Cunoașterea suveranității lui Dumnezeu reprezintă o lecție profundă. Pentru a vedea suveranitatea lui Dumnezeu în toate, omul trebuie să aibă înțelegere spirituală și, de asemenea, trebuie să poată pricepe multe adevăruri. Când este vorba să-L înțeleagă pe Dumnezeu, oamenii sunt deseori înguști la minte și privesc doar la ceea ce este în fața lor. Îl judecă mereu pe Dumnezeu pe baza opiniilor lor despre bine și rău, corectitudine sau incorectitudine, alb și negru, sau bazându-se pe noțiunile și închipuirile umane, și spun că Dumnezeu a greșit făcând una sau alta. Totuși, ce este drept? Atât timp cât ceva este făcut de Dumnezeu, este drept. Este drept ca Dumnezeu să distrugă oameni? (Da.) Dumnezeu a ridicat o rasă și a făcut-o prosperă, dar tu simți că acea rasă nu ar trebui să fie prosperă. Cum a devenit atunci prosperă? Evreii I s-au opus lui Dumnezeu, așa că în ochii oamenilor, de îndată ce Dumnezeu S-a mâniat și i-a blestemat, El ar fi trebuit să îi distrugă. Dar aceasta este doar noțiunea și închipuirea omenească. După ce Dumnezeu a blestemat și pedepsit poporul evreu, El le-a permis să supraviețuiască și le-a promis că rădăcinile lor vor rămâne, că vor fi împrăștiați în alte țări din întreaga lume și că vor putea, în sfârșit, să își refacă națiunea. Promisiunile lui Dumnezeu nu pot fi schimbate, iar cuvintele sale de pedeapsă trebuiau, de asemenea, să fie împlinite. Suveranitatea lui Dumnezeu este atât de minunată. Dacă încerci să judeci lucrarea lui Dumnezeu și lucrurile care li se întâmplă oamenilor din perspectiva dreptății sau a nedreptății, le vei respinge. Vei crede că ele nu par a fi lucrarea lui Dumnezeu și că nu sunt în concordanță cu noțiunile și închipuirile tale și le vei respinge. Dacă le respingi, cum te vei putea supune lor ca fiind adevărul? Va fi imposibil. De ce le resping oamenii? Din cauza noțiunilor omenești, ceea ce înseamnă că există limite în ceea ce creierul omenesc poate recunoaște și în ceea ce oamenii pot vedea din faptele lui Dumnezeu și că sunt limite în adevărurile pe care oamenii le pot înțelege. Cum poți depăși aceste limite pentru a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu? Trebuie să accepți lucrurile de la Dumnezeu și să nu definești cu ușurință lucrurile pe care le întâmpini și nu le poți înțelege și să nu judeci orbește dacă nu poți rezolva o anumită problemă. Aceasta este rațiunea pe care oamenii ar trebui să o aibă în cel mai înalt grad. Dacă spui: „Dumnezeu nu face așa ceva, El nu ar face niciodată asta!”, atunci îți lipsește rațiunea. Ce poți înțelege tu cu adevărat? Dacă îndrăznești să judeci în locul lui Dumnezeu, atunci chiar îți lipsește rațiunea. Dumnezeu nu va acționa neapărat cum crezi tu sau în limitele închipuirilor tale. Dumnezeu este prea măreț, prea de nepătruns, prea profund, prea minunat și prea înțelept! De ce am adăugat termenul „prea”? Deoarece oamenii nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu. Ești o ființă creată, așa că nu încerca să Îl înțelegi pe Dumnezeu. Odată ce nu mai ai ideea asta, vei avea un pic de rațiune. Nu încerca să Îi stabilești reguli lui Dumnezeu, iar dacă vei reuși să te abții să faci asta, atunci vei avea rațiune. Sunt mulți oameni care Îi stabilesc mereu reguli lui Dumnezeu și spun că El ar trebui să acționeze într-un anumit fel, că sigur ar proceda în felul acesta, ori sigur nu ar proceda în felul acela, sau că acest lucru sigur este un act dumnezeiesc, iar acel lucru sigur nu reprezintă un act dumnezeiesc. Ce înseamnă această adăugare a cuvântului „sigur”? (Este nejustificată.) Spui că Dumnezeu este minunat și prea înțelept dar apoi zici că Dumnezeu nu ar acționa niciodată într-un anumit mod. Nu este o contradicție? Aceasta nu este o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu. Este complet lipsit de rațiune ca omul să insiste mereu asupra propriilor opinii și să stabilească permanent reguli pentru Dumnezeu.

Dumnezeu înfăptuiește ultima etapă a lucrării și nimeni nu s-a gândit că El ar putea să apară și să lucreze în China. Faptul că nu îți poți imagina asta oare nu e din cauza noțiunilor și închipuirilor din inima ta și a limitărilor tale în gândire? Te poți gândi că e posibil în America, în Marea Britanie sau în Israel, dar în mod clar nu îți poți imagina că Dumnezeu ar lucra în China. Este de neconceput pentru tine. Este mult peste noțiunile și închipuirile oamenilor, dar Dumnezeu tocmai Și-a început lucrarea în China, făcând ultima și cea mai importantă lucrare a Sa. Este total împotriva noțiunilor omenești. Așadar, ce ai învățat din asta? (Că lucrarea lui Dumnezeu nu e în acord cu noțiunile omenești și că este minunată și de nepătruns.) Lucrarea lui Dumnezeu este mult peste închipuirile omenești, minunată și de nepătruns, înțeleaptă, profundă – acestea sunt cuvinte omenești folosite pentru a descrie tot ceea ce are și este Dumnezeu, firea și esența Lui și asta este considerat rațional. Deoarece Dumnezeu face lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile umane, oamenii rezumă totul la următoarele cuvinte: „Lucrarea lui Dumnezeu este minunată și de nepătruns, în dezacord cu noțiunile umane.” Ce mai pot învăța oamenii din asta? Că toate vechile noțiuni și închipuiri ale omenirii au fost răsturnate. Așadar, de unde vin aceste noțiuni? Din ce vezi tu, China este săracă și înapoiată, Partidul Comunist deține puterea, creștinii sunt persecutați, nu există libertate și drepturile omului, iar chinezii sunt slab educați, cu o poziție joasă pe scena lumii, părând oamenii bolnavi și de compătimit din Asia de Est. Cum ar putea Dumnezeu să Se întrupeze în China pentru a-Și face lucrarea? Nu este aceasta o noțiune? Vezi acum dacă această noțiune este corectă sau greșită. (Este complet greșită.) Pentru început, hai să nu discutăm despre motivele pentru care Dumnezeu ar lucra în acest mod, dacă e din cauză că-Și dorește să fie smerit și ascuns sau dacă a lucra în acest fel are o însemnătate și valoare profundă. Să nu discutăm la acest nivel, să vorbim însă dacă acest mod de a lucra al lui Dumnezeu intră mult în contradicție cu noțiunile umane. Foarte mult! Oamenii nu își pot imagina. Este un mister al Cerurilor și nimeni nu știe. Și dacă s-ar apela la astronomi, geografi, istorici și profeți, ar fi cineva capabil să înțeleagă? Nimeni nu ar putea, chiar dacă toți oamenii capabili, vii sau morți, ar fi chemați să analizeze și să cerceteze, să examineze și să studieze cu telescoape astronomice – nimic nu ar aduce niciun rezultat. Ce înseamnă asta? Că omenirea este prea nesemnificativă, prea ignorantă, că îi lipsește prea mult discernământul pentru a pătrunde treburile lui Dumnezeu. Dacă nu poți înțelege, nu te deranja. Care ar fi rezultatul, dacă ai încerca? Noțiunile tale nu echivalează cu adevărul și, de fapt, sunt foarte departe de ceea ce vrea Dumnezeu să facă. Nu sunt deloc același lucru. Puțina cunoaștere pe care o au oamenii este inutilă, nu poate să înțeleagă ceva sau să rezolve vreo problemă. Acum că citiți cuvintele lui Dumnezeu și ascultați predici și părtășii, înțelegeți un pic mai mult în inimile voastre? Ai ceva cunoaștere de Dumnezeu? Cineva ar putea spune: „Dumnezeu nu discută cu noi ceea ce face; măcar de ne-ar da un semn ceresc, astfel încât să înțelegem ceea ce intenționează sau chiar să inspire un profet să facă o prezicere.” Nu ai putea să vezi, nici măcar cu un semn ceresc, și nici un profet nu ar putea. Ceea ce face Dumnezeu în tărâmul spiritual a rămas un secret din antichitate și până acum, și este un secret pe care nu îl poate cunoaște niciun om. Oricât de talentat ar putea fi un profet, un astronom, un învățat, un expert sau un om de știință în orice disciplină, ei ar putea studia asta cât doresc, dar nu ar înțelege niciodată treburile lui Dumnezeu. Oamenii pot studia lucrarea lui Dumnezeu din trecut și ar putea fi capabili să spicuiască unele înțelesuri sau secrete care ar putea avea legătură cu ceea ce a făcut Dumnezeu, dar nimeni nu știe ce va face Dumnezeu în viitor sau intențiile Sale. Așadar, oamenii nu ar trebui să creadă că Îl înțeleg pe Dumnezeu sau, în cele din urmă, că înțeleg cum lucrează El, prin observații și studiu, experimente și observații îndelungate, analiză complexă sau cu multă osteneală și muncă grea. Este imposibil și nu ar funcționa niciodată. Așadar, dacă oamenii nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu, ce ar trebui să facă? (Ar trebui să se supună.) Este cel mai rațional lucru ca oamenii să se supună și să se alinieze cât mai mult la intențiile lui Dumnezeu; supunerea este condiția de bază. Care este scopul? Scopul este acela de a putea, bazându-se pe experimentarea lucrării lui Dumnezeu, să Îl cunoască mai bine, să dobândească adevărul și să câștige viața. Acesta este lucrul pe care se cuvine să îl dobândești și comoara pe care ar trebui să o dorești. În ceea ce privește evenimentele externe majore, cum ar fi chestiunile internaționale, cum face Dumnezeu lucrurile și cum conduce specia umană, dacă ajungi să le înțelegi, e chiar mai bine. Este, de asemenea, în regulă dacă zici: „Nu prea îmi pasă de aceste lucruri. Nu am calibrul necesar sau mintea pentru asta; îmi pasă doar de modul în care Dumnezeu îmi furnizează adevărul și îmi schimbă firea.” Atât timp cât ai o inimă supusă și cu frică de Dumnezeu, vei reuși în cele din urmă să dobândești adevărul de la Dumnezeu, precum și înțelepciune. Adevărul schimbă firile oamenilor; viața este cea pe care oamenii ar trebui să caute să o dobândească și calea pe care ar trebui să meargă. Așadar, care este înțelepciunea pe care o primesc oamenii? Fără ca măcar să știi, vei putea să vezi modul în care Dumnezeu face multe lucruri, de ce le face, care sunt intențiile și țelurile Sale și care sunt principiile Lui când face anumite lucruri. Vei fi capabil să realizezi asta în mod inconștient, prin procesul experimentării adevărului cuvintelor lui Dumnezeu. Poate că aceste cuvinte și chestiuni sunt prea profunde și nu le vei putea exprima în cuvinte, dar le vei simți în inima ta și vei avea o înțelegere adevărată, chiar fără să-ți dai seama.

Să începem cu povestea lui Avraam. Când avea 85 de ani, dar încă nu avea un fiu, Dumnezeu i-a promis unul. Care a fost răspunsul soției sale, Sara? Și-a zis în sinea ei: „Sunt deja bătrână și stearpă. Cum aș putea să am un fiu?” Nu este acesta o noțiune umană? Ea a folosit noțiuni umane pentru a cumpăni lucrarea lui Dumnezeu, iar astfel s-a putut îndoi și crede că un asemenea lucru este imposibil. Și atunci ce a făcut? I-a dat-o drept concubină lui Avraam pe slujnica ei, Agar. Așadar, spune-Mi, a văzut Dumnezeu ce a făcut ea? Dumnezeu a știut. În anul următor, Agar a născut un băiat numit Ismael. Când Avraam avea 99 de ani, Iahve Dumnezeu a apărut și i-a promis că Sara va fi însărcinată cu un fiu cam în aceeași perioadă în anul următor și că tot tărâmul Canaanului îi va fi dat lui și descendenților lui, pentru a fi al lor pe vecie. Anul următor, Sara a născut un fiu numit Isac. Ca fiu al stăpânei casei, Isac era moștenitorul, pe când Ismael, născut de concubină, nu putea moșteni. Mai târziu, Agar și Ismael au fost izgoniți, iar Agar l-a dus în deșert, unde nu era nici mâncare, nici apă. În fața morții, Hagar s-a rugat lui Iahve Dumnezeu, spunând: „Nu există scăpare. Am un copil și vreau să trăiesc.” Iahve Dumnezeu a trimis un înger să le dea apă, iar ei au supraviețuit. Mai târziu, deșertul le-a devenit casă și cei doi au prins rădăcini și au avut mulți descendenți – popoarele moderne, cum ar fi arabii, care trăiesc în Orientul Mijlociu. Vezi tu, faptul că a permis acest lucru reprezintă bunăvoința lui Dumnezeu. Acesta este un eveniment extern important, pe care nu l-a studiat nimeni, dar asta nu înseamnă că acțiunea lui Dumnezeu nu este prezentă – este. Nu este ca și cum cineva a făcut ceva în secret, ceva ce Dumnezeu nu a văzut – cu siguranță nu este așa. Aici este bunăvoința lui Dumnezeu. Dumnezeu a îngăduit și a promis că tribul lui Ismael va supraviețui pentru a echilibra lumea și pentru a fi folositor la nevoie. Ei s-au luptat în permanență cu israeliții pentru teritoriu, pentru Fâșia Gaza și pentru Ierusalim. Trebuie să vezi acțiunea lui Dumnezeu în această chestiune. Dumnezeu a făcut ceva ce oamenii percep ca fiind rău și se gândesc că poate El a calculat greșit sau nu a fost suficient de atent, iar oamenii au profitat de chichițe. Atât poate să înțeleagă și să-și închipuie mintea unei persoane obișnuite. Oamenii se gândesc că Dumnezeu a ațipit și nu a supravegheat lucrurile, din asta rezultând nașterea lui Ismael de către Hagar, iar lui Dumnezeu I S-a făcut milă de ei și le-a îngăduit să supraviețuiască, aranjându-le traiul în deșert. Chiar așa să fie? (Nu, nu este așa.) Dumnezeu are un plan, iar nașterea și existența diferitelor rase – adică diferitele etnii și culori ale pielii umanității – joacă toate un rol în echilibrarea întregii specii umane, iar tu poți vedea exact ce rol joacă urmărind starea lumii. Este aceasta o acțiune a lui Dumnezeu? Dumnezeu controlează viteza de reproducere a unei rase, populația sa globală, ce rol joacă pe Pământ și în cadrul speciei umane și ceea ce fac oamenii aparținând acelei rase, și bune și rele. Vorbind de cele rele, oamenii cred că acestea nu este posibil să vină de la Dumnezeu, că toate sunt înfăptuirile Satanei. Dar nu este și Satana în mâinile lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Satana face ce vrea și Dumnezeu nu are niciun control.” Aceasta este explicația? Această chestiune nu poate fi raționalizată în mod logic și este greșit să se procedeze așa. Unele lucruri par rele din afară, iar altele par bune, dar toate sunt supuse suveranității lui Dumnezeu. Nu poți spune că Dumnezeu are suveranitate doar asupra binelui, nu și a răului, căci ambele sunt în mâinile lui Dumnezeu, orchestrate și controlate de El, iar bunăvoința Lui este în spatele tuturor lucrurilor. Acesta este adevărul și, dacă poți vedea asta clar, atunci înțelegi adevărul. Este incorect să concluzionezi că lucrurile sunt rele și să le privești doar din unghiul acesta, deoarece este ușor să-L înțelegi greșit pe Dumnezeu și să I te împotrivești. Tot ceea ce face Dumnezeu conține bunăvoința Lui. Așadar, ce este bunăvoința lui Dumnezeu? Oamenii văd doar lucrurile rele care se întâmplă chiar sub ochii lor și niciodată nu pot vedea care ar putea fi consecințele acelor lucruri peste zece sau douăzeci de ani. Ce se va întâmpla peste o mie sau două mii de ani, ce impact va avea și ce rol important va juca în modelarea lumii și a întregii umanități – oamenii nu pot vedea asta, dar aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu. Sunt dezvoltarea lumii și a întregii umanități chestiuni simple? Oriunde se întâmplă ceva, oriunde are loc un eveniment important, oriunde este o epidemie de ciumă sau un cutremur, Dumnezeu deține controlul! Unii oameni absurzi, fără nicio înțelegere spirituală, s-ar putea întreba: „Dacă Dumnezeu controlează totul, atunci suprimarea din partea diavolilor și uciderea și cruda persecuție a aleșilor Săi sunt și ele sub controlul Lui? Dumnezeu le-a provocat?” Este corect să privim lucrurile așa? Este validă această idee? Acest lucru Îl pune pe Dumnezeu într-o poziție negativă și este greșit. Așadar, cum ar trebui să privim această chestiune? Dumnezeu provoacă tot, și ce este inclus în „tot”? Totul este inclus: orice se poate vedea cu ochiul liber, precum munții și râurile, copacii, plantele, oamenii și așa mai departe. Sunt incluse, de asemenea, microorganismele pe care nu le putem vedea cu ochiul liber, precum și diavolii, Satana și toate felurile de spirite și duhuri din tărâmul spiritual. Toate acestea sunt sub controlul lui Dumnezeu. Toate fac ceea ce Dumnezeu vrea ca ele să facă. Le permite să iasă ori de câte ori e nevoie, iar ele fac ceea ce ar trebui să facă. Aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu. Indiferent cum domnește și aranjează Dumnezeu, poți vedea cum voia lui Dumnezeu va fi împlinită în cele din urmă și toate cuvintele lui Dumnezeu vor fi îndeplinite.

E posibil ca oamenii să nu poată vedea acum efectul a ceva ce face Dumnezeu sau care este scopul, de ce face Dumnezeu ceva, sau care este intenția Lui. Acestea pot rămâne ascunse și două sute de ani, iar omenirea tot nu va ști, dar va fi convinsă după o mie de ani: „A fost atât de corect și minunat din partea lui Dumnezeu să facă asta! Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeu!” Omenirea va descoperi că tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul și că nimic nu este greșit. De exemplu, crucificarea și moartea Domnului Isus în Epoca Harului au fost văzute de către lume în acel moment ca un eșec al acelei etape a lucrării. Oamenii s-au gândit: „Domnul Isus nu a urmat soarta unui muritor care s-a născut, a îmbătrânit, s-a îmbolnăvit și a murit, însă a fost trădat de Iuda înainte ca El să poată face vreo lucrare, arestat de către soldați, biciuit, a purtat o coroană de spini, a fost batjocorit și, în cele din urmă, a fost răstignit. Nu este acesta un eșec?” Este răstignirea un eșec? Iuda L-a trădat pe Domnul Isus conducerii țării, dar ce reprezintă conducerea? Reprezintă forțele Satanei. Este bun sau rău faptul că Hristos a fost dat pe mâna Satanei? (Din afară, pare rău.) Oamenii s-au gândit: „O, nu! Lucrarea lui Dumnezeu a fost tulburată de către diavol. Asta nu e bine, este un semn rău, deoarece Dumnezeu nu urmărea ce se întâmplă și nu este atât de puternic! Cum a putut Hristos întrupat să fie totuși trădat și predat în mâinile conducătorilor? Nu e clar că a fost lăsat la mila Satanei? Domnul Isus trebuie să găsească repede un mod de a scăpa, altfel nu se va termina lucrarea? Hristos încă mai are o lucrare de slujire.” Nu asta ar crede oamenii? Astfel, Petru a zis: „Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22) și noțiunile umane au ieșit la iveală. Ei s-au gândit: „Dumnezeu nu poate fi predat în mâinile conducătorilor, deci dacă a fost predat, atunci El nu este Dumnezeu.” Nu este aceasta o noțiune umană? Doar pentru că au avut o asemenea noțiune au putut oamenii să spună asemenea lucruri să acționeze și să se comporte în asemenea fel și îngreuneze îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Ce i-a spus Isus lui Petru? „Înapoia Mea, Satan!” (Matei 16:23). Domnul Isus l-a considerat pe Petru drept Satana. În cele din urmă, Domnul Isus a fost predat în mâinile Satanei, iar acei oameni au devenit obiecte care slujesc, pentru a îndeplini lucrarea de răstignire a Domnului Isus. A fost un lucru bun sau rău ca Domnul Isus să fie predat în mâinile Satanei? (Un lucru bun.) Dacă îl privim așa, este un lucru bun, nu unul rău, pentru că lucrarea lui Dumnezeu a fost împlinită prin aceste mijloace. A făcut ceva Dumnezeu de la trădarea lui Iuda până la răstignirea Domnului Isus? A plănuit El să evadeze sau a venit cineva să-L salveze? (Nu.) S-a gândit Dumnezeu la un mod prin care să facă un miracol, să-L ridice pe Domnul Isus direct la ceruri și să-L ascundă în spatele norilor, unde nimeni nu putea să-L vadă? Ce înălțare glorioasă, magnifică! Dar nimeni nu a văzut aceste lucruri pentru că Dumnezeu nu le-a făcut. Faptul că Dumnezeu nu a făcut asta înseamnă că nu o poate face? Putea Dumnezeu să facă asta? (Da, putea.) Atunci, de ce nu a făcut-o? (A fost bunăvoința lui Dumnezeu. El avea un plan.) Care a fost planul lui Dumnezeu? A fost de a accepta să Se predea Satanei pentru ca apoi să ia locul acelor păcătoși pe cruce, sacrificându-Se pentru a răscumpăra omenirea. Asta a vrut Dumnezeu să facă; El nu face lucrurile imaginate de oameni, potrivit noțiunilor lor. Mulți oameni se gândesc așa: „Dumnezeu ar trebui să trimită mai multe fulgere care să îi lovească pe toți acei oameni ticăloși care I s-au împotrivit și, după ce îi doboară, Domnul Isus S-ar înălța la ceruri. Ce glorios și minunat ar fi și cum ar arăta asta autoritatea lui Dumnezeu! Lasă-i pe acești diavoli și satane și oameni să vadă cu toții care sunt consecințele răstignirii lui Dumnezeu, apoi nu vor mai îndrăzni în viitor, corect?” Poate că oamenii nu îndrăznesc să se împotrivească, dar nu este oare o piedică dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este împlinită? Noțiunile umane perturbă mereu lucrarea lui Dumnezeu, așa că El nu lucrează în acest mod. Unii oameni chiar cred în Domnul Isus deoarece El a fost răstignit pentru a-Și face lucrarea de răscumpărare, dar, în același timp, vor spune cu cele mai bune intenții: „Domnul Isus nu ar fi trebuit să fie răstignit. Nu a fost ușor să Se întrupeze, iar El a trebuit să lucreze cu smerenie și în taină, să fie părăsit de oameni și ponegrit de acei cărturari și farisei. E un lucru atât de demn de milă! El ar fi trebuit să evite răstignirea, să nu Se coboare la acest nivel, nu era nevoie de asta.” Este drept ca oamenii să privească așa lucrurile? (Nu, nu este.) Dacă privim acum, după două mii de ani, modul acesta de gândire este greșit. Există adevăr în mintea omenească? (Nu, nu există.) Așadar, ce este în mintea oamenilor? Toate sunt închipuiri și noțiuni umane, dar și intenții bune, sentimente, compasiune și egoism. Pot acestea să împlinească lucrarea lui Dumnezeu? Îi pot împlini voia? Nu pot, de aici cuvintele Domnului Isus: „Înapoia Mea, Satan!” Dumnezeu a vrut să Se dea personal în mâinile Satanei, i-a permis chiar Satanei să-L răstignească pe Hristos și prin răstignire să împlinească, astfel, lucrarea de răscumpărare. Dumnezeu nu a făcut niciun fel de miracol. Dumnezeu a zis de câteva ori: „Dumnezeu tace.” Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că Dumnezeu nu vede, nu Se preocupă, nu acordă atenție, nu spune un cuvânt și păstrează o tăcere totală? (Nu, nu asta înseamnă.) Atunci, care este înțelesul lui „tace”? Aici se află intenția, înțelepciunea și firea lui Dumnezeu. Ce fire a lui Dumnezeu este dezvăluită în păstrarea tăcerii de către El? Aici este înțelepciunea lui Dumnezeu. El dorește să Își împlinească lucrarea de gestionare. Indiferent de câte noțiuni și închipuiri au oamenii, El le evită în primul rând pe acestea fără să ofere o explicație, însă lucrează tăcut și practic până în ziua în care aleșii Lui înțeleg adevărul și I se pot supune, voia Lui este îndeplinită și lucrarea Lui asupra lor este împlinită iar El l-a înfrânt complet pe Satana și a dobândit gloria. El folosește aceste fapte și rezultate ca dovadă pe care să o vadă toată umanitatea, pe care să o vadă Satana – acestea sunt firea și intenția lui Dumnezeu pe care le dezvăluie faptul că El păstrează tăcerea. Care fire a lui Dumnezeu este aceasta? Arată răbdarea lui Dumnezeu? (Da.) De ce a fost Dumnezeu răbdător în tot acest timp? De ce a tăcut? Aici este înțelepciunea lui Dumnezeu. Unele lucruri sunt mistere pe care niciunei ființe create, non-create sau înger nu i se permite să le înțeleagă sau să le priceapă. Aceasta este înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate vorbi prematur, și este vreun beneficiu dacă El rostește fie și măcar un cuvânt în plus? Nu există niciun beneficiu, pentru că ei nu înțeleg. Dacă ar vorbi cu cineva, L-ar înțelege? (Nu L-ar înțelege.) În acest caz, nu există niciun beneficiu în a vorbi. Ar fi înțeles oamenii dacă, acum două mii de ani, Dumnezeu ar fi spus omenirii: „Eu vreau să fiu răstignit, vreau să-Mi ofer sângele prețios pentru a răscumpăra omenirea cu asemănarea trupului păcătos”? (Nu ar fi înțeles.) Care au fost singurele cuvinte ale lui Dumnezeu? El a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” și i-a făcut pe oameni să practice răbdarea și toleranța. A spus Dumnezeu mai multe omului? (Nu.) De ce nu? (Omul nu putea înțelege.) Nu era niciun mod prin care omenirea putea înțelege. De aceea, Dumnezeu a fost nevoit să Își dezvăluie firea și gândurile în tăcere. Chiar dacă Dumnezeu ar vorbi cu orice ființă creată sau non-creată, aceasta nu ar înțelege. Așadar, El nu putea decât să Se folosească de acțiunile și faptele Sale pentru a dovedi omenirii și pentru a-Și îndeplini voia. Abia acum, după două mii de ani, Dumnezeu expune aceste lucruri, în timp ce El face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă; oamenii se gândesc la evenimentele de acum două milenii și abia acum înțeleg de ce Domnul Isus a fost răstignit atunci. Despre motivul răstignirii lui Dumnezeu, despre predarea către Satana, despre trădarea lui Iuda în acele circumstanțe și, după trădare, despre faptul că Domnul Isus a suferit atât de mult, vărsând ultima picătură de sânge pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu, despre motivul pentru care Dumnezeu a făcut acest lucru și despre semnificația lui – Dumnezeu vorbește despre acest lucru doar atunci când este martor pentru întrupare, așa cum El apare și lucrează în zilele de pe urmă și, în plus, dezvăluie multe taine, cum ar fi voia și gestionarea lui Dumnezeu. Acum că oamenii au văzut legătura dintre cele trei etape ale lucrării, ei cunosc în sfârșit viziunea planului de gestionare al lui Dumnezeu și înțeleg aceste adevăruri și bunele intenții ale lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi spus omenirii cu o mie de ani înainte, ar fi înțeles oamenii? (Nu.) Așadar, Dumnezeu face adesea totul în timp ce tace. Care este motivul acestei tăceri? E acela că lucrarea pe care o face Dumnezeu este prea înțeleaptă, prea minunată și prea profundă – dacă Dumnezeu ar fi vorbit mai devreme, indiferent ce s-ar fi spus, atunci oamenii nu ar fi fost capabili să înțeleagă sau să priceapă. Așa că Dumnezeu nu poate decât să meargă mai departe în tăcere, vorbind întotdeauna pentru a-Și face lucrarea și a conduce omenirea. Este corect ca oamenii să-L urmeze pe Dumnezeu, și, cu cât înaintează, cu atât mai strălucitor devine drumul. Dumnezeu nu te va duce pe căi greșite și chiar dacă te va da Satanei, Dumnezeu este responsabil până la capăt. Tu trebuie să ai această credință și aceasta este atitudinea pe care ființele create ar trebui să o aibă față de Dumnezeu. Dacă tu poți spune: „Chiar dacă Dumnezeu mă dă pe mâna Satanei drept jucărie, El este tot Dumnezeu și nu pot să-mi schimb inima care Îl urmează, nu pot să-mi schimb credința în El”, atunci aceasta este credința adevărată în Dumnezeu.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.