică un tabu și totul trebuie să fie conform zicalelor vechiului almanah. Ce dată este în calendarul lunar, ce se poate face și în ce zi, dacă poți ieși din casă – chiar și tunsorile, îmbăierea, schimbarea hainelor și întâlnirile cu oamenii – toate implică propriile tabuuri. Mai ales nunțile și înmormântările, mutatul, comisioanele și căutarea unui loc de muncă depind și mai mult de almanah. Satana folosește tot felul de zicale superstițioase și bizare ca să lege strâns oamenii de mâini și de picioare. Care este scopul lui când face asta? (De a controla oamenii.) În termeni moderni, este acela de a-și face simțită prezența. Ce înseamnă asta? Înseamnă să-și anunțe prezența, să informeze oamenii că aceste afirmații despre tabuuri, pe care le promovează, sunt reale, că el are ultimul cuvânt, că poate face aceste lucruri și că, dacă nu-l asculți, o să-ți ofere ceva la care să te uiți. Cum este acea alegorie? „O femeie bătrână se dă cu ruj – ca să-ți ofere ceva la care să te uiți.” Înseamnă că dacă nu asculți sau dacă încalci acest tabu, atunci va trebui să aștepți și să vezi și vei suporta consecințele. Dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, se tem de aceste tabuuri pentru că, la urma urmei, ei aparțin trupului și nu pot lupta cu toate diversele forme ale diavolilor și ale Satanei de pe tărâmul spiritual. Dar acum, că te-ai întors înaintea lui Dumnezeu, tot ce ține de tine, inclusiv gândurile și fiecare zi din viața ta, este sub controlul lui Dumnezeu. El te veghează și te protejează. Trăiești și exiști sub stăpânirea lui Dumnezeu și nu ești în strânsoarea Satanei. Prin urmare, nu trebuie să mai respecți aceste tabuuri. Din contră, dacă încă te temi că Satana îți poate face rău sau că ți se vor întâmpla lucruri rele dacă nu-l asculți pe Satana sau nu crezi în tabuurile despre care se vorbește în superstiții, asta arată că tot crezi că Satana îți poate controla soarta. În același timp, asta dovedește și că ești dispus să te supui manipulării Satanei și nu ești dispus să accepți suveranitatea lui Dumnezeu. Satana face toate acestea ca să anunțe oamenii că există cu adevărat. Vrea să-și folosească puterile magice ca să controleze omenirea și orice ființă vie. Scopul controlării acestor ființe vii este de a le distruge, iar scopul și rezultatul final al distrugerii lor de către el este să le devoreze. Desigur, scopul pentru care le controlează este și să-i facă pe oameni să-l venereze. Dacă diavolul Satana vrea să-și facă simțită prezența, trebuie să demonstreze o oarecare eficiență. De exemplu, poate transforma un ou în fecale. Acest ou este dat altarului unui spirit rău și, dacă ți-e foame și vrei să-l mănânci și încerci să-l înșfaci de la diavol, va transforma oul în fecale, ca să-ți arate puterea lui. Va începe să-ți fie frică de el și nu vei îndrăzni să concurezi cu el pentru mâncare. Dacă un lucru te face să-ți fie frică de el și apoi alt lucru te face să-ți fie frică de el, cu timpul, vei începe să crezi orbește în el. Dacă tu crezi orbește în el suficient de mult timp, vei începe să-l venerezi din adâncul inimii. Nu acestea sunt țelurile acțiunilor Satanei? El acționează tocmai pentru aceste țeluri. Indiferent dacă se află la sud sau la nord și indiferent ce rasă umană este, toți venerează în genunchi duhurile rele și necurate. De ce le venerează în genunchi? De ce ard tămâie continuu, din generație în generație, pentru aceste duhuri rele și necurate pe care le venerează în genunchi? Dacă spui că nu sunt reale, atunci de ce atât de mulți oameni cred în ele și continuă să ardă tămâie pentru ele, să se ploconească în fața lor, să le facă jurăminte și apoi să le îndeplinească, generație după generație? Nu pentru că acele duhuri rele și necurate au făcut ceva? Dacă nu asculți cuvintele duhurilor rele, ele te vor face să te îmbolnăvești, să-ți meargă rău, vor provoca dezastre care să se