Autoritatea lui Dumnezeu (I) Partea Întâi

Ultimele mele câteva părtășii au fost despre lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși. După ce ați ascultat aceste părtășii, ați simțit cumva că ați dobândit o înțelegere și o cunoaștere a firii lui Dumnezeu? Cât ați înțeles și cât cunoașteți? Puteți să dați un număr? V-au oferit aceste părtășii o înțelegere mai adâncă a lui Dumnezeu? Se poate spune că această înțelegere este adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu? Se poate spune că această înțelegere și cunoaștere a lui Dumnezeu este cunoașterea întregii esențe a lui Dumnezeu și a tot ceea ce are și este El? Nu, bineînțeles că nu! Asta deoarece aceste părtășii au asigurat doar înțelegerea unei părți a firii lui Dumnezeu și a ceea ce El are și este – nu toată sau nu în întregime. Aceste părtășii v-au permis să înțelegeți parțial lucrarea făcută odată de Dumnezeu, prin care puteți vedea firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și este, precum și abordarea și gândirea din spatele a tot ceea ce a făcut El. Dar aceasta este doar o înțelegere literală, vorbită a lui Dumnezeu și, în inimile voastre, voi tot nesiguri rămâneți de cât de mult din aceasta este real. Ce determină în principal dacă există vreo fărâmă de realitate în înțelegerea pe care o au oamenii despre asemenea lucruri? Acest lucru este determinat de cât de mult din firea și cuvintele lui Dumnezeu au experimentat cu adevărat în timpul experiențelor lor concrete și cât de mult au fost capabili să vadă și să cunoască în timpul acestor experiențe concrete. „Ultimele câteva părtășii ne-au permis să înțelegem lucrurile făcute de Dumnezeu, gândurile lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, atitudinea lui Dumnezeu față de umanitate și baza acțiunilor Lui, ca și principiile acțiunilor Lui. Și astfel am ajuns să înțelegem firea lui Dumnezeu și să cunoaștem totalitatea lui Dumnezeu.” A spus cineva asemenea cuvinte? Este corect să spui acest lucru? Clar nu este. Și de ce spun că nu este? Firea lui Dumnezeu și ceea ce are și este El sunt exprimate în lucrurile pe care El le-a făcut și în cuvintele pe care El le-a rostit. Omul poate vedea ceea ce Dumnezeu are și este prin lucrarea pe care El a făcut-o și prin cuvintele pe care El le-a rostit, dar asta înseamnă doar că lucrarea și cuvintele îi permit omului să înțeleagă o parte a firii lui Dumnezeu și o parte a ceea ce El are și este. Dacă omul dorește să dobândească o înțelegere mai bogată și mai profundă a lui Dumnezeu, atunci omul trebuie să experimenteze mai mult din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu. Chiar dacă omul dobândește doar o înțelegere parțială a lui Dumnezeu atunci când experimentează parțial lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu, această înțelegere parțială reprezintă adevărata fire a lui Dumnezeu? Reprezintă esența lui Dumnezeu? Sigur că reprezintă adevărata fire a lui Dumnezeu și esența lui Dumnezeu, în privința asta nu există dubiu. Indiferent de timp sau loc sau de maniera în care Dumnezeu Își face lucrarea sau de forma în care El Se arată omului sau de modul în care El Își exprimă voia, tot ceea ce El dezvăluie și exprimă Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși, esența lui Dumnezeu și ceea ce are și este El. Dumnezeu Își face lucrarea cu ceea ce El are și este și în adevărata Sa identitate; acesta este adevărul absolut. Totuși astăzi, oamenii au doar o înțelegere parțială a lui Dumnezeu prin cuvintele Sale și din ceea ce aud când ascultă predica și, astfel, într-o oarecare măsură, se poate spune doar că această înțelegere este o cunoaștere teoretică. Având în vedere starea ta actuală, tu poți verifica înțelegerea sau cunoașterea lui Dumnezeu pe care ai auzit-o, văzut-o sau cunoscut-o și știut-o în inima ta azi, numai dacă treci prin asta în experiențele tale concrete și ajungi să o cunoști puțin câte puțin. Dacă nu aș fi avut părtășie despre aceste cuvinte cu voi, ați fi putut să obțineți adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu doar din experiențele voastre? Mă tem că ar fi foarte dificil să faceți acest lucru. Aceasta deoarece oamenii trebuie să aibă întâi cuvintele lui Dumnezeu pentru a ști cum să experimenteze. Oricât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu mănâncă oamenii, acela este numărul pe care ei îl pot experimenta concret. Cuvintele lui Dumnezeu deschid calea și îl călăuzesc pe om în experiența sa. Pe scurt, pe cei care au o oarecare experiență adevărată, aceste ultime câteva părtășii îi vor ajuta să obțină o înțelegere mai profundă a adevărului și o cunoaștere mai realistă a lui Dumnezeu. Dar pentru cei ce nu au o experiență adevărată, care doar au început să experimenteze sau care doar abia au început să atingă realitatea, acesta este un test important.

Cuprinsul principal al ultimelor câteva părtășii s-a referit la „Firea lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși.” Ce ați văzut în cheia și părțile principale ale tuturor lucrurilor despre care am vorbit? Prin aceste părtășii ați putut să recunoașteți că El, Cel care a făcut lucrarea și a dezvăluit aceste firi, este unicul Dumnezeu Însuși ce deține suveranitatea peste toate lucrurile? Dacă răspunsul vostru este da, atunci ce v-a condus la o astfel de concluzie? Câte aspecte ați luat în considerare ca să ajungeți la această concluzie? Poate să Îmi spună cineva? Știu că ultimele părtășii v-au mișcat adânc și au asigurat un nou început în inimile voastre pentru cunoașterea voastră a lui Dumnezeu, ceea ce e minunat. Dar deși ați făcut un salt uriaș în înțelegerea lui Dumnezeu față de cea dinainte, definiția voastră a identității lui Dumnezeu mai are de progresat dincolo de numele de Iahve Dumnezeu al Epocii Legii, Domnul Isus al Epocii Harului și Dumnezeu Atotputernic al Epocii Împărăției. Ceea ce înseamnă că, deși aceste părtășii despre „Firea lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși” v-au oferit o oarecare înțelegere a cuvintelor rostite odinioară de către Dumnezeu și a lucrării făcute odinioară de către Dumnezeu și a ființei și posesiunilor dezvăluite odinioară de către Dumnezeu, nu puteți da o definiție adevărată și o orientare exactă ale cuvântului „Dumnezeu.” Nici nu aveți o orientare și o cunoaștere adevărate și exacte ale statutului și identității lui Dumnezeu Însuși, adică ale statutului lui Dumnezeu printre toate lucrurile și în întregul univers. Asta deoarece în precedentele părtășii despre Dumnezeu Însuși și firea lui Dumnezeu, tot conținutul a fost bazat pe revelațiile și exprimările trecute ale lui Dumnezeu care sunt consemnate în Biblie. Totuși este dificil pentru om să descopere ființa și posesiunile ce sunt dezvăluite și exprimate de Dumnezeu în timpul sau în afara gestionării Sale și a mântuirii omenirii. Așadar, chiar dacă înțelegeți ființa și posesiunile lui Dumnezeu ce au fost dezvăluite în lucrarea pe care a făcut-o El odinioară, definiția voastră a identității și statutului lui Dumnezeu este încă departe de aceea a unicului Dumnezeu, a Celui ce deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și care este diferită de aceea a Creatorului. Ultimele câteva părtășii i-au făcut pe toți să simtă la fel: cum ar putea omul să cunoască gândurile lui Dumnezeu? Dacă era să știe cu adevărat cineva, atunci acea persoană ar fi cu siguranță Dumnezeu, pentru că doar Dumnezeu Își cunoaște gândurile și doar Dumnezeu Însuși cunoaște bazele și abordările din spatele a tot ceea ce face El. Pare rațional și logic pentru voi să recunoașteți astfel identitatea lui Dumnezeu, dar cine poate spune din firea și lucrarea lui Dumnezeu că aceasta este într-adevăr lucrarea lui Dumnezeu Însuși și nu lucrarea omului, lucrare ce nu poate fi făcută de către om în numele lui Dumnezeu? Cine poate vedea că această lucrare este sub stăpânirea Celui care are esența și puterea lui Dumnezeu? Adică, prin ce caracteristici sau esență recunoașteți ca El este Dumnezeu Însuși, care are identitatea lui Dumnezeu și care este Cel care deține suveranitatea peste toate lucrurile? V-ați gândit vreodată la asta? Dacă nu ați făcut-o, atunci aceasta dovedește un fapt: ultimele câteva părtășii v-au oferit doar o oarecare înțelegere a unei părți a istoriei în care Dumnezeu Și-a făcut lucrarea și a abordării, manifestării și dezvăluirii lui Dumnezeu în timpul acelei lucrări. Deși o asemenea înțelegere vă face pe fiecare din voi să recunoașteți fără niciun dubiu că Acela care a desfășurat cele două etape ale lucrării este Dumnezeu Însuși, în care voi credeți și pe care Îl urmați, și Cel pe care trebuie să Îl urmați întotdeauna, voi încă sunteți incapabili să recunoașteți că El este Dumnezeul care a existat încă de la crearea lumii și care va exista pe vecie, nici nu sunteți în stare să recunoașteți faptul că El este Cel care conduce și deține suveranitatea peste toată omenirea. Sigur nu v-ați gândit niciodată la această problemă. Fie că este Iahve sau Domnul Isus, prin care aspecte ale esenței și manifestării sunteți capabili să recunoașteți nu doar că El este Dumnezeu pe care trebuie să Îl urmați, dar și Cel care comandă omenirea și deține suveranitatea peste soarta acesteia, Cel care este, mai mult decât atât, unicul Dumnezeu Însuși ce are suveranitatea peste ceruri și pământ și peste toate lucrurile? Prin ce căi recunoașteți că Cel în care credeți și pe care Îl urmați este Dumnezeu Însuși ce are suveranitatea peste toate lucrurile? Prin ce căi Îl conectați pe Dumnezeul în care credeți voi cu Dumnezeul ce are suveranitatea asupra sorții omenirii? Ce vă permite să recunoașteți că Dumnezeul în care credeți voi este unicul Dumnezeu Însuși, care este în ceruri și pe pământ și între toate lucrurile? Aceasta este problema pe care o voi rezolva în următoarea secțiune.

