Sfințenia lui Dumnezeu (II) Partea a patra

5. Cum folosește Satana tendințele sociale pentru a-l corupe pe om

Când au apărut tendințele sociale? Doar în ziua de astăzi? S-ar putea spune că tendințele sociale au apărut atunci când Satana a început să-i corupă pe oameni. Ce includ acestea? (Stilurile de îmbrăcăminte și machiaj.) Acestea sunt lucruri cu care oamenii intră adesea în contact. Stilurile de îmbrăcăminte, moda și tendințele – acestea sunt un aspect neînsemnat. Mai este și altceva? Contează și expresiile populare pe care le inventează deseori oamenii? Contează stilurile de viață pe care și le doresc oamenii? Contează vedetele muzicii, celebritățile, revistele și romanele care le plac oamenilor? (Da.) În mintea voastră, care aspect al acestor tendințe sociale poate corupe omul? Care dintre aceste tendințe este cea mai ispititoare pentru voi? Unii oameni spun: „Toți am ajuns la o anumită vârstă, suntem trecuți de cincizeci, șaizeci, șaptezeci sau optzeci de ani și nu ne mai putem încadra în aceste tendințe, iar acestea nu ne prea atrag atenția”. Așa este? Alții spun: „Nu urmărim celebritățile; asta o fac tinerii de douăzeci de ani; în plus, nu purtăm haine la modă, asta fac oamenii preocupați de propria imagine”. Deci, care dintre acestea poate să vă corupă? (Zicalele populare.) Pot aceste zicale să corupă oamenii? Vă voi da un exemplu, iar voi puteți vedea dacă îi corupe sau nu pe oameni: „Banii fac lumea să se învârtă”; este aceasta o tendință? Prin comparație cu tendințele culinare și din modă pe care le-ați amintit, nu e aceasta mult mai rea? „Banii fac lumea să se învârtă” este filosofia Satanei și predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană. Ați putea spune că este o tendință deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane și, acum, este întărită în inima lor. La început, oamenii nu au acceptat această zicală, dar apoi s-au obișnuit cu ea și, când au venit în contact cu realitățile vieții, treptat, au aprobat-o tacit, i-au recunoscut existența și, în sfârșit, au acceptat-o. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Cum trebuie interpretat acest lucru care se dezvăluie? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Deci, după ce Satana folosește această tendință pentru a-i corupe pe oameni, cum se manifestă în ei? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Mai mult decât atât, oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare nu este acest lucru o pierdere pentru oameni? (Ba da.) Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta. În ce măsură te-a afectat această expresie? S-ar putea să cunoști adevărata cale, să știi adevărul, dar nu ai putere s-o urmărești. S-ar putea să știi clar cuvântul lui Dumnezeu, însă nu ești dispus să plătești prețul și să suferi pentru a-l plăti. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor și destin pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Indiferent ce spune sau ce face El, indiferent dacă înțelegi cât de profundă și de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru tine, ai insista cu încăpățânare să faci cum vrei și să plătești prețul pentru această zicală. Adică, această expresie îți controlează deja purtarea și gândurile, iar tu mai degrabă, ți-ai lăsa soarta controlată de aceasta decât să renunți la tot. Oare faptul că oamenii se comportă astfel, că sunt controlați și manipulați de această vorbă nu ilustrează eficiența coruperii omului de către Satana? Nu filosofia și firea coruptă a Satanei se înrădăcinează în inima ta? Dacă faci asta, oare Satana nu și-a atins scopul? (Ba da.) Vezi cum l-a corupt astfel Satana pe om? Poți simți asta? (Nu.) N-ai văzut acest lucru și nici nu l-ai simțit. Vezi răutatea Satanei aici? El îl corupe pe om în orice moment și în orice loc. Satana face imposibil ca omul să se apere de această stricăciune și-l face neajutorat în fața acesteia. Satana te face să-i accepți gândurile, punctele de vedere și lucrurile rele care vin de la el în situațiile în care ești neștiutor și nu recunoști ce ți se întâmplă. Oamenii acceptă pe deplin aceste lucruri și nu fac nicio excepție de la ele. Prețuiesc și păstrează aceste lucruri ca pe o comoară, le permit să-i manipuleze și să se joace cu ei; acesta este modul prin care coruperea omului de către Satana devine din ce în ce mai profundă.

Satana folosește aceste câteva metode pentru a-l corupe pe om. Omul are cunoștințe și înțelege unele teorii științifice, trăiește sub influența culturii tradiționale, iar fiecare ființă umană este un moștenitor și transmițător al acesteia. Omul este obligat să continue cultura tradițională care îi este oferită de Satana, dar se și conformează tendințelor sociale pe care acesta le oferă omenirii. Conformându-se cu tot ceea ce face Satana tot timpul, acceptându-i răutatea, înșelăciunea, pizma și aroganța, omul este inseparabil de acesta. Odată ce omul a ajuns să aibă aceste firi ale Satanei, a fost oare fericit sau trist trăind în această omenire și în această lume? (Trist.) De ce spui acest lucru? (Deoarece omul este legat de aceste lucruri și viața lui este o luptă amară.) Unii oameni poartă ochelari și par intelectuali; e posibil ca foarte rar să ridice vocea, să vorbească elocvent și rezonabil și, în plus, datorită vârstei lor înaintate, s-ar putea să fi trecut prin multe lucruri și să aibă foarte multă experiență; s-ar putea să vorbească în detaliu despre chestiuni importante și insignifiante și să aibă mereu o bază solidă pentru ceea ce spun; ar putea, de asemenea, să aibă un set de teorii pentru a evalua autenticitatea și rațiunea lucrurilor. E posibil ca oamenii să se uite la înfățișarea, comportamentul și conduita unor astfel de oameni și să le vadă integritatea și caracterul, negăsindu-le niciun defect. Oamenii aceștia sunt deosebit de capabili să se adapteze la tendințele sociale actuale și nu sunt niciodată considerați ca fiind depășiți. Deși acești oameni ar putea fi mai în vârstă, nu sunt niciodată demodați sau prea bătrâni ca să învețe. Aparent, nimeni nu le poate găsi niciun cusur, totuși, în sinea lor, sunt total și complet corupți de Satana. Deși niciun cusur exterior nu li se poate găsi acestor oameni, deși la prima vedere sunt blânzi, rafinați și au cunoștințe, o anumită moralitate și integritate și cu toate că în ceea ce privește cunoașterea nu sunt nicidecum inferiori celor tineri, totuși, prin prisma naturii și substanței lor, acești oameni sunt un model complet și viu al Satanei, sunt leit acesta. Acesta este „rodul” coruperii omului de către Satana. S-ar putea să vă rănească spusele Mele, dar totul este adevărat. Cunoștințele pe care le studiază omul, știința pe care o înțelege și mijloacele prin care alege să se acomodeze cu tendințele sociale sunt, fără excepție, instrumente prin care Satana îl corupe pe om. Acest lucru este absolut adevărat. Prin urmare, omul trăiește într-o fire complet coruptă de Satana, iar omul nu are cum să știe ce este sfințenia sau care este esența lui Dumnezeu. Asta se întâmplă pentru că, în aparență, nu se poate da vina pe modurile prin care Satana îl corupe pe om; nu se poate spune din purtarea cuiva că este greșit ceva. Toată lumea muncește în mod normal și trăiește o viață normală; oamenii citesc cărți și ziare, studiază și vorbesc în mod normal; unii oameni au învățat chiar să construiască o fațadă a moralității, astfel încât îi salută curtenitor pe ceilalți, sunt politicoși și manierați, înțelegători și prietenoși, de ajutor și caritabili pentru alții și nu se implică în certuri mărunte cu alții și nici nu profită de ei. Cu toate acestea, firea lor satanică stricată este înrădăcinată adânc în ei, iar această substanță nu poate fi schimbată doar pe baza eforturilor externe. Din cauza acestei substanțe, omul nu poate cunoaște sfințenia lui Dumnezeu și, în ciuda faptului că esența sfințeniei Sale e dezvăluită omului, acesta n-o ia în serios. Asta se întâmplă pentru că, prin diverse mijloace, Satana a ajuns deja să dețină complet sentimentele, ideile, punctele de vedere și gândurile omului. Această deținere și această corupție nu sunt temporare sau ocazionale, ci sunt prezente peste tot și în orice moment. Prin urmare, mulți oameni care au crezut în Dumnezeu timp de trei sau patru ani – chiar și cinci sau șase ani – încă se agață de gândurile și părerile pe care Satana le-a insuflat în ei ca și cum ar ține bine o comoară. Deoarece omul a acceptat lucrurile rele, arogante și răuvoitoare care vin din natura Satanei, în mod inevitabil, în relațiile interpersonale ale omului au deseori loc conflicte, certuri și incompatibilități, care apar ca urmare a naturii arogante a Satanei. Dacă Satana ar fi dat omenirii lucruri pozitive – dacă, de exemplu, confucianismul și taoismul din cultura tradițională, pe care omul le-a acceptat, ar fi lucruri bune – oamenii care se aseamănă ar trebui să fie capabili să se înțeleagă bine unii cu ceilalți după acceptarea acelor lucruri. Deci, de ce între oamenii care au acceptat aceleași lucruri există o atât de mare separare? De ce? Din cauză că aceste lucruri provin de la Satana și el creează separarea între oameni. Indiferent cât de demne sau de importante par la suprafață, lucrurile oferite de Satana îi aduc omului și scot la iveală în viața lui numai aroganță și nimic mai mult decât înșelăciunea naturii malefice a Satanei. Nu-i așa? Cineva capabil să se ascundă, care are o bogăție de cunoștințe sau care are o educație bună tot ar avea dificultăți în a-și masca firea satanică stricată. Adică, indiferent în câte moduri s-ar ascunde această persoană, chiar dacă te-ai gândi la ea ca la un sfânt sau ai crede că este desăvârșită ori un înger, indiferent cât de pură ai crede că este, cum e viața reală a acesteia, în culise? Ce substanță ai vedea în dezvăluirea firii ei? Fără îndoială, ai vedea natura malefică a Satanei. E admisibil să se spună acest lucru? (Da.) De exemplu, să presupunem că știi pe cineva apropiat ție, pe care l-ai crezut o persoană bună, poate cineva pe care l-ai idolatrizat. Cu statura ta actuală, ce crezi despre ea? În primul rând, evaluezi dacă acest tip de persoană are sau nu umanitate, dacă este cinstită, dacă are dragoste adevărată pentru oameni, iar cuvintele și acțiunile ei sunt folositoare și îi ajută pe ceilalți. (Nu.) Ce sunt cu adevărat așa-numita bunăvoință, iubire sau bunătate pe care le dezvăluie acești oameni? Totul este fals, totul este o fațadă. În spatele fațadei, e un scop diabolic ulterior: ca acea persoană să fie adorată și idolatrizată. Vedeți acest lucru în mod clar? (Da.)