abată asupra ta și vor face să se îmbolnăvească vacile familiei tale și să nu poată ara câmpurile și chiar vor provoca accidente de mașină celor din familia ta. Vor căuta modalități să te tulbure și, cu cât vor face asta mai mult, cu atât mai multe necazuri vei avea. Nu poți refuza să te supui și, în cele din urmă, nu vei avea de ales și le vei venera în genunchi și îți vei pleca de bunăvoie capul, ca să te supui lor, moment în care ele vor fi mulțumite. Din acel moment, le vei aparține. Uită-te la acei oameni din societate, care sunt controlați de duhurile vulpilor sau de diverse figuri de pe tărâmul spiritual, care apar pe altare. Cum spunem acestui lucru? Îi spunem a fi posedat și locuit de duhuri rele. Printre oamenii obișnuiți, asta se numește a fi controlat de un duh sau a avea trupul stăpânit de ceva. Când duhurile rele încep să caute trupuri pe care să le stăpânească, țintele lor nu vor să le lase să facă asta, așa că duhurile rele interferează cu ele și le perturbă, provocând accidente sau necazuri în familiile lor. Celor care fac afaceri le sunt provocate pierderi și nu au niciodată clienți; li se pun piedici până în punctul în care nu se pot descurca și le este foarte greu să facă progrese. În cele din urmă, se supun și sunt de acord. După ce sunt de acord, duhurile rele le folosesc trupurile fizice ca să facă lucruri, ca să înfăptuiască semne și minuni, să atragă alți oameni, să trateze boli, să ghicească și chiar să ajute la invocarea duhurilor morților și așa mai departe. Oare duhurile rele nu folosesc aceste mijloace pentru a induce în eroare, a corupe și a controla oamenii?

Dacă cei care cred în Dumnezeu au aceleași păreri și opinii ca non-credincioșii, cu privire la aceste zicale superstițioase, care este natura acestui lucru? (Aceea de a-L sfida și huli pe Dumnezeu.) Așa este, acest răspuns este foarte precis, este o hulire gravă împotriva lui Dumnezeu! Îl urmezi pe Dumnezeu și spui că tu crezi în El, dar, în același timp, ești controlat și tulburat de superstiții. Ba chiar ești capabil să urmezi gândurile insuflate oamenilor de superstiții și, mai grav, unii dintre voi vă temeți de aceste gânduri și fapte care implică superstiții. Aceasta este cea mai gravă blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Nu numai că ești incapabil să fii martor pentru Dumnezeu, dar îl și urmezi pe Satana, împotrivindu-te suveranității lui Dumnezeu – aceasta este blasfemie împotriva Lui. Înțelegi? (Da.) Esența faptului că oamenii cred în superstiții sau urmează superstițiile este de a-L huli pe Dumnezeu, așa că oare nu ar trebui să renunți la diversele feluri de condiționare din partea superstițiilor? (Ba da.) Cea mai ușoară cale de a practica renunțarea la ele este să nu le lași să te perturbe, indiferent dacă acele superstiții sunt reale sau nu și indiferent ce vor face să se întâmple. Chiar dacă afirmațiile superstițiilor despre un anumit lucru sunt, în mod obiectiv, reale, nu ar trebui să fii tulburat sau controlat de ele. De ce? Pentru că totul este orchestrat de Dumnezeu. Chiar dacă Satana poate realiza ceva, asta se întâmplă cu permisiunea lui Dumnezeu. Fără aceasta, așa cum a spus Dumnezeu, Satana nu îndrăznește nici măcar să se atingă de un singur fir de păr de pe capul tău. Aceasta este o realitate și este adevărul în care ar trebui să creadă oamenii. Prin urmare, indiferent care pleoapă ți se zbate, sau dacă visezi că-ți cad dinții, că-ți pierzi părul sau că moare cineva, sau orice fel de coșmar, ar trebui să crezi că aceste lucruri sunt în mâinile lui Dumnezeu și nu ar trebui să fii influențat sau perturbat de ele. Nimeni nu poate schimba lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le realizeze și nici lucrurile pe care le-a poruncit. Lucrurile care sunt poruncite și plănuite de Dumnezeu sunt realități care au fost deja realizate. Indiferent dacă ai o premoniție sau ce