Alocarea rațională

În ceea ce privește bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu, în afară de protejarea lor, mai există o lucrare importantă: alocarea acestora în mod rațional. Toate aceste bunuri sunt pentru folosul oamenilor – toate sunt lucruri utile – astfel încât scopul principal al protejării lor este ca ele să poată fi folosite în mod rațional. Înainte de a utiliza aceste obiecte în mod rațional, ține de conducători și lucrători să le aloce în mod rațional. Ce este alocarea rațională? În ceea ce privește persoanele cărora ar trebui să le fie date aceste obiecte în folosință, casa lui Dumnezeu are principii și reguli. Scopul principal al acestor obiecte, fie că sunt oferite de frați și surori, fie că sunt cumpărate de casa lui Dumnezeu, nu este de a le stoca pentru ajutor sau ca pomană pentru munca de asistență socială; în schimb, ele sunt pentru a fi folosite de toți frații și surorile care își fac îndatoririle cu normă întreagă. Așadar, modul în care acestea trebuie alocate – care sunt principiile pentru alocarea lor – reprezintă o altă responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească atunci când gestionează bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu. Am menționat aici alocarea rațională; în acest caz, să fie „rațională” este principiul cerut de casa lui Dumnezeu.

I. Alocarea rațională a cărților cuvintelor lui Dumnezeu

Vom porni de la cărțile cuvintelor lui Dumnezeu. De fiecare dată când sunt distribuite cărți noi, casa lui Dumnezeu are cerințe și reguli în ceea ce privește principiile referitoare la cine ar trebui să primească acele cărți. În biserică există oameni care citesc cuvintele lui Dumnezeu și oameni care nu le citesc, există oameni care iubesc adevărul și oameni care nu îl iubesc și există oameni care fac îndatoriri și oameni care nu fac – trebuie făcute diferențieri între aceste tipuri de oameni. Există, de asemenea, unele cărți speciale din clasa manualelor – gramatică, dicționare și alte astfel de cărți de referință. Toate acestea ar trebui distribuite în strictă conformitate cu principiile. Trebuie date celor care au nevoie de ele, nu celor care nu au nevoie. Și apoi există unele cărți de referință tipărite în cantități relativ mici – dacă acestea sunt distribuite unui individ, ce se cere de la acel individ? Le poți citi, dar nu le deteriora; nu le lăsa pe oriunde și nu rupe foile din ele la întâmplare! Și ar trebui să fie returnate la locul lor inițial după ce ai terminat de citit. În ceea ce privește cărțile despre credința în Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le distribuie în strictă conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu și ar trebui să-i lase pe aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă și ei principiile și să acționeze în conformitate cu acestea.

II. Alocarea rațională a diferitelor tipuri de echipamente

Ceea ce urmează este modul de alocare a diferitelor tipuri de echipamente. Aceasta este o sarcină relativ importantă. Alocarea diferitelor tipuri de echipamente este oarecum mai strictă. Astfel de echipamente includ electronice, precum și unelte necesare pentru diverse meserii. Când conducătorii și lucrătorii le distribuie, ar trebui să existe principii și în acest sens. Cei cărora le sunt distribuite trebuie să fie persoane care sunt capabile să opereze astfel de echipamente, să fie familiarizați cu operarea lor și să le folosească în mod corect și rațional. Dacă cineva este novice sau pur și simplu nu știe cum să le folosească, acestea nu trebuie să îi fie distribuite. Acest lucru este valabil în special pentru electronice bune, de înaltă calitate, cum ar fi camere de top și computere mai scumpe, precum și echipamente de înregistrare, dispozitive fotografice sau echipamente necesare pentru post-producție video – un astfel de echipament nu poate fi dat sub nicio formă unei astfel de persoane, pentru a preveni deteriorarea sa. Conducătorii și lucrătorii trebuie să se asigure că cei care utilizează astfel de echipamente sunt, în primul rând, capabili să aprecieze aparatura și, în al doilea rând, sunt capabili să o folosească și să o întrețină corect. Unele aparate, de exemplu, trebuie, conform regulilor de funcționare, să beneficieze de o pauză de zece minute după două ore de utilizare, pentru a se răci. Dacă nu se răcește, aparatul se va deteriora, iar durata sa de viață va scădea. Oamenii care apreciază un aparat îl vor folosi în strictă conformitate cu măsurile de precauție privind întreținerea; le vor respecta fără să le ceri acest lucru și vor fi chiar mai stricți și mai preciși dacă îi îndemni s-o facă. Asemenea oameni sunt potriviți pentru a utiliza aparatură; sunt potriviți pentru a folosi lucruri de înaltă calitate, deoarece știu să le prețuiască și iau în serios măsurile de precauție privind întreținerea și repararea acestora. Astfel de persoane, care pot prețui aparatura și o pot folosi în mod normal, sunt cele mai potrivite pentru alocarea și distribuirea aparatelor de înaltă calitate. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să efectueze verificări adecvate în această privință. Dacă există un computer de înaltă calitate și acesta este distribuit în folosul oricărei persoane care solicită acest lucru, declarând că are nevoie de el, este oare corect acel principiu? (Nu.) Ce nu este corect în acest caz? În ceea ce-i privește pe conducători și pe lucrători, o parte din distribuirea și alocarea unor astfel de lucruri ar trebui să se bazeze pe competența profesională a persoanei însărcinate cu lucrarea; cealaltă parte este că trebuie să se bazeze pe măsura în care persoana respectivă prețuiește aparatura, dacă are umanitate, dacă prețuiește aparatura atunci când o folosește. Dacă persoana nu știe să aibă grijă de aparatură și nu este familiarizată cu abilitățile meseriei și vrea doar să se joace cu aparatul din curiozitate, atunci ar trebui să îi fie restricționată și interzisă utilizarea acestuia. Nu e aptă să folosească și să aibă grijă de aparatură de înaltă calitate. Este suficient ca acelora care îndeplinesc îndatoriri obișnuite să li se dea aparate obișnuite. Cei care cunosc o meserie, au o umanitate bună și știu să folosească, să întrețină și să prețuiască aparatura pot folosi lucruri de calitate superioară, deoarece sunt experimentați într-o meserie și sunt capabili să folosească aparatură de înaltă calitate. Dacă îi dai unei persoane confuze sau necioplite să folosească ceva de înaltă calitate, va strica aparatul în doar câteva zile. Alții nu-l vor putea folosi și nu va fi ușor de reparat. Acest lucru nu doar că împiedică lucrarea bisericii, dar și irosește un bun material din casa lui Dumnezeu. Ce reiese din asta? Că astfel de oameni nu sunt potriviți pentru a folosi aparate bune. Aparatele bune trebuie date spre folosință oamenilor cu umanitate, care se pricep la o meserie. Este suficient ca aceia care nu sunt experți într-o profesie și a căror umanitate este slabă să folosească lucruri obișnuite. Este rațională alocarea lucrurilor în acest fel? (Da, este.)

În ceea ce privește tot felul de lucruri materiale, oamenii diferiți au moduri diverse de a le aborda. Unii își cumpără un computer de înaltă calitate și, după doi ani de utilizare, acesta încă arată ca nou; nu se vede nicio amprentă pe ecran, iar tastatura este întotdeauna atât de curată, fără niciun fir de praf. De asemenea, desktop-ul este frumos și îngrijit, iar ceea ce este stocat pe computer este destul de organizat și clar. Dacă cineva le spune că este rău ca ecranul să fie folosit timp îndelungat, vor întreba imediat cum să îl protejeze cel mai bine – vor folosi modalitatea care e cea mai bună. În cazul în care cineva le spune că, după o utilizare îndelungată, calculatorul trebuie să fie lăsat în repaus, că va funcționa mai prost dacă se supraîncălzește, fiindu-i afectată durata de viață, atunci când își dau seama că au folosit calculatorul mai mult de două ore, se opresc imediat pentru a-l lăsa să se răcească. Dacă se răcește lent din cauză că vremea este prea caldă, vor pune un ventilator să sufle înspre el. Tratează aparatul cu grijă deosebită, ca pe propriul copil. Sunt deosebit de atenți și grijulii când îl pun în geantă, iar când îl așază pe o masă, trebuie să curețe suprafața acesteia și să așeze aparatul corespunzător. Nu este acesta un punct forte al lor? (Ba da.) Astfel de oameni nu prețuiesc doar ei aparatura – atunci când îi văd pe alții stricând-o și deteriorând-o, le este greu să suporte. Astfel de oameni sunt apți să folosească aparatură bună. Unii oameni cu bani cumpără și ei calculatoare de înaltă calitate, pe care nu le prețuiesc deloc după ce le-au adus acasă. Nu le curăță, oricât de mult praf s-ar depune pe ele și ajung să fie destul de murdare. Alții vor folosi un aparat timp de doi ani și încă va arăta ca nou; acești oameni folosesc un aparat timp de două luni și arată de parcă ar fi fost folosit timp de zece ani. Dacă le spui că aparatele necesită întreținere, vor spune: „Ce rost are să întrețin acel lucru? Aparatele servesc oamenilor, sunt în slujba oamenilor. Dacă se strică, pur și simplu cumperi unul nou!” Ca urmare, aparatul se strică în mai puțin de șase luni din cauza utilizării necorespunzătoare. Ce părere aveți despre astfel de oameni? Sunt ei potriviți să folosească aparatură de înaltă calitate? (Nu.) Oricât de frumoase ar fi calculatoarele pe care le cumpără, nu se gândesc să le prețuiască, ci le trântesc și le așază neglijent. Unele dintre calculatoarele lor sunt zgâriate; unele sunt deteriorate de apă; unele cad și se sparg. Le folosesc destul de grosolan. Ceva lipsește din umanitatea unor astfel de oameni. Sunteți dispuși să alocați aparatură bună pentru a fi folosită de astfel de oameni? (Nu.) Unii oameni poartă ochelari, iar lentilele sunt întotdeauna curățate, în timp ce lentilele altor oameni au suprafața murdară, cu mizerie, urme de degete și altele asemenea pe ele. Cum pot să îi folosească astfel? Cei care ar avea grijă de ochelarii lor sunt foarte atenți atunci când îi pun jos. În niciun caz nu vor permite ca lentilele să atingă vreun blat de masă sau orice alt obiect și nici ca lentila să fie zgâriată sau să aibă vreo abraziune. Ochelarii sunt atât de importanți, în special pentru persoanele mioape – cum îi vei folosi dacă le zgârii lentilele? Unele persoane sunt neglijente cu ochelarii lor, iar lentilele li se încețoșează după ce i-au purtat doar pentru o scurtă perioadă. Nu pot vedea nimic clar atunci când îi poartă – le-ar fi mai bine fără ei. Totuși, ei cred că este în regulă să continue să îi poarte așa cum sunt, ca și cum nu ar fi nicio diferență. Sunt nedumerit de acest lucru. Scopul pentru care poartă ochelarii nu este acela de a putea vedea lucrurile mai clar? Ce pot vedea clar cu lentilele zgâriate? Nu sunt cumva neciopliți? Sunt neciopliți, într-adevăr! Lipsește ceva din umanitatea oamenilor excesiv de grosolani – nu știu cum să aibă grijă de lucruri, cu atât mai puțin se gândesc să le prețuiască.

