Fragment 261 | „Suspinul Celui Atotputernic”

Toate care se află în această lume se schimbă rapid odată cu gândurile Celui Atotputernic, sub ochii Lui. Lucrurile despre care omenirea nu a auzit niciodată se pot petrece brusc. Și totuși, ceea ce omenirea a avut dintotdeauna poate dispărea fără să-și dea seama. Nimeni nu poate să cerceteze atent locul unde se află Atotputernicul și mai mult decât atât, nimeni nu poate simți transcendența și măreția puterii vieții Celui Atotputernic. Transcendența Lui constă în modul în care El poate să perceapă ceea ce oamenii nu pot. Măreția Lui constă în felul în care El este Cel abandonat de omenire, și totuși salvează omenirea. El cunoaște sensul vieții și al morții. Mai mult decât atât, El cunoaște regulile de viață ale omenirii, pe care El le-a creat. El este temelia existenței umane și Mântuitorul pentru ca omenirea să învie din nou. El încarcă inimile fericite cu suferință și înalță inimile întristate cu fericire. Toate acestea sunt pentru lucrarea și planul Lui.

Omenirea, care a abandonat sursa vieții de la Cel Atotputernic, nu știe de ce există, și totuși se teme de moarte. Nu există niciun sprijin, niciun ajutor, dar omenirea este încă reticentă să-și închidă ochii, să-i înfrunte pe toți, să scoată la iveală o existență banală în această lume în trupuri fără conștiința sufletelor. Tu trăiești ca atare, fără nicio speranță; el există ca atare, fără niciun scop. Există doar Cel Sfânt din legendă care va veni să-i mântuiască pe cei care strigă cu amărăciune și așteaptă cu disperare venirea Lui. Acest crez nu a putut fi împlinit până acum în cazul persoanelor care sunt inconștiente. Cu toate acestea, oamenii încă mai doresc acest lucru. Cel Atotputernic are milă de acei oameni care suferă profund. În același timp, El este sătul de acești oameni fără conștiință, pentru că trebuie să aștepte prea mult timp răspunsul din partea oamenilor. El dorește să cerceteze, să-ți cerceteze inima și sufletul. El vrea să-ți aducă hrană și apă și să te trezească, astfel încât să nu-ți mai fie sete, nici foame. Când ești obosit și când începi să simți tristețea acestei lumi, nu fi nedumerit, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, îți va primi în orice clipă sosirea. El veghează alături de tine, așteptând să te reîntorci. El așteaptă ziua în care îți va reveni brusc memoria: conștientizând că ai venit de la Dumnezeu, că undeva și cumva te-ai pierdut, că ai căzut inconștient pe marginea drumului și că atunci, fără să știi, aveai un tată. Ulterior, îți dai seama că Cel Atotputernic te veghează acolo, așteptând în tot acest timp să te întorci. Lui îi este un dor cumplit așteptând un răspuns în van. Purtarea Lui de grijă, pentru inima și sufletul oamenilor, este neprețuită. Probabil această purtare de grijă este nelimitată, sau probabil că se apropie de sfârșit. Dar ar trebui să știi exact unde îți sunt acum inima și sufletul.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Un imn al cuvintelor lui Dumnezeu

Dumnezeu îți caută inima și duhul

Omenirea care-a părăsit

sursa vieții Celui Atotputernic

nu știe de ce există, dar se teme de moarte.

Nu există sprijin și ajutor,

dar omenirea încă ezită să închidă ochii,

înfruntând totul,

duce o existență josnică în această lume,

în trupuri fără conștiința sufletelor.

Trăiești fără speranță.

El trăiește fără scop.

Există doar Cel Sfânt din legendă,

există doar Cel Sfânt din legendă,

care va veni să-i mântuiască

pe cei ce suspină-n suferință

și tânjesc cu disperare după sosirea Lui.

În oamenii ce sunt inconștienți,

această credință nu poate fi încă realizată.

Totuși, oamenii încă tânjesc după ea,

tânjesc după ea.

Cel Atotputernic are milă

de cei ce suferă profund.

În același timp, e sătul de acești inconștienți,

căci trebuie să aștepte, s-aștepte prea mult

după răspunsul omenirii, omenirii.

El vrea să-ți caute duhul și inima.

El vrea să-ți aducă mâncare și apă.

El vrea să te trezească.

Astfel încât să nu-ți mai fie

sete sau să nu-ți mai fie foame.

Și atunci când te simți obosit

și când începi să simți dezolarea,

dezolarea acestei lumi,

nu fi uluit, nu plânge.

Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul,

va îmbrățișa sosirea ta oricând, oricând.

El veghează lângă tine,

așteptând să te întorci.

El așteaptă ziua când memoria ta va reveni brusc,

devenind conștient că ai venit de la Dumnezeu,

de faptul c-ai venit de la Dumnezeu.

Ai rătăcit odată cumva și undeva,

căzând inconștient pe marginea drumului,

fără să știi că ai avut un „tată.”

Realizezi, mai mult,

că Cel Atotputernic a vegheat acolo.

El a așteptat,

a așteptat întoarcerea ta în tot acest timp,

în tot acest timp.

El tânjește cu amar.

El a așteptat după un răspuns fără să-l primească.

Vegherea-I e neprețuită

și e pentru inima,

pentru inima și duhul omenirii.

Această veghere poate dura veșnic

sau poate a ajuns la final.

Dar ar trebui să știi

unde îți sunt inima și sufletul.

Această veghere poate dura veșnic

sau poate a ajuns la final.

Dar ar trebui să știi

unde îți sunt inima și sufletul.

Unde sunt ele?

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar