Dumnezeu trup a luat, a venit printre noi.

Prin ocară și rușine, mântuire ne-a dat.

Dar eu nu L-am cunoscut sau înțeles, plin de murmur.

Cum s-a-ntristat inima Lui la rebeliunea și-mpotrivirea mea!

Dumnezeule Atotputernic, drag,

nu-ți amintești defectele mele.

Căile mele rebele le-ai suportat,

dar îmi oferi har din nou.

Știind că mă ridici, sunt acoperită cu o rușine grea.

Ce nevrednică sunt să-Ți primesc dragostea!

Dumnezeule Atotputernic, drag, aud ce ai spus.

Ținând în mâini cuvintele Tale,

pe față lacrimi îmi curg.

Fiecare cuvânt îmi încălzește inima,

mă atrage mai aproape de Tine.

Eliberată de pasivitate, mă ridic să Te urmez.

Acum ochii-mi sunt deschiși,

inima-i de căință plină.

Gata să mă nasc din nou

și să trăiesc ceea ce Tu vrei.

Îți voi întoarce dragostea

și-Ți voi da tot ceea ce sunt,

voi fi martor puternic să-Ți mângâi inima.

Iubirea Ta m-a trezit,

îmi voi împlini datoria.

Credincioasă pân' la sfârșit,

îmi va păsa de dorința Ta.

Îți voi întoarce dragostea

și-Ți voi da tot ceea ce sunt,

voi fi martor puternic să-Ți mângâi inima,

voi fi martor puternic să-Ți mângâi inima.

din „Urmează Mielul și cântă cântece noi”