Când vine vorba de echipamentele și uneltele importante ale casei lui Dumnezeu, care este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor? Atunci când se alocă astfel de echipamente, trebuie să fie date oamenilor potriviți. Cei care folosesc un asemenea echipament important și de înaltă calitate trebuie neapărat să fie oameni care știu cum să prețuiască lucrurile. Ei îl vor prețui, îl vor îngriji și îl vor întreține; atunci când se află în posesia lor, poți fi sigur că nu îl vor distruge sau deteriora niciodată în mod intenționat sau din cauza unor factori proveniți din propriile acțiuni, cu excepția unei clipe de neatenție sau a lipsei unor elemente de cultură generală. Astfel de oameni pot folosi acest echipament; li se poate aloca echipament de calitate superioară, bun. În cazul persoanelor care sunt în mod natural neglijente când utilizează lucrurile, va fi suficient să li se dea spre folosință lucruri obișnuite. De asemenea, custozii acestor echipamente și unelte sunt responsabili pentru ținerea evidenței privind utilizarea lor: cine a luat ce și pentru cât timp l-a folosit sau ce obiect este pentru uzul exclusiv al cuiva, dacă este deteriorat, cine ar trebui să plătească o compensație pentru el, în funcție de valoarea sa. Ambele părți trebuie să semneze pentru aceste lucruri, astfel încât lucrurile să fie corecte și raționale pentru toată lumea. Aparatele și echipamentele trebuie îngrijite bine, indiferent dacă utilizarea lor este pe termen scurt sau lung; utilizatorul trebuie să învețe să le folosească în mod corect, iar dacă acestea funcționează defectuos, ar trebui să fie reparate prompt. Cu cât această lucrare este făcută mai meticulos, cu atât mai bine. Dacă apare o situație în care regimul Satanei arestează oameni, cea mai importantă responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este atunci să aloce echipamentul și uneltele importante unor persoane pe care te poți baza, demne de încredere. După ce le-au trimis, ar trebui să dea sfaturi persoanei, spunându-i: „Acestea sunt lucruri din casa lui Dumnezeu, pentru a le folosi în realizarea datoriei tale. Cu ele nu e de joacă. Ar trebui să le folosești în mod rațional și să ai mare grijă de ele. Nu le deteriora! Întrucât aceste echipamente și unelte sunt necesare pentru îndeplinirea datoriei, dacă sunt deteriorate, trebuie plătită o compensație în funcție de valoarea lor. Dacă lucrarea este întârziată din cauza echipamentului deteriorat, aceasta este o problemă de natură mai serioasă, ceea ce înseamnă că există o oarecare tulburare și distrugere a acesteia. Așadar, trebuie să știi cum să utilizezi corect tot felul de echipamente și unelte în realizarea îndatoririlor – trebuie să nu deteriorezi sub nicio formă proprietatea casei lui Dumnezeu. Asigură-te că îți amintești aceste principii: utilizarea rațională și inspectarea, repararea și întreținerea regulată – dacă ceva funcționează defectuos, raportezi prompt și soliciți repararea.” Pentru a face bine această lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie, în parte, să cunoască principiile de alocare și utilizare; cealaltă parte este că trebuie să îi informeze pe utilizatori cum să efectueze întreținerea și îngrijirea, iar dacă apare o defecțiune, cum să efectueze reparațiile și așa mai departe. Acestea sunt cunoștințe standard pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și să le aibă atunci când vine vorba de îngrijirea și utilizarea a tot felul de echipamente și unelte.

Conducătorii și lucrătorii trebuie să aloce în mod rațional diferitele echipamente ale casei lui Dumnezeu. Dacă, de exemplu, cineva din personalul de lucru are nevoie de un calculator cu funcții complete, trebuie să îi aloci unul. Dacă spune că unul nu este suficient, trebuie să îl întrebi de ce și trebuie să te interesezi în jur, să vezi dacă ceea ce spune este real. Nu te baza doar pe cererea lui, să îi dai atâtea computere câte cere, dându-i două dacă spune că unul nu este suficient, dându-i trei dacă spune că două nu sunt de ajuns. În cazul acesta, nu ai distribui oare calculatoarele ca și cum ar fi jucării? Nu ar fi o nesăbuință? Mai întâi, ar trebui să cercetezi situația și să iei o decizie bazată pe principiile casei lui Dumnezeu. Nu trebuie în niciun caz să aprobi în mod arbitrar tot felul de cereri, în cazul în care unii oameni fac cereri la întâmplare, sub pretextul că își fac datoria. Mai mult, unii oameni care fac o lucrare importantă ar putea avea nevoie de calculatoare cu performanță superioară, dar calculatoarele lor au configurații de nivel inferior. Conducătorii și lucrătorii trebuie să cerceteze prompt și acest aspect și să aloce echipamentul în mod rațional. Furnizarea de calculatoare ar trebui decisă pe baza naturii lucrării unei persoane și a cerințelor privind gradul de performanță a calculatorului. Dacă o persoană este doar un conducător sau un lucrător obișnuit și nu se ocupă cu tehnologia informatică sau cu producția video, ci utilizează calculatoarele doar pentru a face lucruri precum accesarea internetului, căutarea de materiale și efectuarea de apeluri și nu are nevoie de prea multe dotări în ceea ce privește calculatorul său, atunci va fi suficient să utilizeze unul obișnuit. Unele persoane mai în vârstă știu să efectueze doar operațiuni simple, cum ar fi tastarea, accesarea internetului și efectuarea de apeluri, însă, odată ce devin conducători sau lucrători, primesc calculatoare foarte performante. Este acest lucru rațional? Nu cumva caută privilegii speciale? Nu se bucură de beneficiile statutului? (Ba da.) La ce trebuie folosit acest tip de echipament de înaltă calitate și performanță? Trebuie dat spre folosință personalului de lucru și personalului profesional competent. Nu trebuie să fie pe măsura statutului unei persoane. Unii conducători și lucrători cred în mod eronat că ar trebui să se bucure de drepturi privilegiate de utilizare asupra diferitelor obiecte din casa lui Dumnezeu. Este aceasta o regulă în casa lui Dumnezeu? Nu. Odată ce unii oameni devin conducători și lucrători, primesc rapid calculatoare, telefoane mobile și căști de înaltă calitate, sunt dotați cu tot felul de echipamente de înaltă performanță. Care este consecința acestui lucru? Chiar este făcut cu scopul de a obține rezultate bune în lucrare? Nu cumva acești oameni tânjesc după desfătarea trupească? În orice caz, pentru ce folosești calculatoare de înaltă calitate? Oare nu organizezi doar adunări online și predici cuvinte și doctrine? Știi cum să încarci videoclipuri sau ești capabil să le produci? Știi cum să menții securitatea rețelei sau poți să creezi site-uri web? Cunoști aceste meserii? Dacă nu, la ce îți folosește un calculator de înaltă performanță? Nu este un lucru dezgustător să faci asta? (Ba da, este.) Dacă ai banii tăi, nimănui nu-i pasă câte calculatoare îți cumperi cu ei și nimeni nu se va amesteca, indiferent cât de performante sunt acestea. Vorbim acum despre modul în care bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu trebuie să fie alocate în mod rațional. Ce înseamnă „în mod rațional”? Atunci când conducătorii și lucrătorii folosesc acest echipament de înaltă performanță al casei lui Dumnezeu, se consideră că îl folosesc „în mod rațional”? (Nu.) Nu știu meseria sau cum să facă ceva. Faptul că au un calculator de înaltă performanță îi face performanți? Pentru ce se laudă? Casa lui Dumnezeu nu are nicio regulă care să acorde drepturi privilegiate de utilizare și alocare a bunurilor sale materiale conducătorilor și lucrătorilor; nu au acest privilegiu special, iar acesta nu este un principiu rațional pentru alocarea obiectelor de către casa lui Dumnezeu – nu este deloc rațional. Cineva își poate cumpăra singur aceste lucruri dacă este în măsură să facă asta; dacă nu este și trebuie să le primească de la casa lui Dumnezeu, atunci este suficient să le folosească pe cele obișnuite. Acest lucru este corect și rațional. Cel care știe cu adevărat cum să folosească acest echipament de înaltă performanță este personalul profesionist implicat în această lucrare, prin urmare, casa lui Dumnezeu ar trebui să îi aloce acest echipament. Acestea sunt câteva principii pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le înțeleagă și să le priceapă în ceea ce privește alocarea bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu. Verifică din nou, pe baza acestor principii, pentru a vedea dacă aceste lucruri au fost alocate în mod irațional undeva. Dacă da, grăbește-te și rectifică! După ce unii oameni devin conducători sau lucrători, văd că nimeni din casa lui Dumnezeu nu îi lingușește, că nimeni nu le dă obiecte de înaltă calitate și că încă poartă propriile ținute vechi, încă folosesc micul lor computer, extrem de obișnuit, iar casa lui Dumnezeu nu i-a dotat cu unul bun, așa că merg la echipa financiară și solicită să cumpere un computer. Este acest lucru rațional? (Nu.) Un astfel de om spune: „Dacă nu mi-l dai, nu-mi voi face datoria – voi găsi o ocazie să determin casa lui dumnezeu să-mi cumpere un calculator de înaltă performanță, un model mai nou, unul mai rapid!” Acești oameni sunt foarte îndrăzneți – nu există nimic ce nu ar îndrăzni să facă. După ce devin conducători, tratează casa lui Dumnezeu ca pe a lor, gândindu-se: „Banii casei lui dumnezeu sunt și ai mei – îi voi cheltui după bunul meu plac!” Acesta este un lucru pe care antihriștii sunt capabili să îl facă.

III. Alocarea rațională a diferitelor provizii și alimente zilnice

Am terminat de vorbit despre alocarea rațională a diferitelor bunuri materiale și echipamente. În continuare vom vorbi despre lucrurile pentru viața de zi cu zi, de exemplu: grâne, legume și alimente uscate, precum și ingredientele necesare pentru gătit, diverse alimente suplimentare și așa mai departe. Aceste produse trebuie să fie atât protejate, cât și alocate în mod rațional. Deci cum trebuie să fie alocate în mod rațional aceste diverse produse? Casa lui Dumnezeu are standarde pentru alimentele sale, iar cei care gestionează astfel de produse ar trebui să le aloce în mod rațional, respectând cu strictețe aceste standarde. Nu trebuie să dea mai multe alimente bune celor apropiați. De exemplu, dacă se cumpără orez gustos, de bună calitate, sau dacă se cumpără fructe ori carne doar ocazional, iar tu dai mai mult din acestea celor cu care ești în relații bune sau le dai toate produsele bune, trimițându-le pe cele de proastă calitate altora – este aceasta considerată o alocare rațională? (Nu.) Atunci cum trebuie evaluată „raționalitatea” aici? Ce modalitate de alocare a lucrurilor ar putea fi considerată rațională? Alocarea egală, conform principiilor și standardelor necesare în casa lui Dumnezeu pe care le-a stipulat pentru alimente, dând atât cât ar trebui dat. Dacă simți că ești apropiat de cineva, poți să-i dai porția ta. Nu fii generos cu lucrurile altora și nu folosi bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu pentru a arăta generozitate față de alte persoane; dacă dorești să fii generos, fă-o cu lucrurile proprii. Generozitatea nu este un principiu în casa lui Dumnezeu – principiul casei lui Dumnezeu este alocarea rațională. Distribuirea lucrurilor necesare vieții de zi cu zi și a diferitelor produse alimentare ar trebui să se facă în conformitate cu standardele stabilite de casa lui Dumnezeu, nu fără discernământ. Firește, conducătorii și lucrătorii pot supraveghea și vedea dacă persoanele responsabile cu distribuirea acestor lucruri sunt bine intenționate, dacă distribuirea pe care o fac este rațională, dacă o fac în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu, cum raportează majoritatea oamenilor că a fost făcută, dacă au vreo plângere și dacă au avut grijă de toată lumea. Ce trebuie făcut dacă lucrurile sunt puține uneori? Este în regulă ca lucrătorii și conducătorii să le păstreze pentru a le mânca singuri? Unii ar putea spune: „Conducătorii și lucrătorii au cel mai înalt statut și prestigiu și, de obicei, sunt cei care ne vorbesc cel mai mult, ceea ce le face gura uscată. Dacă sunt lucruri bune, să le lăsăm să le mănânce ei.” Este în regulă să alocăm lucrurile în acest fel? (Nu; lucrurile ar trebui lăsate pentru cei care au cu adevărat nevoie de ele.) Dacă unele produse medicale relativ scumpe sunt insuficiente, cum ar trebui să fie alocate? Ar trebui să fie alocate celor care s-au consumat pentru Dumnezeu timp de mulți ani și au adus o contribuție. Acești oameni sunt într-o stare de sănătate precară din cauza vârstei lor, dar încă își fac îndatoririle conștiincios, iar frații și surorile au beneficiat considerabil de pe urma lor. Acești oameni trebuie să-și întrețină și să-și îngrijească puțin corpul și este corect să li se permită să mănânce și să folosească aceste produse medicale. Nimeni nu ar trebui să se lupte pentru provizii puține. Acesta este modul în care conducătorii și lucrătorii trebuie să aloce aceste lucruri. Este acest lucru rațional? (Da.) În acest caz, ar avea majoritatea oamenilor obiecții față de o astfel de alocare? Există cineva care să spună: „Poate că nu sunt atât de bătrân, dar am destulă lucrare de făcut – lucrez mai mult de opt ore în fiecare zi. Poate că lucrarea mea nu este atât de eficientă și poate că nu o fac de atât de mulți ani, dar nici sănătatea mea nu este atât de bună uneori. De ce nu are nimeni grijă de mine? Când sunt lucruri bune, nu e niciodată rândul meu să le primesc, dar când e de lucru, întotdeauna eu sunt cel căutat?” Trebuie să i se dea o porție unei astfel de persoane? Din moment ce au avut tupeul să ceară asta, lăsați-le și lor o porție – este rațional? Ați fi de acord să faceți asta? (Nu.) Dacă ar fi după Mine, aș fi de acord. De ce vă deranjează atât de mult astfel de lucruri? Oamenii nu-și trăiesc viața pentru plăcere; nu trăiesc pentru a mânca, a bea și a se veseli. De ce să vă luptați pentru astfel de lucruri? Dacă cineva chiar vrea să se lupte pentru ele, iar circumstanțele în care se află sunt oarecum adecvate, atunci lăsați-l să se bucure puțin de acele lucruri. I se va fi arătat o favoare specială, dar tu nu vei fi pierdut din cauza asta; nu este nevoie să te deranjeze atât de mult. Deci, să presupunem că cineva ar spune: „De ce nu-mi dai și mie ceva? Nici sănătatea mea nu este grozavă; dacă aș mânca realmente ceva bun, aș putea, cu sănătatea îmbunătățită, să fac mai multă lucrare și să mă ostenesc mai mult pentru casa lui Dumnezeu, iar munca mea ar fi mai eficientă.” Din moment ce au făcut această cerere, nu-i face să se simtă prost, respingând-o, dă-le câte ceva. Ceilalți oameni nu ar trebui să fie atât de deranjați de acest lucru – fii un pic mai generos! Oare viața ta nu ar continua așa cum a fost până acum fără acele lucruri? Ceea ce Dumnezeu le dă oamenilor nu este insuficient; este bogat și abundent – nu este nevoie să ne luptăm pentru lucruri. Dacă există un produs aparte și nimeni nu simte că are nevoie de el sau că trebuie să se bucure de el, atunci ar trebui să i se dea oricărui tip de persoană cu care majoritatea este de acord, în cele din urmă, că este cea mai potrivită pentru a-l mânca. Noi punem accentul pe umanitate și pe alocarea rațională a lucrurilor. Cei care obțin aceste lucruri ar trebui să le accepte din partea lui Dumnezeu și să-I mulțumească pentru harul Său. Ceilalți nu trebuie să se lupte pentru ele. Dacă faci asta, ești irațional, creezi probleme în mod intenționat și întreci măsura. Acesta este modul în care trebuie tratate astfel de circumstanțe speciale. Există principii pentru circumstanțele speciale și pentru cele obișnuite deopotrivă; acestea nu trebuie tratate fără discernământ, cu atât mai puțin pe baza exigențelor relațiilor umane. Atunci când aceste lucruri sunt alocate în mod rațional, conducătorii și lucrătorii și-au îndeplinit responsabilitatea.

În ceea ce privește alocarea proviziilor și a alimentelor de zi cu zi, conducătorii și lucrătorii ar trebui, de asemenea, să o facă pe baza situațiilor reale, a numărului efectiv de persoane și a cantităților exacte necesare, astfel încât să le aloce într-un mod cu adevărat rațional, cu scopul de a nu permite ca acestea să fie irosite sau să sufere pierderi. Aceasta este o responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească. Uneori, când nu înțeleg circumstanțele specifice, este posibil să aloce unele lucruri în conformitate cu un principiu de bază și să afle ulterior, prin feedbackul tuturor și prin monitorizarea de după, că alocarea nu a fost rațională, că a fost un pic legată de reglementări. În acest caz, trebuie ca următoarea dată să existe îmbunătățiri, pentru a evita repetarea acelei probleme și pentru a reduce risipa și pierderile. Asta înseamnă să-și îndeplinească responsabilitatea. Desigur, pentru a evita daunele și risipa, trebuie, parțial, să facă mai multe consultări atunci când alocă lucrurile; trebuie, de asemenea, să respecte cu strictețe principiile. Acest lucru este necesar. Nu distribuiți lucrurile la întâmplare, fără să le dați celor care au cu adevărat nevoie de ele, celor care își fac datoria cu sinceritate, care au adevărul-realitate, dar să le dați, în mod special, lingușitorilor care nu au înțelegere spirituală. Dacă faceți asta, acționați oare în conformitate cu principiile? (Nu.) O astfel de faptă nu reprezintă cumva o nesăbuință gratuită? A nu acționa în conformitate cu principiile înseamnă a nu-ți îndeplini responsabilitățile. La ce se referă îndeplinirea responsabilităților? Nu înseamnă să faceți lucrurile mecanic și să respectați reglementările și nu se îndeplinește prin luarea unei serii de măsuri stabilite – ci înseamnă să acționați respectând cu strictețe principiile cerute de casa lui Dumnezeu, asigurându-vă, de asemenea, în același timp că nu apar cazuri de risipă sau deteriorare a vreunui lucru din casa lui Dumnezeu. Asta înseamnă să vă îndepliniți cu adevărat responsabilitatea. De exemplu, dacă distribuiți ouă la cinci persoane, ar trebui să îi dați fiecăreia câte unul pe zi și să le distribuiți la fiecare zece zile, astfel încât să trimiteți exact cincizeci. Trebuie să le distribuiți astfel, parțial pentru că este un număr mic și ușor de gestionat; în plus, este exact cantitatea potrivită pe care să o mănânce acestea. Dacă practicați așa, în conformitate cu standardele și specificațiile cerute de casa lui Dumnezeu, este destul de bine – acționați în conformitate cu principiile. Dacă un conducător sau un lucrător, temându-se de necazuri, le-ar distribui deodată ouă pentru o sută de zile – cinci sute de ouă – ar fi potrivit? Spuneți-Mi, sunt oare mai ușor de transportat și de gestionat cincizeci sau cinci sute de ouă? (Cincizeci.) Un număr mai mic este mai ușor de transportat și de gestionat. Unii oameni chiar trimit ouă pentru o sută de zile și, ca urmare, unele se sparg pe drum, iar altele sunt strivite când sunt transportate la destinație. Dacă se sparg câte puțin, unul după altul, o parte dintre ele vor suferi daune. Plus că, atunci când oamenii văd că au fost distribuite multe ouă, le vor irosi cu ușurință și astfel nu vor avea ouă de mâncat până în ziua următoarei livrări. Așadar, atunci când aceste ouă se sparg și suferă daune, nu cumva neglijența conducătorilor și a lucrătorilor este cauza? (Ba da.) Dacă ei cer mai multe, le puteți da? Conform principiilor, nu le puteți da mai multe înainte de data stabilită, dar ei se simt mâhniți când nu au niciun ou să mănânce. Ce trebuie făcut în acest caz? (Trebuie date la timp și în cantitatea potrivită.) Să le dați la timp și în cantitatea corectă înseamnă să acționați conform principiilor – aceasta este alocare rațională. Atunci când alocă aceste lucruri, conducătorii și lucrătorii trebuie neapărat să respecte principiul alocării raționale și standardul cerut de casa lui Dumnezeu, distribuindu-le la timp și în mod regulat. Mai mult, trebuie să înțeleagă prompt dacă au existat cazuri de risipă, dacă au existat cazuri în care au fost noi solicitări sau cereri pentru lucruri care sunt insuficiente din cauza risipei și dacă au existat cazuri de risipă cu lucruri distribuite, care nu au fost pe placul oamenilor. Carnea și legumele, de exemplu, sunt ambele distribuite, iar majoritatea oamenilor preferă carnea, deci o pot consuma în trei sau cinci zile, iar legumele le rămân. Legumele nu se păstrează bine; unele se strică și putrezesc după un timp, astfel încât se termină înainte de distribuirea următorului lot. Cineva poate apoi să solicite din nou și să ceară mai mult. Trebuie să i se dea mai mult într-un astfel de caz? Este rațional să i se dea mai mult? (Nu.) Alți oameni vor mânca pe furiș carnea și ouăle și vor consuma toate legumele care le plac, în timp ce vor găsi tot felul de motive și scuze pentru a nu le mânca pe cele care nu le plac. Când legumele se îngălbenesc și se strică, spun că nu sunt comestibile și ajung să le dea porcilor și găinilor sau, altfel, le aruncă, apoi cer altele. Când conducătorii și lucrătorii se confruntă cu acest tip de cazuri, cum trebuie să le gestioneze? Dacă spun: „Vă voi da mai multe data viitoare, având în vedere că nu este suficient, vă voi oferi în plus, din moment ce mâncați mult” – este acesta modul adecvat de a trata situația? Nu cumva sunt orbi? (Ba da.) Cum se face că sunt orbi? (Nu înțeleg ce se întâmplă cu adevărat: principalul motiv pentru care mâncarea pe care au dat-o nu a fost suficientă este că a fost irosită.) Trag concluzii pripite fără să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat. În majoritatea locurilor este suficientă hrană pentru consum, care este distribuită conform specificațiilor casei lui Dumnezeu. De ce nu este niciodată suficientă doar pentru acel loc? Nu este oare nevoie de o investigație specifică în acest caz? Trebuie să meargă la locul respectiv și să întrebe cu atenție și în detaliu despre situație, pentru a vedea ce se întâmplă. În cele din urmă, prin investigare și din ceea ce înțeleg, află că bucătarul din acel loc este o persoană rea și imorală, care a hrănit găinile cu mâncare pentru oameni, irosind intenționat mâncarea casei lui Dumnezeu. Sunt destul de pretențioși cu ceea ce mănâncă și le place să consume doar mâncare delicioasă. Nu mănâncă legume atunci când nu au carne, iar atunci când au, nu mănâncă nici măcar tofu. Când primesc ouă, le consumă la fiecare masă. Aleg exclusiv alimente gustoase și nu mănâncă legume oarecare și nici nu le pasă dacă acestea se strică. Din ceea ce au înțeles, bucătarul este o persoană rea – ar trebui atunci ca următoarea dată când vor fi distribuite lucruri să i se acorde o indemnizație mai mare? (Nu ar trebui.) Nu e vorba doar de a nu îi da mai mult? Cum trebuie tratată această problemă, odată descoperită? Înlocuiți-l imediat; schimbați-l cu cineva cu un pic de umanitate, care să preia datoria. Descoperiți și rezolvați problema cu promptitudine și eliminați astfel de oameni răi, astfel de mere putrede. Unii ar putea întreba: „Din moment ce nu mai gătesc, ar fi în regulă să îi punem să dea de mâncare la găini?” (Nu.) Dacă hrănesc găinile, acestea nu vor mai face ouă; dacă hrănesc porcii, aceștia vor slăbi. Nu este acceptabil să hrănească pe nimeni. Astfel de oameni trebuie alungați – nu sunt potriviți pentru a face o datorie în casa lui Dumnezeu. Dacă sunt găsite și alte probleme în timpul alocării bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu, acestea trebuie, de asemenea, rezolvate cu promptitudine. Care este scopul rezolvării acestor