În fiecare zi, faptele și gândurile tuturor sunt privite de către El și, în același timp, se pregătesc pentru propria lor zi de mâine. Aceasta este o cale care trebuie străbătută de către toți cei vii și pe care am predestinat-o pentru toți. Nimeni nu se poate sustrage și nu se fac niciun fel de excepții. Am adresat nenumărate cuvinte și, mai mult decât atât, am făcut numeroase lucrări. În fiecare zi, privesc cum fiecare om își desfășoară în mod firesc tot ce are de făcut în conformitate cu natura sa inerentă și cu modul în care aceasta se dezvoltă. Fără să-și dea seama, mulți au împresurat deja „calea cea dreaptă” pe care am hotărât-o pentru revelarea fiecărui tip de om. Am pus deja fiecare tip de om în diferite medii, și fiecare, în locul său, și-a exprimat atributele sale inerente. Nu este nimeni care să-i constrângă, nimeni care să-i ispitească. Ei sunt în întregime liberi și ceea ce exprimă vine în mod natural. Există un singur lucru care îi ține în frâu, și acestea sunt cuvintele Mele. De aceea, un număr de oameni au interpretat în silă cuvintele Mele numai pentru ca sfârșitul lor să nu fie unul de condamnare la moarte, dar niciodată nu au pus cuvintele Mele în practică. Pe de altă parte, unii oameni găsesc dificil să îndure zilele fără cuvintele Mele care să-i ghideze și să îi alimenteze, așa că ei păstrează, în mod firesc, cuvintele Mele tot timpul. Pe măsură ce trece timpul, ei descoperă apoi secretul vieții omenești, destinația omenirii și valoarea de a fi uman. Omenirea nu este nimic mai mult decât atât în prezența cuvântului Meu și, pur și simplu, le permit lucrurilor să-și urmeze cursul. Nu fac nimic care să-l forțeze pe om să trăiască după cuvintele Mele ca fundament al existenței lui. Și astfel, cei care nu au niciodată o conștiință sau o valoare în existența lor observă liniștiți cum merg lucrurile și apoi renunță cu îndrăzneală la cuvintele Mele și fac după cum doresc. Ei încep să devină epuizați de adevăr și de tot ce vine de la Mine. Mai mult decât atât, se obosesc să rămână în casa Mea. Acești oameni se adăpostesc temporar în casa Mea de dragul destinațiilor lor și pentru a scăpa de pedeapsă, chiar dacă slujesc. Dar intențiile lor nu se schimbă niciodată, nici acțiunile lor. Aceasta încurajează în continuare dorința lor pentru binecuvântări, pentru un singur drum spre împărăția în care să poată rămâne pentru veșnicie și chiar pentru trecerea spre cerul veșnic. Cu cât ei tânjesc mai mult ca ziua Mea să vină cât mai curând, cu atât ei simt mai mult că adevărul a devenit un obstacol, o piatră de încercare în calea lor. Ei abia așteaptă să pășească în Împărăție pentru a se bucura întotdeauna de binecuvântările Împărăției cerurilor, fără a fi nevoie să urmărească adevărul sau să accepte judecata și mustrarea și, mai presus de toate, fără să fie nevoiți să se adăpostească în mod servil în casa Mea și să facă precum poruncesc Eu. Acești oameni intră în casa Mea nu pentru a împlini o inimă care caută adevărul, nici ca să lucrăm împreună la planul Meu de gestionare (planul mântuirii). Ei își doresc doar să fie printre aceia care nu vor fi distruși în următoarea epocă. De aceea, inimile lor nu au știut niciodată ce este adevărul sau cum să accepte adevărul. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni nu au practicat niciodată adevărul sau nu au realizat adâncimea profundă a stricăciunii lor și, totuși, au locuit în casa Mea ca „slujitori” până la sfârșit. Ei așteaptă „răbdători” venirea zilei Mele și sunt neobosiți pe măsură ce sunt aruncați încoace și încolo de felul lucrării Mele. Indiferent cât de mare este efortul lor și ce preț au plătit, nimeni nu va vedea că au suferit pentru adevăr sau că s-au jertfit pentru Mine. În inimile lor, ei de-abia așteaptă să vadă ziua în care Eu pun capăt vechii epoci și, în plus, ei își doresc cu nerăbdare să știe cât de mare este puterea și autoritatea Mea. Ceea ce ei nu s-au grăbit niciodată să facă este să se schimbe și să urmărească adevărul. Ei iubesc ceea ce pe Mine Mă dezgustă și sunt sătui de ceea ce Eu iubesc. Ei tânjesc după ceea ce urăsc Eu, dar, în același timp, se tem să nu piardă ceea ce Eu detest. Ei trăiesc în această lume rea, dar niciodată nu le este silă de ea și se tem profund că va fi distrusă de Mine. Intențiile pe care le au sunt contradictorii: sunt mulțumiți de această lume pe care Eu o detest dar, în același timp, își doresc cu înfocare să distrug curând această lume. În acest fel, ei vor fi cruțați de suferința distrugerii și vor fi transformați în stăpânii veacului următor înainte ca ei să se îndepărteze de calea adevărată. Acest lucru se datorează faptului că ei nu iubesc adevărul și sunt sătui de tot ceea ce vine de la Mine. Poate că vor deveni „oameni supuși” pentru o scurtă perioadă, pentru a nu-și pierde binecuvântările, dar mentalitatea lor dornică de binecuvântare și teama lor de a pieri și de a intra în iazul de foc care arde nu ar putea fi ascunse niciodată. Pe măsură ce ziua Mea se apropie, dorința lor crește mai puternică în mod constant. Și cu cât este mai mare dezastrul, cu atât devin mai neajutorați, fără să știe de unde să înceapă, pentru a Mă face să Mă bucur și pentru a evita pierderea binecuvântărilor pe care le-au dorit cu înfocare. Odată ce mâna Mea își începe lucrarea, acești oameni sunt dornici să ia măsuri pentru a servi drept avangardă. Ei se gândesc doar să se avânte până în prima linie a trupelor, profund temători de faptul că nu îi voi vedea. Ei fac și spun ceea ce cred ei că este drept, fără să știe câtuși de puțin că faptele și acțiunile lor nu au fost nicicând relevante pentru adevăr, și doar perturbă și interferează cu planurile Mele. Deși poate au depus un efort considerabil și poate sunt sinceri în voința și intenția lor de a îndura greutăți, tot ceea ce fac nu are nicio legătură cu Mine, căci n-am văzut niciodată ca faptele lor să provină din intenții bune, cu atât mai puțin i-am văzut să pună ceva pe altarul Meu. Astfel sunt faptele lor înaintea Mea în acești mulți ani.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre”