V. Probleme legate de râvnirea la confortul trupului

Și râvnirea la confortul trupului este o problemă serioasă. Care credeți că sunt unele manifestări ale râvnirii la confortul trupului? Ce exemple puteți oferi din ceea ce ați văzut în propriile experiențe? Se pun la socoteală beneficiile statutului? (Da.) Altceva? (A prefera sarcinile ușoare în locul celor dificile în îndeplinirea datoriei și dorința de a alege întotdeauna munca ușoară.) Atunci când fac o datorie, oamenii aleg întotdeauna munca ușoară, care nu e obositoare, care nu implică înfruntarea intemperiilor. Acest lucru înseamnă să alegi slujbe ușoare și să te eschivezi de la cele grele și este o manifestare a râvnirii la confortul trupului. Ce altceva? (A se plânge mereu când datoria lor este puțin grea, puțin obositoare, când implică plata unui preț.) (A fi preocupat de mâncare și îmbrăcăminte și de plăcerile trupului.) Toate acestea sunt manifestări ale râvnirii la confortul trupului. Când o astfel de persoană vede că o sarcină este prea laborioasă sau riscantă, i-o vâră pe gât altcuiva; ea însăși face doar lucrare relaxantă și își găsește scuze, spunând că este de calibru slab, că îi lipsește capacitatea de lucru și că nu poate prelua această sarcină – când, de fapt, nu o face pentru că râvnește la confortul trupului. Nu dorește să sufere, indiferent de lucrarea pe care o face sau de datoria pe care o îndeplinește. Dacă i se spune că, după ce termină treaba, va avea la masă carne de porc înăbușită, o face foarte repede și în mod eficient și nu trebuie să o zorești, să o împingi de la spate sau să o supraveghezi; dar dacă nu are la masă carne de porc înăbușită și trebuie să își facă datoria peste program, tergiversează și găsește tot felul de motive și scuze pentru a o amâna, iar după ce face asta o vreme, spune: „Am amețit, mi-a amorțit piciorul, sunt epuizat! Am dureri în tot corpul, pot să mă odihnesc o vreme?” Care este problema aici? Râvnește la confortul trupului. Mai există și cazul în care oamenii se plâng mereu de greutăți în timp ce-și fac datoria, când nu vor să facă niciun efort pentru asta, când, imediat ce au puțin timp liber, se odihnesc, pălăvrăgesc, se relaxează ori se distrează. Iar atunci când se intensifică munca și le întrerupe ritmul și rutina vieții, sunt nefericiți și nemulțumiți de asta. Ei mormăie și se plâng și devin superficiali în a-și face datoria. Aceasta înseamnă râvnirea la confortul trupului, nu-i așa? De exemplu, ca să-și mențină silueta, unele femei fac exerciții fizice și își fac somnul de frumusețe în fiecare zi, la ore fixe. Cu toate acestea, de îndată ce au mult de lucru și aceste rutine sunt compromise, sunt nemulțumite, spunând: „Nu este bine; îndeplinirea acestei sarcini întârzie prea mult lucrurile. Nu pot lăsa acest lucru să îmi afecteze treburile personale. Nu voi acorda atenție nimănui care încearcă să mă zorească; îmi voi păstra ritmul propriu. Când va fi timpul pentru yoga, voi face yoga. Când va fi timpul pentru somnul meu de frumusețe, îmi voi face somnul de frumusețe. Voi continua să fac aceste lucruri așa cum făceam înainte. Nu sunt atât de nesăbuită și de sârguincioasă ca voi toate. Peste câțiva ani, toate veți deveni niște femei bătrâne, neatrăgătoare, vă veți pierde condiția fizică și nu veți mai fi zvelte. Nimeni nu va vrea să se uite la voi și nu veți mai avea deloc încredere în viață.” Pentru a-și satisface plăcerile trupești, de dragul frumuseții, pentru a fi plăcute de ceilalți și pentru a trăi cu mai multă încredere, refuză să renunțe la plăcerile și preferințele lor trupești, oricât de ocupate sunt cu îndeplinirea îndatoririlor. Asta înseamnă să te complaci în confortul trupului. Unii spun: „Dumnezeu este îngrijorat, iar noi ar trebui să ținem cont de intențiile Lui.” Dar aceste femei spun: „Nu am văzut că Dumnezeu este îngrijorat; eu sunt mulțumită atât timp cât nu sunt îngrijorată. Dacă eu țin cont de intențiile lui Dumnezeu, cine va ține cont de ale mele?” Au asemenea femei vreo umanitate? Nu sunt ele oare diavoli? Există, de asemenea, anumite persoane care, indiferent cât de încărcată și de urgentă este lucrarea lor, nu vor lăsa ca acest lucru să influențeze modul în care se îmbracă și lucrurile pe care le poartă. În fiecare zi petrec ore întregi machiindu-se și își amintesc la fel de clar precum își amintesc propria adresă ce haine să poarte în fiecare zi pentru a le asorta cu anumite perechi de pantofi și când să facă tratamente de înfrumusețare și masaje, fără să fie deloc confuze în legătură cu aceste lucruri. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de cât de mult înțeleg din adevăr, ce adevăruri nu înțeleg sau nu au pătruns încă, ce lucruri tratează încă în mod superficial și fără loialitate, ce firi corupte au dezvăluit și alte astfel de chestiuni legate de adevăr care implică intrarea în viață, nu știu absolut nimic despre aceste lucruri. Când sunt întrebate despre ele, n-au nici cea mai vagă idee. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de subiecte legate de plăcerile trupului – mâncatul, băutul și distracția – pot trăncăni la nesfârșit, este imposibil să le oprești. Indiferent cât de aglomerată este lucrarea bisericii sau cât de aglomerate sunt îndatoririle lor, rutina și starea normală a vieții lor nu sunt niciodată perturbate. Nu sunt niciodată neglijente la orice mic detaliu din viața trupească și le controlează perfect, fiind foarte stricte și serioase. Însă atunci când se ocupă de lucrarea casei lui Dumnezeu, oricât de mare ar fi problema și chiar dacă ar putea implica siguranța fraților și a surorilor, o tratează cu nepăsare. Nu le pasă nici măcar de acele lucruri care implică însărcinarea dată de Dumnezeu sau datoria pe care ar trebui să o facă. Nu își asumă nicio responsabilitate. Acest lucru înseamnă să te complaci în confortul trupesc, nu-i așa? Sunt oamenii care se complac în confortul trupului potriviți pentru a face o datorie? De îndată ce aduce cineva în discuție subiectul efectuării datoriei sau vorbește despre plata unui preț și despre a suferi greutăți, ei vor clătina din cap continuu. Au prea multe probleme, se plâng mereu și sunt plini de negativitate. Astfel de oameni sunt inutili, nu sunt calificați să-și facă datoria și ar trebui eliminați. În privința râvnirii la confortul trupului, ne vom opri aici.

VI. Dificultăți legate de cunoașterea de sine

Cunoașterea de sine este cel mai important aspect al intrării în viață. Dar pentru majoritatea oamenilor, pentru că nu iubesc adevărul și nu îl urmăresc, cunoașterea de sine devine cea mai mare dificultate. Prin urmare, este sigur că aceia care nu iubesc adevărul nu se pot cunoaște cu adevărat. Ce aspecte există în privința cunoașterii de sine? Primul este acela de a ști ce firi corupte sunt dezvăluite în discursul și acțiunile cuiva. Uneori este aroganță, alteori este înșelăciune sau poate ticăloșie, intransigență sau trădare și așa mai departe. Dincolo de asta, atunci când se întâmplă ceva cu o persoană, aceasta ar trebui să se examineze pentru a vedea dacă are intenții sau motive care nu sunt în concordanță cu adevărul. Ar trebui să examineze, de asemenea, dacă există ceva în discursul sau acțiunile sale care se împotrivește sau se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. În special, ar trebui să examineze dacă are un simț al poverii și este loială când vine vorba despre datoria sa, dacă se consumă sincer pentru Dumnezeu și dacă este tranzacțională sau superficială. Cunoașterea de sine înseamnă și a ști dacă are noțiuni și închipuiri, cereri extravagante sau neînțelegeri și nemulțumiri cu privire la Dumnezeu și dacă are o minte supusă. Înseamnă a ști dacă poate să caute adevărul, să accepte din partea lui Dumnezeu și să aibă o inimă cu supunere față de El atunci când abordează situațiile, oamenii, evenimentele și lucrurile pe care El le orchestrează. Înseamnă a ști dacă are conștiință și rațiune și dacă este iubitoare de adevăr. Înseamnă a ști dacă se supune sau încearcă să se certe atunci când i se întâmplă lucruri și dacă se bazează pe noțiuni și închipuiri sau pe căutarea adevărului în abordarea acestor chestiuni. Toate