II. A doua caracteristică: amorțeala

O altă manifestare a oamenilor reîncarnați din animale este că sunt deosebit de amorțiți în fața multor oameni, evenimente și lucruri. Nu numai că privesc problemele într-un mod încăpățânat și denaturat, dar nici nu pot percepe deloc care este natura, esența sau cauza principală a oricărui lucru care apare, ce influență poate aduce sau ce consecințe poate provoca. Ei tot nu pot percepe aceste lucruri și rămân ignoranți în ceea ce le privește, chiar și atunci când unii oameni au spus sau au făcut deja anumite lucruri sau au dezvăluit anumite semne și indicii – este ca și cum ar fi proști. Până să le perceapă, chestiunea este deja încheiată, iar consecințele au apărut deja. Chiar și după ce aud atât de multe adevăruri, ei nu știu și nu pot simți ce fel de oameni sunt cei din jurul lor, care este esența lor sau ce sunt capabili să facă. Unii oameni spun lucruri care sunt în mod clar problematice, dar ei nu pot simți asta. De exemplu, atunci când unii se laudă, fac pe grozavii, se dau în spectacol și se etalează, aceasta este în mod evident o dezvăluire a unei firi arogante, dar oamenii reîncarnați din animale nu pot percepe problema. În schimb, ei cred că acești oameni sunt capabili, îi admiră și îi privesc cu respect și, ulterior, chiar vor să-i urmeze. Acest lucru arată că sunt amorțiți. Oamenii evident răi și faptele rele evidente, dezvăluirile evidente ale firilor corupte, direcția în care se îndreaptă în mod evident lucrurile – asemenea oameni nu pot percepe nimic din toate acestea. Ei nu știu care este esența problemei sau care e rădăcina problemei; nu o pot simți deloc, nici măcar nu sunt conștienți. Ei sunt ceea ce numim adesea cadavre fără duh. Acest tip de oameni se ridică și mai puțin la înălțime atunci când vine vorba de chestiuni care implică adevărurile-principii. Le spui conform cărui principiu ar trebui să practice, dar nu înțeleg; doar memorează reglementările pe care trebuie să le respecte. Nu pot înțelege principiile despre care ai părtășie, acestea îi depășesc. Le semnalezi o anumită stare, care este o manifestare a dezvăluirii unei firi corupte de-ale lor, dar ei cred că vorbești despre altcineva. Chiar dacă admit verbal că au și ei acest tip de fire coruptă, nu recunosc ce cuvinte au rostit sau ce acțiuni au întreprins și care se potrivesc cu această stare sau cu această manifestare. Nu înțeleg și nu știu despre ce vorbești. Când adevărul e subiectul părtășiilor în timpul adunărilor, deși alții trec deja la următorul subiect, ei tot îndreaptă discuția către subiectul anterior. Nu înseamnă asta a fi obtuz și amorțit? Când alții vorbesc, ei nu pot ține pasul – nu pentru că gândirea lor nu poate ține pasul, ci pentru că au un calibru insuficient și deficitar. Când anumiți oameni răi încearcă să-i înșele, să se joace cu ei sau să-i chinuie, ei nu pot simți acest lucru, ci, în schimb, îi tratează pe aceștia ca pe frați și ca pe surori și au o relație apropiată cu ei și, abia după ce aceștia le fac rău, își dau seama că au fost păcăliți. Atunci se gândesc: „Sunt atât de nesăbuit! Nu știu cum să-i judec pe oameni, nu știu cum să-i discern! De data asta, chiar mi-am învățat lecția – de acum înainte, nu voi mai avea încredere în nimeni, voi avea încredere doar în mine. Acesta e cel mai înțelept lucru!” După ce au fost păcăliți o dată, cred că au dobândit perspicacitate și chiar consideră că sunt mai deștepți acum, trecând de la o extremă la alta. Oamenii reîncarnați din animale sunt amorțiți în privința oricărei probleme. De exemplu, o astfel de persoană era responsabilă de creșterea animalelor și de cultivarea plantelor. Într-o zi, temperatura a scăzut și i-am spus: „În seara asta vor fi minus 5 grade. Nu ar trebui să ai grijă de acele plante și animale care nu pot rezista la frig?” După ce a auzit acest lucru, a răspuns: „Am o jachetă căptușită cu bumbac și dorm noaptea cu o plapumă și o pătură, așa că nu-mi va fi frig.” A înțeles ce am vrut să spun? Luând în considerare acest răspuns, este clar că nu a înțeles. Nu înseamnă asta a fi amorțit? (Ba da.) Dacă aș fi spus: „În seara asta vor fi minus 5 grade. Dacă florile sunt în curte, vor muri înghețate. Animalele sensibile la frig și cele slăbite ar trebui să fie ținute în grajduri. Ar trebui să pui o draperie în plus la ușă și să astupi toate locurile prin care bate vântul în grajduri.” După ce ar fi auzit acest lucru, s-ar fi gândit o clipă și ar fi spus: „O, Te refereai la animale și plante! Atunci nu ar fi bine doar să mut florile înăuntru? Sunt foarte multe animale și nu ai spus care sunt sensibile la frig și care nu, care ar trebui aduse înăuntru și care nu.” Într-adevăr, nu am specificat, dar nu poți acționa conform principiilor? Nici măcar nu-ți dai seama că florile lăsate afară iarna ar putea muri înghețate și, dacă nu te pun să faci aceste lucruri, nu le vei face – ce fel de problemă este aceasta? Nu înseamnă asta a fi amorțit? (Ba da.) Acest lucru arată că este amorțit. De exemplu, este soare afară și hainele sunt întinse în curte la uscat, iar cineva spune: „S-ar putea să plouă după-amiază. Oare se vor uda hainele care se usucă afară?” – aceste cuvinte transmit un avertisment discret. O persoană cu o gândire umană normală ar auzi acest lucru și ar chibzui: „Ar trebui să fiu atent – când se va înnora, voi duce repede hainele înăuntru.” Dar cei care nu au gândirea umanității normale nu vor conștientiza acest lucru. Când spui că va ploua după-amiază, ei aud acest lucru și se gândesc: „Ce rost are să zici asta? Nu are nicio legătură cu mine. Eu voi fi înăuntru, așa că nu mă voi uda dacă plouă. În plus, ce pot face eu în legătură cu ploaia? Nu are rost să-mi spui asta!” Pur și simplu nu-și dau seama de ce li se spune acest lucru sau de ce este adusă în discuție această problemă. Așadar, cum trebuie să le vorbești unor asemenea oameni ca ei să înțeleagă cu adevărat? Trebuie să le spui: „După-amiază va ploua la ora cutare. Înainte să plouă, când vezi că se înnorează, să duci repede hainele înăuntru. Dacă nu o faci, se vor uda și vor trebui spălate din nou. De asemenea, când strângi hainele, să verifici dacă în curte mai sunt lucruri care nu ar trebui să se ude sau să fie expuse la ploaie și să le duci și pe acelea înăuntru.” Trebuie să-i instruiești în acest fel. Dacă nu-i instruiești în acest mod, nu-și vor da seama că trebuie să ducă hainele înăuntru și nici nu-și vor da seama că trebuie să adune orice alte obiecte care nu pot sta în ploaie. Nu vor face aceste lucruri. De ce? Pentru că sunt prea amorțiți, nu au gândirea umanității normale și nu îndeplinesc standardul umanității normale. Adică, inteligența și calibrul lor nu ating standardul umanității normale. Așa sunt oamenii reîncarnați din animale. Când îi cer unei astfel de persoane să facă ceva, chiar dacă am instruit-o deja de mai multe ori și a făcut acel lucru de multe ori înainte, tot trebuie să o instruiesc din nou. Dacă nu o instruiesc, nu-și va da seama ce trebuie făcut și nici nu va fi capabilă să o facă. Așa că, de fiecare dată când se confruntă cu acest tip de sarcină, trebuie să-i spui exact ce trebuie făcut și cum anume, instruind-o cu privire la fiecare pas din proces. Dacă omiți fie și un singur lucru, ea nu îl va face sau chiar e posibil să dea greș cu totul. Și dacă îi semnalezi apoi problemele, va răspunde cu o grămadă de argumente denaturate și va începe din nou să fie intenționat irațională. Aceasta este o manifestare a faptului de a fi amorțit.

