Efectele adverse și consecințele lucrării conducătorilor falși

Ce fac conducătorii falși când vine vorba de toate dificultățile pe care oamenii le întâmpină legat de intrarea lor în viață? Atunci când oamenii se confruntă cu orice fel de stare care se încadrează într-unul dintre aceste opt tipuri de dificultăți, pot conducătorii falși să identifice acest lucru și să folosească ale lui Dumnezeu cuvinte și propria lor cunoaștere bazată pe experiență pentru a rezolva problemele acestor oameni? Din păcate, atunci când oamenii întâmpină dificultăți, pentru a le rezolva problemele, acești conducători falși nu fac decât să depună eforturi superficiale, oferind doar câteva remarci lipsite de sens, incorecte și irelevante, care nu au nimic de-a face cu firile și dificultățile reale ale acestora. De exemplu, conducătorii falși spun adesea: „Tu pur și simplu nu iubești adevărul!” Acesta este modul în care încearcă să înlăture dificultățile reale ale oamenilor și să le descrie esențele. Nu îi pot ajuta pe oameni să găsească răspunsuri în cuvintele lui Dumnezeu nici măcar pentru o problemă sau o stare minoră și nici nu o pot rezolva prin părtășie despre adevăr. În schimb, fac unele remarci doctrinare și irelevante sau se agață de problemă și fac din țânțar armăsar pentru a-i ignora complet pe oameni, fără a le oferi ocazia să se căiască. În realitate, dacă cineva are capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu și are înțelegere spirituală, va putea să găsească expuse în cuvintele Sale aceste opt aspecte ale stărilor, nu este dificil. Cu toate acestea, deoarece le lipsesc înțelegerea spirituală și capacitatea de înțelegere și au un calibru slab, plus că unii dintre ei sunt pur și simplu entuziaști, dornici să acționeze, ipocriți și se dau drept oameni spirituali, conducătorii falși nu pot rezolva deloc problemele altor oameni. Când vine vorba de diversele probleme cu care se confruntă oamenii, conducătorii falși îi sfătuiesc, spunând: „Lucrarea lui Dumnezeu a progresat până aici; de ce mai ești geloasă și te cerți cu alții? Ai timp pentru asta? Ce rost are să te cerți pentru lucrul acesta? Nu te poți descurca fără să te cerți pentru el?” „Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns atât de departe, însă ești totuși foarte sentimentală și nu poți renunța. Mai devreme sau mai târziu, aceste sentimente te vor vârî în mormânt!” „Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns atât de departe, de ce mai ești atât de preocupată de mâncare și de îmbrăcăminte? Nu te poți descurca fără să porți o anumită rochie? Nu te poți descurca fără să cumperi o pereche de pantofi de piele? Ar trebui să te gândești mai mult la cuvintele lui Dumnezeu și la datoria ta!” „Când ți se întâmplă ceva, roagă-te mai mult lui Dumnezeu. Indiferent ce ți se întâmplă, există o lecție: a învăța să te supui lui Dumnezeu și să înțelegi suveranitatea și rânduiala Lui.” Poate acest sfat să rezolve probleme reale? În niciun caz. Altfel, ei spun: „Oamenii au fost profund corupți de Satana. Dacă ești sentimental, oare nu te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu? Dacă nu te cunoști pe tine însuți, nu cumva te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu?” Indiferent de problema în cauză, conducătorii falși nu știu cum să aibă părtășie despre adevăr pentru a diseca esența sau starea unei persoane, nu pot să vadă cum apar de fapt stările oamenilor, iar apoi, pe baza stărilor lor, să aibă părtășie despre adevăr pentru a le rezolva problemele, oferind ajutor și provizii adecvate. În schimb, ei spun mereu aceleași lucruri: „Iubește-L pe Dumnezeu! Lucrează din greu pentru a-ți face îndatoririle, trebuie să-I fii loial lui Dumnezeu și să te rogi mai mult atunci când întâmpini probleme!” „Totul ține de suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu. Totul este în mâinile lui Dumnezeu!” „Nu este acceptabil să nu cauți adevărul. Trebuie să citești mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu clarifică totul, dar oamenii pur și simplu nu iubesc adevărul!” „Dezastrele sunt iminente, finalul tuturor lucrurilor este aproape, iar lucrarea lui Dumnezeu se apropie de final, dar tu nu te neliniștești. Câte zile mai are omul? Împărăția lui Dumnezeu a sosit!” Conducătorii falși doar rostesc aceste zicale irelevante, fără să analizeze și să disece vreodată în mod specific diversele probleme sau să ofere cu adevărat oamenilor provizii sau ajutor. Fie găsesc câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu pe care oamenii să le citească, fie le oferă sfaturi irelevante pentru ca aceștia să le facă față. Ce se întâmplă în cele din urmă? Din cauza răului făcut de conducătorii falși, oamenii nu numai că nu-și cunosc propriile firi corupte, dar nici nu știu cum le este caracterul, ce fel de persoane sunt și ce natură-esență au; nu le este clar cum le este calibrul, dacă au sau nu capacitate de înțelegere sau pe ce cale se află. Încă țin la lucrurile lumești și moderne pe care le iubesc și le prețuiesc în inimile lor și nimeni nu îi ajută să înțeleagă, să disece și să analizeze aceste lucruri. Acestea sunt consecințele lucrării conducătorilor falși. Atunci când apar probleme, îi ocărăsc pe oameni, condamnându-i în mod arbitrar și acuzându-i pe nedrept, le dau sfaturi și lecții irelevante sau se folosesc de cuvintele lui Dumnezeu pentru a face comparații forțate și inexacte. Cei care îi aud se gândesc: „Simt că înțeleg, dar și că nu înțeleg – e ca și cum aș fi priceput ce au spus, dar s-ar putea să nu fi priceput. De ce se întâmplă asta? Tot ce spune conducătorul este corect, dar de ce nu pot scăpa de această problemă din inima mea? De ce nu pot găsi o soluție pentru această dificultate? De ce încă gândesc în acest fel și vreau să fac aceste lucruri? De ce nu pot înțelege unde se află esența și rădăcina problemei? Conducătorul spune că nu iubesc adevărul, iar eu recunosc că nu-l iubesc, dar de ce nu pot ieși din această stare?” Au avut acești conducători vreun rezultat? Deși au vorbit și au lucrat, totul este extrem de confuz și lucrurile nu au avut efectul scontat. Nu le-au dat oamenilor posibilitatea să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să se compare prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu, să-și înțeleagă cu exactitate starea sau să-și înlăture dificultățile. Iar acei oameni incorigibili, nerușinați, care nu acceptă deloc adevărul, atunci când îi aud pe acești conducători dojenindu-i cu seriozitate și răbdare, se simt extrem de scârbiți. În același timp, repetă ca niște papagali cuvintele pe care le spun conducătorii – după ce conducătorii termină prima parte, oamenii pot continua cu următoarea și devin rapid nerăbdători, spunând: „Nu continua. Am înțeles deja tot ce spui. Dacă vei continua, îmi va fi greață și îmi va veni să vomit!” Conducătorii continuă spunând: „Tu pur și simplu nu iubești adevărul. Dacă ai iubi adevărul, ai înțelege tot ce spun.” Ei răspund: „Indiferent dacă iubesc sau nu adevărul, ai repetat aceste cuvinte de atâtea ori, nu e nimic nou în ele și m-am săturat să le aud!” Conducătorii falși lucrează în acest fel, respectând cu rigiditate reglementările, și nu fac decât să aibă o fixație în legătură cu anumite expresii, nereușind să înlăture niciuna dintre dificultățile reale ale oamenilor. Dacă cineva are noțiuni despre Dumnezeu, conducătorii falși spun că persoana respectivă nu se cunoaște pe sine. Dacă cineva are o umanitate slabă, nu este capabil să se înțeleagă cu oamenii și nu are relații interpersonale normale, conducătorii falși spun că atât el, cât și cealaltă persoană implicată sunt de vină, le fac morală amândurora, dând vina pe amândoi, spunând: „În regulă, voi doi sunteți chit acum. Trebuie să fim corecți și raționali în acțiunile noastre, tratându-i pe toți în mod egal, fără prejudecăți. Cine vorbește cu rațiune iubește adevărul, pe când cei care vorbesc fără rațiune ar trebui să-și țină gura, să vorbească mai puțin și să facă mai mult în viitor. Cine spune ceva corect ar trebui să fie ascultat mai mult.” Așa se rezolvă problema? Asta înseamnă să faci lucrare? Nu se comportă ca și cum ar liniști copiii și ar păcăli oamenii? Conducătorii falși pot părea că sunt ocupați, dar nu pot rezolva problemele nimănui. Cât de eficientă este lucrarea lor? Este lipsită de valoare și absurdă! Acestea sunt acțiunile non-credincioșilor.

De-a lungul experienței lor de a crede în Dumnezeu, oamenii întâmpină adesea unele dificultăți, iar conducătorii falși nu pot înlătura niciuna dintre ele. Conducătorii falși nu pot înlătura nici măcar anumite dificultăți evidente care ar putea fi înlăturate cu doar câteva cuvinte și, de asemenea, fac mare caz de ele și transformă toate micile probleme într-unele foarte importante. Unii oameni nu sunt răi, doar că, din punct de vedere al propriei umanități, le cam lipsesc manierele, nu înțeleg eticheta de bază și sunt cam ticăloși. Conducătorii falși iau aceste probleme minore și fac mare caz de ele, punându-i pe frați și pe surori să le discute, să le critice și să le condamne, totul cu scopul de a lăsa o impresie de durată asupra acestora, ca să nu mai îndrăznească să se mai comporte astfel. Este necesar acest lucru? Este aceasta o modalitate de a rezolva problemele? Reprezintă aceasta utilizarea adevărului pentru a rezolva problemele? (Nu.) Atât timp cât umanitatea cuiva nu are probleme majore, iar respectivul nu este rău și se poate consuma cu sinceritate, atunci, în circumstanțele în care acceptă, este suficient să continuăm să lucrăm asupra lui, oferindu-i atenționări, ajutor, părtășie și sprijin. Dacă oamenii se comportă în acest fel în mod constant, atunci au o problemă de caracter sau o fire rea, fiind necesar să fie emondați și disciplinați sever. Dacă refuză să accepte acest lucru, fie ar trebui să le fie suspendată datoria, fie ar trebui să fie îndepărtați. Conducătorii falși nu pot vedea aceste lucruri așa cum sunt și nici nu vor acționa în acest fel; atunci când întâlnesc astfel de oameni răi, îi tratează ca pe frați și surori, oferindu-le ajutor și sprijin. Oare asta înseamnă că fac lucrare? Înseamnă că folosesc adevărul pentru a rezolva problemele? (Nu.) Lucrarea conducătorilor falși este absurdă, copilărească și ridicolă și nimic din ea nu este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. În tot ce fac, se poate vedea că sunt profani, le lipsește înțelegerea spirituală și acționează nechibzuit, fără principii. În mod similar, ei nu pot vedea așa cum sunt sau nu pot înțelege cu exactitate diferitele dificultăți pe care oamenii le întâmpină în intrarea lor în viață. Prin urmare, încercările lor de a le rezolva par incredibil de stângace, prostești și asemănătoare cu cele ale unui profan. Și cei care le acceptă ajutorul se simt stânjeniți și reprimați. Cu timpul, unii chiar își pierd credința, spunând: „Conducătorul a avut părtășie cu mine de atâtea ori, așadar de ce nu m-am schimbat? De ce tot recidivez? Oare umanitatea mea este deosebit de slabă și nu pot să fiu mântuit?” Unii chiar au îndoieli, spunând: „Este ceva în neregulă cu spiritul meu? Oare sunt afectat de spirite rele? Oare Dumnezeu nu mă va mântui? Nu înseamnă asta că sunt fără speranță?” Acestea sunt consecințele lucrării conducătorilor falși. În lucrarea lor, confundă un lucru cu altul și acționează într-un mod ridicol, absurd, prostesc și stângaci, ceea ce, în cele din urmă, face ca diferitele dificultăți cu care se confruntă unii oameni care urmăresc realmente adevărul să nu fie înlăturate fără întârziere. La rândul său, acest lucru face ca în sinea acestor oameni să apară negativitate și slăbiciune, precum și unele noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu și despre lucrarea Sa. Ei spun: „Am citit atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu, de ce problema mea nu poate fi rezolvată? Chiar pot cuvintele lui Dumnezeu să-i mântuiască și să-i transforme pe oameni?” În inimile lor ia naștere îndoiala și rămân prinși în confuzie. Prin urmare, conducătorii falși nu au multe rezultate pozitive atunci când lucrează, însă dau naștere unei multitudini de lucruri negative și adverse. Lucrarea lor nu numai că nu reușește să risipească noțiunile, îndoielile și judecățile oamenilor cu privire la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, le sporește înțelegerile greșite și prudența față de Dumnezeu. Chiar și după mulți ani de credință, problemele acestor oameni rămân nerezolvate. În timp ce conducătorii falși îi induc în eroare și îi îndrumă greșit, prudența și înțelegerile lor greșite cu privire la Dumnezeu se agravează. În aceste condiții, pot ei obține intrarea în viață?

Felul în care conducătorii falși înțeleg unele lucruri pozitive precum adevărul și schimbarea firii omului poate influența punctele de vedere și atitudinile multor oameni față de lucrurile pozitive. Când conducătorii falși nu fac nicio lucrare este una – cum încep să lucreze, apar abateri și consecințe adverse. În aceste biserici apare o atmosferă nepotrivită, adică apar adesea unele zicale eronate și absurde, iar oamenii de acolo nu înțeleg termenii spirituali care sunt frecvent menționați în cuvintele lui Dumnezeu și nici nu știu cum să îi aplice, în timp ce așa-numiții termeni spirituali și zicalele pe care le spun adesea acești conducători falși sunt răspândite peste tot în aceste biserici. Impactul pe care aceste lucruri îl au asupra oamenilor nu este mic: nu numai că nu îi pot ajuta pe oameni să dobândească o cunoaștere mai practică și mai precisă a cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului sau nu le pot da posibilitatea să găsească în cuvintele Lui o cale corectă de practică, ci, dimpotrivă, chiar îi fac să aibă o cunoaștere mai denaturată, teoretică și doctrinară a adevărului și, în același timp, îi fac să fie mai confuzi cu privire la calea de practică. Procedând astfel, conducătorii falși interferează cu punctele de vedere ale oamenilor și le afectează înțelegerea pură a adevărului. Ce rezultat au conducătorii falși când fac aceste lucruri? Ce rol joacă ei? Deși ar putea fi oarecum excesiv să spunem despre ei că provoacă tulburări și perturbări, nu este deloc o exagerare să-i numim bufoni care se precipită în mod haotic. Când tocmai începusem această etapă a lucrării, am întâlnit niște oameni și, în timp ce îi ascultam vorbind, unul dintre ei a întrebat despre situația unei persoane, iar cuiva i-au scăpat cuvintele: „S-a ales praful de ea.” Când am întrebat: „S-a ales praful de ea? Ce înseamnă asta?”, a răspuns: „A se alege praful de cineva înseamnă că acesta a fost demis și probabil nu mai crede.” Am spus: „Acesta este un termen destul de dur – nu îi dă persoanei nicio libertate. Am spus Eu vreodată așa ceva? Cum de nu am știut despre acest termen? Nu am caracterizat niciodată pe nimeni în acest fel și nici nu am afirmat că, dacă cineva încetează să-și facă datoria sau se îndepărtează de Dumnezeu «s-a ales praful de el». Cum a apărut acest termen?” Mai târziu, am aflat că această expresie provine de la un credincios în vârstă, un bătrân pedant. El era foarte învățat, credea în Dumnezeu de mult timp și avea vechime. Când a rostit această frază, oamenii confuzi din grupul respectiv nu și-au folosit discernământul și au învățat-o de la el, aceasta devenind o expresie populară. Credeți că această expresie este corectă? Are o bază? Este exactă? (Nu, nu este exactă.) Cum ar trebui să o tratăm? Ar trebui lăsată să persiste în biserică? (Nu, nu ar trebui.) Ar trebui expusă, criticată și înlăturată din rădăcină. Ulterior, prin critică și disecare, acești oameni confuzi nu au mai îndrăznit să o tot spună, dar câteva persoane neinformate este posibil să o folosească încă în secret, în privat. Acești oameni pot crede că este o expresie foarte spirituală provenită de la o „personalitate cunoscută” și cred că ar trebui să fie folosită în continuare. Conducătorii voștri au avut practici similare? V-au afectat negativ intrarea în viață, schimbarea firii sau calea pe care mergeți? (În trecut, când predica Evanghelia, un conducător fals a spus o dată: „Dumnezeu ne cucerește prin judecată și mustrare, așa că, atunci când le predicăm Evanghelia oamenilor religioși, trebuie să le vorbim pe un ton aspru și să le ținem morală; numai așa pot fi cuceriți.”) Această afirmație poate părea rațională, dar este în concordanță cu adevărurile-principii? Le-a cerut Dumnezeu oamenilor să facă acest lucru? Spune oare cuvântul lui Dumnezeu: „Când predicați Evanghelia la scară mare, trebuie să vă ridicați și să conduceți oamenii cu un toiag de fier, folosind judecata și mustrarea pentru a predica Evanghelia peste tot”? (Nu.) Așadar, de unde provine această afirmație? În mod clar, este o teorie închipuită de mintea unui conducător fals căruia îi lipsește înțelegerea spirituală. La prima vedere, această afirmație poate părea simplă: „Întreaga omenire trebuie să treacă prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Dacă nu le poate primi direct din cuvintele lui Dumnezeu, nu le poate primi indirect? În orice caz, acesta este efectul pe care cuvintele lui Dumnezeu sunt menite să îl obțină – cucerirea întregii omeniri. Nu ar fi mai bine pentru aceasta să primească acest lucru fără întârziere? Înainte ca Dumnezeu să acționeze, vom lua această măsură preventivă, astfel încât oamenii să poată dezvolta un fel de imunitate. Atunci când Dumnezeu îi va judeca și îi va mustra cu adevărat, oamenii respectivi nu se vor răzvrăti împotriva Lui, nu I se vor opune și nu Îl vor trăda. Prin asta, sentimentele lui Dumnezeu nu vor fi rănite. Nu este acesta un lucru bun?” La prima vedere, fiecare afirmație pare corectă, iar doctrinar vorbind, pare logică. Totuși, este acesta un adevăr-principiu? Ce prevederi are casa lui Dumnezeu pentru predicarea Evangheliei? Le cere ea oamenilor să facă acest lucru? (Nu.) Prin urmare, această teorie nu este întemeiată, iar persoana care a propus-o este un conducător fals.

Conducătorii falși se prefac adesea că sunt spirituali, rostind unele sofisme amăgitoare pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i călăuzi greșit. Deși aceste sofisme pot părea neproblematice la suprafață, ele au o influență dăunătoare asupra intrării în viață a oamenilor, tulburându-i, inducându-i în eroare și împiedicându-i să meargă pe calea urmăririi adevărului. Din cauza acestor cuvinte pseudo-spirituale, unii oameni încep să aibă îndoieli și împotrivire față de cuvintele lui Dumnezeu, încep să aibă noțiuni și chiar neînțelegeri despre El și precauție față de El, iar apoi se îndepărtează de El. Acesta este impactul pe care îl au asupra oamenilor zicalele pseudo-spirituale ale conducătorilor falși. În timp ce membrii unei biserici sunt induși în eroare și influențați de un conducător fals, acea biserică devine o religie, precum creștinismul sau catolicismul, în care oamenii doar respectă zicalele și învățămintele omului. Toți venerează învățămintele lui Pavel, mergând atât de departe, încât să-i folosească spusele în locul celor ale Domnului Isus, în loc să urmeze calea lui Dumnezeu. Ca urmare, toți devin farisei ipocriți și antihriști. Astfel, sunt blestemați și condamnați de Dumnezeu. La fel ca Pavel, conducătorii falși se preamăresc pe sine și depun mărturie pentru ei înșiși, îi induc în eroare și îi tulbură pe oameni. Ei îi conduc în rătăcire și în ritualuri religioase, iar modul în care acești oameni cred în Dumnezeu devine la fel ca al oamenilor religioși, ceea ce le întârzie intrarea pe calea cea dreaptă în credința lor în Dumnezeu. Conducătorii falși îi induc în eroare și îi tulbură în mod constant pe oameni, iar aceștia încep să formuleze apoi o serie de teorii și zicale pseudo-spirituale. Aceste teorii, zicale și practici sunt diametral opuse adevărului și nu au nicio legătură cu acesta. Totuși, în timp ce conducătorii falși îi induc în eroare și îi îndrumă greșit pe oameni, aceștia consideră aceste lucruri drept pozitive, drept adevărul. Ei cred în mod eronat că aceste lucruri sunt adevărul și consideră că, atât timp cât cred în aceste lucruri în inimile lor și le pot spune elocvent și atât timp cât aceste lucruri sunt aprobate de toată lumea, au dobândit adevărul. Îndrumați greșit de aceste gânduri și perspective, oamenii nu numai că sunt incapabili să înțeleagă adevărul, dar sunt și incapabili să practice sau să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să pătrundă în adevărul-realitate. Dimpotrivă, se îndepărtează tot mai mult de cuvintele lui Dumnezeu și tot mai mult de intrarea în adevărul-realitate. Pe hârtie, nu este nimic în neregulă cu vorbele pe care le spun conducătorii falși și cu sloganurile pe care le strigă, toate sunt corecte. Atunci de ce nu realizează nimic? Acest lucru se întâmplă întrucât ce înțeleg și pricep conducătorii falși este, pur și simplu, prea superficial. Sunt toate lucruri ce țin de doctrină, irelevante pentru adevărul-realitate din cuvintele lui Dumnezeu, pentru cerințele sau intențiile Lui. Realitatea este că toate doctrinele pe care conducătorii falși le propovăduiesc sunt mult sub nivelul adevărului-realitate – mai exact, nu au nicio legătură cu adevărul și nici cu cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, când conducătorii falși declamă deseori aceste cuvinte și doctrine, cu ce are legătură acest lucru? De ce sunt mereu incapabili să pătrundă în adevărul-realitate? Acest lucru este direct legat de calibrul conducătorilor falși. Este absolut sigur că falșii conducători au calibru slab și nu au capacitatea de a înțelege adevărul. Oricât de mulți ani cred în Dumnezeu, nu vor înțelege adevărul și nu vor avea intrare în viață și se mai poate spune că, oricât de mulți ani cred în Dumnezeu, nu le va fi ușor să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă un conducător fals nu este demis și acestuia i se permite să-și păstreze funcția, ce fel de consecințe vor reieși din asta? Conducerea sa va atrage din ce în ce mai mulți oameni în ritualuri și regulamente religioase, în cuvinte și doctrine și în noțiuni și închipuiri vagi. Spre deosebire de antihriști, conducătorii falși nu îi conduc pe oameni să vină înaintea lor sau înaintea Satanei, însă, dacă nu-i pot conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate al cuvintelor Sale, vor putea aleșii lui Dumnezeu să obțină mântuirea Sa? Vor putea să fie desăvârșiți de Dumnezeu? În niciun caz. Dacă aleșii lui Dumnezeu nu pot pătrunde în adevărul-realitate, nu trăiesc încă sub controlul Satanei? Nu sunt încă degenerați ținuți sub controlul Satanei? Nu înseamnă acest lucru că vor ajunge ruinați în mâinile conducătorilor falși? De aceea, consecințele lucrării conducătorilor falși și a antihriștilor sunt, de fapt, aceleași. Niciunii dintre ei nu îi pot face pe aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă adevărul, să intre în realitate și să obțină mântuirea. Ambii le fac rău aleșilor lui Dumnezeu și îi conduc spre ruinare. Consecințele sunt exact la fel.

Care sunt unele dintre ereziile și sofismele conducătorilor falși? Rezumați-le voi înșivă mai târziu. Vă las vouă această sarcină, pentru a vedea dacă sunteți capabili să le discerneți. Conducătorii din preajma voastră au rostit vreodată unele cuvinte care sunt spirituale sau în acord cu sentimentele umane și, la prima vedere, par corecte și în conformitate cu adevărul, dar nu reușesc să-ți asigure intrarea în viață și să-ți rezolve problemele reale? Dacă nu discerni aceste cuvinte și chiar le prețuiești și le pui la suflet, permițându-le să te domine și să te conducă tot timpul și să îți influențeze mereu gândurile și comportamentul, nu sunt oare consecințele acestui lucru destul de grave? (Ba da.) Atunci este esențial să căutați cauza acestor probleme, să găsiți ce lucruri sunt erezii și sofisme care îi pot face pe oameni să se degradeze într-atât, încât credința lor în Dumnezeu să se transforme în credință religioasă, iar ei să ajungă să I se împotrivească lui Dumnezeu și să fie respinși de El. De exemplu, să presupunem că o persoană spune: „Nu te strădui să devii conducător. Dacă ești demis sau eliminat după ce ai devenit conducător, nu vei avea nici măcar șansa de a fi un credincios obișnuit.” Sunt acest tip de discuții niște erezii și niște sofisme ale conducătorilor falși? (Da.) Oare? Trebuie să diferențiați ereziile și sofismele conducătorilor falși de cele ale antihriștilor; nu le amestecați. Ce vrea să spună persoana respectivă cu astfel de lucruri? Ce motivații se ascund în aceste cuvinte? Există ceva dubios în ele? În mod clar, ele conțin un tertip menit să inducă oamenii în eroare, înseamnă că alți oameni ar trebui să evite să se străduiască să devină conducători, că lucrurile nu vor ieși bine dacă vor face asta. Scopul acelei persoane este să-i facă pe oameni să renunțe la ideea de a deveni conducători, astfel încât nimeni să nu concureze cu ea pentru reputație și statut, acest lucru permițându-i să se simtă în largul său în calitate de conducător, la nesfârșit. În același timp, le spune oamenilor: „Acesta este modul în care casa lui dumnezeu tratează conducătorii și lucrătorii, te promovează atunci când are nevoie de tine, iar atunci când nu are nevoie de tine, te aruncă la cel mai neînsemnat nivel, nelăsându-ți nicio șansă de a fi măcar un credincios obișnuit.” Care este natura acestor cuvinte? (Este o hulă împotriva lui Dumnezeu.) Ce fel de persoană rostește cuvinte hulitoare împotriva lui Dumnezeu? (Un antihrist.) În aceste cuvinte există două intenții rele care pot avea două consecințe: una este să le spună celorlalți ca sub nicio formă să nu concureze pentru statut, ceea ce îi asigură protejarea propriului statut; cealaltă este să te facă să-L înțelegi greșit pe Dumnezeu, să nu mai crezi în El, începând în schimb să crezi în acea persoană. Acesta este cel mai evident tip de antihrist. Se pare că vă lipsește capacitatea de înțelegere; am mai vorbit despre exemple în acest sens. Nu sunteți doar neglijenți și slabi de memorie, ci vă lipsește și capacitatea de înțelegere. Nici măcar nu puteți discerne un antihrist atât de vădit. Conducătorii falși ar spune astfel de lucruri? Ar induce oamenii în eroare în mod conștient și deschis și s-ar împotrivi lui Dumnezeu? (Nu.) Deși, la prima vedere, lucrurile pe care conducătorii falși le spun și le fac nu par să creeze dificultăți, lucrarea lor este lipsită de principii și nu poate obține rezultate. Conducătorii falși nu pot rezolva niciuna dintre problemele oamenilor, nu îi pot aduce pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și nu îi pot conduce înaintea lui Dumnezeu. Tot ce spun este corect, nu au evitat deloc să își facă lucrarea, au zel și pasiune, iar la prima vedere par să aibă credință, să fie hotărâți și să fie dispuși să îndure greutăți și să plătească prețul. Mai mult, par să aibă o anduranță incredibilă și să fie capabili să persevereze, în pofida oboselii și dificultăților de tot felul. Calibrul și capacitatea lor de înțelegere sunt însă slabe și le lipsește o înțelegere corectă a adevărului. Ce fac ei în legătură cu această lipsă de capacitate de înțelegere? Folosesc reglementări și doctrine, precum și teoriile spirituale despre care vorbesc frecvent, pentru a rezolva această problemă. După câțiva ani sub conducerea lor, printre oameni apar tot felul de doctrine, reglementări și practici externe. Oamenii devin adepți ai acestor doctrine, reglementări și practici și cred că practică adevărul și intră în adevărul-realitate, dar, de fapt, sunt încă foarte departe de adevărul-realitate! Odată ce inimile oamenilor sunt cuprinse, dominate și conduse de aceste lucruri, acestea devin greu de înlăturat. Fiecare în parte trebuie disecat și analizat, astfel încât oamenii să le înțeleagă. Apoi, oamenilor trebuie să li se spună ce sunt adevărul, doctrinele, sloganurile și reglementările și ce sunt înțelegerea corectă a adevărului, afirmațiile corecte și adevărurile-principii. Toate acestea trebuie rezolvate individual; altfel, cei care sunt relativ cuviincioși, care respectă regulile și care urmăresc spiritualitatea vor fi induși în eroare și distruși de conducătorii falși. Acești oameni pot părea pioși, capabili să îndure greutăți și să plătească prețul și pot părea capabili să se roage atunci când li se întâmplă ceva. Cu toate acestea, la fel ca în cazul oamenilor religioși, atunci când Dumnezeu Se întoarce, niciunul dintre ei nu Îl recunoaște, niciunul dintre ei nu acceptă faptul că Dumnezeu face iar o lucrare nouă și I se împotrivesc cu toții. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că falșii conducători și antihriștii i-au indus în eroare – aceștia au rănit și au distrus mulți oameni care cred sincer în Dumnezeu.

Conducătorii falși rostesc doar cuvinte și doctrine – lucrurile pe care aceștia îi fac pe oameni să le înțeleagă reprezintă doar doctrină și nu adevărul, iar lucrurile pe care îi fac să le vadă reprezintă doar spiritualitate falsă. Care sunt consecințele rostirii de cuvinte și doctrine? Spiritualitate falsă, înțelegere falsă, cunoaștere falsă, practică falsă și conformare falsă – toate acestea sunt false. Cum se ajunge la această „falsitate”? Este cauzată de faptul că falșii conducători au o înțelegere denaturată, limitată și superficială a adevărului, nereușind deloc să înțeleagă esența acestuia. Conducătorii falși aduc oamenilor multe reguli, cuvinte și doctrine, împreună cu unele sloganuri și teorii. Acești oameni nu înțeleg deloc adevăratele intenții ale lui Dumnezeu, iar atunci când se confruntă cu diverse situații complexe, nu știu cum să le gestioneze și să le abordeze sau cum să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Pot astfel de indivizi să vină înaintea lui Dumnezeu? Îl pot accepta pe Dumnezeu și pot ajunge să nu I se mai împotrivească? Nu, nu pot. Prin urmare, este crucial și necesar ca voi să sintetizați ereziile și sofismele conducătorilor falși și să ajungeți să le discerneți. Atunci când le sintetizați, este esențial să le diferențiați de sofismele folosite de antihriști pentru a-i induce în eroare pe oameni. Privitor la cea de a doua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – de a se familiariza cu stările fiecărui tip de persoană și a rezolva diferite dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală – vom încheia aici părtășia noastră cu privire la disecarea diferitelor practici ale conducătorilor falși și la esența problemelor referitoare la falșii conducători.