Problemele la care nu v-ați gândit niciodată sau la care nu puteți să vă gândiți pot foarte bine să fie cele care sunt cruciale pentru cunoașterea lui Dumnezeu și în care pot fi căutate adevăruri de nepătruns pentru om. Când aceste probleme vin peste voi și trebuie să le faceți față și e nevoie să faceți o alegere, dacă sunteți incapabili să le rezolvați complet din cauza nesăbuinței și a ignoranței voastre, sau pentru că experiențele voastre sunt prea superficiale și vă lipsește o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu, atunci ele vor deveni principalul obstacol și cel mai mare impediment pe calea credinței voastre în Dumnezeu. Și astfel, simt că este foarte necesar să am o părtășie cu voi pe acest subiect. Știți care este problema voastră acum? Vă sunt clare problemele despre care vorbesc? Sunt acestea probleme cu care o să vă confruntați? Sunt probleme pe care nu le înțelegeți? Sunt probleme la care nu v-ați gândit niciodată? Sunt aceste probleme importante pentru voi? Sunt cu adevărat probleme? Această chestiune este o sursă de mare confuzie pentru voi, ceea ce arată că nu aveți o înțelegere adevărată a Dumnezeului în care credeți și că nu Îl luați în serios. Unii oameni spun: „Știu că El este Dumnezeu, așa că Îl urmez deoarece cuvintele Lui sunt expresia lui Dumnezeu. Asta este de ajuns. Ce dovadă mai e necesară? Sigur că nu trebuie să avem dubii despre Dumnezeu? Sigur că nu trebuie să Îl testăm pe Dumnezeu? Sigur nu trebuie să punem sub semnul întrebării esența lui Dumnezeu și identitatea lui Dumnezeu Însuși?” Indiferent dacă voi gândiți în modul acesta, Eu nu pun asemenea întrebări pentru a vă face să fiți confuzi în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu sau pentru a vă face să Îl testați pe Dumnezeu, și cu atât mai puțin pentru a vă provoca îndoieli cu privire la identitatea sau esența lui Dumnezeu. Mai degrabă, fac acest lucru pentru a vă încuraja o mai mare înțelegere a esenței lui Dumnezeu și o mai mare certitudine și credință în statutul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să devină Unicul în inima celor care Îl urmează pe Dumnezeu, astfel încât statutul inițial al lui Dumnezeu – acela de Creator, Stăpânitor al tuturor lucrurilor, unicul Dumnezeu Însuși – să poată fi reinstaurat în inimile tuturor făpturilor. Aceasta este, de asemenea, tema despre care voi face părtășie.

Acum haideți să începem să citim următoarele scripturi din Biblie.

1. Dumnezeu folosește cuvântul pentru a crea toate lucrurile

Geneza 1:3-5 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”; şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

Geneza 1:6-7 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!” Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost.

Geneza 1:9-11 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!” Şi aşa a şi fost. Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări”. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!” Şi aşa a şi fost.

Geneza 1:14-15 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!” Şi aşa a şi fost.

Geneza 1:20-21 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!” Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

Geneza 1:24-25 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite, animale mici şi animale sălbatice, fiecare potrivit felurilor lor!” Şi aşa a şi fost. Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

În prima zi, se nasc ziua și noaptea omenirii și rămân neclintite mulțumită autorității lui Dumnezeu

Haideți să ne uităm la acest prim pasaj: „Atunci Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!»; şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina «zi», iar întunericul l-a numit «noapte». A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.” (Geneza 1:3-5). Acest pasaj descrie primul act al lui Dumnezeu la începutul creației și prima zi petrecută de Dumnezeu în care au existat o seară și o dimineață. Dar a fost o zi extraordinară: Dumnezeu a început să pregătească lumina pentru toate lucrurile, și mai departe a despărțit lumina de întuneric. În această zi, Dumnezeu a început să vorbească, iar cuvintele Sale și autoritatea Sa au existat unele lângă altele. Autoritatea Lui a început să se arate în toate lucrurile și puterea Lui s-a răspândit printre toate lucrurile ca rezultat al cuvintelor Sale. Începând din această zi, toate lucrurile au luat formă și au rămas neclintite datorită cuvintelor lui Dumnezeu, a autorității lui Dumnezeu și a puterii lui Dumnezeu și au început să funcționeze mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu, a autorității lui Dumnezeu și a puterii lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a spus cuvintele „Să fie lumină,” a fost lumină. Dumnezeu nu a întreprins nici o acțiune; lumina apăruse ca rezultat al cuvintelor Sale. Aceasta era lumina pe care Dumnezeu a numit-o zi și de care omul încă depinde și astăzi pentru existența lui. Prin porunca lui Dumnezeu, esența și valoarea ei nu s-au schimbat și nu au dispărut niciodată. Existența ei dovedește autoritatea și puterea lui Dumnezeu, proclamă existența Creatorului și confirmă, iar și iar, identitatea și statutul Creatorului. Nu este intangibilă sau iluzorie, ci o lumină reală care poate fi văzută de către om. De atunci încolo, în această lume goală în care „pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric,” a fost produs primul lucru material. Acest lucru a venit din cuvintele din gura lui Dumnezeu și a apărut în primul act al creației tuturor lucrurilor datorită autorității și cuvântărilor lui Dumnezeu. Curând după aceea, Dumnezeu a poruncit ca lumina și întunericul să se separe… Totul s-a schimbat și a fost complet datorită cuvintelor lui Dumnezeu… Dumnezeu a numit această lumină „Zi” și a numit întunericul „Noapte”. Din acel moment, prima seară și prima dimineață au fost produse în lumea pe care Dumnezeu intenționa să o creeze și Dumnezeu a zis că aceasta a fost prima zi. Această zi a fost prima zi a creației tuturor lucrurilor de către Creator și a fost începutul creației tuturor lucrurilor, și a fost prima dată când autoritatea și puterea Creatorului s-au arătat în această lume pe care El o crease.

Prin aceste cuvinte, omul poate să vadă autoritatea lui Dumnezeu, autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și puterea lui Dumnezeu. Deoarece doar Dumnezeu posedă o asemenea putere, și astfel doar Dumnezeu are o asemenea autoritate; deoarece doar Dumnezeu este în posesia unei asemenea autorități și astfel doar Dumnezeu are o asemenea putere. Ar putea vreun om sau obiect să posede o asemenea autoritate și putere? Există un răspuns în inimile voastre? În afară de Dumnezeu, există vreo ființă creată sau necreată care să posede o asemenea autoritate? Ați văzut vreodată un exemplu de asemenea lucru în alte cărți sau publicații? Există vreo menționare că cineva a creat cerurile și pământul și toate lucrurile? Nu apare în alte cărți sau menționări; acestea sunt, desigur, singurele cuvinte demne de încredere și puternice despre măreața creație a lumii de către Dumnezeu, care sunt consemnate în Biblie și aceste cuvinte vorbesc despre autoritatea unică a lui Dumnezeu și identitatea unică a lui Dumnezeu. Se poate spune că o asemenea autoritate și putere simbolizează unica identitate a lui Dumnezeu? Se poate spune că ele sunt deținute de către Dumnezeu și doar de către Dumnezeu? Fără îndoială, doar Dumnezeu Însuși deține o asemenea autoritate și putere! Această autoritate și această putere nu pot fi deținute sau înlocuite de nicio ființă creată sau necreată! Este aceasta una dintre caracteristicile unicului Dumnezeu Însuși? Ați văzut-o cu ochii voștri? Aceste cuvinte permit repede și limpede oamenilor să înțeleagă faptul că Dumnezeu deține o autoritate unică, o putere unică și că El deține identitatea și statutul suprem. Din această părtășie de mai sus, puteți să spuneți că Dumnezeu în care credeți este unicul Dumnezeu Însuși?

În ziua a doua, autoritatea lui Dumnezeu pune în ordine apele și face întinderea cerului și apare un spațiu pentru cele mai elementare nevoi de supraviețuire ale omului

Să citim al doilea pasaj din Biblie: „Dumnezeu a zis: «Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!» Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost” (Geneza 1:6-7). Ce schimbări au apărut după ce Dumnezeu a zis „Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape”? În Scripturi se spune: „Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei.” Care a fost rezultatul după ce Dumnezeu a rostit și a făcut asta? Răspunsul stă în ultima parte a pasajului: „Şi aşa a şi fost.”

Aceste două scurte fraze consemnează un eveniment măreț și descriu o scenă minunată – formidabila acțiune prin care Dumnezeu a orânduit apele și a creat un spațiu în care omul putea exista…

În această imagine, apele și întinderea apar în fața lui Dumnezeu într-o clipită și sunt despărțite de autoritatea cuvântului lui Dumnezeu și sunt separate într-un sus și un jos în maniera stabilită de Dumnezeu. Adică, întinderea creată de Dumnezeu nu doar că a acoperit apele de jos dar a susținut și apele de sus… La asta, omul nu se poate abține să nu fie cuprins de uimire, stupefiat și să răsufle întretăiat de admirație la splendoarea scenei în care Creatorul a transferat apele și a poruncit apelor și a creat întinderea cerului, și la măreția autorității Sale. Prin cuvintele lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu și autoritatea lui Dumnezeu, El a făcut o altă faptă mare. Nu este aceasta măreția autorității Creatorului? Să folosim scripturile pentru a explica faptele lui Dumnezeu: Dumnezeu Și-a rostit cuvintele și, datorită acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, a apărut o întindere în mijlocul apelor. În același timp, o schimbare enormă a apărut în acest spațiu datorită cuvintelor lui Dumnezeu, și nu era o schimbare în sensul obișnuit, ci un fel de substituție în care nimicul a devenit ceva. A fost născut din gândurile Creatorului și a devenit ceva din nimic datorită cuvintelor rostite de Creator și, mai departe, din acest moment a existat și a rămas neclintit de dragul Creatorului și s-a modificat, schimbat și reînnoit conform gândurilor Creatorului. Acest pasaj descrie al doilea act al Creatorului în creația Sa a întregii lumi. A fost o altă expresie a autorității și puterii Creatorului și o altă acțiune de pionierat a Creatorului. Această zi a fost a doua zi pe care Creatorul a petrecut-o de la întemeierea lumii și a fost o altă zi minunată pentru El: El a mers prin lumină, a creat întinderea cerului, a aranjat și orânduit apele, iar faptele Sale, autoritatea și puterea Sa au fost puse la lucru în această nouă zi….

A existat întinderea cerului în mijlocul apelor înainte ca Dumnezeu să Își rostească cuvintele? Sigur că nu! Și după ce Dumnezeu a spus: „Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor”? Lucrurile intenționate de Dumnezeu au apărut; a fost întinderea cerului în mijlocul apelor și apele s-au separat deoarece Dumnezeu a spus „care să despartă apele de ape.” În acest fel, ca urmare a cuvintelor lui Dumnezeu, două noi obiecte, două lucruri abia născute au apărut printre toate lucrurile ca rezultat al autorității și puterii lui Dumnezeu. Și ce părere aveți despre apariția acestor două noi obiecte? Simțiți măreția puterii Creatorului? Simțiți forța unică și extraordinară a Creatorului? Măreția unei asemenea forțe și puteri se datorează autorității lui Dumnezeu și această autoritate este o reprezentare a lui Dumnezeu Însuși și o caracteristică unică a lui Dumnezeu Însuși.

V-a dat acest pasaj un alt sens profund al unicității lui Dumnezeu? Dar aceasta este departe de a fi suficient; autoritatea și puterea Creatorului merg mult mai departe de asta. Unicitatea Lui nu constă doar în faptul că El posedă o substanță diferită de cea a oricărei alte ființe, dar și pentru că autoritatea și puterea Lui sunt extraordinare, fără limite, superlativul absolut și ies în evidență printre toate și, mai mult decât atât, pentru că autoritatea Lui și ceea ce El are și este pot crea viață, pot produce miracole, pot crea fiecare minut și secundă spectaculoase și extraordinare și, în același timp, El este capabil să guverneze viața pe care El o creează și să stăpânească asupra miracolelor și a absolut fiecărui minut și a fiecărei secunde pe care El le creează.

În ziua a treia, cuvintele lui Dumnezeu nasc pământul și mările și autoritatea lui Dumnezeu face ca lumea să fie plină de viață

În continuare, să citim prima frază din Geneza 1: 9-11: „Dumnezeu a zis: Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!” Ce schimbări au apărut după ce Dumnezeu a zis pur și simplu: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!”? Și ce mai era în acest spațiu în afară de lumină și întinderea cerului? În Scripturi este scris: „Dumnezeu a numit uscatul «pământ», iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit «mări». Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.” Adică, acum erau pământ și mări în acest spațiu și pământul și mările erau separate. Apariția acestor noi lucruri a urmat poruncii din gura lui Dumnezeu, „Şi aşa a şi fost.” Îl descrie Scriptura pe Dumnezeu ca fiind ocupat în timp ce făcea asta? Îl descrie implicat în efort fizic? Așadar, cum au fost făcute toate de către Dumnezeu? Cum a făcut Dumnezeu ca aceste noi lucruri să fie produse? Este de la sine înțeles, Dumnezeu a folosit cuvinte pentru a realiza toate acestea, pentru a crea toate acestea.

În cele trei pasaje de mai sus, am aflat despre apariția a trei mari evenimente. Aceste trei evenimente au apărut și au luat ființă prin cuvintele lui Dumnezeu, și datorită cuvintelor Lui, au apărut unul după altul înaintea ochilor lui Dumnezeu. Astfel, se poate vedea că „Dumnezeu vorbește și va fi făcut; El poruncește și va sta neclintit” nu sunt cuvinte goale. Această esență a lui Dumnezeu este confirmată în clipa în care sunt concepute gândurile Lui, iar atunci când Dumnezeu deschide gura să vorbească, esența Lui este pe deplin reflectată.

Să continuăm cu ultima frază a acestui pasaj: „Atunci Dumnezeu a zis: «Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!» Şi aşa a şi fost.” În timp ce Dumnezeu vorbea, toate lucrurile au luat ființă urmând gândurile lui Dumnezeu și, într-o clipă, o varietate de mici forme delicate de viață au scos șovăitor capetele din pământ și, înainte ca ele să se scuture de fărâmele de pământ de pe trupuri, au început nerăbdătoare să își facă semne de salut una către alta, dând din cap și zâmbind lumii. I-au mulțumit Creatorului pentru viața pe care le-a dat-o și au anunțat lumii că sunt o parte a tuturor lucrurilor și că fiecare își va dedica viața pentru a demonstra autoritatea Creatorului. Pe când cuvintele lui Dumnezeu erau rostite, pământul devenea luxuriant și verde, tot soiul de ierburi ce puteau fi savurate de om înmugureau și ieșeau din pământ, iar munții și câmpiile deveneau dens populate de copaci și păduri… Această lume stearpă, în care nu fusese nicio urmă de viață, era rapid acoperită de o abundență de iarbă, plante și copaci și deborda de verdeață… Mireasma ierbii și parfumul solului s-au răspândit prin aer, o varietate de plante au început să respire în tandem cu circulația aerului și au început procesul de creștere. În același timp, mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu și urmând gândurilor lui Dumnezeu, toate plantele au început ciclurile perpetue ale vieții în care cresc, înfloresc, rodesc și se înmulțesc. Au început să adere cu strictețe la cursul vieții lor și au început să-și îndeplinească rolurile corespunzătoare în mijlocul tuturor lucrurilor… Toate s-au născut și au trăit datorită cuvintelor Creatorului. Vor primi neîncetata înzestrare și susținere din partea Creatorului, vor supraviețui mereu, tenace, în toate colțurile pământului pentru a demonstra autoritatea și puterea Creatorului și vor arăta mereu forța vieții dăruite lor de Creator…

Viața Creatorului este extraordinară, gândurile Lui sunt extraordinare și autoritatea Lui este extraordinară, și astfel, când cuvintele Lui au fost rostite, rezultatul final a fost „și așa a fost”. Clar, Dumnezeu nu are nevoie să lucreze cu mâinile atunci când acționează; pur și simplu Își folosește gândurile pentru a porunci și cuvintele pentru a ordona, și astfel lucrurile sunt înfăptuite. În această zi, Dumnezeu a adunat apele împreună într-un singur loc și a lăsat să apară uscatul, după care Dumnezeu a făcut ca iarba să înmugurească din pământ și au crescut plante făcând semințe și copaci purtând fructe, iar Dumnezeu le-a împărțit pe fiecare după felul său și a făcut ca fiecare să își poarte propria sămânță. Toate acestea au fost realizate potrivit gândurilor lui Dumnezeu și poruncilor cuvintelor lui Dumnezeu și fiecare a apărut, una după alta, în această lume nouă.

Când încă nu Își începuse lucrarea, Dumnezeu avea deja în minte o imagine a ceea ce intenționa să realizeze, iar când Dumnezeu a început să facă aceste lucruri, ceea ce s-a întâmplat tot atunci când Dumnezeu a deschis gura pentru a vorbi despre conținutul acestei imagini, au început să apară schimbări în toate lucrurile mulțumită autorității și puterii lui Dumnezeu. Indiferent de cum a făcut Dumnezeu sau cum Și-a exercitat autoritatea, toate au fost făcute pas cu pas potrivit planului lui Dumnezeu și datorită cuvintelor lui Dumnezeu; schimbări pas cu pas între cer și pământ au apărut mulțumită cuvintelor și autorității lui Dumnezeu. Toate aceste schimbări și apariții au arătat autoritatea Creatorului și caracterul extraordinar și măreția puterii vieții Creatorului. Gândurile Lui nu sunt simple idei sau o imagine goală, ci o autoritate ce posedă vitalitate și energie extraordinară, și ele sunt puterea ce face toate lucrurile să se schimbe, să se renască, să se reînnoiască și să piară. Din această cauză, toate lucrurile funcționează datorită gândurilor Sale și, în același timp, sunt realizate datorită cuvintelor din gura Sa…

Înainte ca toate lucrurile să apară, se formase de mult în gândurile lui Dumnezeu un plan complet, și o nouă lume fusese de mult realizată. Deși în a treia zi au apărut tot soiul de plante pe pământ, Dumnezeu nu avea niciun motiv să întrerupă pașii creației Sale a acestei lumi; El a intenționat să continue să Își rostească cuvintele, să continue să înfăptuiască creația fiecărui lucru nou. El avea să vorbească, avea să Își dea poruncile, să Își exercite autoritatea și să Își arate puterea, și a pregătit tot ceea ce El plănuise să pregătească pentru toate lucrurile și pentru omenirea pe care intenționa să o creeze…

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp