Cum să cunoști natura unei persoane? Ce lucruri alcătuiesc natura unei persoane? Tu cunoști doar neajunsurile, defectele, intențiile, noțiunile, negativitatea și neascultarea omului, dar nu ești în stare să descoperi lucrurile din natura omului. Știi doar despre stratul exterior, fără a fi capabil să îi descoperi originea, iar acest lucru nu constituie cunoașterea naturii omului. Unii oameni își recunosc carențele și negativitatea, spunând: „Eu îmi înțeleg natura. Vezi, îmi recunosc aroganța. Nu înseamnă asta să-mi cunosc natura?” Aroganța este o parte a naturii omului, așa stau lucrurile. Cu toate acestea, nu e suficient să recunoaștem asta în sensul doctrinar. Ce înseamnă să-ți cunoști propria natură? Cum poate fi cunoscută? Din ce aspecte este cunoscută? Cât de specific ar trebui percepută natura unei persoane din lucrurile pe care le dezvăluie aceasta? În primul rând, poți să vezi natura unei persoane prin interesele sale. De exemplu, unii manifestă o adorație specială pentru oameni celebri și eminenți, alții adoră în special cântăreții sau vedetele de film, iar unii au o afecțiune aparte pentru jocuri. Din aceste preferințe, putem să vedem care e natura acestor oameni. Iată un simplu exemplu: unii oameni ar putea să idolatrizeze într-adevăr un anumit cântăreț. În ce măsură îl idolatrizează? Până într-acolo încât sunt obsedați de fiecare mișcare, zâmbet și cuvânt al acestui cântăreț. Fac o obsesie pentru acest cântăreț și chiar fotografiază tot ce poartă și încep să-l imite. Ce problemă arată acest nivel de idolatrizare față de o persoană? Arată că o astfel de persoană are numai acele lucruri de necredincios în inima sa și că nu deține adevărul, nu are lucruri pozitive și, cu atât mai puțin, nu Îl are pe Dumnezeu în inimă. Toate lucrurile la care se gândește această persoană, pe care le iubește și le caută sunt ale Satanei. Aceste lucruri ocupă inima acestei persoane, inimă care ajunge să le cadă pradă. Puteți spune care este natura-esență pe care o are? Dacă un lucru este iubit până la extrem, atunci acela poate să devină viața unei persoane și să-i ocupe inima, dovedind pe deplin că persoana se închină la idoli și nu-L vrea pe Dumnezeu și că, în schimb, îl iubește pe diavol. Așadar, se poate deduce că natura unei astfel de persoane este una care îl iubește pe diavol și i se închină, care nu iubește adevărul și nu-L vrea pe Dumnezeu. Nu este acesta modul corect de a vedea natura cuiva? Este întru totul corect. Așa ar trebui să fie analizată natura omului. De exemplu, unii oameni îl idolatrizează în special pe Pavel. Le place să iasă și să țină discursuri și să lucreze, le place să participe la întâlniri și să predice și le place să-i facă pe oameni să îi asculte, să îi venereze și să se învârtă în jurul lor. Le place să aibă un loc în mintea altora și apreciază când alții prețuiesc imaginea pe care le-o prezintă. Să le analizăm natura din aceste comportamente. Care este natura lor? Dacă ei se comportă într-adevăr în acest fel, atunci este suficient pentru a arăta că sunt aroganți și îngâmfați. Ei nu I se închină deloc lui Dumnezeu; ei caută un statut mai înalt și vor să aibă autoritate asupra celorlalți, să-i posede și să aibă un loc în inimile lor. Aceasta este imaginea clasică a Satanei. Aspectele naturii lor care ies în evidență sunt aroganța și îngâmfarea, refuzul de a I se închina lui Dumnezeu și o dorință de a fi venerați de alții. Astfel de comportamente vă pot oferi o imagine foarte clară despre natura lor. De exemplu, unora chiar le place să profite de lucruri pe nedrept, în detrimentul altora, iar acești oameni caută să-și împlinească propriile interese în toate lucrurile. Orice fac ei trebuie să le fie de folos, altfel nu vor face acel lucru. Nu se deranjează cu nimic, cu excepția cazului în care le oferă un anumit avantaj și, în spatele acțiunilor lor, există întotdeauna motive ascunse. Ei vorbesc de bine pe oricine le aduce foloase și promovează pe oricine îi flatează. Chiar și atunci când oamenii lor preferați au probleme, vor spune că acei oameni