probleme? Este acela de a reduce risipa și deteriorarea bunurilor materiale din casa lui Dumnezeu. Unii ar putea întreba: „Pentru a rezolva aceste probleme, cineva trebuie să meargă să investigheze ce se întâmplă în bucătărie. Nu ai spus că lucrătorii și conducătorii nu au voie să intre în bucătărie? De ce li se permite acum?” Acelea sunt două probleme separate. Nu am spus că nu au voie să meargă – a fost o disecare a faptului că lucrătorii și conducătorii nu știu cum să lucreze, lenevesc și se plimbă de colo-colo, se complac în beneficiile statutului, se duc mereu la bucătărie pentru a găsi lucruri bune de mâncat. În cazul de față se duc la bucătărie pentru a rezolva probleme, nu pentru a găsi lucruri bune de mâncat. Du-te când trebuie și nu te duce când nu trebuie! Conducătorii și lucrătorii au multe lucrări de făcut, iar aceasta este una dintre sarcinile lor, una ale cărei probleme specifice pot fi cunoscute doar dacă intră adânc în bucătărie și înțeleg detaliile. Dacă se constată că un bucătar este nepotrivit, acesta trebuie destituit imediat și înlocuit cu cineva potrivit. Procedând astfel, se garantează faptul că produsele distribuite de casa lui Dumnezeu nu sunt supuse risipei și alterării. Oricum aș pune problema, cerința față de conducători și lucrători este ca aceștia să își îndeplinească responsabilitățile – dacă este responsabilitatea ta, de care te preocupi și pe care să o faci, atunci trebuie neapărat să te preocupi de ea și să o faci. Trebuie să observi cu ochii și să îți folosești urechile pentru a asculta cu atenție ce are de spus fiecare fel de persoană – și, bineînțeles, trebuie să înveți, din suflet, să ai opinii, gânduri și discernământ despre tot soiul de lucruri; un alt element important este să pui la inimă principiile pe care casa lui Dumnezeu ți le cere să le urmezi și să nu te abați de la ele în niciun moment. Indiferent ce lucrare desfășori, trebuie mai întâi să înțelegi care sunt principiile și regulile cerute de casa lui Dumnezeu; înainte de a te apuca de lucrare, trebuie să îți mai pui de câteva ori întrebări precum: „Îmi sunt clare principiile cerute de casa lui Dumnezeu?”, „Cum ar trebui să se facă acest lucru, este făcut în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu?”, „În circumstanțe speciale, cum ar trebui să se facă în conformitate cu principiile?”, „Cum trebuie să se procedeze în împrejurări obișnuite?” Trebuie neapărat să îți pui mai multe întrebări de acest gen înainte de a te apuca de lucrare și să te rogi mai mult înaintea lui Dumnezeu. O parte constă în autoanaliză; o altă parte constă în acceptarea scrutării de către Dumnezeu. Procedând astfel, conducătorii și lucrătorii sunt ajutați să facă mai puține greșeli și să devieze mai puțin în lucrarea lor, să reducă risipa de bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu și să reducă pierderile suferite de casa Lui. Ceea ce este mai important este că, procedând astfel, conducătorii și lucrătorii își mențin responsabilitățile și le îndeplinesc. Este exact ceea ce conducătorii și lucrătorii ar trebui să facă. Aceasta este cerința față de conducători și lucrători. Protejarea și alocarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu nu este o sarcină complicată. Pe de-o parte, este vorba de faptul că lucrătorii și conducătorii sunt ei înșiși familiarizați cu principiile; pe de altă parte, de faptul că lucrătorii și conducătorii trebuie să aibă mai multă părtășie despre aceste principii cu persoanele însărcinate cu gestionarea diverselor bunuri materiale, urmărind mai mult lucrurile și încercând să le înțeleagă mai mult și investigând mai mult despre situația referitoare la gestionare, toate acestea în timp ce au mai multă părtășie cu supraveghetorii despre alocarea diverselor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu, pentru a le oferi o înțelegere mai temeinică a acestor principii. Desigur, conducătorii și lucrătorii trebuie, de asemenea, să se intereseze și să întrebe continuu despre modul în care acele persoane alocă și distribuie bunurile și dacă există circumstanțe speciale – de exemplu, dacă supraveghetorii alocă bunurile în conformitate cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu în diferite anotimpuri și momente și în cazurile în care diverse tipuri de oameni au felurite cerințe. Scopul acestui demers este acela de a permite diverselor bunuri ale casei lui Dumnezeu să își îndeplinească funcțiile în mod eficient, să fie utilizate în mod rațional în cea mai mare măsură cu putință și să fie păstrate în cele mai bune condiții de îngrijire posibile, fiind întreținute cât mai bine. Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor.