Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 104 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)”

iulie 24, 2020

(Geneza 19:1-11) Cei doi îngeri au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ și le-a zis: Stăpânii mei, vă rog, întoarceți-vă la casa slujitorului vostru, rămâneți peste noapte și spălați-vă picioarele. Mâine dimineață vă veți scula devreme și vă veți continua drumul. Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetății. Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el și au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat. Dar înainte ca ei să se culce, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa, l-au strigat pe Lot și l-au întrebat: Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaștem. Lot a ieșit afară la ei, a închis ușa după el și a zis: Vă rog, fraților, nu fiți atât de răi. Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsați-mă să vi le aduc și faceți cu ele ce vă place; dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperișul meu. Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei. Ei l-au împins cu putere pe Lot și s-au apropiat ca să spargă ușa. Dar bărbații dinăuntru și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă și au închis ușa; iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceștia n-au mai putut găsi ușa.

(Geneza 19:24-25) Atunci Domnul a făcut să plouă foc și pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma și Gomora. Astfel, El a distrus acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ.

Din aceste pasaje, nu este dificil de văzut că nelegiuirea și corupția Sodomei ajunseseră deja la un nivel detestabil atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu și că, de aceea, în ochii Lui, orașul merita să fie distrus. Dar ce s-a întâmplat în oraș înainte de a fi distrus? Ce pot învăța oamenii din aceste evenimente? Ce le arată oamenilor atitudinea lui Dumnezeu față de aceste evenimente în privința firii Lui? Pentru a înțelege întreaga poveste, să citim cu atenție ce a fost consemnat în Scriptură…

Corupția Sodomei: îl revoltă pe om, Îl înfurie pe Dumnezeu

În acea noapte, Lot a primit doi mesageri de la Dumnezeu și a pregătit un festin pentru ei. După cină, înainte de a se culca, oamenii de peste tot din oraș au înconjurat reședința lui Lot și l-au strigat. Scriptura consemnează că ei au spus „Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaștem.” Cine a spus aceste cuvinte? Către cine au fost rostite? Acestea au fost cuvintele oamenilor din Sodoma, strigate lângă reședința lui Lot, și pentru el. Cum te simți când auzi aceste cuvinte? Ești furios? Ți se face greață de la acestea? Clocotești de mânie? Nu duhnesc a Satana aceste cuvinte? Prin acestea, poți simți răul și întunericul din acest oraș? Poți simți cruzimea și barbaria comportamentului acestor oameni prin cuvintele lor? Poți simți profunzimea corupției lor prin comportamentul lor? Prin conținutul discursului lor, nu este greu de văzut că natura nelegiuită și firea lor sălbatică atinseseră un nivel în afara propriul lor control. În afară de Lot, nicio persoană din acest oraș nu era diferită de Satana; doar vederea unei alte persoane îi făcea să vrea să o rănească și să o devoreze… Aceste lucruri nu prezintă doar natura înfiorătoare și terifiantă a orașului, cât și atmosfera de moarte din jurul acestuia; ci prezintă și nelegiuirea și caracterul sângeros al orașului.

Față în față cu o gașcă de criminali inumani, oameni care erau plini de o ambiție care le devora sufletul, cum a reacționat Lot? Conform Scripturii: „Vă rog […] nu fiți atât de răi. Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsați-mă să vi le aduc și faceți cu ele ce vă place; dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperișul meu.” Lot a vrut să spună următoarele prin cuvintele sale: el era dispus să renunțe la cele două fiice ale sale pentru a proteja mesagerii. Din rațiune, acești oameni ar fi trebuit să fie de acord cu condițiile lui Lot și să-i fi lăsat în pace pe cei doi mesageri; până la urmă, mesagerii erau niște străini pentru ei, oameni care nu aveau absolut nimic de-a face cu ei; acești doi mesageri nu le afectaseră interesele niciodată. Totuși, motivați de natura lor nelegiuită, ei nu au lăsat lucrurile așa. Mai degrabă, doar și-au intensificat eforturile. Aici, un alt dialog de-al lor poate oferi informații privind adevărata natură rea a acestor oameni; în același timp, permite cunoașterea și înțelegerea motivului pentru care Dumnezeu dorea să distrugă acest oraș.

Deci, ce au spus ei în continuare? După cum este scris în Biblie: „Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei. Ei l-au împins cu putere pe Lot și s-au apropiat ca să spargă ușa.” De ce doreau să spargă ușa? Motivul este că erau mult prea nerăbdători să îi rănească pe acei doi mesageri. Ce făceau acei mesageri în Sodoma? Scopul venirii lor acolo a fost de a-l salva pe Lot și pe familia sa; totuși, oamenii din oraș au crezut în mod greșit că ei veniseră pentru a ocupa posturi oficiale. Fără a-i întreba ce scop aveau, simpla conjunctură a fost cea care i-a făcut pe cei din oraș să vrea să îi rănească cu sălbăticie pe acești doi mesageri; ei doreau să rănească doi oameni care nu aveau absolut nimic de-a face cu ei. Este clar că oamenii din acest oraș își pierduseră cu totul umanitatea și rațiunea. Gradul nebuniei și sălbăticiei lor deja nu mai era cu nimic diferit de natura rea a Satanei de a răni și a devora oameni.

Când i-au cerut pe acești oameni lui Lot, ce a făcut Lot? Din text, știm că Lot nu i-a predat. Îi cunoștea Lot pe acești doi mesageri ai lui Dumnezeu? Desigur că nu! Dar de ce a fost el capabil să îi salveze pe acești doi oameni? Știa el ce veniseră să facă? Deși el nu le cunoștea motivul venirii, a știut că erau slujitorii lui Dumnezeu, așadar i-a primit. Faptul că i-a putut numi domni pe acești slujitori ai lui Dumnezeu arată că Lot era, de obicei, un adept al lui Dumnezeu, spre deosebire de ceilalți din Sodoma. De aceea, când mesagerii lui Dumnezeu au venit la el, el și-a riscat propria viață pentru a-i primi pe acești doi slujitori; în plus, și-a dat la schimb cele două fiice ale sale pentru a-i proteja pe acești doi slujitori. Aceasta este fapta cea dreaptă a lui Lot; este, de asemenea, o exprimare tangibilă a naturii și esenței lui Lot și este și motivul pentru care Dumnezeu Și-a trimis slujitorii pentru a-l salva. Când s-a confruntat cu pericolul, Lot i-a protejat pe acești doi slujitori fără a lua în considerare nimic altceva; el chiar a încercat să își dea la schimb cele două fiice pentru siguranța slujitorilor. În afară de Lot, exista altcineva în oraș care ar fi putut face așa ceva? După cum o dovedesc faptele – nu! De aceea, se subînțelege că toată lumea din Sodoma, în afară de Lot, era o țintă pentru distrugere, precum și o țintă care merita distrugere.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Vedeți mai multe

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Lasă un răspuns

Distribuie

Anulare