Cândva, ea a fost asuprită de un antihrist, fapt care a determinat-o să vorbească și să acționeze prudent și vigilent. Văzând că partenera ei are o înțelegere denaturată și că e incapabilă să răspundă de lucrare, ea nu a îndrăznit să raporteze aceste chestiuni alegând, în schimb, să păstreze tăcerea. Când a observat că eficiența lucrării scădea, a simțit în inimă durerile mustrării de conștiință. În suferința ei, s-a rugat la Dumnezeu și L-a căutat. Ce alegere a făcut în cele din urmă? Și ce a câștigat ea din această experiență?