În ochii Mei, omul este stăpânitorul tuturor lucrurilor. Autoritatea pe care i-am dat-o nu a fost mică, îngăduindu-i să stăpânească toate lucrurile de pe pământ – iarba de pe munţi, animalele din păduri şi peştii din apă. Şi totuşi, în loc să fie fericit datorită acestui lucru, omul este cuprins de nelinişte. Întreaga sa viaţă este una de suferinţă, de alergătură şi de distracţie adăugată deşertăciunii, iar în toată viaţa lui nu există noi invenţii sau creaţii. Nimeni nu este capabil să scape din această viaţă goală, nimeni nu a descoperit vreodată o viaţă plină de însemnătate şi nimeni nu a trăit o viaţă adevărată. Cu toate că oamenii de astăzi trăiesc toţi în lumina Mea strălucitoare, nu cunosc nimic despre viaţa din cer. Dacă nu sunt milostiv faţă de om şi nu mântuiesc omenirea, atunci toţi oamenii au venit în zadar, vieţile lor pe pământ sunt fără rost şi vor muri în zadar, fără nimic de care să fie mândri. Oamenii din toate religiile, sferele societăţii, naţiunile şi confesiunile religioase cunosc cu toţii deşertăciunea pe pământ, şi cu toţii Mă caută şi aşteaptă întoarcerea Mea – totuşi, cine este capabil să Mă cunoască atunci când sosesc? Eu am creat toate lucrurile, am creat omenirea şi astăzi M-am pogorât printre oameni. Omul, totuşi, Îmi dă o ripostă şi se răzbună pe Mine. Oare lucrarea pe care am făcut-o asupra omului nu îi este de niciun folos? Sunt Eu realmente incapabil să-l mulțumesc pe om? De ce Mă respinge omul? De ce este omul atât de rece şi de indiferent faţă de Mine? De ce este pământul acoperit de cadavre? Este oare aceasta, într-adevăr, starea lumii pe care am făcut-o pentru om? Cum se face că i-am dat omului bogăţii fără seamăn, şi totuşi, în schimbul lor, el Îmi oferă două mâini goale? De ce omul nu Mă iubeşte cu adevărat? De ce nu vine niciodată înaintea Mea? Să fi fost într-adevăr toate vorbele Mele degeaba? Să fi pierit cuvintele Mele asemenea căldurii din apă? De ce este omul nedoritor să coopereze cu Mine? Este sosirea zilei Mele într-adevăr momentul morţii omului? Aş putea cu adevărat să distrug omul în momentul când Împărăţia Mea este formată? De ce, în timpul întregului Meu plan de gestionare (planul mântuirii), nu a priceput nimeni niciodată intenţiile Mele? De ce, în loc să țină la cuvântările din gura Mea, omul le detestă şi le respinge? Nu condamn pe nimeni, ci doar îi fac pe oameni să se liniştească şi să-şi ducă la bun sfârşit lucrarea de introspecţie.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 25