Această caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale, amorțeala lor, este foarte evidentă. De exemplu, din părtășia despre adevăr, ei înțeleg la nivel de doctrină cum să discearnă dacă un conducător de biserică face lucrare reală, dacă este un conducător care corespunde standardului sau un conducător fals ori un antihrist. Totuși, când trebuie să discearnă în ce categorie se încadrează propriul lor conducător de biserică, chiar dacă văd anumite manifestări ale acestuia, nu știu cum să le discearnă. Dacă îi întrebi: „Conducătorul vostru de biserică face lucrare reală?”, ei spun: „Îl văd ocupat în fiecare zi cu adunări, cum se agită organizând lucruri, cum împarte cărți fraților și surorilor și cum urmărește lucrarea de evanghelizare.” Apoi întrebi: „Atunci, cât de bine își face lucrarea? Este o persoană care urmărește adevărul?” Ei răspund: „S-a lepădat de carieră și de familie. Chiar și atunci când au venit părinții lui în vizită, a fost prea ocupat cu datoria lui ca să-i vadă. Trebuie să fie o persoană care urmărește adevărul, nu-i așa?” Ei se uită doar la aceste manifestări exterioare ale conducătorului de biserică; dar, indiferent câte rele comite conducătorul în secret, chiar dacă le văd, nu le identifică drept o problemă, nu-și dau seama că este o problemă. Indiferent câte astfel de lucruri se întâmplă în fața lor, este ca și cum nu ar fi văzut nimic, ca și cum nu ar trăi printre oameni, ci într-o lume cu totul diferită. Nu sunt extrem de amorțiți astfel de oameni? (Ba da.) Aceasta înseamnă a fi amorțit. Când întâlnesc pe cineva care are lucrarea duhurilor rele, care acordă mereu atenție chestiunilor supranaturale și vorbește mereu despre lucruri pe care le simte, spunând mereu ceva de genul: „Am auzit o voce, Dumnezeu m-a luminat, Dumnezeu m-a iluminat, Dumnezeu m-a călăuzit, Dumnezeu mi-a revelat din nou ceva înlăuntrul meu”, oamenii amorțiți se gândesc: „Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu. A primit revelații – eu de ce nu am primit?” Pur și simplu nu-și dau seama că aceasta este lucrarea duhurilor rele. Doar atunci când, într-o zi, acea persoană înnebunește brusc, face o mare scenă în fața tuturor, se tăvălește pe jos și aleargă goală pe străzi, văd în cele din urmă că este un duh rău. De fapt, înainte ca acea persoană să înnebunească, existau deja multe indicii, iar aceste manifestări ar fi fost suficiente pentru a o caracteriza ca având lucrarea duhurilor rele și pentru a fi îndepărtată din timp. Dar ei sunt amorțiți, nu pot percepe aceste lucruri și nu-și dau seama ce consecințe ar putea aduce lăsarea unei astfel de persoane în biserică – nu poate asta să ducă la dezastre? Unele duhuri rele și demoni răi ajung chiar până la a le face rău oamenilor, dar oamenii amorțiți tot nu-i pot percepe așa cum sunt. Ba chiar cred că astfel de indivizi Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și că sunt plini de zel, stând adesea treji până târziu în noapte, citind cuvintele lui Dumnezeu și învățând imnuri, nemâncând și nedormind zile întregi, fără să se simtă totuși obosiți. Deși acest lucru este evident anormal, ei susțin că este dragoste pentru Dumnezeu. Nu sunt ei mult prea amorțiți? Oamenii amorțiți, pe de o parte, nu pot desluși chestiunile; sunt incapabili să privească dincolo de fenomenele de suprafață pentru a desluși esența problemelor. Astfel, le este foarte greu să caracterizeze cu exactitate orice problemă. În plus, oamenii amorțiți nu au moduri normale de gândire sau capacitatea de a identifica lucrurile, așa că rămân complet inconștienți de multe lucruri care se întâmplă în jurul lor. Oamenii de acest fel pot locui într-un loc timp de câțiva ani, dar, când sunt întrebați: „Cum este clima acolo? Care sunt tiparele sezoniere? Este un loc confortabil pentru a locui?”, nu pot răspunde. Ei spun: „Ce-i cu clima? Nu știu. Oricum, florile înfloresc în aprilie, frunzele se îngălbenesc și încep să cadă prin septembrie sau octombrie, iar când vine iarna, e timpul să ningă.” Dacă sunt întrebați: „Cum sunt obiceiurile locale? Cum este sistemul social? Există discriminare rasială? Cum sunt politicile guvernamentale? Cum îi tratează pe oamenii din alte locuri?”, sunt complet neștiutori, se uită uluiți, incapabili să spună ceva. Chiar și când vine vorba de cea mai importantă chestiune – atitudinea guvernului față de credința religioasă – ei nu pot spune nimic, răspunzând doar: „Ei bine, noi locuim acolo și guvernul nu ne-a creat niciodată probleme.” Sunt ca niște manechine de lemn, complet inconștienți de orice – aceasta este o amorțeală extremă. Există și unii oameni care spun că sunt prea ocupați cu datoria lor și nu au timp să clarifice aceste lucruri – nu este aceasta doar o scuză? (Ba da.) E evident că este o scuză. Necesită astfel de lucruri simple o atenție deliberată și ținerea unei evidențe? Nu, nu necesită. Dacă ai gândirea umanității normale, după ce trăiești într-un loc mai mult de trei ani, ar trebui, în esență, să cunoști clima locală, obiceiurile, stilul de viață, situația privind credința religioasă și politicile guvernamentale, precum și atitudinea acestuia față de oamenii din alte locuri. Nu ar fi nevoie să înveți, să afli sau să aduni în mod special aceste informații – pur și simplu le-ai ști. Oricine cu gândirea umanității normale ar putea sesiza aceste lucruri foarte natural. Dacă nu ești în stare nici măcar să înțelegi problemele pe care oamenii normali le pot pricepe și le pot vedea clar, ce indică acest lucru? Indică faptul că nu ai gândirea sau raționalitatea umanității normale și că nu corespunzi standardului de umanitate normală. Motivul fundamental pentru care acest tip de persoană nu corespunde standardului de umanitate normală este că nu s-a reîncarnat din oameni, ci din animale. Înțelegi? (Da.) Dacă trăsătura de amorțeală a cuiva este foarte evidentă, acest lucru spune multe despre problemă.

Ce ați înțeles din părtășia noastră de adineauri cu privire la caracteristicile oamenilor reîncarnați din animale? Ați observat un fapt – că atât înțelegerea denaturată, cât și amorțeala, aceste două caracteristici, sunt foarte evidente la această categorie de oameni? (Da.) De ce au acești oameni aceste două manifestări? Ce lipsește din umanitatea lor? (Gândirea normală.) Este oarecum potrivit – nu au inteligență umană. La suprafață, se pare că acești oameni au un calibru slab – cât de slab este, de fapt? Sunt atât predispuși la denaturări, cât și amorțiți; când vine vorba de unele probleme pe care cei cu umanitate normală le întâmpină frecvent și le pot gestiona și rezolva în mod independent, ei nu se ridică la înălțime și nu le pot rezolva, părând foarte copilăroși, ridicoli și imaturi. Mai grav, unii dintre acești oameni nu au capacitatea de a supraviețui pe cont propriu – nu se pot întreține singuri și, indiferent dacă merg la serviciu sau se angajează în orice fel de slujbă, sunt incapabili. Oriunde merg, angajatorii fie nu-i vor, fie îi concediază. În plus, principalul lucru este că, atunci când se confruntă cu diverse probleme din sfera propriei vieți, cum ar fi problemele obișnuite din viață și chiar unele chestiuni banale, ei nu le pot gestiona bine. Pot chiar să facă un dezastru dintr-o problemă foarte simplă; doar aplică întotdeauna orbește reglementări. Metodele și abordările pe care le folosesc pentru a gestiona lucrurile sunt extrem de idioate și stângace; nu au metodele și mijloacele pe care un adult le-ar folosi pentru a se descurca în lume. Acest lucru arată foarte clar că nu au inteligență umană. De exemplu, o astfel de persoană se îmbolnăvește și se simte mereu rău. Caută câteva informații și află că ar putea fi o boală gravă sau o afecțiune majoră; se îngrozește și se grăbește la spital pentru un control. Medicul spune: „Această boală este foarte gravă. Are o rată a mortalității extrem de ridicată. Dacă este lăsată netratată, se va agrava și va duce la moarte. Operația este singura modalitate de a o trata. Dacă nu te operezi, mai ai de trăit cel mult trei luni.” Auzind asta, se sperie extrem de tare și nu știe ce să facă. Fără a se supune altor examinări pentru a confirma diagnosticul, ascultă pur și simplu de medic și decide să se opereze. Înainte de operație, nici măcar nu întreabă ce precauții trebuie luate, dacă vor exista efecte secundare după operație – nici măcar nu știe să pună aceste întrebări și doar se lasă intimidată de medic, urcând ascultătoare pe masa de operație. În cele din urmă, după operație, simte disconfort ici și colo, iar medicamentele nu o ajută. Ulterior, aude de la alții că această boală nu necesită intervenție chirurgicală, că nu este o boală cu adevărat gravă și că, prin exerciții fizice și administrarea unor medicamente obișnuite, se va ameliora treptat și nu va progresa sau nu se va agrava. Medicii, pentru a face bani, fac uneori afirmații alarmante pentru a-i speria pe oameni, iar persoana amorțită nu are idei proprii și nu poate judeca; auzind ce spune medicul, se sperie de moarte, iar când medicul îi spune să se opereze, acceptă și o face. Când li se întâmplă astfel de lucruri, dacă există în preajmă cineva cu idei proprii, cu o voință puternică și cu inteligență, care să-i ajute să verifice lucrurile, vor putea evita să facă drumuri ocolitoare și vor suferi mai puțin. Dar dacă sunt lăsați să se ocupe singuri de astfel de chestiuni, în special de cele majore, fie vor devia într-o parte, fie în cealaltă, fie vor fi înșelați, fie vor fi vătămați; ei iau întotdeauna măsuri extreme. Pur și simplu nu sunt în stare să evalueze în mod cuprinzător lucrurile pe baza principiilor sau a modalităților și metodelor utilizate în mod obișnuit pentru gestionarea unor astfel de chestiuni, și apoi să găsească cea mai rezonabilă și mai rațională modalitate de a le trata. Oricine poate să-i înșele, să se joace cu ei, să-i influențeze și să-i inducă în eroare. Unii oameni întreabă: „Oare acești oameni nu au propriile lor gânduri sau opinii?” De fapt, nu că nu au propriile lor gânduri sau opinii – vezi tu, când comit fapte rele și debitează argumente false, cu siguranță sunt încăpățânați. Indiferent cine spune lucruri corecte, ei nu ascultă și, chiar dacă cineva spune lucruri corecte, sunt sfidători și stăruie doar în argumentele lor false și denaturate. Cu toate acestea, când vine vorba de a folosi rațiunea normală și gândirea normală pentru a înfrunta și a aborda și gestiona corect problemele care apar în viața de zi cu zi, ei nu știu ce metodă sau procedură să folosească pentru a le gestiona, nu știu cum să le abordeze, nu au căi sau metode și nu au gânduri sau opinii proprii. În cele din urmă, nu pot fi decât manipulați de alții – fac orice le spun alții să facă. Lipsa inteligenței umanității normale este o caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale. Așadar, de ce sunt capabili să persiste în argumentele lor false și denaturate, ba chiar să le rostească și să le răspândească peste tot? Asta dovedește că, în ceea ce privește inteligența lor, sunt incapabili să discearnă ce este adevărul și ce este raționamentul fals, ce se conformează raționalității normale și ce nu – nu pot face distincția între aceste lucruri; prin urmare, când tu împărtășești un raționament corect, ei nu-l pot accepta și nu-l înțeleg. Ei stăruie doar în raționamentul lor denaturat și sucit și cred că este corect. Indiferent ce metodă folosește oricine altcineva pentru a le vorbi, indiferent cât de bun sau plin de înțelepciune este modul lor de a vorbi, cei reîncarnați din animale nu pot să-l asimileze și nu-l înțeleg – sunt terminați. Acest lucru arată că nu au inteligența umanității normale. Chiar și pentru cea mai normală chestiune din viața de zi cu zi, când le aduci argumente logice, nu înțeleg – ei stăruie în raționamentul lor sucit. Când oamenii văd acest lucru, se gândesc: „De ce este această persoană atât de ciudată? De ce este atât de refractară la rațiune? Seamănă atât cu cineva care are o boală mintală, cât și cu cineva care nu a ajuns la maturitate – de ce vorbește mereu într-un mod copilăresc?” Dar ei nu sunt tineri – când au cincizeci sau șaizeci de ani, sunt așa, iar când ajung la optzeci, sunt tot așa. Toată viața lor sunt oameni cu inteligență deficitară; toată viața lor nu au gândirea umană normală sau inteligența umană normală. Aceasta este o caracteristică a oamenilor reîncarnați din animale. Este evidentă această caracteristică? (Da.) De exemplu, să spunem că există o femeie nesăbuită care arată oarecum bine și, după ce este sedusă de un ticălos josnic, se mută împreună cu el. Acel ticălos josnic flirtează tot timpul în afara casei, dar când ea află, nu se supără – în orice caz, pentru ea este în regulă atât timp cât el o tratează bine. Mai târziu, ticălosul josnic se încurcă cu altcineva, dar când ea află, nu-i pasă și rămâne în continuare cu el, cu un devotament neclintit. Ea chiar spune: „Atât timp cât nu mă abandonează, sunt bine.” Cineva o sfătuiește, spunând: „A ajuns deja atât de jos – ar trebui să nu mai fii cu el.” Ea spune: „Nu, nu pot fără el. Mă iubește și îmi place de el!” O astfel de persoană merită să stea cu acest ticălos josnic și să sufere o viață întreagă – pur și simplu nu poate discerne ce este o persoană bună sau ce este o persoană decentă. Se încurcă cu un ticălos josnic și chiar crede că el o iubește cu adevărat. Ticălosul josnic îi spune câteva vorbe dulci și îi cumpără ceva bun de mâncare și, pur și simplu, o ademenește în brațele lui. Se joacă cu ea ca și cum s-ar juca cu plastilină. Când flirtează pe la spatele ei și ea află, cu doar câteva cuvinte, el aplanează lucrurile, înșelând-o, iar ea pur și simplu nu poate să-și dea seama. În cele din urmă, ticălosul josnic îi ia toată proprietatea și casa și apoi o părăsește. Ea îl blestemă spunând că n-are conștiință, dar pur și simplu nu zice că a fost înșelată pentru că nu poate să-i deslușească pe oameni. De ce acel ticălos josnic nu i-a înșelat pe alții, dar a putut să o înșele pe ea? Nu este din cauză că e nesăbuită? Caracteristicile principale ale acestui tip de persoană sunt că este încăpățânată și ridicolă în modul în care pricepe și tratează totul și că nu are inteligența umanității normale. De aceea spunem că astfel de oameni sunt reîncarnați din animale. Pentru că sunt animale, nu au inteligență umană. Faptul că nu au inteligență umană este suficient pentru a dovedi că esența din interiorul lor nu este esența oamenilor. Prin urmare, nu pot face față problemelor umane sau nu pot gestiona și rezolva problemele pe care oamenii normali ar trebui să le poată gestiona și rezolva. Chiar și atunci când vine vorba de abordarea lucrurilor din propria lor viață de zi cu zi – mesele zilnice, necesitățile de bază, precum și relațiile interpersonale și mediul înconjurător – sunt, de asemenea, foarte amorțiți. Mai mult, atunci când se confruntă cu anumite chestiuni pe care trebuie să le înfrunte și să le gestioneze, nu au inteligența oamenilor normali, ca să nu mai vorbim de înțelepciune, desigur. Când se confruntă cu aceste probleme, le gestionează cu mare dificultate, cu multă epuizare și cu o stângăcie extremă. Sunt atât de bătrâni și au trăit atât de mult: cum pot gestiona lucrurile în acest fel? De ce lucrurile pe care le spun sună atât de dezgustător și de ciudat? De ce nu vorbesc ca oamenii normali? Au trăit atâția ani și au experimentat destul de multe, totuși, atunci când au gestionat o chestiune atât de simplă, cum au putut să se comporte astfel? Nu au nici măcar cele mai elementare limite ale umanității, nici principiile esențiale pe care ar trebui să le aibă oamenii.