sunt corecți și vor încerca din greu să-i apere și să-i acopere. Ce natură au asemenea oameni? Prin aceste comportamente, le puteți vedea clar natura. Se străduiesc să profite pe nedrept prin acțiunile lor, dedându-se în mod constant unor comportamente tranzacționale în fiecare situație, și puteți fi siguri că natura lor este una care râvnește profitul din toată inima. În tot ceea ce fac, sunt preocupați doar de ei înșiși. Nu se vor trezi devreme decât dacă le va fi de folos. Sunt cei mai egoiști dintre oameni și sunt veșnic nesătui. Natura lor este demonstrată de dragostea lor pentru profit și de lipsa oricărei iubiri pentru adevăr. Unii bărbați sunt captivați de femei, prostindu-se cu ele oriunde se duc. Femeile frumoase sunt obiectele afecțiunii acestor oameni și au cea mai mare stimă în inimile lor. Sunt dispuși să-și dea viața și să sacrifice totul pentru femeile frumoase; femeile sunt cele care le umplu inimile. Care este natura acestor bărbați? Natura lor este să iubească femeile frumoase și să le venereze și să iubească răul. Sunt niște desfrânați cu o natură rea, lacomă. De ce spun că aceasta este natura lor? Acțiunile lor dezvăluie o natură lacomă. Aceste comportamente nu sunt doar fărădelegi ocazionale, și nici acești oameni nu sunt doar puțin mai răi decât cei de rând, mai degrabă au devenit pe deplin stăpâniți de aceste lucruri, care au devenit însăși natura și esența lor. Astfel, aceste lucruri au devenit manifestări ale naturii lor. Părțile componente ale naturii unei persoane se dezvăluie în mod constant. Orice face o persoană, indiferent despre ce e vorba, poate dezvălui natura acelei persoane. Oamenii au propriile motive și țeluri pentru tot ceea ce fac și, fie că e vorba de a oferi ospitalitate, de a predica Evanghelia sau orice alt tip de lucrare, ei pot dezvălui părți ale naturii lor fără a fi conștienți de asta, întrucât natura unei persoane este însăși viața sa, iar oamenii sunt conduși de natura lor pe parcursul întregii vieți. Natura unei persoane nu este dezvăluită doar ocazional sau întâmplător; mai degrabă, ea poate reprezenta complet esența unei persoane. Tot ce se revarsă din oasele și sângele oamenilor este reprezentativ pentru natura și viața lor. Unii oameni iubesc femeile frumoase. Alții iubesc banii. Unii manifestă o iubire aparte pentru statut. Alții pun preț în special pe reputație și pe imaginea lor. Unii iubesc și venerează în mod deosebit idoli. Și unii oameni sunt, în mod special, aroganți și vanitoși, fără a ceda nimănui în inimile lor și luptând pentru statut, le place să iasă în evidență și să aibă autoritate asupra celorlalți. Există o varietate de naturi diferite. Ele pot diferi printre oameni, însă elementele lor comune sunt împotrivirea și trădarea față de Dumnezeu. În sensul acela sunt toate identice.

În ceea ce privește modul de-a afla care este natura unei persoane, haideți să mai vedem câteva exemple. Să luăm, de pildă, egoismul. Se poate spune că egoismul este un element al naturii unei persoane. Toți îl au în ei. Unii oameni sunt îngrozitor de egoiști, egoiști la extrem și, în toate lucrurile, se gândesc numai la ei, nu caută nimic altceva decât câștigul personal și nu au nici cea mai vagă considerație pentru alții. Acel egoism reprezintă natura lor. Toată lumea este oarecum egoistă, însă există o diferență. Când se asociază cu alții, unii oameni îi pot avea în grijă și se pot îngriji de ceilalți, se pot îngrijora pentru ceilalți și se pot gândi la ei în tot ceea ce fac. Totuși, alți oameni nu sunt așa. Aceștia sunt în special egoiști și meschini atunci când își găzduiesc frații și surorile. Oferă familiei lor cea mai bună mâncare, cu cele mai mari porții, și le dau fraților și surorilor porțiile mai mici și mai puțin apetisante. Când vin propriile lor rudenii, rânduiesc ca acestea să se simtă foarte confortabil. Însă când vin frații și surorile, aceștia sunt puși să doarmă pe jos. Consideră că e suficient că le permit fraților și surorilor să doarmă la ei când vin în vizite. Când frații și surorile se