Data trecută, am discutat și un alt subiect – renunțarea la efectele de condiționare pe care familia le exercită asupra ta. Efectele de condiționare ale familiei unui om încep tocmai din tinerețea acelui om. Pe măsură ce ajunge la maturitate, începe treptat să aplice aceste gânduri și păreri condiționate în viața lui. Până dobândește un anumit nivel de experiență de viață, pune în practică, în mod liber, aceste diverse gânduri și păreri, care au fost condiționate în el de familia lui și, pe această bază, a acumulat diverse principii, modalități și trucuri pentru a gestiona lucrurile, care sunt și mai sofisticate, mai specifice și mai benefice pentru el. Se poate spune că efectele de condiționare exercitate de familie servesc drept abecedar unei persoane care face tranziția în societate și în grupurile ei comunitare și care îi permite să folosească liber diverse modalități și trucuri pentru a gestiona lucrurile, atunci când trăiește printre ceilalți. De vreme ce aceste efecte de condiționare exercitate de familie sunt un abecedar, ele sunt fixate și adânc înrădăcinate în inima fiecărui om. Aceste lucruri influențează viețile oamenilor, felul în care se comportă și acționează și, de asemenea, perspectiva pe care o au asupra vieții. Dar, întrucât aceste efecte de condiționare nu sunt pozitive, ele sunt și lucruri la care oamenii ar trebui să renunțe, în procesul de urmărire a adevărului. Nu contează dacă aceste gânduri și păreri, pe care o astfel de condiționare ți le insuflă, se formează sau nu în adâncul inimii tale sau dacă ocupă sau nu o poziție dominantă în adâncul sufletului – și cu siguranță nu contează dacă astfel de gânduri și păreri au fost deja confirmate ca fiind adevărate sau practicate de tine, pe parcursul existenței tale – aceste efecte de condiționare îți vor afecta viața în măsuri diferite, atât acum, cât și în viitor, influențându-ți calea pe care o alegi în viață și afectându-ți atitudinea și principiile după care gestionezi lucrurile. Se poate spune că majoritatea familiilor le furnizează oamenilor trucuri și filosofii fundamentale pentru interacțiuni lumești, astfel încât ei să poată trăi și supraviețui în societate. De exemplu, data trecută, am avut părtășie despre lucruri pe care părinții le spun mereu, cum ar fi „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță” și „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, precum și „Trebuie să înduri o mare suferință pentru a răzbi în viață” și „Pasărea care iese din cuib este împușcată”. Ce mai era? „Armonia este o comoară, toleranța este excelență” și „Cel care vorbește mult greșește mult”. Aceste diverse idei și păreri, care sunt condiționate în tine de către familia ta, indiferent dacă le aplici sau le practici în mod evident în viața ta, sunt abecedarul tău. Ce vreau să spun prin „abecedar”? Vreau să spun un lucru care te inspiră și te îndeamnă să accepți filosofiile Satanei pentru interacțiuni lumești. Aceste zicale de la familia ta ți-au insuflat un mod fundamental de a relaționa cu lumea și un mod fundamental de a supraviețui, astfel încât, după ce vei intra în această societate, vei munci din greu ca să urmărești faima, câștigul și statutul, te vei strădui să te deghizezi și să te împachetezi mai frumos, să te protejezi mai bine și te vei strădui să devii cel mai bun dintre ceilalți, să răzbești în viață și să rămâi în vârf. Pentru tine, aceste lucruri pe care familia le condiționează în tine sunt reguli și trucuri pentru a relaționa cu lumea, care te îndeamnă să intri în societate și să asimilezi tendințe rele.

Ultima oară, am avut părtășie despre efectele de condiționare pe care familia le exercită asupra oamenilor. Există mult mai multe efecte de condiționare decât acestea, așa că haideți să continuăm să avem părtășie despre ele. De exemplu, unii părinți le spun copiilor lor: „Dintre oricare trei oameni care merg împreună, cel puțin unul îmi poate fi profesor.” Cine a spus asta? (Confucius.) Asta este într-adevăr ceea ce a spus Confucius. Unii părinți le spun copiilor lor: „Trebuie să înveți să faci lucruri noi oriunde mergi. Odată ce înveți să faci lucruri noi, vei avea aptitudini într-un domeniu specializat, nu va mai trebui să te îngrijorezi că nu ai un loc de muncă și vei fi autoritatea la care apelează toți, în orice situație. Unul dintre înțelepții antici a spus-o bine: «Dintre oricare trei oameni care merg împreună, cel puțin unul îmi poate fi profesor.» Oricând ești în preajma oamenilor, caută să vezi cine are aptitudini într-un domeniu specializat. Învață acel lucru în taină, fără ca acea persoană să afle și, odată ce-l stăpânești, va deveni aptitudinea ta și vei fi capabil să câștigi bani ca să te întreții și nu vei mai duce niciodată lipsă de necesitățile de bază ale vieții.” Care este țelul părinților tăi când te fac să dezvolți aptitudini, atunci când te afli între alți oameni? (Să avansezi în lume.) Scopul este să te oțelești, să răzbești în viață, să înveți să deprinzi în secret abilități de la alții și să-ți consolidezi, treptat, puterea. Dacă ești foarte puternic între oameni, vei avea mijloace de trai și, de asemenea, faimă și avere. Iar când ai și faimă și avere, oamenii te vor admira. Dacă nu ai aptitudini adevărate, nimeni nu te va admira, așa că trebuie să înveți să deprinzi, în secret, aptitudini de la ceilalți, să înveți punctele forte și aptitudinile altor oameni și, treptat, să devii mai puternic decât ei – numai atunci poți răzbi în viață. Unii părinți le spun copiilor lor: „Dacă vrei să pari demn când te privește lumea, trebuie să suferi când nu te vede nimeni”, tot cu scopul de a-și face copiii să câștige aprecierea și admirația celorlalți. Dacă muncești din greu și sârguincios și înduri mari greutăți pentru a învăța aptitudini când nu se uită nimeni, îi poți impresiona pe toți cu strălucirea ta și, ori de câte ori oamenii te privesc de sus sau te hărțuiesc, îți poți etala talentele și nimeni nu va mai îndrăzni să te hărțuiască. Deși poți părea comun și banal și nu spui multe, vei avea câteva aptitudini, sub forma unor abilități tehnice, peste puterea de înțelegere a oamenilor obișnuiți, astfel încât ceilalți te vor admira pentru asta, se vor simți neînsemnați în prezența ta și te vor privi ca pe un om care îi poate ajuta. Nu sporește, astfel, valoarea ta printre oameni? Și pe măsură ce valoarea ta sporește, nu te face asta să pari demn? Dacă vrei să te străduiești să dobândești un statut demn printre ceilalți, trebuie să înduri greutăți și să suferi când nu se uită nimeni. Indiferent câte greutăți înduri, acceptă-le și mergi mai departe și se va dovedi că toată suferința ta a meritat, odată ce oamenii vor vedea cât de capabil ești. Care este țelul părinților tăi când îți spun: „Dacă vrei să pari demn când te privește lumea, trebuie să suferi când nu te vede nimeni”? Scopul lor e ca tu să dobândești un statut distins printre ceilalți și să le câștigi stima, în loc să fii discriminat sau hărțuit, astfel încât să fii capabil nu numai să te bucuri de lucrurile frumoase din viață, dar și să câștigi respectul și sprijinul celorlalți. Oamenii cu acest fel de statut în societate nu numai că nu sunt hărțuiți de ceilalți, dar le merge bine oriunde se duc. Când oamenii te văd venind, vor spune: „O, tu ești! Cu ce ocazie avem plăcerea vizitei tale? Este o mare onoare să te vedem! Ai ceva lucruri de care trebuie să te ocupi? Le voi rezolva eu pentru tine. O, ai venit să cumperi bilete? Ei bine, nu-i nevoie să stai la coadă. Îți voi obține cel mai bun loc. La urma urmei, suntem prieteni!” Accepți ideea aceasta și te gândești: „Uau, această etichetă de celebritate pe care o am chiar face minuni. Bătrânii au dreptate când spun: «Dacă vrei să pari demn când te privește lumea, trebuie să suferi când nu te vede nimeni». Societatea chiar este așa, foarte realistă! Dacă nu aș avea reputația asta, cine mi-ar da atenție? Dacă stai la coadă ca un om normal, ceilalți s-ar putea să te desconsidere, să te lovească atunci când ești jos și s-ar putea chiar să nu-ți vândă, când ajungi în față.” Când stai la coadă să te vadă un doctor la spital, cineva te reperează din celălalt capăt al holului și spune: „Nu ești cutare? De ce aștepți la rând? Îți voi găsi imediat un specialist, ca să nu trebuiască să stai la coadă.” Răspunzi: „Nu am plătit încă.” Și acea persoană spune: „Nu-i nevoie, plătesc eu.” Meditezi la asta și te gândești: „E bine să fii o celebritate. Până la urmă, n-am suferit atât de mult în van când nu se uita nimeni. Chiar mă pot bucura de un tratament special în societate. Această societate este foarte realistă, trebuie doar să fii o celebritate ca să fii bine primit. E grozav!” Încă o dată, te bucuri că nu ai suferit în van și crezi că a meritat să treci prin toate acele greutăți și să suferi când nu se uita nimeni! Te minunezi constant de asta, îți spui: „Nu trebuie să stau la rând ca să mă vadă un doctor la spital”. „Pot obține locuri bune ori de câte ori cumpăr bilete de avion și primesc tratament special oriunde merg. Datorită influenței mele, pot chiar să intru pe ușa din spate. E grozav! Așa ar trebui să fie societatea, nu este nevoie de egalitate. Oamenii ar trebui să obțină atât cât investesc. Dacă nu suferi când nu se uită nimeni, poți părea demn când se uită lumea? Uită-te la mine, de exemplu. Am suferit când nu se uita nimeni, astfel încât, atunci când se uită lumea, să pot primi un tratament special ca acesta, pentru că merit.” În cazul acesta, de ce depind oamenii, dacă vor să relaționeze cu ceilalți și să rezolve lucruri în societate? Se bazează pe talentele și aptitudinile lor pentru a-și sprijini abilitatea de a face lucruri. Dacă cineva are sau nu succes în strădaniile sale sau cât de bine se pricepe să rezolve lucruri în societate nu se bazează pe talentul sau umanitatea acelei persoane și nici pe faptul că posedă sau nu adevărul. În societate nu există echitate sau egalitate. Și, atât timp cât ești suficient de sârguincios, poți îndura suferința când nu se uită nimeni și ești destul de tiranic și neînfricat, poți dobândi un statut înalt în rândul celorlalți. Întocmai ca în trecut, când oamenii concurau ca să devină maeștri în lumea artelor marțiale, ei îndurau mari suferințe și se antrenau zile și nopți la rând, până când, în cele din urmă, ajungeau să stăpânească toate stilurile diverselor școli de arte marțiale și inventau un stil unic, al lor, în care se antrenau până la perfecțiune, până deveneau invulnerabili. Și, în final, ce se întâmpla? În campionatul de arte marțiale, învingeau luptători de la toate școlile importante și câștigau statutul de maeștri ai lumii artelor marțiale. Pentru a părea demni în fața celorlalți, erau pregătiți să îndure tot felul de suferințe și chiar practicau anumite arte întunecate, în spatele ușilor închise. După opt până la zece ani de antrenament, deveneau experți și nimeni din lumea artelor marțiale nu putea să-i învingă în ring sau să-i asasineze în afara lui și, chiar dacă beau otravă, o puteau elimina din corp. Astfel, își consolidau poziția de maeștri ai lumii artelor marțiale și nimeni nu le putea amenința poziția – asta înseamnă să le pari demn celorlalți. Pentru a părea demni în fața celorlalți, oamenii din antichitate susțineau examene imperiale și obțineau onoruri academice. În zilele noastre, oamenii merg la facultate, dau examene de admitere la cursuri postuniversitare și studiază pentru doctorat – și ei perseverează în studiile lor, în ciuda greutăților și trudesc, din zori până târziu în noapte, pentru a acumula cunoștințe inutile, an după an. Uneori sunt atât de obosiți încât nu vor să mai învețe și tânjesc după o pauză, dar sunt mustrați de părinții lor, care spun: „Când vei da semne că vei avea succes? Mai vrei să pari demn în fața celorlalți? Dacă da, cum poți face asta fără să suferi când nu se uită nimeni? Nu-i ca și cum vei muri dacă nu iei o scurtă pauză, nu-i așa? Du-te să înveți! Du-te să-ți faci temele!” Ei răspund: „Mi-am terminat temele și am repetat lecțiile de azi. Mă lași să mă relaxez puțin?” Dar părinții lor răspund: „Categoric nu! Dacă vrei să pari demn când te privește lumea, trebuie să suferi când nu te vede nimeni!” Meditează la asta și se gândesc: „Părinții mei fac toate astea pentru binele meu, deci de ce mă încăpățânez și sunt atât de preocupat să mă distrez? Trebuie să fac cum mi se spune. Se zice că-ți ignori bătrânii pe riscul tău, deci trebuie să-mi ascult părinții. Ei vor fi așa pentru tot restul vieții. Dacă nu le fac cinste, îi voi dezamăgi. În plus, încă am cale lungă de parcurs în viață, deci, pe termen lung, ce contează puțină suferință?” La gândul acesta, își canalizează toată energia în studii, în repetarea lecțiilor și în teme. Rămân treji după miezul nopții învățând și, oricât de obosiți se simt, reușesc să biruie oboseala. Pe calea vieții lor, oamenii sunt constant îndoctrinați de efectele de condiționare ale familiilor lor, sub formă de idei și expresii precum „Dacă vrei să pari demn când te privește lumea, trebuie să suferi când nu te vede nimeni”, care continuă să-i încurajeze și să-i motiveze. De dragul viitorului și al perspectivelor lor și ca să pară demni în fața celorlalți, dobândesc constant aptitudini și cunoștințe, atunci când nu se uită nimeni. Se înarmează cu cunoștințe și diverse aptitudini pentru a deveni mai puternici. De asemenea, se uită la faptele eroice ale diverselor personalități din antichitate sau ale oamenilor de succes, ca să le dea un impuls și să le trezească spiritul de luptători. Fac toate acestea cu scopul de a scăpa, în viitor, de sărăcie, de mediocritate și de caracterul lor umil și pentru a-și schimba destinul de a fi discriminați, astfel încât să devină persoane superioare, membri ai elitei și oameni admirați. Aceste efecte de condiționare din partea familiilor lor continuă să le treacă prin minte la nesfârșit, până când, treptat, aceste remarci și păreri devin ideile și părerile lor înrădăcinate, modurile lor fixe de abordare a lumii și perspectiva lor intrinsecă asupra existenței și țelul pe care îl urmăresc.

Unii părinți le spun copiilor lor: „Trebuie să înveți să-ți faci prieteni. E așa cum zice zicala: «Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni». Până și criticatul politician al dinastiei Song, Qin Hui^[a], avea trei prieteni. Oriunde mergi, învață să te înțelegi cu ceilalți și să menții relații interpersonale bune. Trebuie cel puțin să-ți faci câțiva prieteni apropiați. Odată ce intri în societate, vei întâmpina tot felul de dificultăți în viață, la muncă și când îți vezi de treburile tale. Dacă nu ai prieteni care să te ajute, va trebui să înfrunți singur tot felul de greutăți și situații jenante. Dacă știi câteva trucuri ca să-ți faci câțiva prieteni apropiați, când înfrunți aceste situații jenante și dificultăți, acei prieteni se vor oferi să te ajute să ieși din necaz și să ai succes în eforturile tale. Dacă vrei să realizezi lucruri mărețe, ar trebui să lași aroganța și să-ți faci prieteni. Ar trebui să fii capabil să ții de partea ta tot felul de oameni puternici, ca să-ți poată sprijini strădaniile și viața și existența viitoare. Trebuie să fii capabil să profiți de diverși oameni, ca să te ajute să rezolvi lucruri și să-ți facă servicii.” În general, părinții nu le vor comunica, în mod explicit, copiilor lor acest fel de idee sau părere sau nu le vor spune direct că trebuie să învețe să-și facă prieteni, să profite de oameni și să fie capabili să găsească prieteni, care să-i ajute să aibă succes în strădaniile lor. Cu toate acestea, există unii părinți cu statut și reputație în societate, sau care sunt deosebit de vicleni și uneltitori și care-și influențează copiii atât prin vorbe, cât și prin comportament. În plus, ori de câte ori copiii lor le văd și le aud ideile, părerile și felurile de a aborda lumea, prin lucrurile pe care le spun și le fac în viața de zi cu zi, acest lucru exercită un efect de condiționare asupra copiilor. În condițiile în care nu judeci și nu discerni corect între lucrurile pozitive și cele negative, ești influențat, accidental, de cuvintele și acțiunile părinților tăi și le accepți ideile și părerile, sau aceste idei și păreri sunt implantate, involuntar, în adâncul inimii tale și devin fundamentul și principiul de bază după care faci lucrurile. Părinții tăi s-ar putea să nu-ți spună în mod direct „să-ți faci mai mulți prieteni, să înveți să determini oamenii să facă lucruri pentru tine, să valorifici calitățile oamenilor și să înveți să profiți de cei din jurul tău”. Totuși, te infectează și te condiționează practicând, prin acțiunile lor, ideile și părerile pe care le predică. Astfel, părinții tăi devin primii tăi profesori în această chestiune, inițiindu-te cu privire la felul în care să gestionezi lucrurile, în care să te înțelegi cu oamenii și în care să-ți faci prieteni în această societate și, de asemenea, inițiindu-te cu privire la scopul în care să-ți faci prieteni, motivul pentru care ar trebui să-ți faci prieteni, ce fel de prieteni ar trebui să-ți faci, cum să-ți consolidezi un punct de sprijin în societate, noțiunile de bază și metodele prin care să-ți consolidezi punctul de sprijin și așa mai departe. Astfel, părinții tăi te condiționează practicând ceea ce predică. Fără să vrei, pe măsură ce treci de la copilărie la maturitate, aceste idei și păreri se vor contura treptat, de la o simplă conștientizare la gânduri, păreri și acțiuni concrete, astfel încât, pas cu pas, devin adânc înrădăcinate în inima și în sufletul tău și devin modul și filosofia ta pentru interacțiuni lumești. Ce crezi despre zicala „Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni” ca modalitate de a relaționa cu lumea? (Este rea.) Există prieteni adevărați în lumea asta? (Nu.) Atunci de ce are nevoie un gard de sprijinul a trei țăruși? Pentru ce să aibă trei țăruși? Doar ca să-l facă mai stabil. Nu ar fi stabil cu doi țăruși, iar unul singur n-ar fi de ajuns. Deci care este principiul de relaționare cu lumea implicat aici? Chiar și un om competent, oricât de capabil ar fi, nu poate aplauda cu o singură mână și nu va ajunge nicăieri. Dacă vrei să realizezi ceva, ai nevoie de oameni care să te ajute. Și dacă vrei oameni care să te ajute, trebuie să înveți cum să te porți, cum să relaționezi cu lumea, cum să-ți faci prieteni peste tot și să aduni o armată ca să rezolvi lucruri. Pentru a obține orice lucru, important sau neînsemnat, fie că e vorba de a-ți construi o carieră sau de a-ți consolida punctul de sprijin în societate, sau a realiza un lucru și mai măreț, ai nevoie de oameni în jurul tău, în care ai încredere sau pe care îi admiri, și pe care îi poți folosi ca să realizezi lucrurile pe care vrei să le întreprinzi, altfel va fi ca și cum ai încerca să aplauzi cu o singură mână. Desigur, acestea sunt regulile pentru a face orice în lumea asta, pentru că nu există corectitudine în societate, numai uneltiri și zbucium. Dacă mergi pe calea corectă și te implici în cauze juste, nimeni nu va aproba asta, nu va funcționa în această societate. Indiferent la ce strădanie te înhami, trebuie să ai oameni care să te ajute și să aduni o armată în societate. Oriunde mergi, dacă sunt oameni care îți cedează și care se tem de tine, atunci vei avea un punct de sprijin stabil în societate, îți va fi mult mai ușor să îți întreprinzi eforturile și vor exista oameni care îți vor da undă verde. Aceasta este o atitudine și o modalitate de a relaționa cu lumea. Indiferent ce vrei să faci, părinții tăi îți vor spune mereu „Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni”. Așadar, acest principiu de a relaționa cu lumea este corect sau greșit? (Greșit.) Ce este în neregulă cu el? (Dacă o persoană poate realiza lucruri nu depinde de puterea sau talentul ei, ci de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu.) Depinde de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, acesta este un aspect. În plus, care este scopul oamenilor atunci când vor ca alții să-i ajute în societate? (Să-și permită să se ridice deasupra celorlalți.) Așa e. Scopul din spatele acestor trei țăruși care să te sprijine este să-ți faci un loc și să câștigi un punct de sprijin ferm. În felul acesta, nimeni nu te poate doborî și, chiar dacă un țăruș este pus la pământ, ceilalți doi vor fi acolo ca să te sprijine. Oamenii care au o anumită putere pot face ușor lucrurile în această societate, fără să-și facă griji în privința legii, a sentimentelor oamenilor sau a opiniei publice. Nu acesta este scopul oamenilor? (Ba da.) În felul acesta, poți deveni un factor decizional, un om care are o voce în societate, și nici legea, nici orice opinie publică nu-ți pot zdruncina punctul de sprijin și nu te pot tulbura. Vei avea ultimul cuvânt în tendințele acestei societăți și în orice grup social. Vei fi autoritatea la care apelează toți. Așadar, nu poți face ce-ți place? Te poți ridica deasupra legii, a sentimentelor oamenilor, a opiniei publice, a moralității și a condamnării din partea conștiinței. Acesta este scopul pe care oamenii vor să-l atingă? (Da.) Acesta este scopul pe care oamenii vor să-l atingă. Aceasta este baza pentru acțiunile oamenilor, care le permite să-și realizeze ambițiile și dorințele. Vezi tu, unii oameni devin frați de cruce în societate. Printre ei, un frate mai în vârstă este directorul executiv al unei corporații, un frate mai tânăr este președintele unei anumite companii, iar alții sunt politicieni sau șefi ai mafiei. Unii au prieteni care sunt directori de spital, sau chirurgi șefi, sau asistente medicale șefe, iar unii își fac prieteni buni în domeniul lor de activitate. Oare oamenii chiar își fac acești prieteni pentru că au aceleași păreri și interese? Sau pentru că vor cu adevărat să susțină împreună cauze drepte? (Nu.) Atunci de ce o fac? O fac pentru că vor să adune un fel de armată, să dezvolte și să sporească această armată și, în cele din urmă, să se bazeze pe ea ca să dobândească un punct de sprijin și să supraviețuiască în societate, să trăiască la un nivel superior și să se bucure de o viață de lux și răsfăț; nimeni nu va îndrăzni să-i hărțuiască și, chiar dacă au comis delicte, legea nu va îndrăzni să-i pedepsească. Și, dacă vor comite delicte, prietenii lor se vor oferi să-i ajute. Un prieten va vorbi în numele lor, altul îi va ajuta să aplaneze lucrurile la tribunal și va căuta să influențeze politicieni de rang înalt pentru clemență, așa că vor ieși din secția de poliție în mai puțin de 24 de ore. Indiferent cât de grav este delictul comis, nu va exista niciun rezultat și ei nici măcar nu vor trebui să plătească o amendă. În cele din urmă, oamenii obișnuiți vor spune: „Vai mie, omul acela chiar este deosebit. Cum de a scăpat atât de repede, după ce a comis un delict atât de grav? Dacă eram în locul lui, am fi fost terminați, nu-i așa? Am ajunge la închisoare, nu-i așa? Uitați-vă la prietenii pe care îi are. Noi de ce nu ne putem face astfel de prieteni? Cum se face că noi nu putem ajunge la astfel de oameni?” Și oamenii vor fi invidioși. Toate aceste chestiuni sunt provocate de nedreptatea socială și de apariția continuă a tendințelor rele în societate. Oamenii nu au niciun sentiment de siguranță în această societate. Vor mereu să intre în grațiile anumitor forțe și să-și compare forțele cu alții. Mai ales cei care trăiesc la marginea societății, chiar dacă au anumite mijloace de a-și câștiga existența, nu știu când vor înfrunta pericole sau dificultăți și, cel mai mult, se tem să nu întâmpine un dezastru neașteptat, sau să se confrunte cu o nenorocire, mai ales când vine vorba de lucruri care implică legea, așa că trec prin viață fără să vrea să aibă de-a face cu poliția sau cu tribunalele. Întrucât oamenii nu au nici un sentiment de siguranță în această societate, trebuie să-și facă prieteni constant și să găsească aliați puternici pe care să se bazeze. Vezi tu, când copiii mici sunt la școală, ei trebuie să-și facă doi sau trei prieteni cu care să se joace. Altfel, ajung să fie hărțuiți când sunt singuri. Și nu îndrăznesc să-i spună învățătorului că sunt hărțuiți, pentru că, odată ce vor face asta, cu siguranță vor fi bătuți pe drumul de la școală spre casă. Chiar dacă profesorii se poartă frumos cu tine, iar rezultatele tale școlare sunt destul de bune, dacă nu știi cum să-ți faci prieteni sau nu intri într-o bandă de bătăuși, vei avea necazuri dacă îi enervezi. Și, uneori, chiar dacă nu-i enervezi, vor încerca să te abată de la calea cea bună, când vor vedea că înveți bine și, dacă nu-i asculți, vei fi bătut sau hărțuit. Chiar și mediile școlare îi fac pe oameni să se simtă în primejdie, așa că această lume este foarte înspăimântătoare, nu crezi? Prin urmare, efectele de condiționare ale familiei asupra ta, în această chestiune, provin, pe de o parte, din influența exemplului stabilit de părinții tăi și, pe de altă parte, și din neliniștile oamenilor cu privire la societate. Întrucât nu există corectitudine în această societate și nici o armată sau un avantaj care să-ți poată proteja drepturile și interesele umane, oamenii sunt adesea copleșiți de groaza și de frica de această societate. Drept urmare, ei acceptă, în mod natural, efectele de condiționare ale ideii că „Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni”. Pentru că în mediile reale în care există oameni, astfel de idei și păreri sunt necesare ca să le sprijine supraviețuirea, permițându-le să treacă de la o viață de solitudine și singurătate la una de sprijin și la un sentiment de siguranță. Prin urmare, oamenii văd sprijinul pe o armată și pe prieteni în această lume ca pe un lucru foarte important.

Cu privire la modurile în care oamenii sunt condiționați de familia lor, pe lângă zicala pe care tocmai am menționat-o, care era „Așa cum un gard are nevoie de sprijinul a trei țăruși, un om competent are nevoie de sprijinul altor trei oameni”, există moduri mai specifice în care oamenii sunt educați de familia lor. De exemplu, părinții tind să-și educe fiicele spunându-le lucruri precum: „«O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră, în vreme ce un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg» și «Nu există femei urâte pe lume, ci doar femei leneșe». Femeile trebuie să învețe să se iubească, să se îmbrace elegant și să se aranjeze. Astfel, oriunde ai merge, oamenii te vor plăcea, mai mulți oameni vor face lucruri pentru tine și îți vor da undă verde. Dacă oamenii te plac, atunci firește că nu-ți vor face zile negre și nu-ți vor îngreuna situația.” Unii părinți le spun fiicelor: „Fetele trebuie să învețe să se îmbrace elegant, să se machieze și, chiar mai important, trebuie să învețe să fie tandre.” Ce spun cu adevărat este că trebuie să înveți să faci paradă. Mai spun și lucruri ca: „Nu fi o femeie puternică. Ce rost are ca o femeie să fie puternică și independentă? Astfel de femei nu se îmbracă niciodată elegant, ci trăiesc ca bărbații, fac lucrurile în grabă toată ziua și nu sunt nici tandre. Femeile se nasc să fie alintate de bărbați. Ele nu trebuie să fie independente sau să dobândească aptitudini. Trebuie doar să învețe să se îmbrace elegant, să satisfacă bărbații și să facă bine ceea ce ar trebui să facă o femeie. O femeie care e plăcută și prețuită de bărbați va fi fericită toată viața.” Unele femei sunt condiționate de părinții lor în acest sens. Pe de o parte, privesc cum se comportă mamele lor ca femei. Pe de altă parte, după ce au fost condiționate de părinții lor, se transformă în femei care sunt cu adevărat plăcute la vedere, îmbrăcându-se mereu elegant și făcându-se frumoase. Există astfel de persoane? (Da.) Femeile care cresc într-un astfel de mediu familial pun accent pe înfățișarea, îmbrăcămintea și identitatea lor feminină. Nu părăsesc casa fără a se machia întâi și a se schimba de haine. Unele femei, indiferent cât de ocupate sunt cu munca, trebuie să își spele părul neapărat, să facă duș și să se parfumeze înainte de a ieși din casă, altfel, pur și simplu nu vor ieși în oraș și când au timp liber, nu fac altceva decât să se uite in oglindă și să își aranjeze părul. Cine știe de câte ori se uită aceste femei în oglindă în fiecare zi? Sunt condiționate profund de idei și păreri precum: „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră, în vreme ce un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg”, așa că sunt foarte atente la înfățișarea lor și la cum arată chipul lor. Nu vor ieși în oraș dacă tenul lor nu arată bine și nu-și vor arăta fața în public, dacă au acnee. Dacă într-o zi nu au chef să se machieze, nu vor ieși în oraș. Sau, dacă s-au tuns, dar nu le stă prea bine și nu sunt plăcute la vedere, nu vor ieși să meargă la serviciu, pentru ca oamenii să nu-și formeze o părere proastă despre ele. Astfel de femei își petrec toată ziua trăind pentru astfel de lucruri. Dacă au o pișcătură de țânțar pe mână, își vor ascunde mâna să nu fie văzută sau, dacă e pe picior, și-l vor acoperi pentru că nu vor arăta bine în fustă și, în plus, nu vor ieși în oraș și nu-și pot îndeplini datoria. Orice lucru cât de mic poate fi un motiv să le strice cheful și să le oprească în loc, astfel încât viața devine extrem de grea și obositoare pentru ele. Pentru a-și păstra demnitatea de doamne și a evita să devină femei urâte, ele se chinuie și fac un efort extraordinar să aibă grijă de chipurile lor, de înfățișare și de coafură și, ca să nu devină femei urâte, renunță la obiceiurile lor rele din trecut și la lene. Indiferent cât de ocupate sunt la serviciu, trebuie să se îmbrace elegant și să se împodobească meticulos și rafinat. Dacă sprâncenele nu sunt făcute bine, le vor reface. Dacă fardul de obraz nu este aplicat uniform, îl vor reaplica. Dacă nu au petrecut cel puțin o oră sau două aplicând machiajul, nu vor ieși pe ușă. Unele femei, imediat ce se trezesc dimineața, încep această șaradă de-a face duș, a se îmbrăca elegant și a-și schimba hainele. Se gândesc și se răzgândesc, încercând una, alta, până se face amiază și tot nu au ieșit din casă. Trebuie să le fie foarte dificil, ca timpul lor limitat și energia să le fie consumate de astfel de lucruri lipsite de sens. Nu reușesc să facă nimic serios și, de când deschid ochii, nu se gândesc decât cum să se îmbrace elegant și să se facă frumoase. Unele dintre aceste persoane sunt influențate de ideile și părerile mamelor lor, pe când altora, mamele le explică în amănunt ce ar trebui să facă, iar altele învață din exemplul dat de acțiunile mamelor lor. Pe scurt, toate acestea sunt feluri în care oamenii sunt condiționați de familiile lor.

Unele familii sunt de părere că „Fiicele ar trebui crescute asemenea copiilor bogați, iar fiii asemenea copiilor săraci.” Ai auzit această zicală? (Da, am auzit-o.) Ce înseamnă această zicală? Toți sunt copii, atunci de ce ar trebui fiicele să fie crescute asemenea copiilor bogați, iar fiii asemenea copiilor săraci? Cultura tradițională prețuiește, în general, bărbații și dă mai puțină importanță femeilor, atunci de ce această zicală pare că prețuiește mai mult fetele decât băieții? Dacă o fiică e crescută asemenea unui copil bogat, ce fel de fiică va deveni? Ce fel de persoană va deveni ea? (Una cam alintată, îngâmfată și dominatoare.) Una încăpățânată, fragilă, incapabilă să îndure greutăți, incapabilă să-i pese, irațională, absurdă și incapabilă să facă distincția între bine și rău – ce se poate alege de o astfel de persoană? Este acesta modul corect de a educa pe cineva? (Nu.) O astfel de educație poate ruina un om. Dacă îți crești fiica asemenea unui copil bogat, chiar dacă o să crească într-un mediu familial care-i va dărui cele necesare și va fi cât de cât sofisticată, va înțelege ea principiile reale de comportament? Dacă nu le va înțelege, atunci acest tip de educație părintească îi va face rău și îi va dăuna, în loc să o protejeze. Care-i motivația pentru care părinții își cresc fetele având la bază acest principiu? O fiică educată astfel va fi sofisticată și nu va fi cucerită ușor de bărbații care-i vor cumpăra rochii drăguțe, îi vor da ceva bani de cheltuială, sau îi vor oferi constant cadouri mărunte si atenții. Prin urmare, un bărbat obișnuit nu o va face să se îndrăgostească de el. Ar trebui să fie extrem de bogat, un gentleman perfect, foarte sofisticat, extrem de uneltitor și calculat și extrem de perspicace încât să-i câștige inima, să o facă să se îndrăgostească de el și să-i câștige mâna. Crezi că-i bine sau rău să-ți căsătorești fata cu o astfel de persoană? Cu siguranță nu-i un lucru bun, nu-i așa? De altfel, dacă îți crești fiica asemenea unui copil bogat, atunci pe lângă că știe cum să se bucure, să se îmbrace elegant, să mănânce preparate bune, oare va fi în stare să discearnă cum sunt oamenii cu adevărat? Oare va avea aptitudini de supraviețuire? Oare va putea să trăiască împreună cu alții, perioade lungi de timp? Nu neapărat. S-ar putea să aibă probleme în a-și menține viața în ordine, caz în care persoane ca ea sunt inutile. Sunt alintate, poruncitoare și dominatoare, încăpățânate și nerușinate, egoiste și autoritare, nu fac compromisuri și sunt insistente, știu doar să mănânce, să bea și să se distreze. Pe lângă toate acestea, ea nu va avea minimul de bun simț ca să se descurce în viață, lucru care, în mod imperceptibil, îi va crea necazuri pentru supraviețuirea și viața ei familială viitoare. Nu-i un lucru bun ca părinții ei să-și educe fiica în acest fel. Nu au învățat-o principii de comportament, ci doar cum să se bucure de viață. Astfel, dacă nu va putea câștiga suficienți bani în viitor, oare nu va trebui să îndure greutăți? Nu-i va fi greu să se descurce? Oare va fi în stare să îndure asta? Oare nu va fi fragilă de fiecare dată când va trece prin greutăți în viitor? Oare va avea perseverența necesară pentru a trece prin toate aceste greutăți? Nu fi așa de sigur. Când e vorba de persoane cărora le place prea mult viața materială, care sunt mult prea obișnuite cu un trai ușor si luxos și care nu au suferit deloc, care este cea mai mare problemă cu umanitatea lor? Aceea că sunt fragili și nu au voința de a îndura greutăți, iar astfel de oameni vor fi ruinați. Așadar, educația pe care o primesc copiii de la familiile lor, fie prin intermediul părinților sau prin intermediul tendințelor sociale, provine, în esență, de la oameni. Fie că aceste felurite zicale formează o idee sau un punct de vedere, fie că devin un mod de viață sau de supraviețuire pentru oameni, ele fac oamenii să privească aceste probleme dintr-o perspectivă extremă, plină de prejudecăți și denaturată. Pe scurt, aceste zicale din partea familiei influențează, într-o mai mică sau mai mare măsură, felul în care oamenii văd lumea și lucrurile, și felul în care se comportă și acționează. Și întrucât aceste lucruri te influențează, vor influența și felul în care urmărești adevărul. Prin urmare, indiferent dacă aceste zicale, idei și păreri din partea părinților sunt nobile și morale, sau simpliste și stupide, toți ar trebui să le reexaminați, să le reevaluați și să învățați să discerneți ce sunt cu adevărat. Dacă ajung să exercite o anumită influență asupra ta sau să provoace o tulburare în viața ta și în felul în care urmărești adevărul, ori îți dau viața complet peste cap, ori te împiedică să cauți adevărul și să-l accepți oricând înfrunți oameni, evenimente și lucruri, atunci ar trebui pur și simplu să renunți la ele.

Există, de asemenea, afirmații care circulă în societate privind conceptele de coeficient emoțional, sau EQ, și coeficient de inteligență, sau IQ. Aceste afirmații sugerează că oamenii nu au nevoie de un IQ mare, ci au nevoie doar de un EQ mare. IQ-ul are mai multă legătură cu calibrul unei persoane, pe când EQ-ul este raportat la iscusința unei persoane de a relaționa cu lumea. Așa înțeleg Eu acești doi termeni. Poate coeficientul tău de inteligență este destul de mare și ești un savant, ai foarte multe cunoștințe și comunici excelent, iar abilitatea ta de supraviețuire este destul de puternică, dar inteligența ta emoțională nu este mare și nu cunoști niciun truc de a relaționa cu lumea și, chiar dacă ești puțin abil, mijloacele tale nu sunt foarte sofisticate. În asemenea situații, cunoștințele, aptitudinile si competența ta într-un domeniu specializat te ajută numai să trăiești de pe o zi pe alta în societate și să câștigi minimul necesar. Oamenii cu inteligență emoțională mare se pricep foarte bine să fie vicleni. Ei se vor folosi de diferite forțe în societate, de medii geografice avantajoase sau de oportunități favorabile și de informații avantajoase, ca să creeze vâlvă și să manipuleze lucrurile, exagerând un lucru neînsemnat până ajunge să aibă un anumit impact în societate sau în comunitate, pentru ca ei să poată deveni faimoși, iar la final să se facă remarcați din mulțime și să devină persoane faimoase și cu statut. Acest tip de persoană are o inteligență emoțională mare și știe trucuri. Persoanele șirete sunt, în esență, demoni-regi vicleni. Societatea zilelor noastre susține inteligența emoțională înaltă și unele familii își pot condiționa adesea copiii în acest fel, spunând: „Este un lucru bun să ai un IQ mare, dar trebuie să ai și inteligență emoțională mare. Ai nevoie de ea când interacționezi cu colegii de clasă, colegii de serviciu, rudele și prietenii. Ce susține această societate cel mai mult nu este puterea ta, ci să fii șiret, să știi cum să pari ceva ce nu ești, cum să te promovezi, cum să profiți de toate diferitele puteri și condiții avantajoase din societate, să le folosești în favoarea ta și ele să-ți servească – fie că faci asta pentru a nu pierde ocazia de a te îmbogăți sau pentru a deveni faimos. Astfel de persoane au toate o inteligență emoțională mare.” Anumite familii sau anumiți părinți faimoși și prestigioși în societate își educă adesea copiii astfel, spunându-le: „Un bărbat cu inteligență emoțională este plăcut și de bărbați și de femei, pe când un bărbat fără inteligență emoțională nu este plăcut de nimeni. O femeie cu inteligență emoțională va fi plăcută de o mulțime de bărbați și femei, și mulți bărbați o vor curta, în timp ce o femeie fără inteligență emoțională, nu va fi curtată de mulți, oricât de frumoasă ar fi.” Trăind în societatea de astăzi, dacă oamenii nu discern aceste afirmații făcute de familiile lor, vor fi influențați, fără să vrea, de aceste idei și păreri și își vor măsura adesea IQ-ul și, mai mult decât atât, de multe ori se vor evalua după anumite standarde pentru a determina dacă au inteligență emoțională și cât de mare este de fapt EQ-ul lor. Indiferent dacă ai sau nu o percepție puternică sau clară a acestor lucruri, este evident că, în această privință, efectele de condiționare din partea familiei au început deja să te influențeze. S-ar putea să nu le observi și s-ar putea să nu ocupe un loc important în gândurile tale. Dar când auzi aceste lucruri și nu le discerni, vei fi început deja să fii condiționat de ele, într-o anumită măsură.

Sunt și alte efecte de condiționare care provin de la familie. De exemplu, părinții le vor spune des copiilor: „Oricând ești în preajma altora, nu știi cum să fii vigilent și ești mereu netot și neștiutor. Cum este și zicala: «Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul». Așadar, oricând îți vorbesc oamenii, trebuie să înveți să asculți ce spun, altfel vei sfârși prin a fi trădat și vei regreta!” Oare unii părinți spun des asta? Ce încearcă să spună de fapt? Nu fi o persoană sinceră, fii mai calculat. Adică citește printre rânduri întotdeauna ce îți spune cealaltă persoană, ascultă mereu ca să auzi și subînțelesul cuvintelor nerostite, învață să ghicești ce vor alții să spună de fapt și apoi adoptă măsuri corespunzătoare sau șiretlicuri, pe baza înțelesului nerostit. Nu fi pasiv, pentru că vei sfârși prin a fi trădat și vei regreta. Din perspectiva părinților tăi, aceste vorbe sunt toate bine intenționate și au scopul de a te proteja, ca să nu faci lucruri stupide sau să fii vândut de alții în această comunitate rea și de a te ocroti, ca să nu fii înșelat sau să faci vreo prostie. Dar este această zicală în acord cu adevărul? (Nu, nu este.) Nu, nu este. Câteodată oamenii sunt capabili să asculte subînțelesurile celor spuse de alții. Chiar dacă nu ești atent, tot poți încerca să auzi subînțelesurile. Deci ce ar trebui să faci? Conform acestei zicale pe care ți-o spun părinții tăi – „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul” – ar trebui să te păzești de ceilalți, să fii vigilent în legătură cu ei tot timpul și, în același timp, să iei măsuri să te protejezi înainte ca ei să-ți facă rău sau să te păcălească. Chiar mai important, ar trebui să lovești primul și să nu te pui într-o situație pasivă sau într-o dilemă. Este acesta scopul absolut pe care părinții vor să-l atingă spunându-ți această zicală? (Da.) Ori de câte ori interacționezi cu alții, indiferent dacă îți fac rău sau nu, nu ar trebui să fii pasiv. Ar trebui să preiei inițiativa și să apuci mânerul cuțitului în propriile mâini, astfel încât, atunci când cineva vrea să îți facă rău, nu numai că te poți proteja, dar poți și să iei inițiativa de a-l lovi și răni, fiind mai înspăimântător și mai nemilos decât el. Aceasta este de fapt ținta și semnificația de bază a cuvintelor părinților tăi. Analizând în acest mod, este clar că această zicală nu este în conformitate cu adevărul și că este în complet dezacord cu ceea ce a vrut să zică Dumnezeu când le-a vorbit oamenilor: „Fiți deci înțelepți ca șerpii și fără pată ca porumbeii”. Principiile și căile înțelepte pe care Dumnezeu Le arată oamenilor au scopul de a-i ajuta pe aceștia să discearnă planurile viclene ale celorlalți, să se protejeze să nu cadă în ispită și să nu se asocieze cu oameni răi, să se abțină să folosească metode malefice când se confruntă cu răul și să folosească, în schimb, adevărurile-principii, ca să se confrunte cu orice faptă rea și cu orice om rău. Pe când metoda pe care părinții o spun copiilor lor – „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul” – înseamnă să răsplătești răul cu rău. Așadar, dacă celălalt este rău, tu ar trebui să fii și mai rău decât el. Dacă vorbele lui au un subînțeles, îi ești superior și poți identifica acest lucru și, în același timp, pe baza acestui subînțeles, poți folosi metode și trucuri corespunzătoare pentru a relaționa cu el, a-l contraataca, a-l subjuga și a-l face să se teamă de tine, să ți se supună și să înțeleagă că nu trebuie să te intimideze sau să te necăjească. Asta înseamnă să plătești răul cu rău. În mod evident, calea și criteriul de practicare care îți sunt comunicate și rezultatul obținut prin intermediul acestei zicale te vor îndruma să faci rău și să te abați de la adevărata cale. Când părinții îți spun să te comporți așa, ei nu-ți cer să fii cineva care deține adevărul sau i se supune și nici nu-ți cer să fii o ființă creată adevărată. Ei îți cer să contraataci și să învingi răul folosind metode care sunt chiar mai rele decât cele ale omului rău pe care îl înfrunți. Asta vor să spună părinții tăi. Există vreun părinte care spune următoarele: „Dacă te atacă un om rău, încearcă să te abții. Ar trebui să îl ignori și să discerni cine este cu adevărat. În primul rând, identifică esența dinlăuntrul omului rău și discerne cine este cu adevărat. În al doilea rând, recunoaște faptele rele și firile corupte din tine care sunt similare sau la fel cu ale lui și, după aceea, caută adevărul pentru a le înlătura.” Le spun părinții asta copiilor lor? (Nu.) Când părinții îți spun: „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul. Trebuie să ai grijă, altfel vei fi trădat de ceilalți și vei regreta și trebuie să înveți să lovești primul”, indiferent care este intenția originală a părinților când spun asta, sau efectul final obținut, asta te face și mai înspăimântător, mai puternic, mai poruncitor, mai dominator și mai feroce, astfel încât oamenilor răi le este frică de tine, chiar te evită atunci când te văd și nu îndrăznesc să te necăjească. Nu-i așa? (Ba da.) Atunci, se poate spune că scopul părinților tăi atunci când îți transmit această zicală nu este de a te transforma într-un om cu simțul dreptății sau care are adevărul și nici de a te face un om „înțelept ca șerpii și fără pată ca porumbeii”? Scopul lor este să-ți spună că trebuie să fii o persoană puternică în societate, să fii chiar mai rău decât ceilalți și să fii un om care folosește răul pentru a se proteja, nu-i așa? (Ba da.) Când părinții îți spun „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul”, fie că asta este intenția lor originală sau rezultatul final obținut, și fie că părinții îți spun principiile și metodele de practică pentru a face aceste lucruri, sau îți spun, în schimb, ideile și părerile lor despre astfel de lucruri, în mod evident, niciunul dintre aceste lucruri nu este în conformitate cu adevărul și toate sunt contrare cuvintelor lui Dumnezeu. Părinții tăi te fac să devii un om rău, nu o persoană integră și nici una înțeleaptă, căreia îi este frică de Dumnezeu și se ferește de rău. În mod evident, învățăturile și condiționarea date de părinți nu sunt lucruri pozitive și nici nu sunt o cale corectă. Deși părinții au vrut să te protejeze și au avut cele mai bune intenții făcând asta, efectul obținut este rău. Nu numai că nu au reușit să te protejeze, dar te-au și îndrumat pe o cale greșită, determinându-te să faci rău și să devii un om rău. Nu numai că nu au reușit să te protejeze, dar chiar ți-au făcut rău, determinându-te să cazi în ispită și nedreptate și să te îndepărtezi de grija și protecția lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, sunt mai multe șanse ca efectele de condiționare exercitate de familie asupra ta să te facă egoist, ipocrit, ahtiat după faimă, câștig și statut social și să te integreze mai bine în tendințe rele, să-ți ofere mai multe șiretlicuri sofisticate în interacțiunea cu alții, să te facă alunecos, feroce, poruncitor și dominator printre ceilalți, pentru ca nimeni să nu îndrăznească să te necăjească sau să te atingă. Din punctul de vedere al părinților tăi, ei au folosit aceste metode pentru a te condiționa, astfel încât să fii protejat în societate, sau, într-o anumită măsură, să devii o persoană demnă. Însă din perspectiva adevărului, ei nu-ți permit să fii o ființă creată adevărată. Te fac să te îndepărtezi de învățăturile lui Dumnezeu și de metodele prin care Dumnezeu te avertizează să te comporți și, de asemenea, te fac să te îndepărtezi tot mai mult de țelul pe care Dumnezeu îți spune să-l urmărești. Indiferent care au fost intențiile originale ale părinților tăi când te-au condiționat și te-au educat, în final, aceste idei pe care le-au condiționat în tine ți-au adus doar faimă, câștiguri și un gol în suflet, precum și toate faptele rele pe care le-ai trăit și le-ai dezvăluit și, în plus, ți-au oferit o confirmare suplimentară a caracterului practic al acestor efecte de condiționare în societate, și nimic mai mult.

Cât privește aceste zicale, care provin din condiționarea pe care familia o exercită asupra ta – precum „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul” – luate câte una, nu le-ai da importanță. Ai considera că aceste zicale sunt uzuale și răspândite și că astfel de zicale, idei și păreri nu prezintă probleme grave. Cu toate astea, dacă le compari cu adevărul și folosești adevărul pentru a le diseca în detaliu, devine evident că prezintă, într-adevăr, probleme grave. De exemplu, dacă părinții tăi îți spun mereu „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul”, iar tu te pricepi să folosești acest mod de existență, atunci, când întâlnești oameni, vei face presupuneri constant și subconștient, fără să-ți dai seama, în legătură cu lucruri precum „Ce vrea să spun prin asta? De ce a spus-o?” Și vei face presupuneri, în mod natural, în legătură cu gândurile oamenilor, ascultând constant ce spun ei și interacționând cu ei în acest mod obișnuit de gândire, astfel încât nu vei contempla adevărul, sau cum să te înțelegi cu alții, sau ce principii de interacționare există, sau ce principii de comunicare, sau cum să gestionezi implicațiile pe care le identifici în cuvintele oamenilor, sau care este calea pe care o înveți de la Dumnezeu, sau cum să discerni oamenii de tipul acesta, sau cum să relaționezi cu ei și alte asemenea principii de practică pe care părinții tăi nu ți le-au comunicat niciodată. Ceea ce ți-au spus părinții tăi a fost să înveți cum să te îndoiești de gândurile altor oameni și ai practicat foarte bine în acest fel; ai ajuns deja în punctul în care l-ai stăpânit și nu te mai poți opri din a-l folosi. Prin urmare, aceste probleme necesită ca oamenii să se liniștească în mod regulat, să se gândească bine și să depună eforturi pentru a înțelege lucrurile. Pe de o parte, ar trebui să diseci și să discerni clar aceste probleme. Pe de altă parte, oricând apar aceste lucruri, ar trebui să faci un efort ca să-ți schimbi modul de gândire și, de asemenea, modul de a privi oamenii și lucrurile. Cu alte cuvinte, ar trebui să-ți schimbi gândurile și părerile despre gestionarea unor astfel de chestiuni. Data viitoare când asculți pe cineva vorbind și încerci să presupui ce a vrut să spună cu adevărat, renunță la acest fel de gândire și la acest fel de a aborda oamenii și gândește-te bine: „Ce vrea să spună? Nu vorbește direct și mereu o dă pe după vișin. Această persoană este înșelătoare. Oare despre ce vorbea? Care este esența acestui lucru? Oare îl pot percepe clar? Dacă îl pot percepe clar, voi avea părtășie cu el, folosind argumente și păreri în conformitate cu adevărul, explicând chestiunea clar și făcându-l să înțeleagă adevărul acestui aspect. Îl voi ajuta și-i voi corecta gândurile și părerile greșite. În plus, felul în care vorbește este înșelător. Nu vreau să știu ce vrea să spună prin asta sau de ce vorbește pe ocolite. Nu vreau să irosesc efort și energie încercând să presupun ce vrea să spună cu adevărat. Nu vreau să plătesc prețul acela și nu vreau să fac nimic în privința asta. Trebuie doar să recunosc că este o persoană înșelătoare. Deși este înșelător, nu mă voi complace în viclenie împreună cu el. Indiferent cât de mult se învârte în jurul cozii, voi fi sincer cu el, voi spune orice ar trebui spus și voi zice lucrurilor pe nume. Așa cum a spus Domnul Isus: «Vorbirea voastră să fie astfel: „Da” să fie „Da” și „Nu” să fie „Nu”» (Matei 5:37). Să abordezi înșelăciunea cu onestitate este cel mai înalt criteriu pentru a practica adevărul.” Dacă practici în felul acesta, vei renunța la felurile în care părinții tăi te-au condiționat și pe care le-ai învățat de la ei, iar principiile tale de practică se vor schimba și ele. Atunci vei fi o persoană care urmărește adevărul. Indiferent la ce aspecte ale condiționării din partea părinților tăi renunți, oricând se vor mai întâmpla lucruri asemănătoare, îți vei schimba gândurile și părerile greșite despre ele, luând cuvintele lui Dumnezeu drept fundament și folosind adevărul drept criteriu și transformându-le în gânduri și păreri care sunt în întregime corecte și pozitive. Cu alte cuvinte, dacă judeci, privești și gestionezi această chestiune având drept bază și criterii de practicare cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, atunci practici adevărul. Dimpotrivă, dacă tot adopți obiceiurile învățate de la părinții tăi – sau ideile și părerile pe care ți le-au insuflat – drept criteriu, bază și principii de practică pentru a gestiona această chestiune, atunci acest mod de practică nu reprezintă practicarea adevărului și nici nu este urmărirea adevărului. În cele din urmă, ceea ce câștigă oamenii din urmărirea adevărului este aprecierea și experimentarea adevărului. Dacă nu urmărești adevărul, nu vei dobândi o apreciere sau o experimentare a adevărului. Ceea ce vei dobândi este doar o apreciere și o experimentare a punerii în practică a acestei zicale pe care părinții tăi au condiționat-o în tine. Așadar, în vreme ce alții vorbesc despre felul în care au experimentat și au apreciat cuvintele lui Dumnezeu, tu nu te poți hotărî să spui nimic, pentru că nu ai nimic de spus. Nu ai decât o apreciere și o experimentare practică a ideilor și părerilor condiționate în tine de familia ta. Pur și simplu nu te poți hotărî să spui nimic despre ele și nu ai cum să le împărtășești. Prin urmare, orice pui în practică este ceea ce vei aprecia în cele din urmă. Dacă ceea ce practici este adevărul, atunci ceea ce vei dobândi este o apreciere și o experimentare a cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Dacă pui în practică educația și instrucțiunile primite de la părinții tăi, atunci ceea ce vei aprecia este experiența condiționării și a educației tradiționale primite de la familia ta, iar ceea ce vei dobândi sunt doar ideile pe care Satana ți le insuflă și felul în care te corupe. Cu cât apreciezi mai profund aceste lucruri, cu atât vei simți mai mult că ideile și părerile cu care Satana te corupe sunt folositoare și practice și cu atât mai profund vei fi corupt de Satana. Ce se întâmplă dacă practici adevărul? Vei aprecia și vei experimenta tot mai mult adevărul și cuvintele și principiile pe care ți le spune Dumnezeu, vei simți că adevărul este cel mai de preț lucru, că Dumnezeu este sursa vieții omenești și cum cuvintele Lui sunt viața oamenilor.

Note de subsol

a. Textul original nu include expresia „criticatul politician al dinastiei Song”.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.