fel de semne rele îți dau acești diavoli și Satana de pe tărâmul spiritual, ar trebui să nu fii perturbat de ele. Crede doar că toate acestea sunt în mâinile lui Dumnezeu și că oamenii ar trebui să se supună orchestrării și rânduielii Lui. Lucrurile care urmează să se întâmple sau cele care nu se pot întâmpla sunt toate sub controlul și porunca lui Dumnezeu. Nimeni nu le poate schimba și, cu atât mai puțin, nimeni nu se poate amesteca în ele. Aceasta este o realitate. Creatorul este Cel pe care oamenii ar trebui să-L venereze în genunchi, nu vreo forță de pe tărâmul spiritual, care poate adeveri sau restabili superstiții. Indiferent cât de vaste sunt puterile magice pe care le au diavolii și Satana, indiferent ce minuni pot înfăptui, sau indiferent de lucrurile pe care le pot adeveri, de premonițiile cărei persoane sau de ce zicale superstițioase pot transforma în realitate, niciunul dintre aceste lucruri nu înseamnă că țin în mâinile lor sorțile oamenilor. Ceea ce oamenii venerează în genunchi și lucrul în care cred nu ar trebui să fie diavolii și Satana, ci Creatorul. Acestea sunt lucrurile pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă în legătură cu subiectul condiționării din partea familiei, care implică tradiții, superstiții și religii. Pe scurt, fie că implică tradiția, superstiția sau religia, atât timp cât un lucru nu are nicio legătură cu vorbele lui Dumnezeu, cu adevărul sau cu cerințele lui Dumnezeu de la oameni, atunci aceștia ar trebui să-l abandoneze și să renunțe la el. Indiferent dacă este un stil de viață sau un mod de gândire, sau dacă este o regulă sau o teorie, atât timp cât nu implică adevărul, este un lucru de care oamenii ar trebui să scape. De exemplu, în noțiunile oamenilor, lucrurile legate de religie, cum ar fi creștinismul, catolicismul, iudaismul și așa mai departe, sunt considerate relativ nobile și sacre comparativ cu superstiția, tradiția sau idolatria. În noțiunile lor și în adâncul minții, oamenii le admiră sau le favorizează într-o anumită măsură, dar chiar și așa, ei ar trebui să renunțe la simboluri, sărbători și semne legate de religie și nu ar trebui să le prețuiască prea mult sau să le trateze așa cum tratează adevărul, venerându-le în genunchi sau chiar rezervându-le un loc în inimile lor. Nu ar trebui să facă acest lucru. Simbolurile, activitățile, sărbătorile și anumite lucruri simbolice religioase, precum și anumite zicale relativ nobile din religie și așa mai departe, toate sunt în sfera subiectului religiei, despre care am vorbit. Pe scurt, scopul pentru care spun toate acestea este să te fac să înțelegi o realitate: când vine vorba despre lucruri care implică superstiția, tradiția și religia, indiferent dacă sunt nobile sau relativ ciudate, atât timp cât nu implică adevărul, atât timp cât nu au nicio legătură cu acesta, oamenii ar trebui să renunțe la ele, nu să se agațe de ele. Desigur, mai ales subiectele care încalcă adevărurile-principii ar trebui să fie abandonate și să nu fie păstrate, sub nicio formă. În mod categoric, oamenii ar trebui să renunțe la toate aceste lucruri care provin din condiționarea și influențarea din partea familiei lor, unul câte unul, și să nu se lase afectați de ele. De exemplu, când te întâlnești cu anumiți frați și surori în timpul Crăciunului, imediat ce îi vezi, spui: „Crăciun fericit! Crăciun cu bucurie!” E bine să spui „Crăciun fericit?” (Nu, nu este.) Este potrivit să spui: „Întrucât comemorează ziua în care S-a născut Isus, oare nu ar trebui să ne luăm liber și să nu facem nimic și, indiferent cât de ocupați suntem cu lucrarea și îndatoririle noastre, oare nu ar trebui să ne oprim și să ne axăm pe comemorarea celei mai memorabile zile din acea perioadă din trecut a lucrării lui Dumnezeu?” (Nu, nu este potrivit.) De ce nu este potrivit? (Pentru că este o lucrare pe care Dumnezeu a făcut-o în trecut și un lucru care nu are nicio legătură cu adevărul.) Din punct de vedere doctrinar, așa stau lucrurile. Teoretic, ați priceput rădăcina problemei, dar în realitate? Aceasta este cea mai simplă chestiune și nu-Mi puteți da un răspuns. Lui Dumnezeu nu-I place când oamenii fac astfel de lucruri; detestă să vadă asta. E atât de simplu. În timpul celebrării sărbătorilor, non-credincioșii spun: „An Nou fericit! Crăciun fericit!” Dacă Mă salută, pur și simplu dau din cap și spun: „Și ție!”, care înseamnă „Crăciun fericit și ție!” Fac aceste urări cu apatie și gata. Dar nu spun niciodată asta când întâlnesc frați și surori. De ce? Pentru că este o sărbătoare a non-credincioșilor, o sărbătoare comercială. În Occident, aproape fiecare sărbătoare, fie tradițională, fie inventată de om, este, de fapt, legată de comerț și de economie. Chiar și pentru anumite națiuni cu o istorie vastă, sărbătorile lor sunt legate doar de tradiție și s-au transformat treptat în diverse activități comerciale, începând cu secolul al XX-lea și sunt oportunități de afaceri excelente pentru comercianți. Indiferent dacă aceste sărbători sunt comerciale sau tradiționale, în orice caz, nu au nimic de-a face cu oamenii care cred în Dumnezeu. Indiferent cât de entuziaști în legătură cu aceste sărbători ar putea fi non-credincioșii sau chiar și indivizii religioși, sau cât de mărețe și magnifice sunt aceste sărbători în oricare țară sau națiune, ele nu au nicio legătură cu aceia dintre noi care-L urmează pe Dumnezeu și nu sunt sărbători pe care ar trebui să le ținem, cu atât mai puțin să le celebrăm sau comemorăm. Mai ales sărbătorile tradiționale care provin de la non-credincioși, indiferent de la ce rasă, grup etnic sau perioadă, nu au nicio legătură cu noi. Nici măcar aniversările care au legătură cu fiecare perioadă și cu fiecare segment din cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu nu au nicio legătură cu noi. De exemplu, sărbătorile din Epoca Legii nu au de-a face cu noi, iar Paștele, Crăciunul și așa mai departe, din Epoca Harului, cu siguranță nu au nicio legătură cu noi. Având părtășie despre aceste lucruri, ce vreau să-i fac pe oameni să înțeleagă? Că Dumnezeu nu respectă aceste sărbători sau vreun regulament în lucrurile pe care le face. El acționează detașat și liber, fără niciun tabu, și nu comemorează niciodată nicio sărbătoare. Chiar dacă este începutul, sfârșitul sau o zi specială din lucrarea anterioară a lui Dumnezeu, El nu le comemorează niciodată. Dumnezeu nu comemorează și nu îi atenționează pe oameni, subliniind aceste date, zile sau momente. Pe de o parte, asta le spune oamenilor că Dumnezeu nu comemorează aceste zile, că Lui nu-I pasă de ele. Pe de altă parte, asta le spune oamenilor că nu este nevoie ca ei să comemoreze sau să celebreze aceste zile, că nu ar trebui să le țină. Nu este nevoie ca oamenii să-și amintească nicio zi sau niciun moment care are legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să le comemoreze. Ce trebuie să facă oamenii? Să se supună orchestrării lui Dumnezeu și să-I accepte suveranitatea sub îndrumarea Lui. Trebuie să accepte adevărul și să i se supună în viețile lor de zi cu zi. Atât este de simplu. În felul acesta, oare viața nu va fi mai ușoară și mai plăcută pentru oameni? (Ba da.) Prin urmare, părtășia despre aceste chestiuni aduce de fapt eliberare și libertate fiecărei persoane, și nu încătușare. Pentru că, pe de o parte, aceste subiecte sunt realități obiective și lucruri adevărate pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și, pe de altă parte, ele și eliberează oamenii și le permit să renunțe la aceste lucruri la care nu ar trebui să adere. În același timp, ele anunță, de asemenea, oamenii că aceste lucruri nu reprezintă adevărul și că există o singură cale de la Dumnezeu la care ar trebui să adere oamenii, iar aceea este cea a adevărului. Înțelegi? (Da.)

Când vine vorba de subiectul familiei, pe lângă renunțarea la condiționarea din partea familiei, există alte aspecte la care oamenii ar trebui să renunțe. Înainte, am avut părtășie despre condiționarea pe care familia o are asupra gândirii cuiva și apoi am avut părtășie despre diversele zicale referitoare la viață care sunt condiționate în oameni de către familiile lor. Toate familiile le oferă oamenilor o viață stabilă și loc să se dezvolte. De asemenea, le oferă un sentiment de siguranță, ceva pe care să se bazeze și o sursă pentru necesarul de bază, în procesul dezvoltării lor. În afară de satisfacerea nevoilor lor emoționale, familiile le satisfac oamenilor și nevoile materiale. Desigur, oamenii primesc și necesarul pentru viață și anumite cunoștințe generale de viață de care au nevoie, pe măsură ce cresc. Există multe lucruri pe care oamenii le primesc de la familiile lor, așadar, pentru fiecare individ, familia este o parte a vieții greu de îndepărtat. Beneficiile pe care familia le aduce oamenilor sunt numeroase, dar privind lucrurile din perspectiva conținutului părtășiei noastre, diversele influențe negative și atitudinile și perspectivele negative de viață pe care familia le aduce oamenilor sunt, de asemenea, numeroase. Adică, în vreme ce familia îți oferă multe lucruri esențiale pentru viața ta fizică, furnizându-ți necesarul de bază și oferindu-ți o ancoră emoțională și sprijin, în același timp, îți aduce și niște necazuri inutile. Bineînțeles, este dificil ca oamenii să scape de aceste necazuri și să renunțe la ele înainte să înțeleagă adevărul. Într-o anumită măsură, familia aduce atât mari, cât și mici perturbări în viața ta cotidiană și în existența ta, ceea ce face ca sentimentele tale față de familie să fie adesea complexe și contradictorii. De vreme ce familia îți satisface nevoile emoționale, amestecându-se, în același timp, în viața ta la nivel emoțional, termenul „familie” evocă gânduri complexe și greu de articulat pentru majoritatea oamenilor. Te simți plin de nostalgie, atașare și, bineînțeles, recunoștință față de familia ta. Dar, în același timp, încurcăturile pe care ți le-a adus familia te fac să simți că este o mare sursă de necazuri. Adică, după ce un om devine adult, conceptul de familie, gândurile și perspectivele asupra familiei devin relativ complexe. Dacă renunță la familia lor, o abandonează complet sau nu se mai gândesc deloc la ea, conștiința le va fi foarte încărcată. Dacă se gândesc la familia lor, evocă amintiri și se cufundă în ele din toată inima, ca în copilărie, nu se vor simți dispuși să facă asta. Oamenii experimentează adesea acest fel de stare, acest fel de gândire, părere sau condiție, atunci când relaționează cu familiile lor, iar aceste gânduri și păreri sau condiții provin și ele din condiționarea din partea familiilor lor. Acesta este subiectul despre care vom avea părtășie astăzi: povara pe care familia le-o aduce oamenilor.