V-am avertizat de multe ori și v-am dăruit multe adevăruri pentru a vă cuceri. Astăzi vă simțiți mai îmbogățiți decât în trecut, înțelegeți multe aspecte despre cum ar trebui să fie un om, și aveți mult bun simț pe care ar trebui să-l aibă credincioșii. Pe acestea le-ați câștigat în decursul a mai multor ani. Nu vreau să neg realizările voastre, dar trebuie să spun deschis că nu contest nici numeroasele neascultări și revolte împotriva Mea din acești mulți ani, pentru că nu se află niciun sfânt printre voi, sunteți fără excepție oameni stricați de Satana și dușmani ai lui Hristos. Fărădelegile și neascultările voastre de până acum sunt nenumărate, așa că nu e deloc neobișnuit că întotdeauna Mă repet în fața voastră. Nu vreau să trăiesc în acest mod cu voi, dar de dragul viitorului vostru, de dragul destinațiilor voastre, voi relua ceea ce am spus. Sper că Îmi veți face pe plac și, sper și mai mult că veți putea crede fiecare cuvânt pe care îl spun, și chiar mai mult, că veți putea pătrunde implicațiile profunde ale cuvintelor Mele. Nu vă îndoiți de ceea ce spun, sau mai rău, să nu interpretați cuvintele Mele după placul vostru și să vă lepădați de ele după bunul plac, ceea ce mi se pare intolerabil. Nu-Mi judecați cuvintele, cu atât mai mult nu le nesocotiți, sau să spuneți că Eu vă ispitesc mereu sau, mai rău, să afirmați că ceea ce v-am spus nu este exact. Aceste lucruri Mi se par inacceptabile. Fiindcă Mă tratați pe Mine și ceea ce vă spun cu atâta suspiciune, neținând niciodată cont de cuvintele Mele și ignorându-Mă, vă spun fiecăruia cu toată seriozitatea: nu asociați ceea ce vă spun cu filosofia, nu puneți cuvintele Mele la un loc cu minciunile șarlatanilor și, mai mult, nu răspundeți cuvintelor Mele cu dispreț. Probabil că în viitor nimeni nu vă va putea spune ce vă spun Eu, sau nu vă va vorbi cu atâta îngăduință, cu atât mai puțin să vă explice aceste lucruri cu atâta răbdare. Zilele următoare le veți petrece amintindu-vă de vremurile bune, sau plângând în hohote, ori suspinând de durere, sau veți trăi în nopți întunecate fără o fărâmă de adevăr sau de viață, sau doar așteptând în zadar, ori regretând amarnic dincolo de orice rațiune… Aceste posibilități alternative sunt practic de neocolit pentru fiecare dintre voi. Fiindcă niciunul din voi nu stați pe un scaun pe care să-L preaslăviți cu adevărat pe Dumnezeu; vă cufundați într-o lume imorală și rea, amestecați în credințele voastre, în spiritul vostru, în suflete și în trupuri, atât de multe lucruri care nu au nimic de-a face cu viața și cu adevărul, ba chiar se opun lor. Așadar, ceea ce sper pentru voi este să puteți fi aduși pe drumul luminii. Singura Mea speranță este să vă pese unii de alții, să puteți avea grijă de voi înșivă și să nu puneți accentul atât de mult pe destinație, iar între timp să vă priviți cu indiferență comportamentul și fărădelegile.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”