acestea reprezintă sfera de aplicare a cunoașterii de sine. Ar trebui să reflecteze pentru a vedea dacă iubește adevărul și are credință adevărată în Dumnezeu, în lumina atitudinii sale față de diverse feluri de situații și oameni, evenimente și lucruri. Dacă poate ajunge să-și cunoască firea coruptă și să vadă cât de mare îi este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, atunci se va fi maturizat. În plus, când vine vorba de treburile care implică felul în care Îl tratează pe Dumnezeu, ar trebui să reflecteze dacă are noțiuni, frică sau supunere în tratarea numelui și întrupării lui Dumnezeu și, în special, care este atitudinea sa față de adevăr. O persoană ar trebui să-și cunoască și neajunsurile, statura și dacă are adevărul-realitate, precum și dacă urmărirea și calea pe care merge sunt corecte și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Acestea sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le știe. Pe scurt, diferitele aspecte ale cunoașterii de sine constau, în esență, în următoarele: cunoașterea faptului dacă propriul calibru este ridicat sau slab, cunoașterea propriului caracter, cunoașterea intențiilor și motivelor pe care le are în acțiunile sale, cunoașterea firii corupte și a naturii-esență pe care o dezvăluie, cunoașterea preferințelor și a lucrurilor pe care le urmărește, cunoașterea căii pe care o parcurge, cunoașterea opiniilor asupra lucrurilor, cunoașterea perspectivei asupra vieții și a valorilor și cunoașterea atitudinii sale față de Dumnezeu și adevăr. Cunoașterea de sine este compusă, în principal, din aceste aspecte.

VII. Diversele manifestări pe care oamenii le au în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu

Următoarea parte a conținutului privind intrarea în viață se referă la diversele manifestări pe care oamenii le au în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu. De exemplu, faptul că au noțiuni despre Dumnezeu, ajungând să Îl înțeleagă greșit și să se ferească de El, având cerințe iraționale către El, dorind mereu să-L evite, neplăcându-le cuvintele pe care le rostește și căutând constant să-L scruteze. De asemenea, faptul că nu sunt capabili să vadă așa cum este sau să recunoască atotputernicia lui Dumnezeu, precum și faptul că au întotdeauna o atitudine de îndoială față de suveranitatea, rânduielile și autoritatea lui Dumnezeu și faptul că nu cunosc deloc aceste lucruri. În plus, nu numai că nu reușesc să evite sau să nege calomniile și blasfemiile pe care non-credincioșii și lumea le aduc împotriva lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, vor să întrebe dacă acestea sunt adevărate sau reale. Oare asta nu înseamnă că se îndoiesc de Dumnezeu? În afară de aceste manifestări, mai sunt și altele? (Faptul că sunt suspicioși față de Dumnezeu și Îl testează.) (Faptul că încearcă să-I intre în grații lui Dumnezeu.) (Faptul că nu doresc să accepte scrutarea lui Dumnezeu.) Faptul că nu doresc să accepte scrutarea lui Dumnezeu și în același timp au îndoieli că El poate scruta adâncul inimilor oamenilor. (De asemenea, faptul că I se opun lui Dumnezeu.) Și aceasta este o manifestare – faptul că I se opun lui Dumnezeu și vociferează împotriva Lui. Faptul că au o atitudine batjocoritoare și disprețuitoare atunci când I se adresează lui Dumnezeu, când Îi vorbesc și au de-a face cu El. Altceva? (Faptul că sunt superficiali față de Dumnezeu și Îl păcălesc.) (Faptul că se plâng de Dumnezeu.) Faptul că nu se supun niciodată și nu caută adevărul atunci când se confruntă cu probleme, aducând mereu argumente în favoarea lor și plângându-se. (De asemenea, faptul că Îl judecă și Îl blasfemiază pe Dumnezeu.) (Concurează cu Dumnezeu pentru statut.) (Se târguiesc și Îl exploatează pe Dumnezeu.) (Îl neagă pe Dumnezeu, Îl resping pe Dumnezeu și Îl trădează pe Dumnezeu.) Toate acestea sunt probleme esențiale; acestea sunt diferitele stări și firi corupte care apar în modul în care oamenii Îl tratează pe Dumnezeu. Practic, acestea sunt diversele manifestări ale modului în care oamenii Îl tratează pe Dumnezeu.

VIII. Atitudinile și diferitele manifestări pe care oamenii le au în modul în care tratează adevărul

Un alt aspect al conținutului privind intrarea în viață este modul în care oamenii tratează adevărul. Ce manifestări există în acest aspect? Faptul că tratează adevărul ca pe o teorie sau un slogan, ca pe o reglementare sau un capital pentru a trăi de pe urma bisericii și a se bucura de beneficiile statutului. Vă rog să mai spuneți și altele. (Tratează adevărul ca pe o hrană spirituală.) Tratează adevărul ca pe o hrană spirituală pentru a-și satisface nevoile spirituale. (Nu acceptă adevărul și sunt scârbiți de el.) Aceasta este o atitudine față de adevăr. (Cred că menirea cuvintelor lui Dumnezeu este aceea de a-i expune pe alții, că nu au legătură cu ei și se consideră stăpâni ai adevărului.) Ați descris această manifestare destul de potrivit. Oamenii care au această manifestare cred că înțeleg toate adevărurile rostite de Dumnezeu și că firile și esențele corupte ale omului, pe care El le expune, se referă la alții, și nu la ei. Se consideră stăpâni ai adevărului, folosind adesea cuvintele lui Dumnezeu pentru a le face morală altora, ca și cum ei înșiși nu ar avea firi corupte, fiind deja întruchiparea adevărului și purtătorii de cuvânt ai adevărului. Ce fel de gunoaie sunt? Vor să fie întruchiparea adevărului – oare nu sunt la fel ca Pavel? Pavel a negat că Domnul Isus era Hristos și Dumnezeu; voia să fie el însuși Hristos și Fiul lui Dumnezeu. Acești oameni sunt ca Pavel, sunt de același fel ca el, sunt antihriști. Altceva? (Tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe cele ale unei persoane obișnuite, nu ca pe adevărul care trebuie practicat, și au o atitudine disprețuitoare și superficială față de cuvintele lui Dumnezeu.) Nu tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevărul care trebuie acceptat și practicat, ci ca pe niște cuvinte ale oamenilor – aceasta este una. (Leagă cuvintele lui Dumnezeu de filosofiile și teoriile non-credincioșilor.) Leagă cuvintele lui Dumnezeu de filosofii, tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe niște podoabe sau ca pe niște vorbe goale, în timp ce consideră spusele bine-cunoscute ale unor oameni celebri și importanți ca fiind adevărul, și tratează cunoașterea, cultura tradițională și obiceiurile ca fiind adevărul, înlocuind cuvintele lui Dumnezeu cu ele. Oamenii care au această manifestare vorbesc neîncetat despre faptul că doresc să practice adevărul, să aducă mărturie și să propovăduiască ale lui Dumnezeu cuvinte atunci când se confruntă cu anumite situații, dar în inimile lor, îi admiră pe acei oameni faimoși și grozavi din lumea non-credincioșilor și chiar îl adulează pe Bao Gong din străvechea dinastie Song, spunând: „A fost într-adevăr un judecător strict și imparțial. Nu a luat niciodată o hotărâre nedreaptă, nu au existat niciodată erori judiciare comise de el sau suflete nedreptățite de lama călăului său!” Oare asta nu înseamnă că adulează și admiră o persoană celebră și un înțelept? Încercarea de a prezenta cuvintele și faptele unor oameni faimoși ca fiind adevărul înseamnă calomnierea și blasfemierea adevărului! În biserică, astfel de oameni vorbesc mult despre faptul că doresc să practice adevărul și să propovăduiască ale lui Dumnezeu cuvinte, dar lucrurile pe care le au în minte și le spun de obicei sunt doar zicale și proverbe populare pe care le exprimă într-un mod foarte exersat și fluent. Aceste lucruri sunt mereu pe buzele lor și le rostesc cu ușurință. Nu au rostit niciodată vreun cuvânt despre înțelegerea lor bazată pe experiență a cuvintelor lui Dumnezeu și cu atât mai puțin au spus care dintre cuvintele lui Dumnezeu reprezintă criteriul sau baza acțiunilor și conduitei lor. Nu rostesc decât falsități precum: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor”, „Întotdeauna există ceva detestabil la oamenii deplorabili”, „Să îți lași întotdeauna un spațiu de manevră”, „Chiar dacă nu am avut nicio realizare, am îndurat greutăți; dacă nu greutăți, atunci oboseală”, „Nu arde podul după ce ai trecut râul; nu ucide măgarul după ce ai descărcat piatra de moară”, „Pedepsește aspru un om ca să le dai altora un exemplu, fă din el un avertisment pentru alții” și „Noii funcționari sunt dornici să impresioneze”, printre altele – nimic din ce spun nu este adevărul. Unii oameni memorează cuvintele poeților contemporani și chiar le publică în secțiunea de comentarii a videoclipurilor casei lui Dumnezeu. Nu cumva aceasta este o manifestare a lipsei de înțelegere spirituală? Sunt acele cuvinte adevărul? Sunt ele legate de adevăr? Unii oameni spun adesea lucruri precum: „E un dumnezeu la un metru deasupra ta” și „Binele și răul vor fi răsplătite în cele din urmă; este doar o chestiune de timp.” Sunt aceste afirmații adevărul? (Nu.) De unde provin ele? Se regăsesc ele în cuvintele lui Dumnezeu? Provin din cultura budistă și nu au nimic de-a face cu credința în Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, oamenii încearcă adesea să le ridice la nivelul adevărului; aceasta este o manifestare a lipsei de înțelegere spirituală. Unii oameni sunt oarecum hotărâți să se consume pentru Dumnezeu și spun: „Casa lui Dumnezeu m-a promovat, Dumnezeu m-a înălțat, așa că trebuie să mă ridic la înălțimea zicalei: «Un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg.»” Tu nu ești un domn, iar Dumnezeu nu ți-a cerut să îți sacrifici viața. Este necesar să ai un simț al curajului atât de ridicat atunci când îți faci îndatoririle? Nici măcar nu îți poți realiza îndatoririle acum, când ești în viață. Există vreo speranță că o vei face în moarte? Cum îți vei face atunci îndatoririle? Alții spun: „Sunt loial din fire, sunt o persoană curajoasă și pasională. Îmi place să risc totul pentru prietenii mei. La fel este și cu Dumnezeu: din moment ce Dumnezeu m-a ales, m-a promovat și m-a înălțat, trebuie să Îi răsplătesc harul. Cu siguranță voi risca totul pentru Dumnezeu, chiar până la moarte!” Este acesta adevărul? (Nu.) Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte! De ce nu și-au amintit niciunul dintre ele? Oricând au părtășie, nu spun decât: „Nu este nevoie să mai spun nimic. Un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg, iar un om trebuie să riște totul pentru prietenii săi și să fie loial.” Ei nici măcar nu pot rosti expresia „a răsplăti dragostea lui Dumnezeu”. După ce au ascultat predici și au citit cuvintele lui Dumnezeu atâția ani, nu cunosc niciun adevăr și nu pot spune nici măcar câțiva termeni spirituali – aceasta este înțelegerea lor lăuntrică despre adevăr și modul în care îl definesc. Spune-Mi, nu este jalnic? Nu este caraghios? Nu este aceasta o manifestare a lipsei de înțelegere spirituală? După ce au ascultat atâtea predici, nu știu care este adevărul și nu îl înțeleg, dar folosesc cu nerușinare acele cuvinte diavolești, ridicole, absurde și extrem de caraghioase pentru a înlocui adevărul. Pe lângă faptul că au o asemenea gândire lăuntrică și o asemenea înțelegere, răspândesc aceste lucruri și le predau celorlalți în mod constant, făcându-i să aibă aceeași înțelegere ca ei. Nu cumva acest lucru comportă oarecum o natură ce provoacă perturbare și tulburare? Se pare că acești oameni care nu înțeleg adevărul și cărora le lipsește înțelegerea spirituală sunt periculoși, sunt capabili să provoace perturbări și tulburări și să facă lucruri ridicole și absurde în orice moment și în orice loc. Ce alte manifestări ale modului în care oamenii tratează adevărul mai există? (Faptul că disprețuiesc adevărul, acceptă doar lucrurile care sunt în concordanță cu propriile noțiuni și resping și refuză să practice lucrurile care nu sunt în concordanță cu acestea.) Acceptă și practică doar lucrurile care sunt în concordanță cu noțiunile lor și în mod egal se împotrivesc și condamnă lucrurile care nu sunt în concordanță cu acestea – aceasta este o atitudine. (Faptul că nu cred că adevărul poate înlătura firile corupte ale unei persoane sau că aceasta se poate schimba.) Și faptul că nu cred în adevăr sau nu-l recunosc este o atitudine. O altă manifestare este faptul că își schimbă atitudinea și punctul de vedere față de adevăr în funcție de starea de spirit, mediul și emoțiile lor. Într-o zi când se simt bine și sunt în toane bune, acești oameni gândesc: „Adevărul este excelent! Adevărul este realitatea tuturor lucrurilor pozitive, lucrul care merită cel mai mult ca oamenii să îl practice și să îl răspândească.” Când starea lor de spirit este proastă, ei gândesc: „Ce este adevărul? Ce beneficii există în practicarea adevărului? Îți poate aduce bani? Ce poate schimba adevărul? Ce se poate întâmpla dacă practici adevărul? Nu îl voi practica – ce importanță are?” Natura lor demonică iese la iveală. Aceste manifestări sunt firile și diferitele stări pe care oamenii le dezvăluie prin modul în care tratează adevărul. Ce alte manifestări specifice mai sunt? (Nu tratează cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul sau viața, ci le analizează și le scrutează.) Abordează cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine academică, analizând și scrutând întotdeauna adevărul pe baza propriilor cunoștințe, fără nicio atitudine de acceptare și supunere. Cam acestea sunt dificultățile pe care oamenii le au în modul în care tratează adevărul, care pot fi definite și transformate în titluri sumare.

Tema noastră despre dificultățile legate de intrarea în viață conține opt aspecte în total, iar acestea sunt principalele dificultăți asociate cu intrarea în viață și obținerea mântuirii. Toate stările și firile dezvăluite de oameni potrivit acestor opt aspecte sunt expuse în cuvintele lui Dumnezeu; Dumnezeu a stabilit cerințe pentru oameni și le-a arătat calea de practică. Dacă oamenii pot depune eforturi privitor la cuvintele lui Dumnezeu, pot adopta o atitudine serioasă, o atitudine de tânjire și pot purta o povară pentru propria intrare în viață, atunci în cuvintele lui Dumnezeu pot găsi adevăruri relevante pentru a rezolva aceste opt tipuri de probleme, existând căi de practică pentru fiecare dintre ele. Niciuna dintre ele nu este o provocare de nerezolvat sau vreun mister. Cu toate acestea, dacă nu porți absolut nicio povară pentru propria intrare în viață și nu ești deloc interesat de adevăr sau de schimbarea propriei firi, atunci indiferent cât de clare și precise sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru tine vor rămâne simple texte și doctrine. Dacă nu urmărești sau nu practici adevărul, atunci orice probleme ai avea, nu vei putea găsi o soluție, astfel că îți va fi foarte greu să obții mântuirea. Poate că vei rămâne pentru totdeauna la stadiul de muncitor; poate că vei rămâne pentru totdeauna la stadiul de a fi incapabil să obții mântuirea și de a fi disprețuit, respins și eliminat de Dumnezeu.