îmbolnăvesc sau întâmpină alte dificultăți, o asemenea persoană nu se gândește niciun pic la ei, comportându-se de parcă nici măcar nu observă. Unor astfel de oameni nu le pasă deloc de alții sau nu-și fac nicio grijă pentru ei. Le pasă doar de ei înșiși și de rudeniile lor. Această natură egoistă a lor este cea care determină lipsa lor de dorință de-a le păsa de alții. Ei cred că a le păsa de alții implică să sufere pierderi și că e multă bătaie de cap. Unii oameni ar putea spune: „O persoană egoistă nu știe cum să fie atentă cu alții.” Este incorect. Dacă nu știu cum să fie atenți, atunci de ce sunt oamenii egoiști atât de buni cu rudele lor și acordă atenție deplină nevoilor acestora? De ce știu ce le lipsește lor înșiși și ce se cuvine să poarte sau să mănânce într-un anumit moment? De ce sunt incapabili să fie așa pentru alte persoane? În realitate, ei înțeleg tot, dar sunt egoiști şi demni de dispreț. Acest lucru e determinat de natura lor. Cei care sunt egoiști sunt incapabili să-i trateze corect pe ceilalți. Mai există și aspectul răutății. Casa lui Dumnezeu a stipulat că toți cei care se desfrânează în mod constant trebuie să fie îndepărtați. Dar pentru unii oameni a fost doar o fărădelege de moment. Ar trebui să fie și ei tratați la fel ca aceia care se desfrânează în mod constant? Aceasta este o chestiune de principiu. Cei care poate s-au desfrânat ocazional nu pot fi considerați oameni cu o natură rea. Dacă cineva își face mereu de cap cu sexul opus, oriunde merge, și nu îi este rușine și nu are nicio moralitate în ceea ce privește relațiile umane, acesta este o persoană rea, iar natura lui este cea a răutății. O astfel de persoană își va dezvălui natura, indiferent ce acțiuni întreprinde sau ce lucrare face. Natura ei este incontrolabilă, iar inima ei e plină de aceste lucruri murdare. Își face de cap cu sexul opus oriunde merge și, chiar dacă se oprește o perioadă, o face pentru că mediul nu i-o permite sau pentru că nu există un partener potrivit. Lucruri care provin din natura cuiva pot să iasă la suprafață oricând și oriunde; nimic nu le poate limita. Unii oamenii sunt foarte atrași de haine, frumusețe și vanitate; sunt foarte vanitoși. Își schimbă hainele de mai multe ori pe zi. Se uită cine poartă haine frumoase și cine se îmbracă bine și, dacă nu pot obține aceste lucruri, nu pot dormi și vor lua bani cu împrumutul sau vor plăti orice preț pentru a le obține. Dacă nu pot obține aceste lucruri, pot să își piardă tot interesul pentru credința în Dumnezeu, să nu mai vrea să participe la adunări și să-și piardă zelul pentru citirea cuvântului lui Dumnezeu. Doar aceste lucruri le ocupă mintea. Nu se pot gândi la nimic altceva. Astfel de oameni sunt deosebit de vanitoși, mult mai mult decât o persoană obișnuită. E ceva adânc înfipt în natura și măduva oaselor lor. Însăși natura lor este vanitoasă. Lucrurile din natura unei persoane nu sunt dezvăluite într-un moment de slăbiciune, ci sunt mai degrabă manifestări constante. Indiferent ce fac oamenii, ei poartă cu ei elementele naturii lor. Chiar și atunci când nu sunt evidente din exterior, tot există impurități în interior. Dacă o persoană înșelătoare vorbește cinstit, de fapt, tot există un înțeles ascuns în spatele cuvintelor sale. Cuvintele ei tot sunt contaminate cu înșelăciune. O persoană înșelătoare este înșelătoare cu toată lumea, chiar și cu rudele și copiii săi. Oricât de deschis ești cu ea, ea va fi înșelătoare cu tine. Aceasta este adevărata ei față, aceasta este exact natura ei, nu este ușor de schimbat și va fi mereu așa. Uneori, o persoană cinstită rostește cuvinte întortocheate și înșelătoare, dar în general este cinstită, acționează cu relativă sinceritate, nu profită de alții când interacționează cu ei și nu încearcă să-i ispitească pe ceilalți când vorbește cu ei. Poate să se deschidă și să aibă părtășie din inimă cu alții și toți ceilalți spun că e cinstită. Când rostește uneori cuvinte înșelătoare, doar se dezvăluie firea ei coruptă. Acest lucru nu reprezintă natura ei, pentru că nu este o persoană înșelătoare. Așadar, când vine vorba de natura unei persoane, trebuie să înțelegeți ce reprezintă elementele acelei naturi și ce reprezintă firea coruptă. Trebuie să fiți capabili să faceți clar diferența între cele două. Acum, când li se cere oamenilor să-și analizeze propria natură, unii vor spune: „Uneori vorbesc dur”, sau „Sunt necultivat și nu știu cum să mă port”, sau „Uneori există impurități când îmi îndeplinesc îndatoririle”, dar nu vorbesc despre felul naturii lor sau nu spun dacă umanitatea lor este bună. Evită tot timpul un astfel de lucru și nu este cu putință să se cunoască pe ei înșiși cu adevărat. Nu este acceptabil ca mereu să te ascunzi și să te temi să nu-ți fie afectată imaginea. Ceea ce este în natura ta trebuie scos la suprafață. Dacă nu poate fi scos la suprafață, nu poate fi înțeles, iar dacă nu poate fi înțeles, atunci nu poate fi schimbat. Trebuie să fii foarte strict când e vorba de a te cunoaște pe tine însuți. Nu trebuie să te înșeli pe tine și nu poți să faci nimic de mântuială când e vorba despre asta.

Înțelegerea propriei tale naturi implică, în primul rând, să înțelegi ce fel de persoană ești cu adevărat. Felul tău de a fi indică ce fel de natură ai. De exemplu, a zice despre cineva că este într-un fel și în altul ca persoană spune cel mai mult despre natura sa. Tipul de natură pe care îl are o persoană determină ce fel de persoană este. Natura unei persoane este viața sa. Cum poți să vezi care este natura unei persoane? Trebuie să intri în contact cu ea des și să petreci timp observând ce fel de persoană este. Orice iese în evidență mai mult la aceasta și este reprezentativ pentru esența și caracteristicile ei, se poate spune că este natura-esență pe care o are. Acele elemente ale esenței sale alcătuiesc natura ei. Când vine vorba de a vedea ce fel de persoană este cineva cu adevărat, acest mod este cel mai potrivit. Oricare ar fi esența unei persoane, la fel îi este și natura. Natura unei persoane determină ce fel de persoană este. De exemplu, dacă cineva iubește în mod special banii, atunci natura sa poate fi rezumată în câteva cuvinte: este iubitor de bani. Dacă cea mai proeminentă caracteristică a cuiva este dragostea pentru femei și umblă mereu după femei, atunci această persoană iubește răul și are o natură rea. Unor oameni le place cel mai mult să mănânce. Dacă îi dai unei astfel de persoane niște alcool și carne, atunci va acționa în favoarea ta. Acest lucru arată, așadar, că această persoană are o natură lacomă, exact ca un porc. Fiecare persoană are o fire coruptă și un defect fatal, iar firea coruptă o controlează în viața ei reală. Ea trăiește după această fire coruptă și îi reprezintă natura. Se poate spune că natura sa este partea din ea care reprezintă defectul său fatal ‒ defectul său fatal este natura sa. Unii oameni par să aibă o umanitate acceptabilă și nu expun vreun defect major, dar cea mai mare slăbiciune a lor este fragilitatea pe care o au. Nu au țeluri sau aspirații în viață, pur și simplu trăiesc de mântuială, prăbușindu-se la cea mai mică piedică și devenind negativi când lucrurile se complică. Dacă ajung să aibă noțiuni, până în punctul în care nu mai vor să aibă credință, atunci cea mai mare slăbiciune a lor este fragilitatea pe care o au; natura lor este fragilă, ei sunt fără valoare și nu pot fi ajutați. Unii oameni sunt extrem de sentimentali. În fiecare zi, în tot ceea ce spun și în toate felurile în care se comportă față de ceilalți, trăiesc în funcție de sentimentele lor. Ei simt afecțiune pentru unul și altul și își petrec zilele implicați în amabilitățile afecțiunii. În tot ce întâlnesc, ei trăiesc pe tărâmul emoțiilor. Când o rudenie non-credincioasă a unei astfel de persoane moare, aceasta din urmă va plânge vreme de trei zile. Alții s-ar putea să vrea să îngroape trupul, însă ea nu permite asta. Încă are sentimente pentru decedat, iar acestea sunt prea puternice. Ai putea spune că sentimentele sunt defectul fatal al acestei persoane. Este guvernată de sentimentele sale în toate lucrurile, este incapabilă să practice adevărul sau să acționeze conform principiului și este deseori predispusă să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Sentimentele sunt cea mai mare slăbiciune a ei, defectul său fatal, iar sentimentele ei sunt întru totul capabile să o ducă la ruină şi să o distrugă. Oamenii care sunt excesiv de emotivi sunt incapabili să pună adevărul în practică sau să asculte de Dumnezeu. Ei sunt preocupați de trup şi sunt nesăbuiți și năuciți. Natura acestui gen de persoană este foarte emoțională, iar aceasta trăiește în funcție de sentimentele ei. Așadar, dacă vrei să cauți o schimbare în firea ta, trebuie să-ți cunoști natura. „Un leopard nu-și poate schimba petele.” Nu presupune că natura poate fi schimbată. Dacă natura unei persoane este prea rea, atunci aceasta nu se va schimba niciodată și Dumnezeu nu o va mântui. Ce înseamnă transformarea firii? Ea se întâmplă atunci când o persoană care iubește adevărul, în timp ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, acceptă judecata și mustrarea cuvintelor Sale și este supusă la tot felul de suferințe și rafinări. O astfel de persoană este curățită de otrăvurile satanice lăuntrice și scapă întru totul de firile sale corupte, astfel încât poate să se supună cuvintelor lui Dumnezeu și tuturor orchestrărilor și rânduielilor Lui, fără să se mai răzvrătească față de El sau să I se împotrivească. Aceasta este o transformare a firii. Dacă natura unei persoane este foarte rea și dacă aceasta este o persoană rea, atunci, Dumnezeu nu o va mântui, iar Duhul Sfânt nu va lucra în ea. Cu alte cuvinte, e ca un doctor care vindecă un pacient: o persoană care are o inflamație poate fi tratată, dar o persoană care face un cancer nu poate fi salvată. O transformare a firii înseamnă că o persoană, pentru că iubește și poate accepta adevărul, ajunge în sfârșit să-și cunoască natura, care este neascultătoare față de Dumnezeu și în opoziție cu El. Ea înțelege că oamenii sunt prea profund corupți, înțelege absurditatea și înșelăciunea omenirii și starea sărăcită și deplorabilă a omenirii și, în cele din urmă, ajunge să înțeleagă natura-esență a omenirii. Cunoscând toate acestea, ea devine capabilă să se nege și să se lepede complet pe sine, să trăiască după cuvântul lui Dumnezeu și să practice adevărul în toate lucrurile. Aceasta este o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu și o persoană a cărei fire s-a schimbat.

Toată omenirea a fost coruptă de Satana, iar natura omului este să-L trădeze pe Dumnezeu. Cu toate acestea, printre toți oamenii care au fost corupți de Satana există unii care pot să se supună lucrării lui Dumnezeu și să accepte adevărul. Aceștia sunt oamenii care pot dobândi adevărul și obține o transformare a firii. Unii oameni nu urmăresc adevărul și, în schimb, doar urmează curentul. Ei vor asculta și vor face tot ce le spui să facă, pot să se lepede de lucruri și să se sacrifice și pot îndura orice suferință. Astfel de oameni au puțină conștiință și rațiune și speră să fie mântuiți și să supraviețuiască, dar firea lor nu se poate schimba pentru că nu urmăresc adevărul și se mulțumesc doar cu înțelegerea doctrinei. Ei nu spun sau nu fac lucruri care lezează conștiința, își pot îndeplini cu sinceritate îndatoririle și pot accepta părtășia despre adevăr cu privire la orice problemă. Totuși, ei nu depun un efort serios pentru a căuta adevărul, mintea lor este confuză și nu pot înțelege niciodată esența adevărului. Este imposibil ca firile lor să se schimbe. Dacă dorești să fii curățit de corupție și să treci printr-o schimbare în firea vieții tale, atunci trebuie să ai dragoste pentru adevăr și capacitatea de a accepta adevărul. Ce înseamnă să accepți adevărul? Acceptarea adevărului înseamnă că, indiferent ce fel de fire coruptă ai sau care dintre otrăvurile marelui balaur roșu – otrăvurile Satanei – sunt în natura ta, atunci când cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie aceste lucruri, ar trebui să le recunoști și să te supui, nu poți face o alegere diferită și ar trebui să te cunoști conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu și să accepți adevărul. Indiferent ce spune Dumnezeu, indiferent cât de severe sunt cuvântările Lui, și indiferent ce cuvinte folosește El, poți să le accepți atât timp cât ceea ce spune El este adevărul și le poți recunoaște atât timp cât se conformează realității. Poți să te supui cuvintelor lui Dumnezeu indiferent cât de profund le înțelegi, și accepți și te supui luminii dezvăluite de Duhul Sfânt și despre care au părtășie frații și surorile. Atunci când o astfel de persoană a urmărit adevărul până la un anumit punct, ea poate dobândi adevărul și o transformare a firii sale. Chiar dacă oamenii care nu iubesc adevărul au puțină umanitate, pot face câteva fapte bune și se pot lepăda și sacrifica pentru Dumnezeu, sunt confuzi în privința adevărului și nu îl tratează cu seriozitate, astfel încât viața-fire pe care o au nu se schimbă niciodată. Puteți vedea că Petru a avut umanitate asemănătoare cu cea a discipolilor, însă el a ieșit în evidență prin urmărirea ferventă a adevărului. Indiferent ce a spus Isus, el a cugetat cu seriozitate. Isus a întrebat: „Simon Barjona, Mă iubești?” Petru a răspuns cu sinceritate: „Îl iubesc doar pe Tatăl care este în ceruri, totuși, eu nu L-am iubit pe Domnul de pe pământ.” Mai târziu a înțeles, gândindu-se: „Nu este corect, Dumnezeul de pe pământ este Dumnezeul din ceruri. Nu este același Dumnezeu atât în cer, cât și pe pământ? Dacă Îl iubesc doar pe Dumnezeu din ceruri, atunci iubirea mea nu este reală. Trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu de pe pământ, căci numai atunci iubirea mea va fi reală”. Astfel, Petru a ajuns să înțeleagă adevăratul sens al cuvântului lui Dumnezeu din ceea ce întrebase Isus. Pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru ca această iubire să fie reală, trebuie să-L iubești pe Dumnezeul întrupat pe pământ. A iubi un Dumnezeu nedeslușit și invizibil nu este nici realist, nici practic, în timp ce a-L iubi pe Dumnezeul practic și vizibil este adevărul. Din cuvintele lui Isus, Petru a câștigat adevărul și o înțelegere a voii lui Dumnezeu. Evident, credința lui Petru în Dumnezeu se concentrase doar pe urmărirea adevărului. În cele din urmă, el a dobândit o iubire pentru Dumnezeul practic – Dumnezeul de pe pământ. Petru a fost deosebit de serios în urmărirea adevărului. De fiecare dată când Isus îl sfătuia, el medita cu seriozitate la cuvintele lui Isus. Poate că medita luni de zile, un an sau chiar ani întregi înainte ca Duhul Sfânt să-l lumineze și să înțeleagă esența cuvintelor lui Dumnezeu. În acest fel, Petru a pătruns în adevăr și, făcând asta, firea vieții sale a fost transformată și reînnoită. Dacă o persoană nu urmărește adevărul, nu îl va înțelege niciodată. Poți să vorbești despre cuvinte și doctrine de zece mii de ori, dar tot vor fi doar cuvinte și doctrine. Unii oameni spun doar „Hristos este adevărul, calea și viața”. Chiar dacă repeți aceste cuvinte de zece mii de ori, tot va fi fără rost; nu le înțelegi nicicum sensul. De ce se spune că Hristos este adevărul, calea și viața? Oare poți exprima clar cunoștințele pe care le-ai acumulat despre asta din experiență? Ai intrat în realitatea adevărului, a căii și a vieții? Dumnezeu Și-a rostit cuvintele pentru ca tu să le experimentezi și să dobândești cunoaștere. Doar să vorbești despre cuvinte și doctrine este inutil. Te poți cunoaște pe tine însuți doar după ce ai înțeles și ai pătruns în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu poți să te cunoști. Poți să dobândești discernământ numai atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu ești capabil de discernământ. Poți să vezi lucrurile clar atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu poți să vezi lucrurile clar. Te poți cunoaște doar atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu te poți cunoaște. Firea ta se poate schimba doar atunci când ai dobândit adevărul. Fără adevăr, firea ta nu se poate schimba. Numai după ce ai dobândit adevărul poți sluji conform voii lui Dumnezeu. Fără să dobândești adevărul, nu poți sluji conform voii lui Dumnezeu. Numai după ce ai dobândit adevărul te poți închina lui Dumnezeu. Fără să înțelegi adevăr, chiar dacă I te închini, închinarea ta nu va fi altceva decât o săvârșire a riturilor religioase. Fără adevăr, nimic din ce faci nu este real. Dobândind adevărul, tot ceea ce faci este real. Toate aceste lucruri depind de dobândirea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Unii oameni vor întreba: „Ce înseamnă exact să obții adevărul din cuvintele lui Dumnezeu?” Chiar este nevoie să întrebe? Tot adevărul este exprimat de Dumnezeu și se află în cuvintele lui Dumnezeu. Nu există niciun adevăr în afara cuvintelor lui Dumnezeu. Există mulți oameni care cred că a fi capabili să vorbească despre cuvinte și doctrine înseamnă să cunoască adevărul, iar acest lucru este absurd. Nu poți dobândi adevărul doar rostind doctrine. Ce rost are doar să avem părtășie despre sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu? Trebuie să pricepi înțelesul din cuvintele lui Dumnezeu, sursa cuvintelor Lui și efectul pe care sunt menite să-l obțină. Cuvântul lui Dumnezeu conține adevăr, viață, lumină, principii și căi. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu conține multe lucruri; nu e suficient doar să spui ce înseamnă formularea lor literală și cu asta să termini cu ele. Am să vă dau un exemplu. Dumnezeu a spus: „Fiți oameni cinstiți, nu oameni înșelători.” Ce înseamnă această afirmație? Unii oameni zic: „Asta le spune oamenilor să fie cinstiți, nu înșelători, nu-i așa?” Dacă îi întrebi ce altceva înseamnă, ei vor spune: „Înseamnă că ar trebui să fii o persoană cinstită, nu să fii o persoană înșelătoare. Spune doar aceste două lucruri.” Atunci, s-ar putea să întrebi: „Ce înseamnă exact să fii o persoană cinstită? Ce fel de persoană este considerată cinstită? Care sunt comportamentele unei persoane cinstite? Care sunt comportamentele unei persoane înșelătoare?” Ei ți-ar răspunde: „O persoană cinstită este cineva care vorbește cinstit, nu adaugă falsități în cuvintele sale și nu minte. O persoană înșelătoare este cineva care vorbește întortocheat, nu spune adevărul, este mereu impur în cuvintele sale și îi place să spună minciuni.” Asta e tot ce pot să spună. Gândirea umană e prea simplă. Ai putea vreodată să pătrunzi în adevărul-realitate, explicând atât de simplu ce înseamnă oameni cinstiți? Ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre oamenii cinstiți? În primul rând, că oamenii cinstiți nu nutresc nicio îndoială despre ceilalți și, în al doilea rând, că oamenii cinstiți pot să accepte adevărul. Acestea sunt cele două caracteristici principale. Ce vrea să spună Dumnezeu prin asta? De ce spune Dumnezeu asta? Din cuvântul lui Dumnezeu, poți să înțelegi sensul mai profund a ceea ce înseamnă să fii o persoană cinstită, la ce se referă asta și care este definiția exactă a unei persoane cinstite. Odată ce înțelegi corect definiția, atunci poți vedea în cuvântul lui Dumnezeu care sunt manifestările unei persoane cinstite, ce sunt oamenii înșelători și care sunt manifestările unei persoane înșelătoare. Dacă vei evalua apoi aceste manifestări, vei înțelege exact ce este o persoană cinstită și ce este o persoană înșelătoare, precum și modul în care persoanele înșelătoare tratează cuvântul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu și pe alți oameni. În acest fel, vei ajunge cu adevărat să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și vei ști cât de diferită este concepția oamenilor despre persoanele cinstite și persoanele înșelătoare față de ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu. Când cuvântul lui Dumnezeu îți spune: „Fii o persoană cinstită, nu fi o persoană înșelătoare”, sunt multe detalii aici. Când înțelegi cu adevărat sensul cuvintelor, vei ști ce este o persoană cinstită și ce este o persoană înșelătoare. Când practici, vei ști cum să practici într-un mod care sigur va dezvălui manifestările unei persoane cinstite și vei vedea clar calea de practică și principiile de practică pentru a fi o persoană cinstită, care îți garantează că vei fi considerat bun de către Dumnezeu. Dacă înțelegi cu adevărat aceste cuvinte și le pui în practică, vei fi capabil să obții aprobarea lui Dumnezeu. Dacă însă nu înțelegi aceste cuvinte, nu vei fi o persoană cinstită și nu vei obține niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Să ajungi la o adevărată înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Nu gândi astfel: „Pot să interpretez sensul textual al cuvintelor lui Dumnezeu și toată lumea spune că interpretarea mea este bună și mă aprobă, așa că asta înseamnă că înțeleg cuvintele lui Dumnezeu”. Nu este același lucru cu înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă ai câștigat o oarecare lumină din cuvântările lui Dumnezeu și ai înțeles adevăratul sens al cuvintelor Sale, dacă poți exprima intenția din spatele cuvintelor Sale și efectul pe care îl vor dobândi în cele din urmă – dacă înțelegi clar toate aceste lucruri – se poate considera că ai un anumit nivel de înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu nu este chiar așa de simplă. Doar pentru că poți da o explicație înflorită cu privire la sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu, nu înseamnă că le înțelegi. Oricât ai putea să le explici sensul literal, explicația ta tot se bazează pe imaginația omului și pe un mod de gândire uman. Este inutilă! Cum poți înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Cheia este să cauți adevărul dinlăuntrul lor. Numai în acest mod poți înțelege cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu rostește niciodată cuvinte goale. Fiecare propoziție pe care o rostește conține detalii care sigur vor fi revelate mai departe în cuvintele Lui și pot fi exprimate diferit. Omul nu poate înțelege modurile în care Dumnezeu exprimă adevărul. Cuvântările lui Dumnezeu sunt foarte profunde și nu pot fi înțelese ușor cu gândirea umană. Oamenii pot descoperi în mare întregul sens al fiecărui aspect al adevărului atât timp cât depun un efort. Detaliile care rămân le vor fi aduse în timpul experienței lor ulterioare, prin luminarea Duhului Sfânt. O parte este chibzuirea și înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și cercetarea conținutului lor specific prin citirea lor. O altă parte este înțelegerea semnificației cuvintelor lui Dumnezeu prin experimentarea lor și obținerea luminării de la Duhul Sfânt. Prin progresul constant în aceste două aspecte, poți ajunge să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îl interpretezi la nivel literal, textual sau prin prisma propriilor gânduri și închipuiri, atunci chiar dacă îl explici înflorit și elocvent, tot nu înțelegi realmente adevărul și totul se bazează încă pe gândirea și închipuirile umane. Nu se dobândește din luminarea Duhului Sfânt. Oamenii sunt predispuși să interpreteze cuvintele lui Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor proprii și pot chiar să interpreteze greșit cuvintele lui Dumnezeu în afara contextului, făcându-i pasibili să-L înțeleagă greșit și să-L judece pe Dumnezeu, iar acest lucru este problematic. Prin urmare, adevărul este dobândit în principal prin înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și prin luminarea Duhului Sfânt. A fi capabil să înțelegi și să explici sensul literal al cuvântului lui Dumnezeu nu înseamnă că ai dobândit adevărul. Dacă înțelegerea sensului literal al cuvântului lui Dumnezeu ar însemna că ai înțeles adevărul, atunci ar trebui doar să ai puțină educație și cunoaștere, așa că de ce ai avea nevoie de luminarea Duhului Sfânt? Este lucrarea lui Dumnezeu un lucru pe care mintea omenească îl poate înțelege? Prin urmare, înțelegerea adevărului nu se bazează pe noțiuni sau închipuiri umane. Ai nevoie de luminarea, iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt pentru a avea experiență și cunoștințe reale. Acesta este procesul de înțelegere și dobândire a adevărului și reprezintă, totodată, o condiție necesară.