Xiaozhen fusese o creștină pură, bună la suflet, care își trata mereu prietenii cu sinceritate. Totuși, când a fost în folosul lor, foștii ei prieteni i-au devenit dușmani. După această tragedie, Xiaozhen a fost obligată să renunțe la sinceritate și la principiile ei. A început să-și trădeze cugetul bun și firea cea bună, să se lase copleșită de noroiul lumii rele… Fiindcă a căzut din har și a mers pe o cale a depravării, a fost călcată în picioare de către lume și a ajuns plină de cicatrice și vânătăi. Ajunsese într-un impas și, în punctul în care renunțase la orice speranță, apelul sincer al lui Dumnezeu Atotputernic i-a trezit, în sfârșit, inima și spiritul…