B. Scrutarea și analizarea, alături de curiozitate

În continuare, ajungem la al doilea punct – scrutarea și analizarea, alături de curiozitate. Este acest punct ușor de înțeles? Cu privire la acțiunile și cuvintele lui Dumnezeu întrupat, precum și la personalitatea sau firea dezvăluite în fiecare cuvânt și faptă a Lui sau chiar și în preferințele Sale, oamenii normali ar trebui să trateze corect aceste lucruri. Cei care chiar Îl urmează pe Dumnezeu și urmăresc adevărul privesc aceste revelații exterioare ale lui Hristos drept partea normală a trupului Său. În ceea ce privește cuvintele pe care le rostește Hristos, ei le pot asculta și pricepe cu o atitudine de tratare a lor ca fiind adevărul, înțelegând din acestea intențiile lui Dumnezeu, înțelegând principiile de practicare și găsind o cale de practică pentru a pătrunde în adevărul-realitate. Însă antihriștii se comportă diferit. Atunci când Îl observă pe Hristos vorbind și acționând, inima lor nu conține acceptare sau supunere, ci scrutare: „De unde vin aceste cuvinte? Cum sunt ele rostite? O înlănțuire de propoziții – sunt ele premeditate sau inspirate de duhul sfânt? Sunt aceste cuvinte învățate sau pregătite dinainte? Eu de ce nu știu? Unele dintre aceste cuvinte sună destul de obișnuit, doar vorbe simple. Acesta nu pare a fi dumnezeu; oare el chiar vorbește atât de normal, atât de obișnuit? Nu pot să-mi dau seama prin scrutare, așa că voi observa ce face pe lângă. Oare citește ziare? A citit el vreo carte renumită? Studiază gramatica? Cu ce tipuri de oameni interacționează de obicei?” Ei nu au o atitudine de supunere sau acceptare față de adevăr, ci mai degrabă Îl scrutează pe Hristos cu atitudinea unui erudit care face o cercetare științifică sau studiază subiecte academice. Ei scrutează conținutul cuvintelor lui Dumnezeu și maniera lui de a vorbi, ascultătorii cărora li se adresează Hristos, precum și atitudinea și scopul Lui de fiecare dată când vorbește. Ori de câte ori Hristos vorbește sau acționează, tot ceea ce ajunge la urechile lor, tot ceea ce pot să vadă și toate lucrurile despre care aud devin obiectul scrutării lor. Ei scrutează fiecare cuvânt și propoziție rostite de Hristos, fiecare acțiune pe care o face, fiecare individ de care Se ocupă, maniera în care îi tratează El pe oameni, discursul și conduita Lui, privirea și expresiile faciale, chiar și obiceiurile Sale de viață și rutinele, maniera Lui de interacționare cu ceilalți și atitudinea Sa față de aceștia – ei scrutează toate aceste lucruri. Prin această scrutare, antihriștii concluzionează: oricum l-aș privi pe hristos, el pare să dețină o umanitate normală; este destul de obișnuit, neavând nimic special cu excepția capacității sale de a exprima adevărul. Ar putea acesta să fie într-adevăr dumnezeu întrupat? Oricât de mult ar scruta, nu pot să ajungă la o concluzie categorică; oricât de mult ar scruta, nu pot determina dacă Hristos este dumnezeul pe care îl recunosc în inimile lor. Ei sunt cei care-L scrutează pe Hristos, nu cei care experimentează lucrarea lui Dumnezeu – cum pot să dobândească o cunoaștere a lui Dumnezeu?

În scrutarea lor asupra lui Hristos, antihriștii nu pot să vadă măreția, dreptatea, atotputernicia și autoritatea lui Dumnezeu. Oricum ar scruta, nu pot să ajungă la concluzia că Hristos deține esența lui Dumnezeu; sunt incapabili să vadă acest lucru așa cum este de fapt și să-l înțeleagă. Unii oameni spun: „Acolo unde nu poți vedea sau înțelege, există adevăr de căutat.” La acest lucru, un antihrist ar răspunde: „Nu văd niciun adevăr de căutat aici; există doar detalii suspecte care merită scrutate în profunzime.” După scrutarea și analiza lor, ajung la concluzia că: Acest Hristos poate doar să spună câteva cuvinte și, în rest, nu are nimic diferit de oamenii obișnuiți. Nu are daruri speciale, nu are abilități unice și nici măcar nu deține puteri supranaturale pentru a înfăptui semne și minuni așa cum a făcut Isus. Tot ceea ce spune reprezintă cuvintele unui muritor. Prin urmare, este El cu adevărat Hristos? Acest rezultat necesită o analiză și o scrutare suplimentară. Indiferent de felul în care privesc, nu pot să vadă esența lui Dumnezeu în Hristos; indiferent cum scrutează, nu pot să concluzioneze că Hristos are identitatea lui Dumnezeu. În ochii unui antihrist, întruparea lui dumnezeu ar trebui să aibă puteri extraordinare, daruri speciale, abilitatea de a arăta minuni, esența și capacitatea de a manifesta și exercita autoritatea lui dumnezeu. Totuși, acestui om de rând din fața lor îi lipsesc toate aceste calități, iar discursul Său nu este foarte elocvent; chiar și când descrie multe lucruri, El folosește un limbaj familiar care nu se potrivește cu noțiunile umane, neatingând nici măcar nivelul unui profesor universitar. Indiferent de felul în care scrutează antihriștii discursul lui Hristos, felul în care Îi scrutează acțiunile, precum și atitudinea Sa și maniera în care face El lucrurile, ei nu pot să vadă că Hristos – această persoană obișnuită – are esența lui Dumnezeu. Prin urmare, în inimile antihriștilor, ceea ce o face pe această persoană demnă de urmat sunt numeroasele lucruri, cuvinte și fenomene pe care ei nu le pot vedea așa cum sunt de fapt – acest lucru este vrednic de scrutarea și analiza lor, este cea mai mare motivație pentru a urma această persoană. Ce conținuturi și subiecte sunt vrednice de scrutarea și analiza lor? Aceste cuvinte rostite de Hristos despre intrarea în viață; oamenii obișnuiți chiar nu pot să spună astfel de lucruri, chiar nu le au, iar astfel de cuvinte chiar nu se regăsesc într-o altă persoană din cadrul omenirii – nu se știe de unde provin ele. Antihriștii scrutează mereu, dar nu pot ajunge niciodată la o concluzie despre acest lucru. De exemplu, când vorbesc despre cum este cineva, care este esența și firea acelei persoane, oamenii de rând vor corela atent aceste detalii cu persoana reală și vor verifica acest lucru. Atunci când antihriștii aud aceste cuvinte, ei nu adoptă o atitudine de acceptare pentru a corela și a înțelege chestiunea, ci pentru a analiza. Ce analizează ei? „Cum de știi tu despre situația acestei persoane? Cum știi că are o astfel de fire? Pe ce te bazezi atunci când o definești? Nu ai avut prea mult contact cu aceasta, deci cum de o înțelegi? Noi avem legătură cu ea de foarte mult timp, de ce nu putem să vedem această persoană așa cum este de fapt sau s-o înțelegem? Trebuie să observ și să nu iau de bun doar cuvântul tău. Ceea ce spui s-ar putea să nu fie exact sau corect.” Pe parcursul interacțiunilor unor oameni cu Mine, e posibil să îi îndrum spre o anumită slujbă sau profesie. Dacă maniera și metoda acestei îndrumări sunt conforme cunoștințelor tehnice pe care le dețin și îi mulțumesc, vor executa fără tragere de inimă. Însă dacă nu îi mulțumesc, în inimile lor, se vor împotrivi și se vor întreba: „De ce faci acest lucru astfel? Nu este contrar acestui domeniu? De ce ar trebui să te ascult pe tine? Dacă ceea ce spui este greșit, nu pot să te ascult; trebuie să urmez propria cale. Dacă ai dreptate, trebuie să înțeleg în ce fel ai dreptate, cum ai ajuns să știi acest lucru. L-ai studiat? Dacă nu l-ai studiat, cum ai putea să știi? Dacă nu l-ai studiat, nu ar trebui să-l înțelegi; dacă-l înțelegi, este anormal. Cum îl înțelegi? Cine ți-a spus, sau l-ai învățat singur, în secret?” În lăuntrul lor, ei analizează și scrutează. Fiecare propoziție pe care Eu o rostesc, fiecare chestiune pe care o gestionez, trebuie să treacă prin filtrul antihriștilor, să treacă prin auditul lor. Vor accepta acel lucru doar dacă trece de auditul lor; dacă nu, vor critica, vor emite judecăți și se vor împotrivi.

Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare taină pentru toți oamenii. Nimeni nu poate să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat în această privință, și nici nu poate să înțeleagă cum se realizează esența lui Dumnezeu în acest trup – cum a devenit Dumnezeu o persoană, cum poate aceasta să spună cuvintele din gura lui Dumnezeu și să îndeplinească lucrarea lui Dumnezeu și cum o îndrumă și o direcționează Duhul Sfânt pe această persoană, mai exact. În toată această lucrare, oamenii nici nu au văzut viziuni grandioase și nici nu au observat mișcări semnificative din partea acestui trup – nu pare să se întâmple nimic special; totul pare normal. În mod imperceptibil, Dumnezeu a adus la Răsărit gloria din Israel. Prin discursul și lucrarea acestei persoane, a început astfel o nouă epocă, iar cea veche s-a încheiat, fără ca cineva să-și dea seama cum s-a întâmplat. Cu toate acestea, cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, care sunt simpli și cu inimă deschisă, care au umanitate și rațiune, nu scrutează aceste chestiuni. Dacă nu scrutează, ce fac ei? Doar așteaptă pasiv? Nu – ei văd că aceste cuvinte sunt adevărul, cred că sursa tuturor acestor cuvinte este Dumnezeu și, astfel, recunosc faptul că această persoană obișnuită este Hristos, acceptându-L ca Domnul și Dumnezeul lor, fără să țină cont de nimic altceva. Antihriștii, pe de altă parte, nu pot să vadă că toate aceste cuvinte și toată această lucrare vin de la Dumnezeu, că sursa tuturor acestor cuvinte și lucrări este Dumnezeu și, prin urmare, nu acceptă această persoană obișnuită ca Domnul și Dumnezeul lor. În schimb, ei își intensifică scrutarea și, în inimile lor, se împotrivesc. Față de ce anume se împotrivesc? „Oricât de mult vorbești, oricât de grozavă este lucrarea pe care o faci, indiferent care este sursa ta, atât timp cât ești o persoană obișnuită, atât timp cât modul tău de a vorbi nu este în conformitate cu noțiunile mele, atât timp cât înfățișarea ta nu este suficient de măreață pentru a-mi atrage atenția sau pentru a-mi câștiga respectul, te voi scruta și te voi analiza. Tu ești obiectul scrutării mele; nu te pot accepta ca domnul și dumnezeul meu.” În procesul scrutării și analizei lor, antihriștii nu doar că eșuează în a-și rezolva noțiunile, răzvrătirea și firile corupte, ci noțiunile lor iau amploare cu fiecare zi și devin din ce în ce mai grave. De exemplu, când un conducător de biserică este dezvăluit ca fiind antihrist, provocând tulburări și distrugere în acea biserică, prima reacție a antihriștilor atunci când se întâmplă un asemenea lucru este să întrebe: „Hristos știe despre acest lucru? Cine l-a desemnat pe acest conducător de biserică? Care este reacția lui hristos la acest lucru? Cum îl gestionează? O cunoaște hristos pe această persoană? A spus el înainte că acest om este un antihrist sau a profețit acest eveniment? Acum, că s-a ivit o chestiune atât de importantă în această biserică, a aflat hristos primul?” Eu spun că nu am știut, că și Eu am aflat tot acum. „Nu este drept – tu ești dumnezeu, tu ești hristos; de ce nu știi? Ar trebui să știi.” Tocmai pentru că sunt Hristos, un om obișnuit, nu este necesar să știu. Biserica are decretele ei administrative și principiile ei pentru a se ocupa de oameni. Atunci când apar antihriști, pot fi îndepărtați și excluși conform principiilor bisericii. Acest lucru reflectă că Dumnezeu deține puterea, adevărul deține puterea. Nu este nevoie să știu totul. Dacă biserica nu reușește să gestioneze probleme conform decretelor ei administrative și principiilor ei de gestionare a oamenilor, atunci voi interveni. Totuși, dacă frații și surorile înțeleg principiile casei lui Dumnezeu cu privire la îndepărtarea și excluderea oamenilor, nu este nevoie să Mă implic. Acolo unde adevărul deține puterea, nu este necesar să intervin. Nu este acest lucru absolut normal? (Ba da.) Însă antihriștii pot să creeze probleme și să înceapă să aibă noțiuni cu privire la această chestiune, folosindu-se chiar de acestea pentru a-L renega pe Hristos și a condamna faptul că El deține esența lui Dumnezeu. Acest lucru este, pur și simplu, ceea ce fac antihriștii. Pe motiv că un lucru nu se potrivește cu noțiunile, închipuirile sau așteptările lor, ei pot nega esența lui Hristos. Scrutarea lor cu privire la oricare și fiecare aspect referitor la Hristos duce la această concluzie: ei nu văd esența lui Dumnezeu în Hristos; prin urmare, nu pot să o definească pe această persoană ca având esența și identitatea lui Dumnezeu. Acest lucru conduce la o situație în care, atunci când nu se întâmplă nimic, este în regulă, dar imediat ce apare ceva, antihriștii sunt primii care sar și neagă identitatea lui Hristos și Îl condamnă pe Hristos. Prin urmare, care este scopul scrutării antihriștilor? Scrutarea și analiza lor nu sunt pentru a înțelege mai bine adevărul, ci pentru a găsi dovezi și a obține avantaje, pentru a nega realitatea întrupării lui Dumnezeu, pentru a nega faptul că întruparea lui Dumnezeu este Hristos, este Dumnezeu. Acesta este motivul și scopul din spatele scrutării și analizei lui Hristos de către antihriști.

În timp ce Îl urmează pe Hristos și pozează în adepți, antihriștii au o atitudine de scrutare și analiză și, în cele din urmă, nu reușesc să înțeleagă adevărul sau să determine faptul că Hristos este Domnul, este Dumnezeu. Dar de ce Îl urmează în continuare cu atâta reticență, fără să vrea, și locuiesc în casa lui Dumnezeu? Un aspect pe care l-am discutat anterior este că ei nutresc intenția de a primi binecuvântări; sunt ambițioși. Un alt aspect este că antihriștii au o curiozitate care nu se regăsește la oamenii obișnuiți. Ce fel de curiozitate? Este fascinația lor pentru evenimentele ciudate și neobișnuite. Antihriștii sunt deosebit de curioși cu privire la toate întâmplările ciudate și neobișnuite, toate evenimentele din lume care transcend legile naturii. Au dorința de a aprofunda multe lucruri și de a ajunge să le dea de capăt. Care este esența acestei tatonări? Este pură aroganță, dorința de a înțelege totul, de a cunoaște adevărul din spatele tuturor lucrurilor, ca să nu pară incompetenți. Indiferent de chestiune, ei vor să fie primii care află, să fie cei mai informați și cei mai cunoscători cu privire la dedesubturile acestei chestiuni – vor să devină „cei mai cei” din toate punctele de vedere. Prin urmare, nu trec peste și nu le scapă nici problema întrupării lui Dumnezeu. Ei spun: „Întruparea lui dumnezeu este cea mai mare taină din lumea omenească. Ce se întâmplă mai exact cu această taină cât se poate de mare, cu acest lucru mai minunat decât orice? De vreme ce depășește așteptările obișnuite, iar acest trup este diferit de oamenii obișnuiți, în ce constă diferența? Trebuie să văd și să înțeleg singur.” La ce se referă ei când spun „să vadă și să înțeleagă singuri”? Vor să spună că: „Eu am călătorit în diverse țări din lume, am vizitat munți renumiți și obiective istorice și am intervievat indivizi înțelepți și faimoși; sunt cu toții doar oameni obișnuiți. Singurul pe care nu l-am întâlnit sau de la care nu am învățat este acest hristos. Care este, mai exact, esența acestui hristos? Trebuie să văd și să înțeleg singur.” Ce anume vor să vadă și să înțeleagă? „Am auzit că dumnezeu poate înfăptui semne și minuni. Se spune că Isus este domnul, este hristos; ce semne și minuni a făcut el pentru a satisface curiozitatea oamenilor? Îmi amintesc o întâmplare în care, după ce domnul Isus a blestemat un smochin, acesta s-a uscat. Poate acest hristos să facă acum același lucru? Trebuie să văd și să înțeleg și, dacă am ocazia, să-l testez pentru a vedea dacă poate săvârși astfel de acțiuni. Se spune că dumnezeu întrupat are autoritatea lui dumnezeu, făcându-i pe cei paralizați să meargă, pe orbi să vadă, pe surzi să audă, iar pe bolnavi să se vindece. Acestea sunt evenimente miraculoase și inedite; în lumea oamenilor, ele sunt considerate abilități excepționale pe care oamenii obișnuiți nu le au. Este ceva ce trebuie să văd cu ochii mei.” În plus, există o altă chestiune, foarte importantă, care le preocupă mintea. Ei spun: „Mai exact, care este treaba cu viețile trecute și prezente și cu ciclul reîntrupării în această lume umană? Oamenii obișnuiți nu pot să explice clar acest lucru. Din moment ce dumnezeu a devenit trup și el guvernează totul, hristos știe despre acest lucru? Când voi avea ocazia, trebuie să-l întreb și să mă interesez de această chestiune; îl voi pune să-mi examineze înfățișarea și să vadă dacă destinul meu este bun, ce am fost în viața mea anterioară, dacă am fost animal sau om. Dacă el știe aceste lucruri, atunci voi fi impresionat; acest lucru l-ar face extraordinar, mai presus de oamenii obișnuiți, și posibil de hristos. De asemenea, se spune că tronul și locuința lui dumnezeu se află în Cer, deci știe acest dumnezeu întrupat unde se află locuința lui dumnezeu și Împărăția Cerurilor? Se spune că Împărăția Cerurilor are drumuri pavate cu aur, strălucitoare și splendide; dacă acest dumnezeu întrupat ne-ar putea face un tur, nu-i așa că toată viața noastră ar merita și credința noastră nu ar fi în zadar? În plus, nu ar mai fi nevoie să facem agricultură; atunci când ne-ar fi foame, hristos ar putea să transforme, pur și simplu, pietrele în hrană cu o singură propoziție. Cu cinci pâini și doi pești, el a hrănit cinci mii de oameni; nu ar fi acesta un mare avantaj pentru noi? Și atunci când vorbește hristos? Se spune că el oferă apă vie, dar unde este această apă vie? Cum se alimentează, cum curge? Toate acestea sunt chestiuni care merită explorate, fiecare dintre ele fiind destul de inedită. Dacă aș putea fi martor cu ochii mei la măcar una dintre acestea, atunci aș deveni o persoană cu intuiție în această viață, nu doar o persoană obișnuită.” Nu-i așa că această curiozitate îi învinge? (Ba da.)

Unii oameni ajung să creadă în Dumnezeu, să Îl accepte pe Hristos și să-L urmeze, dar nu pentru a dobândi adevărul, ci cu alte idei în minte. Unii oameni, de îndată ce Mă întâlnesc, întreabă: „Ce înseamnă cele șapte urgii și cele șapte potire din Apocalipsa? Ce semnificație are calul alb? A sosit deja calamitatea de trei ani și jumătate?” Eu răspund: „Despre ce Mă întrebi? Ce este Apocalipsa?” Replica lor este: „Nici măcar nu știi despre Apocalipsa? Se spune că tu ești dumnezeu, dar eu nu sunt atât de sigur!” Alții întreabă: „Pe parcursul procesului de răspândire a Evangheliei, întâlnim oameni care întreabă despre chestiuni mistice. Ce ar trebui să facem?” Nici măcar nu aștept să termine și spun: „Oricine întreabă mereu despre taine în loc să caute adevărul nu este o persoană care acceptă adevărul; nu poate fi mântuită în viitor. Cei care caută mereu mistere nu sunt buni; nu le răspândiți Evanghelia unor astfel de oameni.” De ce spun aceasta? La urma urmei, cine adresează aceste întrebări? Nu este altcineva; sunt ei înșiși. Ei vor să pună aceste întrebări și să știe răspunsurile la ele și cred că Eu nu știu cine le adresează, de parcă nu aș putea să-i văd așa cum sunt de fapt! După ce spun acest lucru, ei aud și se gândesc: „Dumnezeu a spus că nu sunt bun de nimic, așa că nu voi mai pune întrebări.” Și abordarea Mea? Nu le-a închis în mod eficient gura? Dacă le-aș fi răspuns, nu aș fi picat Eu în plasa lor? Atunci ar fi cerut un deget și ar fi luat toată mâna, punând la nesfârșit întrebări. Sunt obligat să le explic aceste lucruri? Ce ai putea face cu această cunoaștere? Chiar dacă știu, nu-ți voi spune. De ce ar trebui s-o fac? Sunt Eu o persoană care interpretează Scripturile? Ai venit aici pentru studii teologice? Vii să Mă scrutezi, iar Eu ar trebui să-Mi deschid inima pentru scrutarea ta? Se cuvine acest lucru? Vii ca să Mă testezi și ar trebui să îți permit să o faci? Se cuvine acest lucru? Tu nu te afli aici pentru a accepta adevărul; vii ca să pui întrebări cu o atitudine de ostilitate, îndoială și cercetare. Nu ar fi posibil ca Eu să îți ofer răspunsuri. Unii oameni spun: „Nu este necesar să răspunzi la orice întrebare?” Acest lucru depinde de chestiune. Când vine vorba de adevăr și de lucrarea bisericii, tot trebuie să iau în considerare situația. Dacă ți-am mai spus deja și încă te prefaci că nu știi, pretinzând că întrebi cu umilință, atunci nu-ți voi răspunde. Te voi emonda și, după aceea, vei înțelege. Din perspectiva modului în care antihriștii Îl scrutează și Îl analizează pe Hristos și a curiozității lor cu privire la esența lui Hristos și a lui Dumnezeu, ce anume scrutează antihriștii? Ei scrutează adevărul. Ei tratează tot ceea ce face Dumnezeu ca obiecte ale scrutării și analizei lor, folosind acest lucru ca o modalitate de a-și petrece timpul. Îl urmează pe Dumnezeu de parcă ar fi erudiți care studiază un anumit domeniu sau un anumit corp de cunoștințe, la fel ca neîncrezătorii care frecventează o școală de teologie. Pot astfel de oameni să primească iluminarea lui Dumnezeu? Pot ei să primească lumina? Pot ei să înțeleagă adevărul? (Nu.)

În biserică, există câteva sarcini care n-au mai fost întâlnite înainte și unele implică lucrare profesională. Când îndrum o astfel de lucrare, unii oameni ascultă cu seriozitate și smerenie, înțelegând principiile care ar trebui respectate în îndeplinirea acestor îndatoriri și adevărul-realitate care ar trebui practicat și pătruns. Cu toate acestea, unii oameni își frământă creierii scrutând în inimile lor; ei se gândesc: „Nu ai studiat aceste domenii. În plus, chiar poți să înveți atât de multe domenii? Cine poate să înțeleagă și să cunoască totul? Pe ce bază ne îndrumi tu? De ce ar trebui să te ascultăm? Deși uneori ceea ce spui când ne îndrumi chiar are sens, cum de știi acest lucru? Dacă eu nu studiez ceva, nu voi ști despre acel lucru. Trebuie să meditez, să mă străduiesc să învăț mai mult, să văd mai mult, să aud mai mult și să încerc să ajung în punctul în care nu mai am nevoie de îndrumarea ta și pot să fac singur acel lucru. Se pare că și tu înveți pe parcurs, stăpânind acel lucru puțin câte puțin.” Ei se uită doar la aparențele exterioare, fără să vadă că, într-o privință, indiferent de ceea ce spune sau face această persoană, există principii – indiferent care lucrare este îndrumată, acest lucru este făcut în mod principial, iar acest principiu este legat de nevoile reale ale oamenilor și de rezultatele dorite ale lucrării concrete. În altă privință, și cel mai important, această persoană nu a învățat nimic; cunoașterea, învățarea, intuiția și experiența Sa nu sunt remarcabile. Însă există un lucru pe care oamenii nu ar trebui să-l uite: indiferent dacă intuiția, cunoștințele, experiența și expertiza Sa sunt bogate sau demne de luat în seamă, sursa responsabilă pentru îndeplinirea lucrării curente nu este acest trup exterior, ci esența acestui trup – Însuși Dumnezeu. Prin urmare, dacă judeci pe baza înfățișării acestui trup – înălțimea și aspectul Său, tonul, intonația și modul de a vorbi – nu vei fi capabil să explici sau să înțelegi de ce El poate să preia aceste sarcini și să fie de competența Lui, nu vei fi capabil să vezi lucrurile așa cum sunt de fapt. Faptul că nu poți să vezi acest lucru așa cum este de fapt înseamnă că este o chestiune fără rezolvare? Nu, ea poate fi rezolvată. Nu este nevoie să o vezi așa cum este; trebuie doar să știi, să-ți amintești și să recunoști un lucru: Hristos este întruparea lui Dumnezeu. Principiile, poziția și atitudinea pe care oamenii ar trebui să le aibă față de Hristos nu sunt să scruteze, să analizeze sau să își satisfacă curiozitatea, ci să recunoască, să accepte, să asculte și să se supună. Dacă scrutezi și analizezi, acest lucru îți va permite să vezi esența lui Dumnezeu, în cele din urmă? Nu o va face. Dumnezeu nu permite nimănui să-L analizeze sau să-L scruteze; cu cât scrutezi și analizezi mai mult, cu atât Se va ascunde mai mult Dumnezeu de tine. Ce simt oamenii atunci când Dumnezeu Se ascunde? Conceptul de Dumnezeu din inima lor devine vag, conceptul de adevăr devine neclar și totul despre calea pe care ar trebui să o urmeze este în ceață. Este ca și cum ar exista un zid care îți blochează vederea; nu poți vedea direcția din față, totul este neclar. Unde este Dumnezeu? Cine este Dumnezeu? Există El cu adevărat? Aceste întrebări sunt ca un zid negru care stă în fața ta, ceea ce înseamnă că Dumnezeu Își ascunde fața de tine, făcând astfel încât să nu-L poți vedea. Toate aceste viziuni devin vagi pentru tine, se pierd, iar întunericul îți umple inima. Când inima ta este întunecată, mai ai vreo cale de urmat? Mai știi ce să faci? Nu știi. Oricât de clare erau direcția și obiectivele tale inițiale, atunci când Îl scrutezi și Îl analizezi pe Dumnezeu, acestea vor deveni vagi și întunecate. Oamenii sunt în pericol atunci când ajung într-o astfel de situație, într-o astfel de stare; asta se întâmplă cu cei care se concentrează pe scrutarea lui Dumnezeu. Antihriștii se află mereu într-o astfel de situație, cu întuneric total în față, incapabili să discearnă care sunt lucrurile pozitive, care este adevărul. Indiferent ce face Dumnezeu, ei sunt incapabili să confirme că este într-adevăr Dumnezeu, că este Însuși Dumnezeu; indiferent cum privesc, ei văd întruparea doar ca pe o persoană, fiindcă ei scrutează și analizează mereu, așa că și Dumnezeu continuă să-i orbească. Îi vezi cu ochii larg deschiși, strălucitori și mari, dar ei sunt încă orbi. Atunci când Dumnezeu Își ascunde chipul de oameni, inimile lor parcă sunt împietrite, cufundate în întuneric total. Ei văd doar fenomenele superficiale, incapabili să perceapă calea din interior, nereușind să înțeleagă adevărul subiacent – chiar mai mult, ei nu pot să vadă esența sau firea lui Dumnezeu.

Supunerea înfățișării și lucrării lui Dumnezeu la analiză și scrutare nu va da niciun rezultat. Este vital să nu cădem într-o stare de analizare și scrutare; aceasta este o cale a negativității. Atunci, care este calea pozitivă? Odată ce crezi cu tărie că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, că această persoană obișnuită este întruparea lui Dumnezeu și are esența Lui, ar trebui să accepți și să te supui necondiționat. Oamenii simt că acest trup are multe aspecte care sunt dezagreabile, multe aspecte care sunt contrare noțiunilor și închipuirilor umane; aceasta reprezintă o problemă pentru oameni. Dumnezeu operează în acest fel, iar ceea ce trebuie să se schimbe sunt noțiunile oamenilor, firile lor corupte și atitudinile lor față de Dumnezeu, nu întruparea lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să caute adevărul aici, să caute intențiile lui Dumnezeu și să-și asume perspectiva și poziția corectă, mai degrabă decât să-L recunoască drept Dumnezeu și totuși să dorească în continuare să-L scruteze sau să analizeze și să discute ceea ce face și spune El. Aceasta ar fi o problemă majoră. Atunci când poziția și unghiul din care accepți adevărul sunt greșite, rezultatul felului în care privești totul se va schimba, afectând calea și direcția a ceea ce urmărești. Orice ar face sau spune Dumnezeu, este doar o problemă temporară dacă se potrivește cu concepțiile umane sau nu. Contribuția și valoarea a tot ceea ce face Dumnezeu pentru omenire, valoarea pe care o aduce vieții umane, sunt eterne. Acestea nu pot fi schimbate de nicio persoană, nicio disciplină academică, nicio argumentare sau teorie, sau nicio tendință. Aceasta este valoarea adevărului. Este posibil ca, în prezent, cuvintele și acțiunile acestei persoane obișnuite să nu-ți poată satisface vanitatea sau curiozitatea și să nu te poată convinge sau câștiga pe deplin în inimă și în discurs; cu toate acestea, contribuțiile tuturor cuvintelor pe care le rostește El astăzi și ale întregii lucrări pe care o face în această epocă și în această perioadă pentru întreaga omenire, pentru întreaga epocă și pentru planul general de gestionare al lui Dumnezeu, sunt de neschimbat pe vecie – acest lucru reprezintă o realitate. Prin urmare, într-o zi îți vei da seama: „Acum douăzeci sau treizeci de ani, am scrutat, am interpretat greșit, m-am împotrivit și chiar am judecat și am condamnat o anumită afirmație făcută de această persoană obișnuită. Douăzeci sau treizeci de ani mai târziu, când revin asupra acelei afirmații, inima mea este pe deplin îndatorată și plină de învinovățire de sine.” Oamenii corupți sunt josnici și neînsemnați înaintea lui Dumnezeu, sunt mereu copii, nedemni de menționat. Oricât de multă lucrare ar face o persoană, în comparație cu contribuția la întreaga omenire a fiecărui cuvânt rostit de Dumnezeu în orice perioadă și în orice context, diferența este ca aceea dintre cer și pământ! Așadar, trebuie să înțelegi că Dumnezeu nu reprezintă obiectul scrutării, analizei și îndoielii oamenilor. Lucrarea și întruparea lui Dumnezeu nu sunt aici pentru a satisface curiozitatea oamenilor. El nu face toată această lucrare pentru a pierde timpul sau pentru a-I trece zilele – intenția Lui este să-i mântuiască pe oamenii unei epoci, să mântuiască întreaga omenire, iar rezultatele lucrării pe care intenționează să o îndeplinească sunt menite să dureze pentru totdeauna. Antihriștii Îl tratează pe Hristos ca pe o persoană obișnuită pe care să o scruteze și să o analizeze, pentru a-și satisface curiozitatea. Care este natura acestui lucru? Poate fi înțeles sau iertat? Ei perseverează în păcat, sunt blestemați și veșnic de neiertat! Dacă o persoană are umanitate, înțelege adevărul și deține adevărul-realitate, chiar și scrutarea lor este destul de respingătoare. A-L trata pe Hristos ca pe o persoană obișnuită și a-L scruta pe interior, a trata tot ceea ce face El cu ostilitate și calomnie și a căuta doar să-ți satisfaci curiozitatea despre cuvintele pe care Le rostește – chiar și unele persoane, la vederea Mea, spun: „Ai mai multă părtășie despre adevăr, despre limbajul celui de-al treilea Cer, spune mai multe lucruri pe care nu le știm” – drept ce o iau pe această persoană? Drept cineva care să le alunge plictiseala? Cum definește Dumnezeu această chestiune? Nu este aceasta hulire împotriva lui Dumnezeu? Dacă este îndreptată spre oameni, se numește batjocură și ridiculizare; dacă este îndreptată spre Dumnezeu, este hulire.

În conținutul acestei manifestări – scrutare, analiză și curiozitate – natura-esența antihriștilor se dezvăluie ca ticăloșie, ca fiind scârbită de adevăr. Ei ignoră toate lucrurile pozitive; le disprețuiesc și le tratează cu o atitudine disprețuitoare, fără a cruța nici măcar întruparea lui Dumnezeu. Ei trebuie să-și satisfacă, în toate privințele, curiozitatea, supunând totul scrutării lor, dorind să tragă concluzii și să dea de capăt tuturor lucrurilor, pentru a înțelege ce se întâmplă, astfel încât să pară cunoscători și inteligenți. Aceasta este firea coruptă a oamenilor. Fiind obișnuiți să scruteze totul, acum își îndreaptă scrutarea spre Dumnezeu. Și ce le aduce asta? Desăvârșire și mântuire? Nu, le aduce doar pierzanie și distrugere! Așa sunt definiți antihriștii. Ei sunt blestemați și condamnabili. În abordarea lor față de întruparea lui Dumnezeu, ei nu adoptă niciodată poziția de persoane care-L urmează sau de ființe create pentru a-L accepta și a-L privi; în schimb, Îl percep și Îl privesc din unghiul și perspectiva unui erudit, a unui atotștiutor, a unei persoane pline de curiozitate și a unui individ arogant care nu poate să înțeleagă adevărul și care disprețuiește lucrurile pozitive. Este destul de clar că astfel de oameni nu pot fi mântuiți.

6 Iunie 2020