Ce aduc omenirii metodele folosite de Satana pentru a-i corupe pe oameni? Aduc ceva pozitiv? În primul rând, poate omul să facă diferența dintre bine și rău? Vezi tu, indiferent dacă este vorba despre o persoană grozavă sau de o revistă, sunt exacte părerile oricărei persoane din această lume când afirmă că acest lucru sau celălalt este bun sau rău? Sunt corecte? Sunt imparțiale evaluările lor privind evenimentele și oamenii? Conțin adevăr? Oare această lume, această umanitate, evaluează lucruri pozitive și negative bazându-se pe standardul adevărului? (Nu.) De ce oamenii nu au acea abilitate? Oamenii au dobândit atât de multe cunoștințe și știu atât de mult despre știință, așadar au abilități grozave, nu? Deci, de ce nu pot face diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative? De ce se întâmplă asta? (Pentru că oamenii nu au adevăr; știința și cunoștințele nu sunt adevăr.) Tot ceea ce Satana îi aduce umanității este rău, corupt, lipsit de adevăr, viață și cale. Cu răul și corupția pe care Satana le aduce omului, poți să spui că Satana are dragoste? Poți spune că omul are dragoste? Unii oameni ar putea spune: „Te înșeli; în întreaga lume există mulți oameni care îi ajută pe cei săraci sau fără adăpost. Acei oameni nu sunt buni? Există și organizații de caritate care fac lucrări bune; nu este bună lucrarea pe care o fac ei?” Deci, ce spunem despre asta? Satana folosește multe metode și teorii diferite pentru a corupe omul; este această stricăciune a omului un concept nedeslușit? Nu, nu este. De asemenea, Satana face unele lucruri practice și promovează un punct de vedere sau o teorie în această lume și în societate. În fiecare dinastie și epocă, promovează o teorie și insuflă unele gânduri în mintea oamenilor. Aceste gânduri și teorii se înrădăcinează treptat în inimile oamenilor, iar apoi aceștia încep să trăiască prin ele. Odată ce încep să trăiască prin aceste lucruri, nu devin ei, pe neștiute, Satana? Nu sunt oamenii una cu el? Când oamenii devin una cu Satana, care este atitudinea lor față de Dumnezeu în cele din urmă? Nu este aceeași atitudine pe care Satana o are față de Dumnezeu? Nimeni nu îndrăznește să recunoască acest lucru, nu-i așa? Cât de înfricoșător! De ce spun că natura Satanei este diabolică? N-o spun fără motiv; de fapt, natura Satanei e determinată și analizată pe baza a ceea ce a făcut și a lucrurilor pe care le-a dezvăluit. Dacă v-aș spune doar că Satana este diabolic, voi ce ați crede? V-ați gândi: „Evident, Satana este rău”. Așadar, te întreb: „Care aspecte ale Satanei sunt malefice?” Dacă spui: „Împotrivirea Satanei față de Dumnezeu este rea”, tot nu ai vorbi clar. Acum că am vorbit astfel despre caracteristici, înțelegeți conținutul specific al substanței răului Satanei? (Da.) Dacă puteți să vedeți clar natura malefică a Satanei, atunci vă veți vedea propriile stări. Există vreo legătură între aceste două lucruri? Vă este utilă sau nu? (Da.) Când am părtășie despre esența sfințeniei lui Dumnezeu, este necesar să am părtășie și despre substanța diabolică a Satanei? Ce părere aveți? (Da, este necesar.) De ce? (Răutatea lui scoate în evidență sfințenia lui Dumnezeu). Așa este? Acest lucru este parțial corect, în sensul că, fără răul Satanei, oamenii nu ar ști că Dumnezeu e sfânt; este corect să spunem asta. Totuși, este corect dacă spui că sfințenia Sa există numai datorită contrastului cu răutatea Satanei? Acest mod dialectic de gândire este greșit. Sfințenia lui Dumnezeu este esența Sa inerentă; chiar și atunci când El o dezvăluie prin faptele Sale, este tot o expresie firească a esenței lui Dumnezeu și tot este esența Sa inerentă; aceasta a existat întotdeauna și Îi este intrinsecă Lui Însuși, deși omul nu o poate vedea. Acest lucru e din cauză că omul trăiește în mijlocul firii corupte a Satanei și sub influența lui și nu știe despre sfințenie, cu atât mai puțin despre conținutul specific al sfințeniei lui Dumnezeu. Deci, este esențial să avem părtășie mai întâi despre substanța diabolică a Satanei? (Da, este.) Se poate ca unii oameni să-și exprime o oarecare îndoială: „Tu ai părtășie despre Dumnezeu Însuși, așa că de ce întotdeauna vorbești despre modul în care Satana corupe oamenii și natura sa malefică?” Acum ai pus capăt acestor îndoieli, nu-i așa? Când oamenii au discernământ despre răutatea Satanei și au o definiție precisă a acestuia, când pot vedea clar conținutul specific și manifestarea răului, sursa și substanța lui, doar atunci, prin discuția despre sfințenia lui Dumnezeu pot ei să-și dea seama sau să recunoască ce este sfințenia lui Dumnezeu, ce este sfințenia. Dacă nu discut despre răul Satanei, unii vor crede în mod eronat că unele lucruri pe care le fac oamenii în societate și printre ceilalți – sau unele lucruri din această lume – ar putea avea o legătură cu sfințenia. Nu este greșit acest punct de vedere? (Ba da, este.)

Acum că am avut astfel părtășie cu privire la substanța Satanei, ce fel de înțelegere a sfințeniei lui Dumnezeu ați dobândit prin experiențele voastre din ultimii câțiva ani, din citirea cuvântului Său și din experimentarea lucrării Sale? Haideți să vorbim despre acest lucru. Nu trebuie să folosești cuvinte plăcute urechilor, ci doar să vorbești din experiențele proprii. Sfințenia lui Dumnezeu constă doar din dragostea Lui? Este doar dragostea Sa cea pe care o descriem ca sfințenie? Acest lucru ar fi prea unilateral, nu-i așa? În afară de dragostea Sa, esența lui Dumnezeu are și alte aspecte. Le-ați văzut? (Da. Dumnezeu detestă festivalurile și sărbătorile, obiceiurile și superstițiile; și aceasta este sfințenia Lui.) Dumnezeu este sfânt și, prin urmare, El detestă aceste lucruri – asta vrei să spui? Mai exact, ce este sfințenia lui Dumnezeu? Oare sfințenia Sa nu are niciun conținut substanțial, ci doar ură? În mintea voastră gândiți că „Întrucât Dumnezeu urăște aceste lucruri rele, prin urmare se poate spune că Dumnezeu este sfânt”? Nu este aceasta o speculație? Oare aceasta nu este o formă de extrapolare și de judecată? Care este cea mai mare greșeală care trebuie evitată cu orice preț atunci când vine vorba de înțelegerea noastră privind esența lui Dumnezeu? (Atunci când lăsăm realitatea în urmă și, în schimb, vorbim despre doctrine.) Aceasta este o greșeală foarte mare. Mai e și altceva? (Speculațiile și imaginația.) Și acestea reprezintă niște greșeli foarte mari. De ce speculațiile și imaginația nu sunt utile? Poți vedea, cu adevărat, lucrurile despre care speculezi și pe care ți le-ai imaginat? Sunt acestea adevărata esență a lui Dumnezeu? (Nu.) Ce altceva trebuie evitat? Este o greșeală doar să enumeri multe cuvinte plăcute pentru a descrie esența lui Dumnezeu? (Da.) Oare acest lucru nu e pompos și lipsit de sens? Judecata și speculațiile sunt fără sens, așa cum este și alegerea cuvintelor care sună bine. Lauda goală este, de asemenea, lipsită de sens, nu-i așa? Îi place lui Dumnezeu să-i asculte pe oameni spunând genul acesta de prostii? (Nu, nu-I place.) El Se simte inconfortabil auzind așa ceva! Dumnezeu conduce și mântuiește un grup de oameni și, după ce acest grup aude cuvintele Lui, oamenii nu înțeleg niciodată ce vrea El să spună. Cineva poate întreba: „Dumnezeu este bun?”, iar ei ar răspunde: „Da!” „Cât de bun?” „Foarte bun!” „Dumnezeu îl iubește pe om?” „Da!” „Cât de mult?” „Poți să descrii?” „Foarte mult! Iubirea lui Dumnezeu este mai adâncă decât marea, mai înaltă decât cerul!” Nu sunt absurde aceste cuvinte? Și nu seamănă cu ceea ce tocmai ați spus: „Dumnezeu urăște firea coruptă a Satanei și, prin urmare, El este sfânt”? (Ba da.) Ceea ce tocmai ați spus nu este o absurditate? Și de unde vin majoritatea lucrurilor rostite fără sens? (De la Satana.) Lucrurile absurde care se spun provin, în primul rând, din iresponsabilitatea și lipsa de respect a oamenilor față de Dumnezeu. Am putea spune acest lucru? Tu n-ai înțeles deloc și, totuși, ai spus lucruri aberante. Nu este iresponsabil acest lucru? Nu este lipsă de respect față de Dumnezeu? Ai dobândit câteva cunoștințe, ai înțeles câte ceva despre raționament și logică, ai folosit aceste lucruri și, în plus, ai procedat astfel pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Crezi că El Se supără când te aude vorbind astfel? Cum puteți încerca să-L cunoașteți pe Dumnezeu folosind aceste metode? Nu sună ciudat când vorbești așa? De aceea, când vine vorba despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să fim foarte precauți; vorbiți doar în măsura în care Îl cunoașteți. Vorbiți sincer și practic și nu vă împodobiți cuvintele cu complimente curtenitoare și nu folosiți lingușirea; Dumnezeu nu are nevoie de acest lucru; un asemenea lucru vine de la Satana. Firea Satanei este arogantă; Satanei îi place să fie flatat și să audă cuvinte frumoase. Satana va fi mulțumit și fericit dacă oamenii vor enumera toate cuvintele plăcute pe care le-au învățat și le vor folosi pentru el. Dar Dumnezeu nu are nevoie de acest lucru; El nu are nevoie de adulare sau lingușire și nu cere ca oamenii să vorbească prostii și să-L preamărească orbește. Dumnezeu detestă lucrul acesta și nici măcar nu va asculta lauda și lingușirea care nu corespund realității. Deci, atunci când unii oameni Îl preamăresc nesincer pe Dumnezeu și orbește Îi fac jurăminte și se roagă, El nu-i ascultă deloc. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce spui. Dacă nu știi ceva, spune; dacă știi ceva, exprimă acest lucru într-un mod practic. Așadar, cu privire la conținutul real al sfințeniei lui Dumnezeu, aveți o înțelegere detaliată a acestui lucru? (Când mi-am dezvăluit răzvrătirea, când am comis fărădelegi, am primit judecata și mustrarea lui Dumnezeu și în acestea am văzut sfințenia Sa. Iar când am întâlnit medii care nu au corespuns așteptărilor mele, m-am rugat pentru aceste lucruri și am căutat intențiile lui Dumnezeu și, pe măsură ce El m-a luminat și m-a călăuzit prin cuvintele Sale, eu am văzut sfințenia Lui.) Asta este din experiența ta, nu-i așa? (Din ceea ce a spus Dumnezeu despre asta, am văzut ce a devenit omul după ce a fost corupt și rănit de Satana. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat totul pentru a ne mântui și, din asta, eu văd sfințenia Sa.) Acesta este un mod realist de a vorbi; este adevărata cunoaștere. Există moduri diferite de a înțelege acest lucru? (Nu știu dacă înțelegerea mea este corectă sau nu. Văd răul Satanei din cuvintele pe care le-a rostit pentru a o ademeni pe Eva să păcătuiască și din faptul că L-a ispitit pe Domnul Isus. Din cuvintele prin care Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei ce puteau sau nu să mănânce, văd că Dumnezeu vorbește direct, curat și într-un mod care inspiră încredere; din aceasta văd sfințenia Sa.) Auzind remarcile anterioare, ale cui cuvinte vă inspiră cel mai mult să spuneți „Amin”? A cui părtășie a fost cea mai apropiată de subiectul părtășiei noastre de astăzi? Ale cui au fost cele mai realiste cuvinte? Cum a fost părtășia ultimei surori? (Bună.) Spuneți „Amin” la ceea ce a spus ea. Ce-a zis ea de a pus punctul pe i? (Din cuvintele pe care tocmai le-a spus sora, am auzit că vorbele lui Dumnezeu sunt sincere și foarte clare și că nu sunt deloc precum vorbele Satanei, spuse pe ocolite. Am văzut sfințenia lui Dumnezeu în acest lucru.) Aceasta este o parte. A fost corect? (Da.) Foarte bine. Văd că ați câștigat ceva din aceste ultime două părtășii, dar trebuie să continuați să munciți din greu. Motivul pentru care trebuie să munciți din greu este faptul că înțelegerea esenței lui Dumnezeu este o lecție foarte profundă; nu este un lucru pe care să ajungeți să-l înțelegeți peste noapte sau care poate fi exprimat clar, în doar câteva cuvinte.

Fiecare aspect al firii satanice corupte, al cunoașterii, al filosofiei, al gândirii și părerilor oamenilor și anumite aspectele ale oamenilor îi împiedică foarte mult să cunoască substanța lui Dumnezeu; astfel că, atunci când auziți aceste subiecte, e posibil ca unele să vă depășească; pe unele se poate să nu le înțelegeți, în timp ce unele subiecte nu veți putea să le potriviți realității. Cu toate acestea, v-am auzit înțelegerea despre sfințenia lui Dumnezeu și știu că, în inimile voastre, începeți să recunoașteți ceea ce am spus și am comunicat despre sfințenia Sa. Știu că în inima voastră începe să mijească dorința de a înțelege esența sfințeniei Lui. Dar ce Mă face și mai fericit este faptul că unii dintre voi sunteți deja în stare să folosiți cele mai simple cuvinte pentru a vă descrie cunoștințele despre sfințenia Sa. Chiar dacă acesta este un lucru simplu de spus și l-am mai spus și înainte, totuși, în inima multora dintre voi, mai trebuie încă să aprobați aceste cuvinte și, într-adevăr, nu v-au impresionat mintea. Cu toate acestea, unii dintre voi ați memorat aceste cuvinte. E un început foarte bun și promițător. Sper că veți continua să cugetați și să aveți din ce în ce mai mult părtășie despre subiectele pe care le considerați profunde – sau despre cele care nu vă sunt la îndemână. În cazul acelor probleme care nu sunt la îndemâna voastră, va fi cineva care să vă ofere mai multă îndrumare. Dacă vă implicați în mai multă părtășie în ceea ce privește domeniile care vă sunt acum la îndemână, Duhul Sfânt Își va face lucrarea, iar voi veți ajunge la o mai mare înțelegere. Înțelegerea și cunoașterea substanței lui Dumnezeu sunt de o importanță nemăsurată pentru intrarea în viață a oamenilor. Sper să nu ignorați acest lucru sau să îl vedeți ca pe un joc, deoarece cunoașterea lui Dumnezeu este fundamentul credinței omului, precum și cheia căutării adevărului și a dobândirii mântuirii de către om. Dacă oamenii cred în Dumnezeu, însă nu-L cunosc, dacă ei trăiesc printre niște slove și doctrine, nu vor putea niciodată să dobândească mântuirea, chiar dacă acționează și trăiesc în conformitate cu sensul superficial al adevărului. Cu alte cuvinte, dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu Îl cunoști, atunci credința ta este în zadar și nu conține nimic din realitate. Înțelegeți, nu-i așa? (Da, înțelegem.) Părtășia noastră de astăzi se va încheia aici. (Slavă Ție, Dumnezeule!)

4 ianuarie 2014

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp