Fragment 372 | „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers Capitolul 27”

Omenirea a simțit căldura Mea, M-a slujit cu onestitate și Mi s-a supus cu onestitate, făcând totul pentru Mine în prezența Mea. Dar oamenii de azi, cumva, nu pot să izbutească să ajungă la acest fel de a fi și nu pot decât să jelească în spiritul lor ca și cum ar fi căzut pradă unui lup hămesit. Ei nu pot decât să privească neajutorați la Mine, strigându-Mă neîncetat să le vin în ajutor, dar la sfârșit nu vor putea să scape din situația lor grea. Mă gândesc cum oamenii din trecut au făcut promisiuni în prezența Mea, jurând pe cer și pământ în prezența Mea să-Mi răsplătească bunătatea cu iubirea lor. Au plâns cu mâhnire înaintea Mea și sunetul plânsetelor lor a fost sfâșietor și greu de suportat. Adeseori am dat ajutor omenirii în virtutea hotărârii sale. De nenumărate ori, oamenii au venit înaintea Mea să Mi se supună, într-un mod încântător care este greu de uitat. De nenumărate ori, M-au iubit cu o loialitate neabătută și simțămintele lor sincere au fost admirabile. În nenumărate ocazii, M-au iubit într-atât încât să-și sacrifice propriile vieți, M-au iubit mai mult decât pe ei înșiși și, văzându-le onestitatea, le-am acceptat iubirea. În nenumărate ocazii, s-au oferit pe sine în prezența Mea, de dragul Meu, nepăsători în fața morții, iar Eu le-am descrețit frunțile de griji și, cu băgare de seamă, le-am cercetat chipurile. Au existat nenumărate ocazii când i-am iubit ca pe odoarele Mele și au existat nenumărate ocazii când i-am urât ca pe propriii dușmani. Astfel sunt Eu – oamenii nu pot să înțeleagă niciodată ce este în mintea Mea. Când oamenii sunt triști, Eu vin să-i mângâi, iar când sunt slabi, Eu vin să îi ajut. Când rătăcesc, Eu îi călăuzesc. Când plâng, Eu le șterg lacrimile. Și totuși, când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima lui? Când sunt extrem de îngrijorat, cine este atent la simțămintele Mele? Când sunt mâhnit, cine poate compensa rănile din inima Mea? Când Eu am nevoie de cineva, cine s-ar oferi de bunăvoie să acționeze la unison cu Mine? Oare atitudinea din trecut a oamenilor față de Mine să fie pierdută acum pentru totdeauna? Cum se face că nu a mai rămas nicio urmă în amintirile lor? Cum de au uitat oamenii toate aceste lucruri? Nu cumva toate acestea se întâmplă pentru că omenirea a fost coruptă de către dușmanul ei?

din „Cuvântul Se arată în trup”

Cine poate avea grijă de voia lui Dumnezeu?

Oamenii au simțit căldura Mea, cândva Mă slujeau onești,

erau cu-adevărat supuși, făceau totul pentru Mine.

Dar oamenii nu pot face asta acum; în duhul lor, plâng toți.

Privesc la Mine, cer ajutor; din situația lor nu pot scăpa.

Oamenii au făcut promisiuni, jurând pe cer și pământ

să-Mi răsplătească bunătatea cu toată iubirea din inima lor.

Au plâns cu mâhnire la Mine; strigătele lor erau triste.

Aș ajuta omenirea datorită hotărârii sale.

Când oamenii-s triști, vin să le dau alinare; și când sunt slabi, le dau ajutor.

Când sunt pierduți, le dau o cale; iar când ei plâng, le șterg lacrimile.

Dar când Eu sunt trist, cine Mă poate alina?

Când sunt îngrijorat, cui îi pasă de ceea ce simt?

De multe ori oamenii M-au ascultat, frumusețea lor era de neuitat.

Erau loiali în iubirea pentru Mine, sentimentele lor erau lăudabile.

De multe ori M-au iubit și viața și-au sacrificat.

Datorită acestui zel, iubirea lor Mi-a câștigat acceptarea.

De multe ori, se ofereau pe ei înșiși,

înfruntând calm moartea de dragul Meu.

Înlăturându-le îngrijorarea, le cercetam cu grijă chipurile.

De multe ori i-am iubit, ca și cum erau comoara Mea.

De multe ori i-am urât, ca și cum erau dușmani.

Totuși oamenii nu înțeleg ce-i în mintea Mea.

Când oamenii-s triști, vin să le dau alinare; și când sunt slabi, le dau ajutor.

Când sunt pierduți, le dau o cale; iar când ei plâng, le șterg lacrimile.

Dar când Eu sunt trist, cine Mă poate alina?

Când sunt îngrijorat, cui îi pasă de ceea ce simt?

Când sunt întristat, cine vindecă rănile inimii Mele?

Cine Îmi sare-n ajutor atunci când am nevoie de cineva?

E oare atitudinea de altădată a omului față de Mine pierdută acum pe veșnicie?

De ce nu mai e nicio urmă lăsată-n memoria lor?

Oamenii au uitat lucrurile acestea, fiind corupți de dușmani.

Când oamenii-s triști, vin să le dau alinare; și când sunt slabi, le dau ajutor.

Când sunt pierduți, le dau o cale; iar când ei plâng, le șterg lacrimile.

Dar când Eu sunt trist, cine Mă poate alina?

Când sunt îngrijorat, cui îi pasă de ceea ce simt?

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar