Soarta omului este hotărâtă de atitudinea lui față de Dumnezeu

Dumnezeu este un Dumnezeu viu şi, la fel cum oamenii se comportă diferit în diverse situaţii, atitudinea lui Dumnezeu faţă de aceste comportamente este diferită pentru că El nu e nici marionetă, nici vid. A ajunge să cunoşti atitudinea lui Dumnezeu este un scop nobil pentru omenire. Oamenii ar trebui să înveţe cum, cunoscând atitudinea lui Dumnezeu, pot cunoaşte firea lui Dumnezeu şi înţelege inima Lui, puţin câte puţin. Când ajungi să înţelegi inima lui Dumnezeu puţin câte puţin, nu vei considera că a te teme de Dumnezeu şi a te feri de rău sunt lucruri greu de îndeplinit. Mai mult, când Îl înţelegi pe Dumnezeu, e puţin probabil să tragi concluzii despre El. Când încetezi să tragi concluzii despre Dumnezeu, e puţin probabil să-L ofensezi şi, pe nesimţite, Dumnezeu te va călăuzi către a avea o cunoaştere a Lui şi, drept urmare, te vei teme de Dumnezeu în inima ta. Vei înceta să-L mai defineşti pe Dumnezeu folosind doctrinele, slovele şi teoriile pe care ţi le-ai însuşit. Mai degrabă, căutând mereu intenţiile lui Dumnezeu în toate lucrurile, fără să-ţi dai seama, vei deveni o persoană pe placul lui Dumnezeu.

Lucrarea lui Dumnezeu este nevăzută şi de neatins de omenire, dar, în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, acţiunile fiecărui om în parte, laolaltă cu atitudinea lor faţă de El – acestea nu sunt doar palpabile pentru Dumnezeu, ci şi vizibile. Aceasta e ceva ce toată lumea ar trebui să recunoască şi să înţeleagă clar. Poate că te întrebi mereu: „Ştie Dumnezeu ce fac aici? Ştie Dumnezeu la ce mă gândesc acum? Poate că ştie, poate că nu.” Dacă adopţi acest fel de punct de vedere, urmându-L pe Dumnezeu şi crezând în El, dar îndoindu-te de lucrarea şi existenţa Lui, atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi când Îl vei mânia, pentru că deja te clatini pe marginea unei prăpăstii periculoase. Am văzut oameni care au crezut în Dumnezeu timp de mulţi ani, dar tot n-au câştigat realitatea adevărului şi nici nu înţeleg voia lui Dumnezeu. Viața și statura lor nu fac niciun progres, aderând doar la doctrinele cele mai superficiale. Asta pentru că aceşti oameni nu au luat niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept propria viaţă şi niciodată nu au întâmpinat şi acceptat existenţa Lui. Crezi că Dumnezeu vede astfel de oameni şi e plin de bucurie? Îl mângâie ei? În cazul acesta, metoda credinţei oamenilor în Dumnezeu e cea care hotărăşte soarta lor. Indiferent dacă este vorba de modul în care oamenii Îl caută sau Îl tratează pe Dumnezeu, atitudinile oamenilor sunt lucrul cel mai important. Nu-L neglija pe Dumnezeu ca şi cum ar fi un vid în ceafa ta. Gândeşte-te mereu la Dumnezeul credinţei tale ca la un Dumnezeu viu, un Dumnezeu real. El nu se află acolo, sus, în al treilea Cer, neavând nimic de făcut. Mai degrabă, El Se uită mereu în inimile tuturor, văzând ce pui la cale, analizând fiecare cuvinţel şi fiecare faptă mică, cum te comporţi şi care este atitudinea ta faţă de Dumnezeu. Indiferent dacă eşti dispus sau nu să te încredinţezi lui Dumnezeu, întregul tău comportament, ideile şi gândurile tale cele mai intime sunt înaintea lui Dumnezeu, fiind cercetate de El. În funcţie de comportamentul tău, în funcţie de faptele tale şi în funcţie de atitudinea ta faţă de Dumnezeu, părerea Lui despre tine şi atitudinea Lui faţă de tine se schimbă în mod constant. Aş vrea să ofer nişte sfaturi unora: nu te lăsa ca un prunc în mâinile lui Dumnezeu, ca şi cum El ar trebui să te adore, ca şi cum El nu ar putea niciodată să te părăsească și ca şi cum atitudinea Lui faţă de tine ar fi fixă şi nu s-ar putea schimba niciodată și te sfătuiesc să nu mai visezi! Dumnezeu e drept în felul în care tratează pe fiecare om în parte. El abordează cinstit lucrarea de cucerire şi de mântuire a omenirii. Aceasta este gestionarea Lui. El îl tratează pe fiecare om în mod serios, nu ca pe un animal de companie cu care să Se joace. Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu este una de genul care răsfaţă sau răzgâie; mila şi toleranţa Lui faţă de omenire nu este indulgentă sau neatentă. Dimpotrivă, iubirea lui Dumnezeu pentru omenire e menită să preţuiască, să compătimească şi să respecte viaţa; mila şi toleranţa Lui transmit aşteptările Lui de la oameni; mila şi toleranţa Lui sunt ceea ce îi trebuie umanităţii pentru a supravieţui. Dumnezeu este viu şi există efectiv; atitudinea Lui faţă de omenire este principială, nu este deloc o regulă dogmatică şi se poate schimba. Voia Lui pentru umanitate se schimbă treptat şi se transformă cu timpul, în funcţie de împrejurări şi de atitudinea fiecărui om în parte. Aşadar, în inima ta ar trebui să știi cu o claritate deplină că esenţa lui Dumnezeu este imuabilă și că firea Lui va apărea în momente şi contexte diferite. Poate că tu nu crezi că aceasta este o chestiune serioasă şi foloseşti propriile concepţii pentru a-ţi imagina cum ar trebui să facă Dumnezeu lucrurile. Dar există momente în care adevărat e tocmai opusul punctului tău de vedere şi, folosind propriile concepţii pentru a încerca să-L măsori pe Dumnezeu, L-ai mâniat deja. Aceasta pentru că Dumnezeu nu operează aşa cum crezi tu că o face şi Dumnezeu nu va trata această chestiune aşa cum spui tu că o va face. Aşa că îţi amintesc să fii atent şi prudent în abordarea ta faţă de tot ceea ce te înconjoară şi să înveţi cum să urmezi principiul de a merge pe calea lui Dumnezeu în toate lucrurile – temându-te de Dumnezeu şi ferindu-te de rău. Trebuie să elaborezi o înţelegere fermă a chestiunilor cu privire la voia şi atitudinea lui Dumnezeu; să găseşti oameni luminaţi care să ţi le comunice şi să cauţi cinstit. Să nu-L vezi pe Dumnezeul credinţei tale drept o marionetă – judecând arbitrar, ajungând la concluzii arbitrare, netratându-L pe Dumnezeu cu respectul pe care El îl merită. În procesul mântuirii lui Dumnezeu, când El îţi defineşte rezultatul, indiferent dacă El îţi acordă milă sau toleranţă sau judecată şi mustrare, atitudinea Lui faţă de tine nu e fixă. Depinde de atitudinea ta faţă de Dumnezeu şi de cum Îl înţelegi. Nu lăsa ca un aspect trecător al cunoaşterii sau al felului în care Îl înțelegi pe Dumnezeu să-L definească pentru totdeauna. Nu crede într-un Dumnezeu mort; crede într-unul viu. Ţine minte asta! Deşi am discutat despre câteva adevăruri aici, adevăruri pe care trebuia să le auziţi, în lumina stării şi staturii voastre actuale, nu voi formula cereri mai mari ca să nu vă răpesc entuziasmul. Procedând astfel, vi s-ar putea umple inimile cu prea multă tristeţe şi v-ar face să simţiti prea multă dezamăgire faţă de Dumnezeu. În schimb, sper să puteţi folosi iubirea de Dumnezeu din inimile voastre şi să folosiţi o atitudine care este respectuoasă faţă de Dumnezeu când mergeţi pe cărare înainte. Nu zăpăci chestiunea cu privire la cum se tratează credinţa în Dumnezeu. Trateaz-o ca pe una dintre cele mai importante chestiuni care există. Aşaz-o în inima ta, pune-o în practică, leag-o de viaţa reală – nu o susţine doar de faţadă! Căci aceasta e o chestiune de viaţă şi de moarte şi este una care va hotărî destinul tău. Nu o trata ca pe o glumă, ca pe un joc de copii! După ce am împărtăşit aceste cuvinte cu voi azi, mă întreb care au fost, în mintea voastră, roadele înţelegerii. Sunt întrebări pe care doriţi să le adresaţi cu privire la ceea ce am spus aici azi?

Deşi aceste subiecte sunt puţin noi şi puţin rupte de vederile voastre, de ceea ce urmăriţi de obicei şi de lucrurile care vă preocupă, cred că, după ce acestea au fost comunicate o perioadă, veţi elabora o înţelegere comună a tot ceea ce am spus aici. Cum acestea sunt subiecte noi, subiecte pe care nu le-aţi luat în calcul înainte, sper că nu vă vor îngreuna povara. Spun aceste cuvinte azi nu pentru a vă înspăimânta şi nici nu încerc să iau măsuri împotriva voastră; mai degrabă, scopul Meu este să vă ajut să înţelegeţi adevărul realităţii. La urma urmei, există o distanţă între omenire şi Dumnezeu: deşi omul crede în Dumnezeu, nu L-a înţeles niciodată pe Dumnezeu; nu a cunoscut niciodată atitudinea lui Dumnezeu. De asemenea, omul nu a fost niciodată entuziasmat în preocuparea lui faţă de atitudinea lui Dumnezeu. Mai degrabă, a crezut orbeşte, a acţionat orbeşte şi a fost nepăsător în a-L cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu. Aşadar, Mă simt obligat să vă lămuresc în privinţa acestor chestiuni şi să vă ajut să înţelegeţi ce fel de Dumnezeu e acest Dumnezeu în care credeţi voi; ce gândeşte El; care e atitudinea Lui în tratarea unor tipuri diferite de oameni; cât de departe sunteţi de îndeplinirea cerinţelor Lui; şi discrepanţa între acţiunile voastre şi standardul pe care îl pretinde El. Scopul cunoaşterii acestui lucru de către voi este de a vă da un etalon în inimile voastre cu care să vă comparaţi şi de a şti la ce fel de roade duce drumul pe care sunteţi, ce nu aţi obţinut pe acest drum şi în ce zone, pur şi simplu, nu v-aţi implicat. Când comunicaţi între voi, de obicei, discutaţi despre câteva subiecte uzuale; aria este îngustă, iar conţinutul este foarte superficial. Există o distanţă, o discrepanţă între ceea ce discutaţi voi şi intenţiile lui Dumnezeu, între discuţiile voastre şi amploarea şi standardul cerinţelor lui Dumnezeu. Cu timpul, o astfel de acţiune vă va face să vă abateţi tot mai mult de la calea lui Dumnezeu. Voi doar luaţi cuvinte care există deja de la Dumnezeu şi le transformaţi în lucruri la care vă închinaţi, în ritual şi în regulă. Despre asta e vorba! De fapt, Dumnezeu, pur şi simplu, nu are loc în inimile voastre şi El nu v-a obţinut niciodată inimile. Unii oameni cred că a-L cunoaşte pe Dumnezeu este foarte dificil – acesta e adevărul. Este dificil! Dacă oamenilor li se cere să-şi facă datoria şi să facă lucrurile la suprafaţă, dacă li se cere să muncească din greu, atunci oamenii se vor gândi că a crede în Dumnezeu este foarte uşor, pentru că toate acestea intră în aria abilităţilor omului. Dar, în clipa în care subiectul se mută spre zonele intenţiilor şi atitudinii lui Dumnezeu faţă de om, atunci lucrurile devin mult mai dificile în privinţa tuturor. Asta deoarece aceasta implică înţelegerea de către oameni a adevărului şi intrarea lor în realitate; desigur că există un grad de dificultate! Dar, după ce treci de prima uşă, după ce începi să intri în ea, devine tot mai uşor.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”