Omenirea a simțit căldura Mea, M-a slujit cu onestitate și Mi s-a supus cu onestitate, făcând totul pentru Mine în prezența Mea. Dar oamenii de azi, cumva, nu pot să izbutească să ajungă la acest fel de a fi și nu pot decât să jelească în spiritul lor ca și cum ar fi căzut pradă unui lup hămesit. Ei nu pot decât să privească neajutorați la Mine, strigându-Mă neîncetat să le vin în ajutor, dar la sfârșit nu vor putea să scape din situația lor grea. Mă gândesc cum oamenii din trecut au făcut promisiuni în prezența Mea, jurând pe cer și pământ în prezența Mea să-Mi răsplătească bunătatea cu iubirea lor. Au plâns cu mâhnire înaintea Mea și sunetul plânsetelor lor a fost sfâșietor și greu de suportat. Adeseori am dat ajutor omenirii în virtutea hotărârii sale. De nenumărate ori, oamenii au venit înaintea Mea să Mi se supună, într-un mod încântător care este greu de uitat. De nenumărate ori, M-au iubit cu o loialitate neabătută și simțămintele lor sincere au fost admirabile. În nenumărate ocazii, M-au iubit într-atât încât să-și sacrifice propriile vieți, M-au iubit mai mult decât pe ei înșiși și, văzându-le onestitatea, le-am acceptat iubirea. În nenumărate ocazii, s-au oferit pe sine în prezența Mea, de dragul Meu, nepăsători în fața morții, iar Eu le-am descrețit frunțile de griji și, cu băgare de seamă, le-am cercetat chipurile. Au existat nenumărate ocazii când i-am iubit ca pe odoarele Mele și au existat nenumărate ocazii când i-am urât ca pe propriii dușmani. Astfel sunt Eu – oamenii nu pot să înțeleagă niciodată ce este în mintea Mea. Când oamenii sunt triști, Eu vin să-i mângâi, iar când sunt slabi, Eu vin să îi ajut. Când rătăcesc, Eu îi călăuzesc. Când plâng, Eu le șterg lacrimile. Și totuși, când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima lui? Când sunt extrem de îngrijorat, cine este atent la simțămintele Mele? Când sunt mâhnit, cine poate compensa rănile din inima Mea? Când Eu am nevoie de cineva, cine s-ar oferi de bunăvoie să acționeze la unison cu Mine? Oare atitudinea din trecut a oamenilor față de Mine să fie pierdută acum pentru totdeauna? Cum se face că nu a mai rămas nicio urmă în amintirile lor? Cum de au uitat oamenii toate aceste lucruri? Nu cumva toate acestea se întâmplă pentru că omenirea a fost coruptă de către dușmanul ei?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 27