Când vârsta și sănătatea precară încep să-i afecteze rezultatele lucrării, protagonista este repartizată la o altă datorie și astfel cade în negativism. Se întreabă dacă mai are vreo speranță de a fi mântuită, având în vedere că acum este în vârstă, cu energia și memoria în declin și incapabilă să înțeleagă mult adevăr sau să realizeze multe în datoria sa. Cum reușește, în cele din urmă, să iasă din această stare negativă? Ce învață din această experiență?